Garbo
Forum
Relatii
Relatiile prin intermediul internetului.Credeti in ele?

Relatiile prin intermediul internetului.Credeti in ele?

Stiti ce inseamna oameni saraci cu duhul?Adica oamenii fara credinta sunt saraci cu duhul

Preotii predica doar prostii la biserica si enoriasii nu inteleg ca sunt mintiti din cauza ca sunt saraci cu duhul....

ratuscaceaurata Postat pe 6 Noiembrie 2011 17:05
De la: eu_geminy, la data 2011-11-06 16:43:03nu sunt eu responsabil pentru disconfortul pe care il resimti... nu te pune nimeni sa te bagi in seama cu mine. iar daca ti se pare ca am "filosofat", imi dau seama de nivelul tau de pregatire este chiar acelasi cu al unei ratze autentice...:P :)))) sunt unica.....paranormala...de aici ...asa ca zi mersi ca te bag in seama...
hai sictir, ratzo...:))
eu_geminy Postat pe 6 Noiembrie 2011 17:08
Salut tuturor,si eu fac parte dintre cei norocosi,pentru ca din prima incercare am dat peste actualul meu iubit.La inceput ne scriam pe msn,apoi dupa 2 luni ne-am hotarit sa ne vedem pe skype.Desi ne despartea circa 2000 km,ne-am hotarit,si am plecat spre el.Mult curaj si incredere,asta este tot ce avem nevoie.Eu am reusit si cred,ca si altii o pot face,dar este nevoie de sinceritate.FARA ,NU CRED CA E BINE.

garbo226279 Postat pe 6 Noiembrie 2011 17:17
De la: eu_geminy, la data 2011-11-06 17:08:29hai sictir, ratzo...:)) et toi aussi..ge.
ratuscaceaurata Postat pe 6 Noiembrie 2011 17:17
:)))))
eu_geminy Postat pe 6 Noiembrie 2011 17:21
De la: ratuscaceaurata, la data 2011-11-06 15:11:37gheorghita...stii ce regret eu ,ca si biserica foloseste aceasta ;"puternica ISPITA creeata de fortele intunecate , pentru subjugarea Sufletelor si a Trupului Fizic." .insa internetul nu a fost si nu este singura ispita folosita ....Doamne ajuta/ne si pazeste/ne de "fortele intunecate" existente intre religii!!... Ratzo, shtii ce regret eu? Ca mai 'scap" cateodata shi itzi citesc postarile . Pai,bine, oratanie jumulita, cum se conjuga verbul "a crea"? Tu eshti romanca au ba ? (tzi-am facut shi rima ) Ai trecut prin shcoala precum ratza prin apa ?
carcotasha Postat pe 6 Noiembrie 2011 22:11
Acum 4 ani daca ma intreba cineva lucrul asta as fi raspuns vehement ca nu exista asa ceva, insa Dumnezeu mi-a dat peste nas. Acum 4 ani am inceput sa vorbesc pe internet cu un baiat din strainatate, prima oara am fost atrasa de faptul ca aveam ocazia sa imi perfectionez cunostiintele de limba engleza, dar tot vorbind am ajuns sa ii duc dorul antuci cand nu era pe internet si atunci cand intra pur si simplu tremuram de emotie, se intamplau lucruri la care nu ma asteptam in inima mea, lucruri pe care nu am vrut sa le accept. nu vroiam sa accept realitatea , faptul ca ma indragostesc pe internet, mi se parea ceva nebunesc si imposibil si prin urmare am decis sa intrerup legatura cu el. Timp de un an si jumatate cred ca am vorbit doar de 5-6 ori, am luptat cu propriile mele sentimente. Amandorura ne era greu sa acceptam realitatea si intr-o seara am primit un mesaj pe telefon de la el in care imi scria ca ii este dor de mine si ca trebuie sa luptam pentru noi. Pot sa zıc ca acelui mesaj ii datorez fericirea pe care o traiesc acum. Dupa seara aceea am inceput sa vorbim din nou si am decis sa ne infruntam prejudecatiile si el a venit in Romania sa ne cunoastem. Nu pot exprima ce emotii am trait in aeroport atunci cand l-am cunoscut, cand am putut in sfarsit sa il ating si sa il vad in realitate. A stat in Romania 10 zile, mi-a cunoscut familia, dupa care a fost randul meu sa ma duc la el sa ii cunosc viata de acolo, dupa care timp de un an am tinut-o tot asa . Acum facem pregatiri de nunta si suntem mai fericiti si mai indragostiti ca niciodata. Nimeni nu poate garanta ca intradevar toate relatiile pe internet au final fericit, in niciun caz asta depinde de fiecare in parte, in primul rand trebuie sa analizezi persoana cu care vorbesti, sa fi atent la fiecare detaliu, trebuie sa fi puternic si sa iti faci in capul tau atat scenariul ca totul va fi bine dar si opusul pentru ca este un risc destul de mare sa te aventurezi intr-o relatie de acest gen. Trebuie sa ai mult curaj si putere sa faci fata prejudecatiilor celor din jur. pentru ca vei fi judecat pentru o alegere de genul acesta. pe mine cine ma aude primul lucru care mi-l spune este: esti nebuna. La inceput ma deranja insa acum zambesc si le dau dreptate. Trebuie sa fi un pic nebun sa faci asta dar, am riscat si....am intalnit un barbat minunat.
speranta88 Postat pe 6 Noiembrie 2011 23:20
mey carco... la cate prafuri trage pe nas la Perish, ce pretentii poti avea...;) :))
eu_geminy Postat pe 6 Noiembrie 2011 23:35
Povestea ,e adevarata!eu am 4 ani cu barbatul pe care l am cunoscut pe net,tot dintr o gluma pe net!desi,o cunosteam pe sora lui!sincer?nu faci dekt sa fii sincera,knd vb cu cineva pe net,cu care bne inteles i ti face placere,asta pt k nu te intreaba tampenii si nu incepe cu vrajeli
geo22 Postat pe 7 Noiembrie 2011 01:32
crede-ti ca unde il cunosti pe fericit(a) conteaza.? si daca intamplarea este in viata reala ce nu pot fi alte ascunzisuri?eu cred ca daca are ceva de ascuns ascunde oricum si pe net si in fata ta. asa ca nu trebuie sa fiti neincrezatori in relatiile pe net . depinde de cat este el sau ea de sincer(a).ce inainte oamenii aveau posibilitatea sa se cunoasca virtual? si ce mai netrebnici luau asta vedeau dupa ceva putin timp. acum totusi este mai bine nimeni nu te forteaza sa pui pirostriile pe cap . traiesti cu persoana ca si candesti casatorit si vezi chichitele in decursul relatiei si apoi de nu-ti convine ::: adio! bine dar trebuie sa fii putin si precaut sa nu proiectezi vreun copil si atunci vii aici si iti framanti mainile si mintea cu ce sa faci? in viata nimic nu-i peste masura . toate sunt date cu portia pana si dragostea asa ca pentru o portie in plus trebuie sa mai muncesti nimeni nu-ti da nimic gratis. si ce ma frapeaza cel mai mult ca pe majoritatea siturilor numai povete pentru femei cum sa fie cum sa dreaga si altele ...sa tina barbatul langa ea. barbatii in fond ce fac ? oricum toti sunt la fel. poate sa zica cine o vrea ce vrea. in privinta asta nu-mi schimb parerea.viata in definitiv este un troc .dai si daca te pacalesti la schimb asta e! mergi mai departe! SUNTEM REZULTATUL ACEEA CE GANDIM!
vax Postat pe 7 Noiembrie 2011 06:53
De la: Sal_a_toi, la data 2011-11-05 21:23:20Mda, tare fericiti! Atentie si la siteurile pe care navigati pe PC de la munca. Unii angajatori au instalat un programel pentru a ne monitoriza ,,pe unde intram" in timpul serviciului Si tu pe unde intri in timpul serviciului? Salutare, Sal! Saptamana buna si garbata!
Luna_in_capricorn Postat pe 7 Noiembrie 2011 08:39
De la: eu_geminy, la data 2011-11-06 23:35:00mey carco... la cate prafuri trage pe nas la Perish, ce pretentii poti avea...;) :)) Mi-a venit de multe ori sa-i trantesc vorba ta turceasca , de mai sus. Nu shtiu ce ma mai retzine ?!
carcotasha Postat pe 7 Noiembrie 2011 22:35
eu mi-am cunoscut sotul prin internet si avem 6 ani decind suntem impreuna si la anul pe 21 iulie avem nunta
ruby80 Postat pe 8 Noiembrie 2011 08:14
Ma bucur ca sunteti o familie fericita! Si, mai ales, ma bucur ca si pe net intilnim oameni de incredere si cu sufletul curat, seriosi si cu bun simt. Reusita ta e o dovada vie! Si eu am un prieten cu care sunt in relatii de prietenie de 3 ani si ma simt bine linga el. asa ca, dragele mele, orice forma de socializare poate da roade. Important este ce-ti doresti de la viata, ce vrei sa faci cu viata ta, si cita incredere ai in oameni. Oricum merita sa incerci! Si exemplul meu pozitiv poate sa va dea incredere. Fericirea rasare de unde nu te astepti! Mult succes, si fiti increzatoare, nimeni nu este singur pe pamint! Fericirea exista numai ca trebuie sa iesiti in intimpinarea ei!
garbo203842 Postat pe 8 Noiembrie 2011 11:47
Buna ziua, ma bucur pt tine ca ti-ai gasit perechea...si eu l-am intalnit pe prietennu meu pe site-ul joci.ro .Jucand table am intrat in vorba , am continuat pe mess si stateam de vorba cu orele fara sa ne dam seama cum trece timpu, asta a durat 7 luni ,el aflandu-se in Spania si in iunie cand a venit acasa ne-am intalnit si m-a luat cu el. Bineinteles lumea a fost sceptica inainte de al cunoaste cum vreau sa plec cu un strain, acum dupa ce l-au cunoscut sunt toti incantati de el. Deja avem 5 luni de cand stam impreuna, suntem fericiti si ne iubim. Daca esti sincer pe internet poti sa creezi relati stabile, daca incepi cu minciuna nu ajungi nicaieri doar iti pierzi vremea...la fel de mare ii riscu si daca intalnesti un strain pe strada sau il agheti in club, nu sti nimic despre viata lui poate sa iti spuna ce vrea, abia cu timpu iti dai seama ce om ii...
adina_ioana Postat pe 8 Noiembrie 2011 12:01
Sa aveti viata lunga... Si Fericita... Este ca si in reallife...doar ca acum suntem mai comozi... Stam tolaniti in fata unui PC si facem arta conversatiei... Iar deodata apare luminita care deschide porti...spre dragoste sau... Toate cele bune
Mr_Li Postat pe 8 Noiembrie 2011 13:40
Arta conversatiei si nu numai. Sunt si alte abilitati care se pot exersa.
Amber Postat pe 8 Noiembrie 2011 13:49
De la: katalina_gl, la data 2011-11-05 09:04:43nici o neamplinit spuneai ca esti educatoare??? daca mai scrii in halul asta, iti faci bransa de rusine hmmm...am impresia ca ai stat si ai studiat fiecare cuvintel si ai inteles din poveste....cantitatea vida:) nu ti s a intamplat niciodata sa gresesti?cel fara de pacat sa arunce primul piatra...
daviddoinita Postat pe 14 Noiembrie 2011 19:00
De la: garbo226933, la data 2011-11-05 20:38:36Poate daca nu ai sta draga atata pe net si te-ai ocupa mai mult de copii pe care ii ai ca educatoare,unii parinti nu am mai fi obligati sa ne dam copii la ore... Oricum fiecare are povestea lui,fericita sau nefericita.. Limbajul care il folosesti si scrierea incorecta care o ai nu prea demonstreaza ca ai fi cadru didactic draga... Nu cred in relatiile pe net,dar asta nu inseamna ca ar trebui dezaprobata aceasta doamna care si-a gasit fericirea... Multa bafta in continuare celor care cred in asa ceva!!! m am ocupat foarte mult de copiii si nu copii mei din clasa, si acum, desi plecata din tara, parintii ma suna spunandu mi ca micutilor le e dor de mine,asta e 1 si 2 ...u cadru didactic nu poate face minuni daca educatia de acasa e zero cum vad ca este sau va fi cea a copiiilor tai... daca ai sa reusesti sa ai macar jumatate din realizarile mele in 4 ani de invatamant sau daca ai sa ajungi macar o clipa in viata ta la catedra nu ai sa mai arunci cu vorbe asa usor... si 3....e timpul meu,e dreptul meu sa fac ce vreau cu el...nu stau in clasa pe net si nici nu am cui da explicatii,Si da...la ce parinte esti sau vei fi...urmasii tai sigur vor avea nevoie de ore suplimentare pt a iesi din mediul toxic pe care il creezi in jurul lor
daviddoinita Postat pe 14 Noiembrie 2011 19:25
De la: daviddoinita, la data 2011-11-02 19:04:18intermediul internetului.Credeti in ele? Buna seara, am citit multe povesti pe aces forum si intr un final m am decis si eu sa o spun pe a mea. Sunt educatoare, am 27 de ani si in urma cu aproape doi ani imi cresteam singura fetita,totul parea mai mult decat rutina in viata mea...servici,facultate,copil...nimic iesit din comun, pana cand,intr o geroasa seara de ianuarie," batatand" internetul in lung si lat,primesc un mesaj, de la un "el"...un mesaj ce nu mi a atras atentia la inceput...era un comentariu la o poza a mea de pe un site de socializare, o poza langa un lac,unde din intamplare fotograful prinsese si jentile unei masini.Acest "el" ma intreba de masina si de jenti... dar trecand peste banalul situatiei...eu nu am nici o treaba cu masinile,nici macar permis...am inceput sa vb ore in sir...imi dadea acel sentiment,ca undeva ,cineva ma asteapta sa vb cu mine...Si asa s a scurs timpul pana aproape de Paste,cand el imi spune ,ca nu stie daca va veni in tara sa petreaca sarbatorile, ca nu mai vrea ,la varsta lui...32 de ani atunci,sa mai vina din nou in curtea mamei sale singur si neamplinit familial...Era in spania de ceva timp,cam 2 ani si nu venise acasa...Mai in gluma,mai in serios,i am zis ca daca vrea putem petrece impreuna de Paste, dar la acel moment de fapt ma gandeam ca mama lui sigur ar fi trista sa nu isi vada macar de sarbatori copilul. Si ,nu stiu cum dar am reusit sa il conving,asa ca in saptamana premergatoare sarbatorilor pascale a ajuns in tara,a stat 2 sapt dar a fost ceva ce nici unul nu isi imagina...ne am placut din prima clipa a intrevederii live,fetita mea i a sarit in brate de parca il stia de o viata...Vreau sa va spun ca inn tot timpul de cand ma despartisem de tatal ei nu am adus nici un barbat inn viata noastra...a mea si a ei,de teama de a nu o bulversa pe ea in cazul unui esec. Cu mama lui m am inteles minunat,chiar l am intrebat si l am rugat cu foarte multa sinceritate sa imi raspunda,daca ar avea ceva impotriva relatiei lui cu cineva ce are un copil dintr casnicie anterioara si mi a spus ca mama sa nu isi doreste decat sa il vaa fericit indiferent ca are perechea sa un copil,doi sau cinci... Dupa cele 2 sapt, a plecat urmand sa ne vedem,teoretic...undeva prin august, dar m a rugat in tot acest timp daca am placerea sa i mai vizitez mama din cand in cand, spunandu mi atunci..."sa se obisnuiasca mama cu a 3 a nora"el are inca 2 frati ,amandoi casatoriti si cu copii. Au urmat vizitele la mama sa si convorbiri interminabile pe net si la telefon...Venise vara,eu ma pregateam de licenta,cand suna intr o zi si imi zice...dai licenta si vi cu fata aici,eu nu pot renunta la job,are o functie de conducere la o firma ce proiecteaza submarine...Nu mi a venit sa cred si nu pt ca nu imi doream,dar mai aveam mai putin de 2 sapt pana la licenta si o asemenea veste ma cam pusese pe norisori de fericire...i am anuntat pe cei de acasa ca dau liceta,imi iau fata si plec in Spania.Wow ,au reactionat toti...tu sa pleci la mii de km pt un barbat...nu le venea sa creada...si parca nici mie...barbat in viata mea...hmmm nu se prea lega,dar am zis totusi ca nu pierd nimic sa incerc.Fata il cunostea,il adora,vorbeau cu orele in fata camerei web.Si am plecat,fericita ca o vedeam pe cea mica exaziata,dar si cu mii de ganduri.Si au trecut 2 ani de cand suntem aici,in vara ne am casatorit,tot aici iar acum o luna a venit pe lume bebitul nostru. Credeti in relatiile la distanta?In relatiile ce au ca start internetul? In cazul meu nu pot de cat sa spun ca da,ca am o familie minunata ce poate nu s ar fi realizat daca nu era acest mijloc de comunicare,dar la fel stiu mii de cazuri de tinere vrajite de miracolul strainatatii si ajunse pe cine stie unde,ucise,maltratate... Numai de bine sa auzim! ce pot sa spun,am citit povestea si pentru o clipa m-am simtit fericita pentru fericirea voastra,sa fiti sanatosi si fericiti,cu drag o alta romanca din Spania. felicitari.
carmenere Postat pe 14 Noiembrie 2011 23:05
De la: carmenere, la data 2011-11-14 23:05:31 De la: daviddoinita, la data 2011-11-02 19:04:18intermediul internetului.Credeti in ele? Buna seara, am citit multe povesti pe aces forum si intr un final m am decis si eu sa o spun pe a mea. Sunt educatoare, am 27 de ani si in urma cu aproape doi ani imi cresteam singura fetita,totul parea mai mult decat rutina in viata mea...servici,facultate,copil...nimic iesit din comun, pana cand,intr o geroasa seara de ianuarie," batatand" internetul in lung si lat,primesc un mesaj, de la un "el"...un mesaj ce nu mi a atras atentia la inceput...era un comentariu la o poza a mea de pe un site de socializare, o poza langa un lac,unde din intamplare fotograful prinsese si jentile unei masini.Acest "el" ma intreba de masina si de jenti... dar trecand peste banalul situatiei...eu nu am nici o treaba cu masinile,nici macar permis...am inceput sa vb ore in sir...imi dadea acel sentiment,ca undeva ,cineva ma asteapta sa vb cu mine...Si asa s a scurs timpul pana aproape de Paste,cand el imi spune ,ca nu stie daca va veni in tara sa petreaca sarbatorile, ca nu mai vrea ,la varsta lui...32 de ani atunci,sa mai vina din nou in curtea mamei sale singur si neamplinit familial...Era in spania de ceva timp,cam 2 ani si nu venise acasa...Mai in gluma,mai in serios,i am zis ca daca vrea putem petrece impreuna de Paste, dar la acel moment de fapt ma gandeam ca mama lui sigur ar fi trista sa nu isi vada macar de sarbatori copilul. Si ,nu stiu cum dar am reusit sa il conving,asa ca in saptamana premergatoare sarbatorilor pascale a ajuns in tara,a stat 2 sapt dar a fost ceva ce nici unul nu isi imagina...ne am placut din prima clipa a intrevederii live,fetita mea i a sarit in brate de parca il stia de o viata...Vreau sa va spun ca inn tot timpul de cand ma despartisem de tatal ei nu am adus nici un barbat inn viata noastra...a mea si a ei,de teama de a nu o bulversa pe ea in cazul unui esec. Cu mama lui m am inteles minunat,chiar l am intrebat si l am rugat cu foarte multa sinceritate sa imi raspunda,daca ar avea ceva impotriva relatiei lui cu cineva ce are un copil dintr casnicie anterioara si mi a spus ca mama sa nu isi doreste decat sa il vaa fericit indiferent ca are perechea sa un copil,doi sau cinci... Dupa cele 2 sapt, a plecat urmand sa ne vedem,teoretic...undeva prin august, dar m a rugat in tot acest timp daca am placerea sa i mai vizitez mama din cand in cand, spunandu mi atunci..."sa se obisnuiasca mama cu a 3 a nora"el are inca 2 frati ,amandoi casatoriti si cu copii. Au urmat vizitele la mama sa si convorbiri interminabile pe net si la telefon...Venise vara,eu ma pregateam de licenta,cand suna intr o zi si imi zice...dai licenta si vi cu fata aici,eu nu pot renunta la job,are o functie de conducere la o firma ce proiecteaza submarine...Nu mi a venit sa cred si nu pt ca nu imi doream,dar mai aveam mai putin de 2 sapt pana la licenta si o asemenea veste ma cam pusese pe norisori de fericire...i am anuntat pe cei de acasa ca dau liceta,imi iau fata si plec in Spania.Wow ,au reactionat toti...tu sa pleci la mii de km pt un barbat...nu le venea sa creada...si parca nici mie...barbat in viata mea...hmmm nu se prea lega,dar am zis totusi ca nu pierd nimic sa incerc.Fata il cunostea,il adora,vorbeau cu orele in fata camerei web.Si am plecat,fericita ca o vedeam pe cea mica exaziata,dar si cu mii de ganduri.Si au trecut 2 ani de cand suntem aici,in vara ne am casatorit,tot aici iar acum o luna a venit pe lume bebitul nostru. Credeti in relatiile la distanta?In relatiile ce au ca start internetul? In cazul meu nu pot de cat sa spun ca da,ca am o familie minunata ce poate nu s ar fi realizat daca nu era acest mijloc de comunicare,dar la fel stiu mii de cazuri de tinere vrajite de miracolul strainatatii si ajunse pe cine stie unde,ucise,maltratate... Numai de bine sa auzim! ce pot sa spun,am citit povestea si pentru o clipa m-am simtit fericita pentru fericirea voastra,sa fiti sanatosi si fericiti,cu drag o alta romanca din Spania. felicitari. multumim frumos pt mesaj,la fel si tie...numai de bine sa ai pare.unde esti in spania?noi in cartagena:)
daviddoinita Postat pe 15 Noiembrie 2011 18:31
De la: carmenere, la data 2011-11-14 23:05:31 De la: daviddoinita, la data 2011-11-02 19:04:18intermediul internetului.Credeti in ele? Buna seara, am citit multe povesti pe aces forum si intr un final m am decis si eu sa o spun pe a mea. Sunt educatoare, am 27 de ani si in urma cu aproape doi ani imi cresteam singura fetita,totul parea mai mult decat rutina in viata mea...servici,facultate,copil...nimic iesit din comun, pana cand,intr o geroasa seara de ianuarie," batatand" internetul in lung si lat,primesc un mesaj, de la un "el"...un mesaj ce nu mi a atras atentia la inceput...era un comentariu la o poza a mea de pe un site de socializare, o poza langa un lac,unde din intamplare fotograful prinsese si jentile unei masini.Acest "el" ma intreba de masina si de jenti... dar trecand peste banalul situatiei...eu nu am nici o treaba cu masinile,nici macar permis...am inceput sa vb ore in sir...imi dadea acel sentiment,ca undeva ,cineva ma asteapta sa vb cu mine...Si asa s a scurs timpul pana aproape de Paste,cand el imi spune ,ca nu stie daca va veni in tara sa petreaca sarbatorile, ca nu mai vrea ,la varsta lui...32 de ani atunci,sa mai vina din nou in curtea mamei sale singur si neamplinit familial...Era in spania de ceva timp,cam 2 ani si nu venise acasa...Mai in gluma,mai in serios,i am zis ca daca vrea putem petrece impreuna de Paste, dar la acel moment de fapt ma gandeam ca mama lui sigur ar fi trista sa nu isi vada macar de sarbatori copilul. Si ,nu stiu cum dar am reusit sa il conving,asa ca in saptamana premergatoare sarbatorilor pascale a ajuns in tara,a stat 2 sapt dar a fost ceva ce nici unul nu isi imagina...ne am placut din prima clipa a intrevederii live,fetita mea i a sarit in brate de parca il stia de o viata...Vreau sa va spun ca inn tot timpul de cand ma despartisem de tatal ei nu am adus nici un barbat inn viata noastra...a mea si a ei,de teama de a nu o bulversa pe ea in cazul unui esec. Cu mama lui m am inteles minunat,chiar l am intrebat si l am rugat cu foarte multa sinceritate sa imi raspunda,daca ar avea ceva impotriva relatiei lui cu cineva ce are un copil dintr casnicie anterioara si mi a spus ca mama sa nu isi doreste decat sa il vaa fericit indiferent ca are perechea sa un copil,doi sau cinci... Dupa cele 2 sapt, a plecat urmand sa ne vedem,teoretic...undeva prin august, dar m a rugat in tot acest timp daca am placerea sa i mai vizitez mama din cand in cand, spunandu mi atunci..."sa se obisnuiasca mama cu a 3 a nora"el are inca 2 frati ,amandoi casatoriti si cu copii. Au urmat vizitele la mama sa si convorbiri interminabile pe net si la telefon...Venise vara,eu ma pregateam de licenta,cand suna intr o zi si imi zice...dai licenta si vi cu fata aici,eu nu pot renunta la job,are o functie de conducere la o firma ce proiecteaza submarine...Nu mi a venit sa cred si nu pt ca nu imi doream,dar mai aveam mai putin de 2 sapt pana la licenta si o asemenea veste ma cam pusese pe norisori de fericire...i am anuntat pe cei de acasa ca dau liceta,imi iau fata si plec in Spania.Wow ,au reactionat toti...tu sa pleci la mii de km pt un barbat...nu le venea sa creada...si parca nici mie...barbat in viata mea...hmmm nu se prea lega,dar am zis totusi ca nu pierd nimic sa incerc.Fata il cunostea,il adora,vorbeau cu orele in fata camerei web.Si am plecat,fericita ca o vedeam pe cea mica exaziata,dar si cu mii de ganduri.Si au trecut 2 ani de cand suntem aici,in vara ne am casatorit,tot aici iar acum o luna a venit pe lume bebitul nostru. Credeti in relatiile la distanta?In relatiile ce au ca start internetul? In cazul meu nu pot de cat sa spun ca da,ca am o familie minunata ce poate nu s ar fi realizat daca nu era acest mijloc de comunicare,dar la fel stiu mii de cazuri de tinere vrajite de miracolul strainatatii si ajunse pe cine stie unde,ucise,maltratate... Numai de bine sa auzim! ce pot sa spun,am citit povestea si pentru o clipa m-am simtit fericita pentru fericirea voastra,sa fiti sanatosi si fericiti,cu drag o alta romanca din Spania. felicitari. multumim frumos pt mesaj,la fel si tie...numai de bine sa ai pare.unde esti in spania?noi in cartagena:)
daviddoinita Postat pe 15 Noiembrie 2011 18:31
De la: carmenere, la data 2011-11-14 23:05:31 De la: daviddoinita, la data 2011-11-02 19:04:18intermediul internetului.Credeti in ele? Buna seara, am citit multe povesti pe aces forum si intr un final m am decis si eu sa o spun pe a mea. Sunt educatoare, am 27 de ani si in urma cu aproape doi ani imi cresteam singura fetita,totul parea mai mult decat rutina in viata mea...servici,facultate,copil...nimic iesit din comun, pana cand,intr o geroasa seara de ianuarie," batatand" internetul in lung si lat,primesc un mesaj, de la un "el"...un mesaj ce nu mi a atras atentia la inceput...era un comentariu la o poza a mea de pe un site de socializare, o poza langa un lac,unde din intamplare fotograful prinsese si jentile unei masini.Acest "el" ma intreba de masina si de jenti... dar trecand peste banalul situatiei...eu nu am nici o treaba cu masinile,nici macar permis...am inceput sa vb ore in sir...imi dadea acel sentiment,ca undeva ,cineva ma asteapta sa vb cu mine...Si asa s a scurs timpul pana aproape de Paste,cand el imi spune ,ca nu stie daca va veni in tara sa petreaca sarbatorile, ca nu mai vrea ,la varsta lui...32 de ani atunci,sa mai vina din nou in curtea mamei sale singur si neamplinit familial...Era in spania de ceva timp,cam 2 ani si nu venise acasa...Mai in gluma,mai in serios,i am zis ca daca vrea putem petrece impreuna de Paste, dar la acel moment de fapt ma gandeam ca mama lui sigur ar fi trista sa nu isi vada macar de sarbatori copilul. Si ,nu stiu cum dar am reusit sa il conving,asa ca in saptamana premergatoare sarbatorilor pascale a ajuns in tara,a stat 2 sapt dar a fost ceva ce nici unul nu isi imagina...ne am placut din prima clipa a intrevederii live,fetita mea i a sarit in brate de parca il stia de o viata...Vreau sa va spun ca inn tot timpul de cand ma despartisem de tatal ei nu am adus nici un barbat inn viata noastra...a mea si a ei,de teama de a nu o bulversa pe ea in cazul unui esec. Cu mama lui m am inteles minunat,chiar l am intrebat si l am rugat cu foarte multa sinceritate sa imi raspunda,daca ar avea ceva impotriva relatiei lui cu cineva ce are un copil dintr casnicie anterioara si mi a spus ca mama sa nu isi doreste decat sa il vaa fericit indiferent ca are perechea sa un copil,doi sau cinci... Dupa cele 2 sapt, a plecat urmand sa ne vedem,teoretic...undeva prin august, dar m a rugat in tot acest timp daca am placerea sa i mai vizitez mama din cand in cand, spunandu mi atunci..."sa se obisnuiasca mama cu a 3 a nora"el are inca 2 frati ,amandoi casatoriti si cu copii. Au urmat vizitele la mama sa si convorbiri interminabile pe net si la telefon...Venise vara,eu ma pregateam de licenta,cand suna intr o zi si imi zice...dai licenta si vi cu fata aici,eu nu pot renunta la job,are o functie de conducere la o firma ce proiecteaza submarine...Nu mi a venit sa cred si nu pt ca nu imi doream,dar mai aveam mai putin de 2 sapt pana la licenta si o asemenea veste ma cam pusese pe norisori de fericire...i am anuntat pe cei de acasa ca dau liceta,imi iau fata si plec in Spania.Wow ,au reactionat toti...tu sa pleci la mii de km pt un barbat...nu le venea sa creada...si parca nici mie...barbat in viata mea...hmmm nu se prea lega,dar am zis totusi ca nu pierd nimic sa incerc.Fata il cunostea,il adora,vorbeau cu orele in fata camerei web.Si am plecat,fericita ca o vedeam pe cea mica exaziata,dar si cu mii de ganduri.Si au trecut 2 ani de cand suntem aici,in vara ne am casatorit,tot aici iar acum o luna a venit pe lume bebitul nostru. Credeti in relatiile la distanta?In relatiile ce au ca start internetul? In cazul meu nu pot de cat sa spun ca da,ca am o familie minunata ce poate nu s ar fi realizat daca nu era acest mijloc de comunicare,dar la fel stiu mii de cazuri de tinere vrajite de miracolul strainatatii si ajunse pe cine stie unde,ucise,maltratate... Numai de bine sa auzim! ce pot sa spun,am citit povestea si pentru o clipa m-am simtit fericita pentru fericirea voastra,sa fiti sanatosi si fericiti,cu drag o alta romanca din Spania. felicitari. multumim frumos pt mesaj,la fel si tie...numai de bine sa ai pare.unde esti in spania?noi in cartagena:)
daviddoinita Postat pe 15 Noiembrie 2011 18:32
ma bucur pt tine.si eu traiesc o poveste frumoasa pe net alaturi de un om minunat.ne despart sute de km dar nu renuntam la fericirea noastra.eu am o fetita ,cand l am cunoscut pe el eram in divort.ma acceptat asa cum sunt.peste 10 zile va veni in tara pt a ne cunoste personal si pt a face demersurile de casatorie.va doresc tuturor sa aveti parte de o asa iubire
yony_dany Postat pe 16 Noiembrie 2011 17:16
De la: garbo247353, la data 2011-11-16 17:16:11ma bucur pt tine.si eu traiesc o poveste frumoasa pe net alaturi de un om minunat.ne despart sute de km dar nu renuntam la fericirea noastra.eu am o fetita ,cand l am cunoscut pe el eram in divort.ma acceptat asa cum sunt.peste 10 zile va veni in tara pt a ne cunoste personal si pt a face demersurile de casatorie.va doresc tuturor sa aveti parte de o asa iubire bre..,'dea dreaq..,cum isi rezolva unii problemele in 5 zile,cat altii in 5 ani.. 353..,acu' 5 zile erai in shucar cu sotu'.. dupa 5 zile,si divortata..,si intr-o "frumoasa" relatie..,peste 10 zile si casatorita..,pff..,bravo mai fata..,ce inseamna secolu' vitezei dom'le..
roby_cado Postat pe 16 Noiembrie 2011 18:15
De la: daviddoinita, la data 2011-11-14 19:00:23 De la: katalina_gl, la data 2011-11-05 09:04:43nici o neamplinit spuneai ca esti educatoare??? daca mai scrii in halul asta, iti faci bransa de rusine hmmm...am impresia ca ai stat si ai studiat fiecare cuvintel si ai inteles din poveste....cantitatea vida:) nu ti s a intamplat niciodata sa gresesti?cel fara de pacat sa arunce primul piatra... cred ca-ti dai seama, ca nu stau sa fac asta si mi se pare o chestie de bun simt sau respect de sine sau spune-i cum doresti,sa scrii corect in limba materna.....si sincer,nu cred ca am scris vreodata gresit din pacate,chiar am o problema cu "agramatii"
katalina_gl Postat pe 17 Noiembrie 2011 18:53
trebuie sa repetati la nesfarsit ?nu credeti ca e tocmai lipsa de bun simt sa vorbiti despre aceeasi repetabila povara ..gramatica limbii romane?care dintre voi stie la perfectie limba romana?in loc sa va preocupe subiectul topicului,faceti la nesfarsit pe corectorii.daca nu iti place evita acest topic si treci la altul..e mai simplu decat sa ne tocati creierii cu ceva ce nici voi nu detineti in intregime...cunoasterea limbii romane la perfectie...care se jura ca o stapaneste fara greseala minte.!!
ratuscaceaurata Postat pe 17 Noiembrie 2011 19:55
De la: daviddoinita, la data 2011-11-02 19:04:18intermediul internetului.Credeti in ele? Buna seara, am citit multe povesti pe aces forum si intr un final m am decis si eu sa o spun pe a mea. Sunt educatoare, am 27 de ani si in urma cu aproape doi ani imi cresteam singura fetita,totul parea mai mult decat rutina in viata mea...servici,facultate,copil...nimic iesit din comun, pana cand,intr o geroasa seara de ianuarie," batatand" internetul in lung si lat,primesc un mesaj, de la un "el"...un mesaj ce nu mi a atras atentia la inceput...era un comentariu la o poza a mea de pe un site de socializare, o poza langa un lac,unde din intamplare fotograful prinsese si jentile unei masini.Acest "el" ma intreba de masina si de jenti... dar trecand peste banalul situatiei...eu nu am nici o treaba cu masinile,nici macar permis...am inceput sa vb ore in sir...imi dadea acel sentiment,ca undeva ,cineva ma asteapta sa vb cu mine...Si asa s a scurs timpul pana aproape de Paste,cand el imi spune ,ca nu stie daca va veni in tara sa petreaca sarbatorile, ca nu mai vrea ,la varsta lui...32 de ani atunci,sa mai vina din nou in curtea mamei sale singur si neamplinit familial...Era in spania de ceva timp,cam 2 ani si nu venise acasa...Mai in gluma,mai in serios,i am zis ca daca vrea putem petrece impreuna de Paste, dar la acel moment de fapt ma gandeam ca mama lui sigur ar fi trista sa nu isi vada macar de sarbatori copilul. Si ,nu stiu cum dar am reusit sa il conving,asa ca in saptamana premergatoare sarbatorilor pascale a ajuns in tara,a stat 2 sapt dar a fost ceva ce nici unul nu isi imagina...ne am placut din prima clipa a intrevederii live,fetita mea i a sarit in brate de parca il stia de o viata...Vreau sa va spun ca inn tot timpul de cand ma despartisem de tatal ei nu am adus nici un barbat inn viata noastra...a mea si a ei,de teama de a nu o bulversa pe ea in cazul unui esec. Cu mama lui m am inteles minunat,chiar l am intrebat si l am rugat cu foarte multa sinceritate sa imi raspunda,daca ar avea ceva impotriva relatiei lui cu cineva ce are un copil dintr casnicie anterioara si mi a spus ca mama sa nu isi doreste decat sa il vaa fericit indiferent ca are perechea sa un copil,doi sau cinci... Dupa cele 2 sapt, a plecat urmand sa ne vedem,teoretic...undeva prin august, dar m a rugat in tot acest timp daca am placerea sa i mai vizitez mama din cand in cand, spunandu mi atunci..."sa se obisnuiasca mama cu a 3 a nora"el are inca 2 frati ,amandoi casatoriti si cu copii. Au urmat vizitele la mama sa si convorbiri interminabile pe net si la telefon...Venise vara,eu ma pregateam de licenta,cand suna intr o zi si imi zice...dai licenta si vi cu fata aici,eu nu pot renunta la job,are o functie de conducere la o firma ce proiecteaza submarine...Nu mi a venit sa cred si nu pt ca nu imi doream,dar mai aveam mai putin de 2 sapt pana la licenta si o asemenea veste ma cam pusese pe norisori de fericire...i am anuntat pe cei de acasa ca dau liceta,imi iau fata si plec in Spania.Wow ,au reactionat toti...tu sa pleci la mii de km pt un barbat...nu le venea sa creada...si parca nici mie...barbat in viata mea...hmmm nu se prea lega,dar am zis totusi ca nu pierd nimic sa incerc.Fata il cunostea,il adora,vorbeau cu orele in fata camerei web.Si am plecat,fericita ca o vedeam pe cea mica exaziata,dar si cu mii de ganduri.Si au trecut 2 ani de cand suntem aici,in vara ne am casatorit,tot aici iar acum o luna a venit pe lume bebitul nostru. Credeti in relatiile la distanta?In relatiile ce au ca start internetul? In cazul meu nu pot de cat sa spun ca da,ca am o familie minunata ce poate nu s ar fi realizat daca nu era acest mijloc de comunicare,dar la fel stiu mii de cazuri de tinere vrajite de miracolul strainatatii si ajunse pe cine stie unde,ucise,maltratate... Numai de bine sa auzim! SINCERE FELICITARI!!!! CASA DE PIATRA SI NUMAI BUCURII SI IMPLINIRI SA VA ADUCA VIATA SI DRAGOSTEA CE O TRAITI!...O prima bucurie v-a si fost adusa...copilasul vostru,sa fie sanatos!!! Imi place povestea ta si vreau sa spun ca si eu traiesc ceva asemanator,nu in totalitate, dar tot dintr-o situatie similara mi-am cunoscut si eu sotul...Ma bucur sincer pentru voi!
garbo272966 Postat pe 17 Noiembrie 2011 21:34
De la: garbo166660, la data 2011-11-08 13:49:08Arta conversatiei si nu numai. Sunt si alte abilitati care se pot exersa. ca de exemplu ? :)
cri_cat Postat pe 21 Noiembrie 2011 07:42
ca de exemplu, maiestria mainii stangi cand tastezi cu dreapta, dar si invers.:)))))))
eu_geminy Postat pe 21 Noiembrie 2011 09:16

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Mi-ar placea sa lucrez intr-un orfelinat de copiii si nu stiu cum sa fac	350	De la: eu_geminy 19 Ianuarie 2012 15:57
isi dau seama?	111	De la: _AlLeXxA_ 8 August 2012 21:18
Poveste de dragoste -Prima parte	112	De la: garbo265966 20 Iulie 2012 23:18

lipici	51	De la: cely 11 Decembrie 2009 13:28
Parerea voastra imi poate influenta decizia.	32	De la: Luna_in_capricorn 28 Septembrie 2011 15:16