am zis ajunde...si totusi sunt confuza si ma framant in continuare

Noua lege a incredintarii copiilor

Ma urasc! Sotia a reusit dupa 6 ani de casnicie, sa ma faca sa cedez nervos si sa o lovesc!
pot sa zic ca ca era ajun de ... adica de cautare de demnitate pierduta, de un nou inceput sau poate de recunostere oarecum mascata a prostie-mi......ehe multe pot eu sa zic ...da nu mai conteaza!
garbo1001
Postat pe 26 Octombrie 2011 09:58
Te bate,te jigneste,te alunga,,,,,,eu nu inteleg ce mai vrei ,ce mai astepti? Cum poti sa accepti starea asta? Lasa l si dute si nu uita ca unul care si maltrateaza sotia o va face mereu !
aida71
Postat pe 28 Octombrie 2011 12:06
Intodeauna esti asa de negativist?!! Pacat!
garbo044505
Postat pe 1 Noiembrie 2011 10:54
Sunt oameni care simt nevoia de a domina pe cineva si, inaintand in varsta, devin din ce in ce mai putin toleranti la o eventuala nesupunere/riposta.

Pentru a-si pastra �prada� si dominatia asupra acesteia, o astfel de persoana, poate sa se manifeste ca si fostul dumneavoastra sot.

Implora, plang si desfasoara un intreg arsenal pentru a reintra in posesia �prazii�. Multi au tendinta de a crede ca o fac din iubire, dar psihologii sunt de alta parere.

Cunoasteti probabil ciclul violentei, dar sigur ca nu va este usor sa-l vedeti pe omul iubit ca un potential...Insa aveti posibilitatea de a-l feri de un dezastru.

etapa I - violenta psihica ( persiflari, injuraturi si cuvinte care ranesc )

etapa a-II-a -violenta fizica (lovituri, la inceput ca o joaca, apoi din ce in ce mai dureroase)

etapa a-III-a - uciderea

Solutia propusa: din stadiul incipient (violenta psihica) sa fie consultat un consilier matrimonial (in aceasta categorie intra si preotii duhovnici ).

Pentru ca intotdeauna copii sunt amprentati de atitudinile adultilor cu care convietuiesc, trebuie ca persoana care este supusa unor astfel de atitudini sa ia o hotarare mai ales cand sunt copii in familie (baietii incep sa dezvolte un comportament violent fata de fete/ femei si in cele mai multe cazuri chiar fata de propria lor mama- cazuri reale nu doar presupuneri).


In cazul separarii, este bine ca sa nu mai aveti intalniri decat in prezenta unei alte persoane, care sa va poata proteja (parerea specialistilor in violenta conjugala).

Am scris �fostul sot�, pentru ca prin adulter a rupt ceea ce Dumnezeu � a legat � prin taina sfintei cununii.



roflorea
Postat pe 8 Noiembrie 2011 10:41
si eu trec prin ce ai trecut tu, eu nu am facut imprumuturi la banca dar, am facut........am lasat totul in urma si m-am mutat pe alt continent dupa el (e strain din America de Sud). dupa 1 ani de trai in tara sa ismt ca ma saca de bucuria vetii, imi vine sa-mi iau lume in cap. A devenit abuziv, ma palmuit de 2 ori, dar in opinia sa o palma nu se considera sa fii lovita.
garbo254800
Postat pe 14 Decembrie 2011 15:38
De la: ks_marius, la data 2011-10-16 04:31:23Chestia este ca in general este foarte greu de suportat o despartire ,...Ce nu inteleg eu, este ca am sesizat in povestea ta si un sentiment de vinovatie Daca ai ceva serios pe constiinta, este posibil sa ai acest sentiment ca poate tu esti cea care l a determinat pe domnul sot sa se comporte asa? Eu vad peste tot pe aici in discutiile despre divorturi, mai toate femeile fiind foarte revoltate si cu un limbaj deosebit de agresiv..., dand sfaturi "de bine", bravo ca ai divortat, ia viata de la capat, etc, dar nu am vazut un singur mesaj, din care sa reiasa ca a divortat in urma cu 40 -50 de ani, cineva care are acum 80 de ani, si sa ne zica acum cu "toata gura" in fata mortii, bine ca am divortat atunci, am fost mai fericita, iar copiii sunt foarte ok, au ajuns bine.... S-ar putea sa fiu subiectiv si ca sa nu dau chiar impresia asta, desigur ca exclud cazurile, in care barbatii de care s-a divortat, au fost consumatori de bauturi alcolice, agresivi, jucatori la cazinouri, aventurieri, discoteci, amante etc si alte vicii...., eu ma refer la cei care sunt parasiti si nu se incadreaza in aceasta categorie..
De cele mai multe ori copiii crescuti fara ambii parinti, au mai putine sanse in viata prin structura lor emotionala care si-o insusesc crescand fara unul dintre parinti. ESte mai ales foarte traumatizant pentru un baiat sa se dezvolte fara prezenta tatalui. Desigur ca se pot da exemple si de exceptii, in care baieti ajunsi adulti fara tata, modelul masculin, si l-au insusit eventual de la bunicii care s-au implicat in cresterea lor. Este desigur traumatiizant ptr un copil sa creasca si intr-un mediu plin de violenta, bautura etc ...Dar nenorocirea mare este ca nu stie nimeni, care dintre situatii este mai traumatizanta, mediul infect, sau lipsa totala a unuia dintre parinti... Pe de alta parte, cand am fost la un preot sa intreb daca exista posibilitatea de dezlegare de persoana cu care m-am insurat in Biserica, mi s-a raspuns ca nu exista asa ceva, si ca legatura sufleteasca este pe veci "ce Dumnezeu leaga, omul nu dezleaga" ; poate de aici si aceasta suferinta enorma cand te desparti de cineva fizic. Desigur ca suferinta exista si chiar fara a te fi casatorit in Biserica...."Pai parinte era o nemernica, ea m-a parasit, etc ..Nu conteaza! trebuie sa astepti si sa-i dai sansa sa se intoarca sa o ierti etc ....Asta este crucea ta, atat ai meritat ....du-o pana la capat....! Daca ai fi fost un crestin adevarat etc, nu ai fi intalnit o astfel de persoana. Ai gasit o persoana pe masura curateniei tale sufletesti, cat si pe masura mostenirii nivelului spiritual al familiei tale... Eu cred ca avea mare dreptate... Intalnim oameni cu care ne potrivim, ptr ca interactionam pe paliere sociale si spirituale de acelasi nivel.Deci vorba romaneasca :Ce se aseamana se aduna" ! Ma indoiesc ca persoanele care ne vor intra pe viitor in viata, vor fi mai de calitate... Societatea din zilele noastre si tipul de valori promovate in fiecare zi peste tot, femei cu tatele siliconate si cu cracii goi, ori barbatii de succes, care fac dintr-o biata tarancuta o "zana" din povesti, recte Columbeanu pe Monnicuta, ne-a stricat pe toti. Si pe noi barbatii , care trebuie sa visam la domnisoare disponibile pe toate drumurile, dar si pe voi femeile, care visati la columbeni care sa va duca la plimbare in nu stiu care insule exotice Viata a devenit multa iluzie si putina realitate. Noi oamenii traim in iluzii si devenim tristi si nefericiti , cand viata reala ne mai trage din cand in cand de manecuta ... Doamna dv. sunt foarte convins ca vreti sa-l iertati asa cum ati mai facut-o si alte dati, il iubiti, sau nu, durearea despartirii a este mai greu de suportat decat viata alaturi de acel barbat, tatal copilului dv. Acum sunteti deja divortata, in acte, dar daca v-ati casatorit in Biserica el este tot sotul dv in fata lui Dumnezeu..., deci puteti eventual sa ii dati o sansa avand in vedere ca acum aveti atuul ca el constientizeaza ca nu-i mai apartineti cu acte si va trai cu nesiguranta in inima, ca daca mai face ce facea, puteti pleca din nou in orice moment... Discutati matur cu el si poate iese ceva mai de calitate de data asta..Poate mergeti impreuna si la un psiholog, sau preot-duhovnic....Cunosc cazuri care au reusit astfel



nus deacord cu asa ceva
nu merita nici o sansa
fiecare are dreptul la respect si fericire, asta ca are un copil cu el nu inseamna ca trebuie sa si moara linga el
va asigur , intro familie unde domneste doar cearta si inca si bataia,ca cel mai mult aici sufera copilul, mai mult si ca mama
asa ca nici un fel de iertare, fugi cit mai departe si uital ca pe un vis rau
lizadra
Postat pe 29 Ianuarie 2012 21:27
De la: sunsset, la data 2011-10-16 18:08:23
ks_marius,se poate sa nu ajung sa traiesc 80 de ani,sau cand o sa fiu in fata mortii sa nu mai am timp sa-ti trimit un mesaj,din acest motiv profit de aceasta ocazie sa-ti spun ,eu am divortat in urma cu 14 ani ,sunt mai fericita,copii sunt bine,am ajuns bine,prin munca si hotararile mele am reusit sa realizez multe lucruri de care sunt multumita

1001,ai facut un pas important,esti constienta ca nimic nu se va schimba daca te vei intoarce,

eu sunt printre acelea care spun,ai facut cel mai bun lucru ca ai plecat,acum trebuie sa-ti

organizezi viata ,si e clar ca el nu mai are loc in ea




bravo, ma bucur pentru tine

asa si trebuie de facut, o femeie niciodata nu se pierde chiar si cu copii

nu inteleg de ce barbatii toti se tin asa tantosi, ca oricum fara noi nu fac mare lucru
lizadra
Postat pe 29 Ianuarie 2012 21:31
Nu inteleg cum poti iubi un om care te agreseaza......La ce te cheama inapoi?Nu are cui sa-i aduca jigniri,pe cine sa loveasca?Nu te mai intoarce!!!!Cu siguranta viata nu-ti va fi mai frumoasa decat inainte.Sa ai putere ,sa mergi mai departe, dar fara el!!Te va distruge psihic.......
garbo105616
Postat pe 10 Martie 2012 13:54

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
helicobacter pylori:( 40 De la: hermosa20 26 Decembrie 2013 15:24
Un sfat, un ajutor si poate maine ma voi simti mai bine!!! 41 De la: Fgeorgiana 7 Februarie 2013 14:52
imi iubesc sotul,dar el nu ma crede 45 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:06
Un divortat nelinistit; parti nestiute. 59 De la: tutankhamon 21 Iulie 2009 01:38
Cum creste un copil fara tata? 12 De la: Blue_Tattoo 14 Ianuarie 2010 09:04
Setari Cookie-uri