mama ne-a distrus familia!

Familia se intemeiaza la fel ca o gradina

iarna asta ...
Buna tuturor............Nu mai credeam ca voi gasi acest topic....pe care l-am inceput cu 3 ani si ceva in urma. Stand si gandindu-ma la trecut mi-am adus aminte ca intr-un moment de cumpana din viata mea am intrat aici sa-mi spus pasul, sa cer sfaturi..........multe dintre ele m-au ajutat. Din pacate, fratele meu nu mai este printre noi. Cu tot efortul depus de medici, cu tot efortul nostru financiar ( a fost internat la clinici particulare si in strainatate) nu a fost salvat. Si am simtit nevoia sa citesc ce am scris in trecut, si citind acum nu mai mi se pare o tragedie, mi se pare un lucru asa neinsemnat in comparatie cu faptul ca fratele meu nu mai e. As trece prin toata acea poveste de n ori numai ca fratele meu sa fie langa mine.
Si daca intereseaza pe cineva, mi-am iertat mama, avem o relatie buna ( nici nu as fi conceput sa fie altfel avand in vedere ca este distrusa, nu stiu cum o sa-si revina dupa ce s-a intamplat cu fratele meu). Si tatal meu a iertat-o si sunt din nou impreuna. Totusi, nu stiu daca din compasiune sau datorita iubirii ce i-o poarta ( ea este totul pt el). Vreau sa cred ca din iubire. Eu m-am casatorit si sunt fericita. Dar ma gandesc in fiecare zi la fratele meu................Nu am un motiv pt care m-am intors aici sa scriu............pur si simplu mi-am amintit, mi-am citit necazul din trecut si asa am simtit....
AncaHayes
Postat pe 9 August 2015 21:11
Anca , imi pare rau pentru pierderea suferita si ma bucur pentru tine. In rest , no comment.
Zi buna :)
Rotty
Postat pe 10 August 2015 05:50
Multumesc mult!
AncaHayes
Postat pe 10 August 2015 21:27
Draga Anca, uneori dragostea nu are nici un fel de explicatie si iti da impresia ca merge "impotriva curentului". Cred ca asta s-a intamplat si cu tatal tau. Pur si simplu isi iubeste sotia, fara nici un fel de explicatie logica ,chiar daca a gresit, chiar daca nu a inteles nici el de ce s-a intamplat totul. Cred ca este un om de exceptie daca a ales sa isi tina promisiunea facuta la starea civila cu toate cele intamplate. Stiu ca toate acestea si-au lasat amprenta in viata ta, dar faptul ca in timp totul a revenit la o situatie relativ normala (mai putin absenta fratelui tau) dovedeste ca o familie puternica rezista intemperiilor. Iti doresc multa fericire. Iar daca in viata vei intalni persoane care trec prin situatii asemanatoare cu a ta vei fi foarte in masura sa intinzi o mana de ajutor, mult mai mult decat cineva care nu stie ce inseamna a trece pe unde ai trecut tu.
angel_forever
Postat pe 10 August 2015 23:27
Buna ziua. Am revenit pe acest topic pe care l-am deschis in urma cu cativa ani cand am scris aici cum am aflat ca mama avea o relatie cu iubitul meu de atunci si apoi am mai scris cand a murit fratele meu. De atunci, am intrat pe acest topic de foarte multe ori pentru a reciti ce am scris atunci, ce sfaturi am primit, pentru a compara ce simteam si gandeam atunci cu ce gandeam si simteam pe masura ce trecea timpul si totul incepea sa se estompeze.
Dupa moartea fratelui meu am spus ca mi-am iertat mama si ca avem o relatie buna. Nici nu ma gandeam sa fi fost altfel, avand in vedere ca era distrusa de pierderea fratelui meu.
Insa abia de putin timp am iertat-o cu adevarat. Am simtit ca am iertat-o cu adevarat abia dupa ce i-am inteles gestul....si asta s-a intamplat acum cateva saptamani. Probabil pana atunci imi era doar mila de ea, dar nu cred ca o iertasem.
Mi-am dat seama de un lucru foarte important, ca nu pot ierta decat dupa ce inteleg in totalitate de ce s-a intamplat acel lucru, ca nu pot ierta decat dupa ce ma pun in pielea persoanei respective, dupa ce simt ce a simtit persoana respectiva...Nu stiu daca asta li se intampla tuturor sau doar mie....
Mi s-a spus atunci, aici, ca nu voi putea ierta decat daca inteleg cu adevarat si mi s-a mai spus ca iertand, voi asimila, o sa se apropie de normalitate gestul ei pentru mine....Nu pot sa spun ca mi se pare normal sau ca as face si eu asta copilului sau sotului meu, insa da, iertand asimilezi...
Intelegerea si iertarea au venit doar dintr-o simpla fraza....nu stiu de ce au trebuit sa treaca 6 ani pentru a auzi asta, poate daca ascultam mai devreme nu ma mai chinuiam atatia ani incercand sa inteleg....asa ca daca treceti prin ceva asemanator, sfatul meu este sa ascultati cat mai devreme, nu sa pierdeti ani chinuindu-va cu semne de intrebare in suflet...
Voi reveni sa scriu ce m-a determinat sa inteleg gestul ei si sa o iert cu adevarat...
AncaHayes
Postat pe 26 Februarie 2018 18:01

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Relatia robotizata 12 De la: daniilia 2 Martie 2010 04:58
vreau reletia de altadata!!!! 9 De la: bluelight 24 Octombrie 2009 09:00
nu pot trai cu soacra 26 De la: garbo_4167 7 Septembrie 2014 13:44
imi voi pastra copilul 12 De la: miscortel 1 Aprilie 2012 11:17
Te rupi de traditie, te rupi de familie? 56 De la: Juna 14 Mai 2011 10:55
Setari Cookie-uri