Daca dragoste nu e...

De la: eu_geminy, la data 2012-01-29 12:48:30si Ego-ul lui, esme... intr-o mai mare sau mai mica masura...:D
:))

De la: ufishor, la data 2012-01-29 13:28:35da, e cam rationala teoria lui hesse...si cam incompatibila cu tzacaneala amorului, macar in unele cazuri/la unele varste(vor spune unii forumisti).desi se vede si pe unele topicuri ca, taman mai tarzior ii apuca pe unii ikebanele sentimentale.:))
dragostea + putina pasiune te aduce in starea de a smulge radacinile alea, altoiesti de-a valma, mai rupi niste crengi, faci o gramada de mizerie, lucrezi cu manusi sau fara, cauti lumina naturala sau te dai mai la umbra...in fine, speri sa apuci sa vezi inflorescentele arbustului la care ai trudit.
asa-i in gradinarit :)))

De la: Juna, la data 2012-01-29 12:11:17Nu e vorba de fidelitate replicii, cu toate ca ne place sa defilam cu niste citate care ni se par sic. Ma intrebam asa (nu ca as fi dormit rau pe o parte), daca iubirea de care vorbim toti poate sa rezolve toate problemele in cuplu. De unde atatea divorturi? Se stinge flacara iubirii sau iubirea e neputincioasa in fata orgoliilor, ambitiilor personale, in fata eului care nu vrea sa renunte la el insusi?

De la: charmelen, la data 2012-01-29 14:18:50
O dragoste de felul celei definite de Sf Apostol Paul in prima epistola catre Corinteni, da, fara indoiala, rezista la orice presiune exterioara. Dar cati suntem oare la masura acestui model ideal de dragoste?
As fi ipocrita daca as zice ca eu as iubi astfel. Dar sper ca intr-o zi voi reusi s-o fac totusi.

De la: Juna, la data 2012-01-29 11:29:36Vreau sa va scot din traditionalele experiente personale si va invit doar la o vorbulita la o cafea... Toti stim acest citat al lui Preda (daca nu ma insel): Daca dragoste nu e, nimic nu e. Dar intr-o relatie e suficienta dragostea? Daca e dragoste, avem tot ce ne trebuie ca sa ajungem fideli replicii "pana moartea ne va desparti"?

De la: dor72_, la data 2012-01-29 15:06:12cri, e foarte important si cata elasticitate ii acorzi acestei "renuntari la sine"
nu consider aceasta renuntare abandon total, ci o mutare a radacinii in acelasi pahar, pentru a "inghiti" la fel cu celalalt, aceleasi substante, aceeasi cantitate
iar daca atunci cand sorbi mai cu nesat, observi ca radacina celuilalti se opreste din sorbit si te lasa sa " te saturi" simti ca renuntarea la sine este , de fapt, daruirea celuilalt
mai fetelor, v-ati propus sa sapati in latura mea romantica?
voi sapati direct pe sub radacinile mele

De la: esme, la data 2012-01-29 11:42:11nu inteleg de ce trebuie sa fim fideli replicii respective, si nu celuilalt? pana la urma cred ca ne impiedicam mult prea mult de lozinci socio-moralizatoare, in loc sa vedem ce putem face sa ne dedicam acelei relatii care ne implineste cu adevarat.
cat despre faptul ca dragostea ar fi sau nu de-ajuns, cred ca ea poate modela si metamorfoza. dar, repet, nu in acel sens in care sa resimtim transformarea ca pe un efort, ca pe ceva impotriva firii noastre, ci ca pe ceva ce trebuie sa fie, ce ne e noua insine eficient si implinitor. ...si care ne duce spre ceea ce vrem noi (sa fim), in cel mai optim mod.

De la: dor72_, la data 2012-01-29 15:44:28juna, dar ai nevoie da atat chimie pentru o cafea?
iar radacinile sunt...bio_logice....
acum, daca te pasioneaza bio-chimia, o fi vreo alta poveste

De la: charmelen, la data 2012-01-29 14:18:50

De la: Juna, la data 2012-01-29 12:11:17Nu e vorba de fidelitate replicii, cu toate ca ne place sa defilam cu niste citate care ni se par sic. Ma intrebam asa (nu ca as fi dormit rau pe o parte), daca iubirea de care vorbim toti poate sa rezolve toate problemele in cuplu. De unde atatea divorturi? Se stinge flacara iubirii sau iubirea e neputincioasa in fata orgoliilor, ambitiilor personale, in fata eului care nu vrea sa renunte la el insusi?

Mai intai cred ca ar trebui sa definim clar ce intelegem prin dragoste.
Vad ca multi o confunda cu atractia fizica si atasamentul psihologic, dependenta afectiva de o persoana. O astfel de dragoste nu are cum sa reziste unor greutati reale si nici tendintelor egoiste de autoafirmare in detrimentul celuilalt si al relatiei. Pentru ca iubirea adevarata presupune sacrificiu de sine, renuntare la propriile dorinte, la visurile de auto-implinire atunci cand acestea il exclud pe celalalt. Iubirea e un act sinergic, presupune o comuniune fizica, spirituala si ideatica in care personalitatile celor 2 se acorda, prin renuntarea constienta si voluntara tot ce -ar putea afecta pe celalalt, chiar daca asta inseamna sa punem uneori in silenzio stampa propria personalitate.

O dragoste de felul celei definite de Sf Apostol Paul in prima epistola catre Corinteni, da, fara indoiala, rezista la orice presiune exterioara. Dar cati suntem oare la masura acestui model ideal de dragoste?
As fi ipocrita daca as zice ca eu as iubi astfel. Dar sper ca intr-o zi voi reusi s-o fac totusi.

Dragostea si bunurile ei.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

De la: Juna, la data 2012-01-29 13:20:16Esme, deci o relatie este vie si cu sanse de viitor doar cand cei doi se accepta alaturi , fiecare cu parfumul sau, fara sa tinda sa il smulga pe celalalt si sa il...altoiasca pe propria radacina? Privind din aceasta perspectiva, negam existenta conceptului doi in unu. Teoria mi se pare perfecta pentru o relatie si nu pentru dragostea in sine care din aceasta perspectiva ar capata un soi de rationalitate . Unde e farmecul nebuniei?