Garbo
Forum
Relatii
Oare de ce e asa greu sa trecem peste o relatie esuata??

Oare de ce e asa greu sa trecem peste o relatie esuata??

ce o fi in mintea lui ?

Buna

roby_cado Postat pe 13 Septembrie 2011 22:00
bre..,ori n-am vazut,ori n-a scris nicaieri ca ar fi lezbi.. paulica..,hold your horses..
Nu sunt, s-ar putea sa trec........
Paula1702 Postat pe 13 Septembrie 2011 22:02
nu vb de tine shugger..,tu esti trecuta,din cate inteleg..

roby_cado Postat pe 13 Septembrie 2011 22:04
Cu cine vb acum? Daca vb cu mine, nu sunt mai trecuta decat tine...
Paula1702 Postat pe 13 Septembrie 2011 22:09
da...ce de treaba sunt barbatii astia cand zic ceva de genul....te iubesc ,,te respect,sa fi fericita cu altul.... eu zic ca sunt sadici...mai degraba le place sa invarta cutitul in rana ei chiar cred ca fara ei nu se poate trai o sa vezi ce crize o sa faca cand chiar o sa fii cu ..altul...
sunsset Postat pe 13 Septembrie 2011 22:15
mai ales daca-l ignori in acel moment
Paula1702 Postat pe 13 Septembrie 2011 22:18
De la: Elena_A87, la data 2011-09-13 20:42:30 Mi-a mai spus la un moment dat cineva "daca nu a fost fair-play in relatia voastra de iubire ce te face sa crezi ca va fi fair-play in relatia voastra de prietenie??" nici nu va fi. Dar oricum nu vei putea sa ai o relatie de prietenie cu el decit daca, pur si simplu, nu iti mai pasa. Si atunci esti foarte greu, daca nu imposibil de ranit... Defineste in ce masura problema ta este orgoliul, este faptul ca te-ai blocat la "el" ca intruchiparea unicului mascul sau este doar nevoia de a fi iubita. Si s-ar putea sa iti dai seama ca legaturile dintre suferinta ta si el, ca persoana, sint extrem de fragile....
quasaria Postat pe 13 Septembrie 2011 23:29
Intentionez sa ma mut in Bucuresti, dar trebuie mai intai sa-mi gasesc un job acolo. Stiu ca o sa dureze ceva dar incerc sa fiu optimista. :)
Elena_A87 Postat pe 13 Septembrie 2011 23:49
Nici nu-mi pun problema de prietenie. N-are sens. O pierdere de energie si timp. Un simplu "buna" daca ne-om intalni candva este mai mult decat suficient. Cat despre orgoliu, recunosc ca isi spune cuvantul. Mi-e un pic ciuda pe mine, ca puteam sa fiu mai altfel, dar asta e.. unele lucruri nu le mai poti schimba. Si mai e o treaba, unele femei (printre care si eu) fac greseala sa se invinovateasca si sa se desconsidere dupa ce trec printr-o experienta asemanatoare si asta conduce la o suferinta sporita. Dupa ce am cazut bine de tot in butoiul cu negativism trebuie sa ma ridic si eu cumva. Degeaba imi storc creierii sa inteleg ce a fost si cum a fost. Trebuie sa imi umplu timpul cu ceva mai constructiv. :D
Elena_A87 Postat pe 14 Septembrie 2011 00:16
Ouch Elena, da-mi si peste obrazul celalalt! Deci afirmatia "ciinele nu placa de buna voie de la stapin" (extrapolare la ce am zis eu mai sus este o afirmatie ingusta si nefondata. Iar afirmatia"amindoi sunt de vina" este plina de miez. Deci, cind el/ea inseala (si asta e cazul cel mai banal) din cauza ca acasa are extrem de multa plictiseala, cel/cea de acasa ia de-a gata relatia si nu aduce nici un pic de sare si piper, el nu mai aduce flori, nu-i mai saruta mina si-i spune ei "ce mincam azi?" (fara iubito, te rog, merci), cind ea acuza plictiseala, poarta acelasi sutien cirpit si aceasi camasa de noate de acum 5 ani si-i spune lui"da-te mai incolo ca mirosi"....cine paraseste (spiritual mai intii si apoi fizic) cuibusorul? Cel carui evident ii lipseste scinteia care i-a adus impreuna. Cind intr-un cuplu nu mai e nimic de spus si indiferent cit ar incerca el sa lege o conversatie ea este obosita si nu-si mai vede capul de treaba si el atunci cauta conversatie in alta parte ...a cui e vina? Cind ea are nevoie de tandrete, de sclipirea de dragoste din privirea lui, de un sarut furat strengareste in trecere pe linga ea si el nu face decit sa stea in fata TV-ului sau mai nou, la computerm, sau prefera sa stea peste program la servici sau cu amicii la o bere ceea ce o determina pe ea sa-si gaseasca implinirea in alta parte, a cui e vina? Vezi papusa Elena, despre asta era vorba in propozitie. Faptul ca vina e a amindorura vine numai si numai dupa ce unul dintre ei incepe sa arate dezinteres, lipsa de implicare, sau dupa cum am mai spus mai sus: unul din cei doi din cuplu considera ia totul de-a gata si celalalt, inevitabil, isi gaseste sa-si umple golul psihic/fizic in alta parte. Complicat nu e, e vorba doar de multa dragoste, multa atentie (si continua, constanta), multa pasiune, lipsa de egoism, lipsa de posesiune, lipsa de dorita de a schimba partenerul .... In rest de foarte putine ori ai sa auzi pe cineva parasit admitind ca e vina lui/ei pentru ca e singur. Un mare semn de alarma (pentru mine cel putin) ar fi ca partenerul sa ma paraseasca nu pentru ca si-a gasit pe altcineva (asta ar fii aproape OK, deci si-a gasit pe cineva mai bun ca mine) ci sa ma paraseasca alegind sa stea mai bine singur decit cu mine. Ce spui de chestia asta? Te-ai gindit vreodata ce te-ar deranja mai mult? Bag sema ca si tu spui la un moment dat:"Mi-e un pic ciuda pe mine, ca puteam sa fiu mai altfel, dar asta e.." deci cumva, in subconstientul tau admiti ca e vina ta ca te-a parasit.
Ciresica Postat pe 14 Septembrie 2011 23:05
Imi pare rau dar tot nu pot fi de acord cu tine. In continuare sunt de parere ca daca intr-o relatie exista suficienta dragoste, respect si comunicare, pentru toate problemele exista o solutie, trebuie numai sa vrei. In exemplul cu inselatul pe care il sustii sunt de vina amandoi pentru ca nu se trezeste nici unul sa zica "bai, pana cand o mai tinem asa?? hai sa facem ceva sa ne fie mai bine". Fiecare sta si se complace in situatia lui fara sa zica si sa faca nimic. Ea se neglijeaza si el e suficient de las cat sa se duca in bratele altei femei in loc sa incerce sa comunice mai eficient si sa puna piciorul in prag ca un barbat adevarat. Mie mi-e ciuda pe mine din alte motive si in continuare sustin ca vina e de ambele parti. Daca in situatia data ca exemplu tu consideri ca vina este exclusiv a sotiei, atunci imi pare rau dar sunt de parere ca in calitate de femeie pana si tu te desconsideri. O relatie e o munca de echipa. Punct!
Elena_A87 Postat pe 14 Septembrie 2011 23:56
Ciresica, punctul tau de vedere ar fi (aproape) echilibrat daca ai lua in considerare faptul ca "vina" la care te referi e ca nu simti ce te-ai astepta si tu si celalalt sa simti. Si atunci nu poti mima nici daca te schimbi comportamental la 180 de grade. Tot teatru ieftin ramine. Si, in fond, pentru ce sa il joci?! Partenerul potrivit e potrivit atunci cind nu trebuie sa te prefaci linga el. Cind esti tu ce isi doreste si este el ce iti doresti Altfel este inutil sa vorbim de vina. Este doar incompatibilitate. Iar modul demn in care iesi din asta este nu sa inseli, ci sa pleci. Si dupa aia sa faci ce vrei. Sa gasesti unul mai bun, mai rau sau sa stai singur. Ce m-ar deranja nu este ce face dl. dupa ce se desparte de mine. Ce m-ar deranja este ce face pina sa se desparta. Faptul ca decide sa rupa o relatie care nu e functionala si in care nu ne simtim fericiti asa cum sintem noi este doar o dovada de caracter si o dovada a faptului ca este un om de calitate. Ar fi un jeg daca ar prefera sa nu se desparta si sa minta. Indiferent ca "din vina mea" sau "din vina lui" - minciuna nu e scuzabila.
quasaria Postat pe 15 Septembrie 2011 00:11
deci Elena, daca intr-o relatie exista dragoste NU poate exista o criza.PUNCT. Daca sunt indoieli, si regrete si dorinte nespuse, dacaimi place de el asa cum e dar ar fi fost si mai bine daca....atunci nu e dragoste si este doar un compromis cu viata ca "uite, nu sunt singura, am si eu perechea mea" Din vocabularul tau transant si fara judecata se vede cit esti de .... insensibila si cit de putin maleabila poti fii chiar si cu o persoana iubita. sa consideri ca o femeie care isi recunoaste vina se desconsidra este fara cuvinte. sa-ti recunosti vana e un act de mare clasa pe care din nefericire nu toata lumea il are. In primul rind ca in timp ce tu vorbesti despre problema ta strict personala eu vin doar cu explicatii generale, cu punctul meu de vedere (care uite, e diferit de al tau iar tu arati ca nu poti "inghiti" si parerea altcuiva), deci sa-mi spui ca ma desconsider arata din nefericire cit de plin de venin iti este sufletul. O fii de la ultima despartire. Toleranta, indulgenta, impacarea cu sine iti spun ceva? E inutil sa mai vorbesc cu tine cind vezi lucrurile exact cum ai spus "in alb si negru" . Daca tu nu arati intelegere fata de cei din jur (si nu fata de mine in conversatia asta eterica) cum ai vrea altii sa arate intelegere fata de tine? Tie ?(acum inteleg) ti-e greu sa treci peste relatia esuata nu din dragoste pentru fostul ci din mindrie. Ce are mindria de a face cu dragostea eu niciodata nu am inteles. Un cuplu nu e o lupta de orgolii, care pe care domina, care pe care cucereste. Daca ai sa intelegi asta eu cred ca o sa-ti fie bine. Q, noi doua avem pareri atit de diferite pe atit de multe planuri incit nici macar nu incerc sa-ti explic ca nu e teatru ieftin sa ai grija de tine pentru tine si cel drag, ca nu inseamna ca te prefaci ca sa-i placi ci doar ramii aceasi care ai fost de la punctul 0, de cind relatia a inceput. Asta se schimba in timp si eu despre asta vorbeam. Din punctul meu de vedere tu ai un mod foarte egoist de a vedea viata si e bine daca tie asa iti place. E doar faptul ca eu vad lucrurile diferit.
Ciresica Postat pe 15 Septembrie 2011 01:15
si ti se pare ca eu despre ce vorbeam? E normal sa fii sincer cu tine insuti si atunci cind "sa ai grija de cel drag se schimba in timp" sa recunosti schimbarea. Altfel nu esti "altruist": esti ipocrit.
quasaria Postat pe 15 Septembrie 2011 07:47
cireaso... "deci Elena, daca intr-o relatie exista dragoste NU poate exista o criza.PUNCT." nu am citit nici mai jos ,nici mai sus..ma limitez strict la randul asta. eu as spune ca dimpotriva,taman atunci simti ca exista,adicatelea in situatii de criza,de ce ii zice "puterea dragostei"? numa' idiotii (fara nicio trimitere!)nu au indoieli niciodata vis a vis de iubirea lor,nu-si pun intrebari,secretul este sa ajungi mereu la aceeasi concluzie: da,e clar....el(ea)este ....
iasomia Postat pe 15 Septembrie 2011 09:43
Sunt total de acord cu Iasomia. Nu exista barbat care sa ti se potriveasca ca o manusa. Toti avem defecte, important e sa-l accepti pe celalalt, sa-l pretuiesti asa cum e si sa ajungi la aceeasi concluzie : "da, el e!". Intr-adevar ar fi ideal sa ramai in continuare ca la momentul "0" ,dar ce te faci cand el se schimba? Cat despre "a inghiti parerea altcuiva", pur si simplu ma intriga afirmatia "e de vina cel care ramane, nu cel care pleaca". Sunt o mie de variabile intr-o relatie si nu cred ca se poate trage o asemenea concluzie la modul general. Ce sa le spunem femeilor parasite? "A fost vina ta ca s-a dus la alta! Impaca-te cu ideea." Fiecare cu opinia lui si s-o stapaneasca sanatos!
Elena_A87 Postat pe 15 Septembrie 2011 17:11
De la: Paula1702, la data 2011-09-13 22:09:14Cu cine vb acum? Daca vb cu mine, nu sunt mai trecuta decat tine... tare asta....
madita Postat pe 15 Septembrie 2011 17:24
cum, ce te faci? e normal sa evoluam sa ne schimbam.... mai departe, conteaza daca evolutia mea, coincide si este compatibila cu a lui...adica, o evolutie pozitiva, impreuna.... deh, situatia e mult prea complicata.... ciresico...daca esti sigura 100%, ca il ai , "sigur" cu ceva grav la mana...si e doar de frica...nu e liber consimtit....se teme de tine ca maicuta aceea la manastire.... ( generic vorbind) O maicuta, de fff multi ani in manastire, adunase ceva agoniseala si voia sa vada cum sta...in timp ce isi numara banii, aude o bataie puternica in usa chiliei....speriata, intreaba cu teama: - Cine-i? un raspuns tunator: - Moartea! La care maicuta, rasufla usurata, murmurand: -Vai ce m-am speriat! Am crezut ca e maica Stareta!
dor72_ Postat pe 15 Septembrie 2011 17:28
,,Toleranta, indulgenta, impacarea cu sine iti spun ceva?" mai ramane...compromis...lasitate...lipsa de personalitate.....complacere intr-o situatie ambigua din interes... mie nu-mi spune ....dragoste
sunsset Postat pe 15 Septembrie 2011 17:47
mda.. aici are dreptate cireasa.. "Cind intr-un cuplu nu mai e nimic de spus si indiferent cit ar incerca el sa lege o conversatie ea este obosita si nu-si mai vede capul de treaba si el atunci cauta conversatie in alta parte ...a cui e vina? Cind ea are nevoie de tandrete, de sclipirea de dragoste din privirea lui, de un sarut furat strengareste in trecere pe linga ea si el nu face decit sa stea in fata TV-ului sau mai nou, la computerm, sau prefera sa stea peste program la servici sau cu amicii la o bere ceea ce o determina pe ea sa-si gaseasca implinirea in alta parte, a cui e vina?" dar exista solutii,cireaso.. i te asezi in brate, si-l rogi cu un sarut d-ala cu buze moi sa te ajute,il faci parte din activitatile tale,faceti treaba impreuna atat cat se poate,unde pui ca il poti asculta,doar le place sa fie admirati,cat costa sa dai dovada de un pic de rabdare? si inca o chestie:barbatul si femeia trebuie sa aiba programe separate uneori cand socializeaza,el la carciuma cu baietii,la meci... femeia la randu-i sa faca ce-i trece prin minte,un mall cu fetele,un coafor,un concert.. apropos, pe 18 sept. arenele romane Bryan Ferry ....
iasomia Postat pe 15 Septembrie 2011 18:20
Iasomia, exista solutii dar nu pentru tinerele doamne care scriu pe topicul asta. cita vreme vedem lucrurile la modul: "Nu exista barbat care sa ti se potriveasca ca o manusa." si "Intr-adevar ar fi ideal sa ramai in continuare ca la momentul "0" ,dar ce te faci cand el se schimba?" ...nu exista solutii. Tu intelegi nuanta pe care tinerele doamne nu le inteleg? EL se schimba, EL nu se potriveste ca o manusa... si mai citez ca e interesant: ",,Toleranta, indulgenta, impacarea cu sine iti spun ceva?" mai ramane...compromis...lasitate...lipsa de personalitate.....complacere intr-o situatie ambigua din interes... mie nu-mi spune ....dragoste" Ori eu nu inteleg mesajul ori toleranta in dragoste e confundata cu lipsa de personalitate.... si nu vad legatura intre ce am spus eu si :"ciresico...daca esti sigura 100%, ca il ai , "sigur" cu ceva grav la mana...si e doar de frica...nu e liber consimtit....se teme de tine ca maicuta aceea la manastire.... ( generic vorbind)" Dar asa cum voi numa intelegeti ce vreau sa spun e si normal ca nici eu sa nu va inteleg. Comunicare bat-o vina si limitarile ei. Si bineinteles diferenta de opinii care este super OK. Din contradictii se naste evolutia a spus nu mai stiu cine cindva demult.
Ciresica Postat pe 17 Septembrie 2011 07:36
cireaso.. nu mai despica si tu firu' atat,ce?tu te-ai nascut cu temele la zi? asa invata omu' traind,si se stie:cine traieste,imbatraneste.... macar sa nu fim neshte babete acre....
iasomia Postat pe 18 Septembrie 2011 10:50
Daca el a putut trece peste acest lucru, tu de ce nu ai putea? Te-ai gandity vreodata ca tocmai tu faci ceva ca o relatie sa nu mearga? Tu crezi ca este suficient sa iubestisi atat. El s-a gandit ca daca a ramas fara slujba nu mai poate asigura celei dragi cele necesare traiului. A intrat in panica. Aici era momentul in care trebuia sa intervii. Si ratiunea invingea! Cred ca daca vei continua sa acuzi, de fapt... te acuzi.
garbo215027 Postat pe 18 Septembrie 2011 19:03
In sfarsit o parere de barbat... M-am gandit si la posibilitatea asta. Stiu ca a intrat in panica, dar oricat de mult imi doream sa ma aproprii tot ma loveam de un zid... Repet, stiu ca si eu am gresit in multe privinte. Sunt de parere ca daca intr-adevar ar fi fost alesul nu se termina asa. Probabil ca oamenii au mai multe jumatati (daca am avea doar una ar fi mult prea trist), asa ca n-am decat sa caut alta. Oricum, cred ca este o pierdere de timp sa mai analizez ce si cum a fost, pentru ca mereu vor fi cel putin 2 variante pentru aceeasi poveste (a mea si a lui). Asa ca viata trebuie sa mearga inainte... Multumesc tuturor pentru raspunsuri, chiar daca au fost critice. Important e ca intr-un fel sau altul am reusit sa ies cumva din starile de negativism si deznadejde. V-am pupat! O zi placuta!
Elena_A87 Postat pe 19 Septembrie 2011 18:22
Ai scapat de o mare minciuna, draga mea! Deci ar trebui sa rasufli usurata. Nu te mai agata de acest specimen care , se pare, ca nu a fost capabil sa-ti ofere mai nimic bun, profita de faptul ca esti libera, distreaza-te si lasa-i pe altii sa-si bata capul. La 24 de ani trebuie sa te simti bine, nu sa suferi.....
Darksukkubus69 Postat pe 22 Septembrie 2011 16:04
te inteleg perfect,aproape aceeasi situatie am patit-o si eu ,si ca si tine eu am 25 de ani si am aceeasi teama si nu stiu cum sa ma port in preajma barbatilor,cred ca solutia ar fi sa avem mai multa incredere in noi ca sa putem sa trecem peste,teoretic asa ar fi dar practic e mai greu...........
allyalina Postat pe 30 Septembrie 2011 11:03
De la: Elena_A87, la data 2011-09-04 12:54:59 Buna! Am 24 de ani, am fost intr-o relatie de 2 ani si ceva cu un baiat si l-am iubit enorm, dar ne-am despartit. Ne-am cunoscut cand eram cu inima franta in urma unei dezamagiri (fusesem cu altul 2 ani de zile care m-a inselat si m-a parasit pentru alta), a avut rabdare cu mine si am ajuns sa il iubesc. Aproape 2 ani a fost de vis, parca eram facuti unul pentru celalat, faceam totul impreuna, deja ne gandeam la o familie, la un copil... Lucrurile au inceput sa scartaie atunci cand si-a pierdut locul de munca si a cazut intr-un fel de depresie. Nu sunt sigura de ce anume s-a intamplat de fapt dar mi-am primit replici de genul "nu mi-au convenit multe lucruri la tine dar nu ti-am spus nimic timp de 2 ani ca sa nu ne certam, daca nu te schimbi nu mai putem fi impreuna"... Dupa asta am fost in agonie pura.. dupa atata timp aflasem ca omul de langa mine nu ma accepta asa cum sunt si totul mi se parea o minciuna. Sunt incapatanata de fel si nu mi s-aparut corect sa fiu santajata sentimental.. Am fost despartiti vreo 2 luni de zile, in care am suferit enorm. Dupa astea 2 luni de stat despartiti a venit la mine sa ne impacam.. sa o luam incet.. Pentru ca il iubeam am acceptat, desi simteam ca nu mai pot avea incredere deplina in el pentru ca ma facuse sa sufar. Dupa ce ne-am impacat relatia a mai durat vreo 6 luni, in care am realizat ca eu eram singura care lupta in relatie. Am fost alaturi de el cand trecea prin greutati, incercam sa-l ambitionez, sa-l incurajez.. l-am ajutat cat am putut.. insa eram nefericita. Eu aveam un loc de munca stabil, castigam bine, insa el ma invidia si imi trantea uneori unele lucruri in fata... Ne certam destul de des..nefericirea schimba omul, eram mereu intoarsa pe dos si pusa pe cearta pentru ca nu primeam ce-mi doream - iubire. Simteam ca nu mai e la fel, ca el nu este la fel de implicat, dar parca traiam amandoi in iluzia trecutului si speram ca va fi candva la fel ca-n zilele bune.. Au venit discutiile despre viitorul nostru.. El vroia sa se faca preot, eu vroiam sa fiu o femeie cu cariera. Am intors problema pe toate partile, insa am ajuns la concluzia ca planurile noastre nu prea se intersecteaza. Preotia lui presupunea anumite sacrificii din partea mea, anumite restrictii, pe care nu eram dispusa sa le accept pentru ca imi doream o viata normala. In plus de asta, simteam ca nu mai simte pentru mine ce simtea candva si daca acceptam sa fac compromisuri ma condamnam cumva la nefericire. Bineinteles ca in visele lui legate de viitor nu lua in calcul si partea materiala care bineinteles ca e importanta. Ca sa ai o familie trebuie sa ai si cu ce s-o intretii.. Niciodata nu am fost materialista, imi doresc doar sa fiu langa un om care sa munceasca ca si mine, sa fie ambitios ca si mine, sa cladim ceva din nimic.. Uneori ma intreb daca nu cumva discutiile astea au fost un pretext pentru ce nu mergea intre noi... Am decis sa ne despartim dupa sarbatorile de iarna. Intr-o seara ma certasem cu cineva si eram suparata foc, plangeam intr-una.. si m-am dus la el cautand intr-un fel consolare. Ei bine, din reactiile lui mi-am dat seama ca era mai mult incomodat de prezenta mea.. Intr-un final am plecat.. mai indurerata decat venisem. Aflasem ca nici macar nu poate fi alaturi de mine cand am nevoie de el. Ziua urmatoare i-am cerut sa ne intalnim sa vorbim si i-am spus ca nu mai pot asa. Daca amanam momentul final, asteptarea se transforma in agonie pura. Si ne-am despartit de comun acord, dupa indepungi plansete si declaratii de iubire vesnica. Speram ca nu-mi va fi chiar asa greu. Primele 2 saptamani am fost ok, dar dupa a inceput calvarul. Eram terminata. Simteam ca nu pot trai fara el. Am incercat sa ramanem amici, adica sa ma vorbim din cand in cand.. dar n-am putut.. ma durea prea tare. Mi-a spus ca momentan nu stie ce vrea dar cand va fi sigur ca vrea sa fie cu mine ma va contacta el. Bineinteles ca am realizat ca e o mare vrajeala si ca n-are rost sa il astept. Treceam de la o stare la alta..il vroiam inapoi, il iubeam, stiam ca inca ma mai iubeste... dar pe de o parte ma gandeam ca nu mai pot avea incredere in el... Vroiam sa vorbesc cu el, cautam asta.. desi stiam ca nu imi va aduce nimic bun. Intre timp el s-a mutat in alt oras in speranta ca isi va gasi un loc de munca. S-a angajat la o firma despre care stiam ca da tepe angajatilor. Am aflat ca lucra acolo si i-am trimis un mesaj sa aiba grija ca nu e de bine... Se facusera 6 luni de la despartire. M-a sunat intr-o zi (tocmai in ziua in care am fi implinit 3 ani daca ramaneam impreuna) sa-mi zica ca am avut dreptate in legatura cu locul lui de munca. Dintr-una intr-alta am decis sa ne intalnim la o cafea. Ne-am intalnit, am vorbit.. eram oarecum distanti, dar am ajuns cumva in pat (intr-un fel initiativa a fost a mea).. Il doream foarte tare dar cu toate astea deabia m-am stapanit sa nu plang. Stiam ca atunci e acolo, dar ziua urmatoare nu va mai fi in viata mea si asta ma durea enorm. Mi-a zis ca ii este dor de noi, ca inca ma mai iubeste si vrea sa mai tinem legatura, ca incercase sa mai fie cu altcineva dar nu putea ca se gandea la mine.... Dar totusi era distant, distanta eram si el intr-un fel, de teama de a nu fi ranita.. Il cunosc cand e determinat si cand reactioneaza la nimereala. Dupa ce ne-am intalnit atunci am realizat ca daca mai tin legatura cu el imi fac foarte mult rau si l-am pus sa aleaga. Intr-un fel am jucat teatru, pentru ca nici eu nu stiu daca il mai vroiam inapoi. I-am zis ca mai bine raman tot restul vietii singura decat sa fiu doar planul lui de rezerva si daca nu are nimic de oferit sa ma lase sa-l uit si sa caut fericirea in alta parte... Raspunsul lui a fost cel pe care l-am anticipat.. ca imi respecta decizia de a nu mai tine legatura. Si dus a fost. Sunt sigura ca m-a iubit canva dar pur si simplu nu sufient ca sa ramana cu mine... Acum, la 8 luni de la despartire, perioada in care m-am gandit in fiecare zi la el si spre rusinea mea inca o mai fac, sunt la fel de ravasita. Nu pot trece peste. Zilele trecute am gasit pe facebook o poza cu el cu alta tipa in brate (poza facuta inainte sa ne intalnim noi la cafea). M-a durut enorm. Am simtit pentru a nu stiu cata oara..minciuna. Intuitia nu m-a inselat, am simtit ca e ceva in neregula dar speranta este foarte greu de ucis... Vreau sa renunt definitiv la el si nu pot. El a mers mai departe si eu am ramas blocata in trecut.. Asta e situatia mea.. blocata intr-un oras de provincie, singura, fara prieteni (cei pe care ii am muncesc in alt oras si ne vedem foarte rar..), traind mai mult in trecut... M-am gandit sa ma mut in alta parte, dar e prea nesigur.. Nu pot renunta la un loc de munca stabil (care imi si place), pentru a fi singura intr-un alt oras.. Singurele lucruri care ma tin pe linia de plutire sunt serviciul si familia. In rest n-a mai ramas nimic. Ma uit cu groaza la alte femei trecute de o anumita varsta care sunt tot singure... Eu nu sunt facuta sa traiesc fara iubire. Nu sunt facuta sa fiu singura. Ciudat e ca am costatat ca nici nu mai stiu sa ma port in preajma barbatilor care ma plac.. mi-e teama, ma emotionez, ma intimidez si mi-e greu sa-i accept. Pentru ca stiu ca de fiecare data cand am lasat garda jos si am iubit din tot sufletul am sfarsit prin a fi ranita. Cum as mai putea avea eu incredere in vreun barbat cand am trecut prin atatea?? Poate sunt si eu de vina.. poate e ceva la mine care pur si simplu ucide iubirea... Mi-e dor sa fiu apreciata, iubita, mi-e dor de un coltisor de rai numai al meu, in bratele cuiva, in care sa ma refugiez dupa o zi grea...Mi-e dor sa ma simt femeie. Probabil ca o sa ziceti ca n-am ce face decat sa trec mai departe, ca am fost luata de fraiera si ca nu e capat de lume. Asa o fi... Mereu m-am consolat cu ideea ca toate momentele grele si toate dezamagirile prin care am trecut au fost puse in drumul meu ca sa devin femeia care sunt menita sa fiu. M-am consolat cu ideea ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic, iar relele sunt puse in drum ca sa te conduca catre ceva bun... Dar acum m-am blocat. Nu mai simt nici o compensatie. Imi petrec fiecare zi simtindu-ma ca un recipient gol. Trebuie sa inveti sa treci peste orice esec nu numai peste o relatie esuata. Vei trata totul altfel atunci cand stii sa pierzi daca tot timpul vei complica tata lucrurile.... te vei chinui mereu cu aceasta problema. Nu conteaza ce sa intamplat in viata unuia dintre voi important este ca nu stiti cum sa administrati relatia pe care ati avut-o. Daca tu ai facut tot ce s-a putut sa-l ajuti sa treaca peste probleme , atunci n-ai ce sa-ti reprosezi, ai fruntea sus si mergi mai departe , nu te mai impotmoli de un lucru atat de putin important . Nu a fost de tine, ai alt potential dar te complici si pierzi timpul si esti tare nehotarata. Analizeaza-te , scrie pe o hartie si cand mai cunosti pe altcineva fa o comparatie ....ar fi bine ca el sa aibe ce n-ai tu ....
melania33 Postat pe 30 Septembrie 2011 14:57
De la: roby_cado, la data 2011-09-06 17:11:53"..Poate tocmai asta e greseala ca nu suntem egoiste si ar trebui sa cerem mai mult.." mda.. hai suuuuus..tot mai suuuuus.. eh,e o melodea.. de ce atata sarcasm...???? sau mai exact, de unde...???!!!
flaminia28 Postat pe 30 Septembrie 2011 17:03

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
prostitutie infantila-proxenetism	10	De la: fleurdelis 28 Iunie 2010 20:46
E grav?	9	De la: scumpa31 25 Februarie 2011 08:47
Cum sa ma razbun pe fostul iubit?	116	De la: mamitzica 20 Aprilie 2013 16:40

Povestea unui " A FOST ODATA"...	4	De la: elodia 2 Iunie 2010 08:59
Prostitutie?	2	De la: dor72 22 Mai 2011 07:35