mama ne-a distrus familia!

De la: garbo263078, la data 2012-02-08 13:29:58buna.trec printr-o situatie oribila de ceva timp.pana acum 6 luni de zile puteam spune ca sunt o persoana fericita.aveam tot ce imi doream.o familie fericita ,parinti sanatosi,fratele meu invinsese lupta cu o boala crunta ,leucemia,aveam o relatie de cuplu stabila.pana cand acum 6 luni am aflat ca iubitul meu m-a inselat .am aflat cu stupoare ca are o aventura cu propria mea mama.sa va povestesc cum s-a intamplat .intr-o dimineata in timp ce eram in masina in drum spre servici,m-a sunat prietena fratelui meu sa ma anunte ca fratele meu se simte rau si este la spital pt analize in caz de o recidiva ,i-am sunat pe parinti sa-i anunt ,nu au raspuns ,atunci l-am sunat pe iubitul meu ,stiind ca a ramas in ziua accea la noi si ca era cu mama acasa.nici el nu a raspuns si m -am hotarat sa ma intorc avand in vedere gravitatea situatiei,nu mai gandeam limpede ,eram disperata.am ajuns acasa mai mult plangand si am dat buzna in camera mamei si am crezut ca am halucinatii din cauza panicii,nu stiam ce sa mai cred ,iubitul meu era in pat cu mama mea .de cat timp se intampla asta ,cum de nu am observat ?ce am simtit atunci nu pot sa descriu ,doar ca am simtit o senzatie de voma f puternica ,m-am urcat in masina si am plecat ,unde nu stiam nici eu.mi-am adus aminte de fratele meu ,dar f vag,parca nu mai simteam nimic ,eram impietrita ,am dat de tata si m-am dus cu el la spital.el m-a vazut in ce stare eram,dar a pus totul pe seama problemei cu fratele meu ,intre timp au venit si mama si iubitul meu la spital.de dragul tatalui si al fratelui meu nu am spus nimic atunci ,nu era momentul si m-am comportat normal.am vorbit cu iubitul meu ,a incercat sa-mi dea niste explicatii trase de par ,aproape nici nu-l auzeam ,capul imi era parca gol ,nu puteam sa cred ce se intampla ,mi se parea ca sunt intr-o telenovela ieftina.
timp de trei luni a trebuit sa traiesc cu asta pe suflet fara sa spun nimic ,nu am vrut sa-l indurerez si mai rau pe tata dupa problema fratelui.dupa 3 luni am profitat de ocazie ca mama plecase in strainatate cu fratele meu pt tratament si i-am spus tatalui meu tot.nu stiu de ce nu am facut-o cand era mama in tara ,nu mai stiu exact ce gandeam atunci ,eram distrusa.tata a divortat de mama la putin timp,eu nu mai eram cu iubitul meu din clipa accea dar cele 3 luni ne-am prefacut data fiind situatia.incerc sa ma impac cu iddea dar marea mea dilema in acest moment este legata de relatia mea cu mama.ea a incercat sa ma caute de multe ori de atunci ,sa imi explice ,desi nu stiu ce este de explicat in toata treaba asta,dar eu nu sunt pregatita inca sa o vad .totusi simt ca o iubesc la fel ca inainte ,noi intotdeauna am avut o relatie f apropiata ,mi se parea genul de mama perfecta ,mereu dispusa sa isi ajute si sa se sacrifice pt copii,ceea ce a si facut de multe ori si totusi ...eu chiar imi invidiam parintii ,erau genul de pereche care la 50 si ceva de ani se mai tineau de mana pe strada,si totusi...in prezent eu locuiesc cu tatal meu in alta parte ,iar mama sta cu fratele meu si cu iubita lui la noi acasa.as vrea sa pot sa-mi refac relatia cu mama dar in acelasi timp am retineri normale..ce ar trebui sa fac?sa las iubirea pt mama sa invinga sau orgoliul si sa nu-i mai vorbesc in viata mea?nu obisnuiam sa cer sfaturi pe internet in probleme personale dar acum am ajuns la capatul puterilor!

De la: quasaria, la data 2012-02-18 04:22:37 o, da.
Asta e exact genul de situatie in care sa devii iertator.
S-a gindit vreuna dintre voi in perspectiva - de tot o dati cu iertarea? O sa se impace cu mama-sa sa isi bage iar bomba in casa? Si sa se intrebe in fiecare zi cind o fi la job daca nu cumva intre timp mama-sa rezolva de-ale gospodariei pe acasa.... isi ajuta fata, ca poate i-o fi greu? Mai spala un vas, mai sare pe barbatu-sau...

De la: daniilia, la data 2012-02-18 06:07:48mama ta ti-a distrus relatia,de cati ani erai impreuna cu iubitul tau?
iar tu i-ai distrus casnicia,familia,spunand tatalui tau.
eu cred ca trebuie sa aveti o discutie.
cand vei fi pregatita.
mama ta ti-a dat viata,merita sa o ierti.
daca nu te-at fi tinut in burta,si nu si-ar fi sacrificat si noptile ptr tine,si viata cel putin doi ani,cand erai mica...
a avut grija sa nu inghiti ceva sa te ineci,sa nu cazi si sa te lovesti la cap,cand aveai un an si nu te puteai ajuta singura.
greseala prietenului tau a fost mult mai mare,pentru ca a profitat de slabiciunea ei,a mamei tale.
nimic nu e mai cumplit,decat sa fie copilul bolnav.
e o durere pe care o tarasti in suflet,si nu se poate descrie.
nu ti-a distrus mama ta,e prost formulat,si nu numai,mai si da nastere la sentimente negative extreme.
mama ta sigura nu ar fi putut face asta.
a fost ajutata,bineinteles.
este bine ca ai scris aici,indiferent de raspunsuri.ajuta la vindecarea sufletuli tau.
aminteste-ti ca viata e mai presus de orice.
sora mea imi spune des,cand avea vreo zece ani:de la oameni sa te astepti la orice,pentru ca sunt oameni,si fac greseli,cand enorme,cand mici. toata viata lor.
trebuia sa discuti cu mama ta,nu cu tatal tau,ca sa nu fie si el ranit ca si voi.
dar erai disperata,si e de inteles
nu exista un singur responsabil,in o situatie,am invatat de la psihologie.
majoritatea facem greseala asta,dar in realitate,nu exista asta.
fiecare din voi aveti o parte din responsabilitate,in ce s-a intamplat.
cea mai mare parte o are iubitul tau,apoi mama ta.
apoi tatal tau,si apoi tu,care ai spus totul,si abea atunci s-a destramat casnicia mamei tale.
suntem toti oameni,si facem greseli cu consecinte extrem de dureroase.
numai ca viata e scurta,si ce ramane?
cand vei privi inapoi,cand vei avea si tu nepoti?
ce sa mai zic dupa vreu 50 ani,ce ramane din toate astea?
daca mama ta nu iti dadea viata,nu mai traiai nici bucuria,nici durerea.
nimic nu exista.
viata e plina de intamplari groaznice,si te poti considera norocoasa daca ai putut sa crezi ca aveti o familie perfecta,pentruputin timp.
iar oamenii se schimba,se maturizeaza,cand trec prin intamplari.
unii nu,dar majoritatea da.
nu arunca in carca mamei tale toata vina pentru ce s-a intamplat,este gresit.
oamenii disperati fac mai usor greseli.
cat despre fostul prieten....nu il ierta,nu merita.
el este principalul vinovat.
eu de cand am devenit mama,si am vazut ce inseamna sa porti bebe noua luni in burta,sa nasti in dureri cumplite,sa nu mai dormi,sa ai grija nonstop,sa stai cand are febra toata noaptea ca sa nu faca convulsii daca creste temperatura la 40 grade,sa pazesti fiecare pas sa nu se loveasca,pentru ca poate fi mortal,apoi urmatorii ani sacrificati,am inteles ce inseamna cuvantul mama,in alt mod decat intelegeam inainte.
viata e mai presus decat orice greseala.
numai moartea,si avortul,nu se mai repara.
restul,in rest orice se vindeca.
nu trebuia ca fratele tau bolnav sa treaca prin asta.
nu trebuia sa afle tatal tau.
nu inainte de o discutie cu mama ta sincera,serioasa.
mama ta a plecat cu fratele tau la tratament,cu sufletul distrus.
pe mama cade toata durerea si grija,cand copilul e in pericol,bolnav.
mama il ingrijeste in principal.
fiecare a avut partea lui de egoism,si s-a vazut pe sine.
bine ar fi sa nu lasati un nemernic sa va distruga pentru totdeauna familia.
pentru fratele tau in primul rand,care sufera destul la varsta lui.
cel mai mult dintre voi toti.
regandeste problema,pentru ca atunci cand ni se intampla ceva rau,nu mai gandim realist.
acum ca te-ai mai detasat de intamplare,poti mai mult.
e in mana voastra sa nu tineti ranchiuna,trecutul nu mai exista de altfel.
nu mai e decat in mintea noastra.,
mama ta si fratele tau sunt cei mai indurerati sufleteste,de ani de zile,de cand cu boala.
nimeni nu sufera ca mama.
pentru ca nu tata a nascut in dureri.
e o legatura speciala,mama-copil.
de aia ai avut tendinta sa invinuiesti pe mama ta cel mai mult.
pentru ca o iubesti mai mult.
viata pe care ti-a dat-o,este mai presus decat orice ti se intampla.
iti gasesti linistea daca ierti.
mie mi-a luat cinci ani,ca sa imi treaca durerea unui avort.si inca mai plang.
e greseala mult mai mare decat a mamei tale.si decat a prietenului tau.la un loc.
ireparabila.
mama ta nu a facut asta cu tine.te-a dorit,si te-a ingrijit.
daca asta nu se intampla,aveai sa te mariti cu un nemernic,si sigur te-ar fi inselat pe la spate,si altele,bineinteles.ti-ar fi distrus viata in alt fel.
voi mai puteti repara ceva,sunteti vii,traiti,sunteti si sanatosi,sunteti bogati.
nu lasa nimic sa distruga nucleul familiei.
d

De la: anaioanovici50, la data 2012-02-19 21:54:02Buna
Sunt o mama si sincer m-i se rupe inima de tine. Este foarte greu, cand este vorba de mama ta.
Nu stiu de ce religie esti, dar eu iti dau un sfat sa mergi sa te spovedesti la un preot batran si sa te sfatuiesti, si iti descarci si sufletul. In bilble scrie ca este ingaduita despartire intre soti cand este vorba de desfranare.
Tatal tau era indreptatit sa se desparta, dar fiind mama ta nu trebuie sa o urasti ca din pacate se zice sa-ti respecti parinti sa-ti mearga bine.
Eu iti doresc sa ai putere sa treci peste toate problemele

De la: anaioanovici50, la data 2012-02-19 21:54:02Buna
Sunt o mama si sincer m-i se rupe inima de tine. dar fiind mama ta nu trebuie sa o urasti ca din pacate se zice sa-ti respecti parinti sa-ti mearga bine.