MA BUCUR PENTRU TINE! Sunt si eu intr-o situatie similara cu cea in care ai fost tu.Astept cu nerabdare sa divortez,urmeaza in curand.....este dureros dupa 13 ani de casnicie dar cu siguranta nu voi avea regrete ca voi face acest pas.Eu si fetita mea meritam mai mult de la viata...in primul rand liniste sufleteasca...Te pup... si sa fii fericita! 
|
garbo223156
Postat pe 3 Iunie 2012 14:20
|
multumesc,din suflet...cuvintele sant de prisos...
|
garbo264935
Postat pe 3 Iunie 2012 16:07
|
|
si tu draga mea, oricine ai fi...sa fii iubita cu adevarat...
|
|
|
garbo264935
Postat pe 3 Iunie 2012 16:18
|
|
DOMNULE G. VA MULTUMESC, DIN INIMA PT. SFATUL INTELEPT...CINEVA IMI SPUNEA ; FRUNTEA SUS....DA PROMIT CA VOI SALTA CAPUL, AM FOST MULT PREA MULT TIMP UMILITA, CREZAND CA ASA E NORMAL...DAR GATAAAAAA.MII DE MULTUMIRI
|
garbo264935
Postat pe 3 Iunie 2012 16:42
|
|
Este greu la o varsta sa incerci un nou inceput, atunci cand copiii au casele lor, este greu dar nu imposibil. Ai credinta ca Dumnezeu stie nevoile noastre si nu ne da mai mult decat putem duce. Puterea rugaciunii este mare, daca iti vrei cu adevarat sotul inapoi si CREZI CA MERITA!!!! ai incredere in puterea rugaciunii Maicii Domnului , in Sfanta Slujba a Maslului. Roaga-te cu credinta si Bunul Dumnezeu ITI VA ASCULTA GLASUL RUGACIUNII TALE. dAR EU CRED CA UN OM CARE ISI ABANDONEAZA SOTIA SI COPIII NU MERITA SA TE MAI GANDESTI LA EL! Mergi inainte pe drumul tau si sa stii ca pe lume mai sunt oameni adevarati , dar cauta un om credincios, cu frica de Dumnezeu! Si nu uita: cand Dumnezeu iti inchide o usa, El iti deschide o fereastra. Mi-ar place sa ne mai auzim!
|
pdana85
Postat pe 3 Iunie 2012 18:32
|
Am citit fiecare postare de pana acum de cel putin 2 ori. In unele am simtit mahnire, suferinta, furie, lacrimi, soc, senzatia ca totul se destrama, ca nimic nu mai are sens, ca vorbele sunt prea sarace pentru a exprima durerea si goliciunea launtrica, ca poate nimeni nu va intelege vreodata prin ce trecem, ca uneori e aproape imposibil sa concepem ca trebuie sa construim un nou inceput intr-o lume noua, ca poate nu mai avem incredere si energie pentru a merge mai departe, si toate astea invaluite in spaima de necunoscut..
Cunosc, am trait intens fiecare clipa si sunt ferm convinsa ca cei care au iubit si daruit cu adevarat totul vor suferi mai mult decat cineva ca a iubit pe jumatate sau a intrat intr-o relatie dintr-un anumit interes.
Trebuie sa fiu sincera cu mine insami si sa recunosc ca inca dupa atata vreme mai am momente in care sufar, in care imi mai ling cate o rana necicatrizata, in care ma intreb "De ce?", in care mi-as dori sa vorbesc cu cineva caruia ii sunt familiare aceste trairi. Sunt om, nu pot sa-mi sterg automat din memorie anumite amintiri. Si cand spun ca mai sufar, sigur nu mai sufar dupa omul/barbatul care il reprezinta acum fostul sot, categoric NU. Sufar uneori poate dupa ce a fost candva, dupa dragostea aceea inocenta, pura, totala..
Cu toate astea, nu am regretat niciodata decizia luata dimpotriva, viata mea s-a schimbat fara nici o urma de indoiala in "mai bine". Consider ca uneori o usa inchisa nu reprezinta altceva decat deschiderea altor usi care iti ofera sansa de a evolua, de a te dezvolta, de a creste dar e important cum ne alegem oamenii de langa noi si mai ales sa invatam ceva din experienta anterioara.
Dupa tot cosmarul de dinainte si de dupa divort au urmat treptat etape de vindecare, care, in mod normal (si aici vreau sa le/ii incurajez pe cele/cei care inca sufera) vin odata cu timpul. Dupa soc, furie, vulnerabilitate, teama, durere am inceput sa constientizez tot mai mult avantajele si castigurile imense pe care le-am primit odata cu noua viata. Acum mai lucrez la impacarea cu trecutul, la iertare..
Nu stiu daca ceva din trairile asternute de mine in miez de noapte ajuta pe cineva in vreun fel dar mi-as dori sa pot alina macar o picatura din durerea sufletelor care au trecut sau trec printr-o experienta similara cu a mea. Ar fi multe de povestit, poate ne putem intalni cumva la un cappuccino..virtual :-)
|
AromaAlbastra
Postat pe 4 Iunie 2012 02:08
|
Aroma... cum definesti "mai bine"? Spuneai ca viata merge spre "mai bine"- mai bine in ce sens?
Ma rog... e mult de discutat aici... In situatia similara mi-am dat seama ca "mai bine" nu mai exista. Ca de acum incolo, asta e. Nu poate exista "mai bine" - poate exista "la fel". O situatie pe care sa ma obisnuiesc sa o accept, sa traiesc astfel, pentru ca n-am incotro. Nu e una mai buna decit cea anterioara. Dar e singura posibila, nu am alternative.
Asa ca... e interesant daca tu ai gasit un drum spre "mai bine". Eu, recunosc, n-am gasit. Nici nu cred ca exista.
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 02:17
|
Draga quasaria, ar fi trist ca nici macar pe un forum unde nu ne dezvaluim identitatea(din varii motive) sa nu fim sinceri.
Incerc sa inteleg cand spui ca "mai bine" nu exista. Probabil inca esti blocata intr-o anumita etapa dureroasa, in care ti-e inca greu sa accepti realitatea si schimbarea. Asa este, orice schimbare in viata noastra aduce cu sine pierderi, dar daca deschizi bine ochii vei observa ca implicit aduce si castiguri care de cele mai multe ori balanseaza in favoarea noastra.
A fost o intrebare personala, adresata direct astfel incat voi incerca sa-ti raspund la fel de personal: pentru mine"mai bine" insemana in primul rand faptul ca am liniste si pace in casa. Vin acasa si nimeni nu izbucneste din motive efectiv banale, insignifiante, nimeni nu tipa, nu tranteste usile, nu injura, nu ma face sa tremur de spaima, nu ma ameninta cu moartea in fata copilului meu. Pentru mine "mai bine" inseamna faptul ca fetita mea nu mai tremura, nu mai plange, nu mai e timorata, cu toate ca inca mai e de lucrat la capitolul acesta cu fetita, faptul ca glumeste, rade, e mai copilaroasa, asa cum ii sta bine unui copil. Asta e mare bucurie pentru mine!! "Mai bine" inseamna ca mi-am redobandit in mare parte increderea in mine ca om, ca femeie, ca mama, ca m-am redescoperit, ca simt ca am evoluat, ca am renuntat la acel drum care nu-mi aducea decat suferinta, ca am avut sansa sa descopar ca nimic nu se pierde defapt, ca totul se transforma, asa cum bine l-a amintit aici un suflet pe Einstein.
"Mai bine" inseamna ca am realizat ca mi-e mai bine singura cu fetita decat cu el, desi, cu toate astea, destinul mi-a oferit sansa de a intelege ca in viata asta Iubirea poate fi intalnita nu doar o singura data, doar ca fiecare Iubire e unica, fie si prin simplul fapt ca noi ne schimbam odata cu trecerea timpului.
Acestea sunt doar cateva exemple concrete din ce inseamna "mai bine". Nu cunosc exact situatia ta, fiecare e unica, asa cum fiecare om e unic si traieste fiecare experienta la modul subiectiv, personal,dar iti doresc sa intelegi cat mai repede faptul ca alternative exista mereu, depinde doar de noi daca dorim sa le "vedem".
|
AromaAlbastra
Postat pe 4 Iunie 2012 02:51
|
ai dreptate. poate eu nu m-am exprimat foarte bine, sau poate nu reiesea din context...
"Mai binele" e evident dupa ce iesi dintr-o relatie toxica. Dar atit. Acela e tot "mai binele".
Din pct meu de vedere, "cel mai bine"ar fi fost sa ajungem sa ne intelegem, toate problemele la un moment dat sa dispara: si cind am renuntat sa mai sper asta am renuntat si la acel "cel mai bine", m-am multumit doar cu un nivel intermediar de "bine". Si am ramas la acel nivel intermediar.
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 02:59
|
Dac� ai o cicatrice.. o.ai si nu dispare. C� uneori mai reu�e�ti s-o ui�i, e altceva.
Da, e mai bine f�r�, dec�t cu el. Nu cred �n jum�t��i de m�sur�.
Vulnerabil� ...da. Un timp nu ai puterea s� �nveste�ti �n nimeni.
Apoi �ncet-�ncet da capo. Musai.
|
Axl_R
Postat pe 4 Iunie 2012 08:08
|
In fine...
Mi se pare doar ca sint doua etape in procesul asta de regasire: una frumoasa, una mai putin frumoasa... Daca e sa ma ascund dupa cuvinte o vad doar pe cea frumoasa. Daca nu, le vad pe ambele.
Ti-ai foutut o mare parte din viata, pe aia nu ti-o mai da nimeni inapoi. Ti-ai foutut o mare parte din incredere - in tine, in altii - nici pe aia nu ti-o mai da nimeni inapoi. Ai investit gresit - desi ai sau ai avut un sistem gresit de evaluare. Ca ala a fost "divina" de acord, dar tu l-ai ales, nu?
Plecarea din relatie e absolut necesara, ca damage management. Altfel pierzi mai mult, da' ai pierdut deja destul - si daca e sa stai in fund sa-ti numeri bobocii la rece, situatia numai fericita nu e.
Ideal ar fi fost ca povestea sa se deruleze altfel. Uite ca nu s-a derulat. Uite ca nici nu se va mai derula altfel vreodata. Nu exista happy end. Handle this. Nu e foarte simplu...
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 10:03
|
Da, nu exist� happy end, numai end. �i end-ul �sta te marcheaz�.
Dar n-am de g�nd s� bocesc. N-are rost.
Mai �mi v�rs veninul din c�nd �n c�nd...at�t.
|
Axl_R
Postat pe 4 Iunie 2012 10:32
|
De la: quasaria, la data 2012-06-04 10:03:36In fine...
Mi se pare doar ca sint doua etape in procesul asta de regasire: una frumoasa, una mai putin frumoasa... Daca e sa ma ascund dupa cuvinte o vad doar pe cea frumoasa. Daca nu, le vad pe ambele.
Ti-ai foutut o mare parte din viata, pe aia nu ti-o mai da nimeni inapoi. Ti-ai foutut o mare parte din incredere - in tine, in altii - nici pe aia nu ti-o mai da nimeni inapoi. Ai investit gresit - desi ai sau ai avut un sistem gresit de evaluare. Ca ala a fost "divina" de acord, dar tu l-ai ales, nu?
Plecarea din relatie e absolut necesara, ca damage management. Altfel pierzi mai mult, da' ai pierdut deja destul - si daca e sa stai in fund sa-ti numeri bobocii la rece, situatia numai fericita nu e.
Ideal ar fi fost ca povestea sa se deruleze altfel. Uite ca nu s-a derulat. Uite ca nici nu se va mai derula altfel vreodata. Nu exista happy end. Handle this. Nu e foarte simplu...
Quasaria, am simtit in cuvintele tale blocaj in trecut, furie, teama, regret, neincredere. Au fost momente in care eram si eu prinsa in aceleasi mreje ale dezgustului si pesimismului.
Nu consider ca mi-am pierdut o mare parte din viata pentru ca, cu siguranta candva ne-am iubit si am trait momente unice, ne-am format recirpoc in anumite privinte si am invatat mult, si cel mai important, din aceasta relatie s-a nascut ce am eu mai scump pe lumea asta: fetita mea. Relatia s-a degradat in timp, in special in ultimii ani ai casniciei si nu am blamat niciodata pe nimeni pt alegerea mea.
Nu m-ar ajuta acum cu nimic sa ma gandesc zi de zi cum ar fi fost ideal sa se deruleze povestea. Realitatea este asa cum este si trebuie sa o accept-n-am incotro. Acum, daca stau sa ma gandesc, poate ca mi-ar fi mai usor si mai comod sa stau mereu posomorata si nefericita ca povestea de iubire s-a sfarsit prost decat sa-mi inteleg trecutul, sa incerc sa-l accept si sa merg efectiv mai departe, dint toate punctele de vedere. Sunt tanara, am un copil minunat, sanatos, in prezent ma simt respectata si iubita si acasa chiar am liniste. Nu inseamna ca viata mea este usoara sau perfecta, nici macar eu nu sunt :-) (nu c-as vrea sau c-as putea:-))), dar am ales SA LUPT si sa ma bucur de darurile minunate pe care viata sau D-zeu ni le ofera.
|
AromaAlbastra
Postat pe 4 Iunie 2012 10:34
|
aroma, asa cum am zis, e sinceritate...:-) Nu vad lucrurile in negru, departe de mine vreun "blocaj". De fapt, nici nu discut de mine personal aici, discut de situatie in sine... prin care s-a intimplat sa trec la un moment dat, cindva in trecut. Iar atunci mi s-a parut ca al mai mare pericol nu e sa fiu negativista si pesimista - ci sa o dau spre polul opus si sa intru in denial. Pentru ca mi-as fi pretins prea mult, mai mult decit as fi putut duce.
E o trauma, si, ca dupa orie alta trauma, iti trebuie timp sa te vindeci, sa iti lingi ranile si sa iti traiesti convalescenta - perioada de doliu, daca vrei, pe care sa o accepti asa cum e. Si nu e "minunata". Dar e singura fundatie solida pe care poti reincepe sa construiesti ceva: fiind sincera tu cu tine.
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 10:45
|
De la: quasaria, la data 2012-06-04 10:45:32aroma, asa cum am zis, e sinceritate...:-) Nu vad lucrurile in negru, departe de mine vreun "blocaj". De fapt, nici nu discut de mine personal aici, discut de situatie in sine... prin care s-a intimplat sa trec la un moment dat, cindva in trecut. Iar atunci mi s-a parut ca al mai mare pericol nu e sa fiu negativista si pesimista - ci sa o dau spre polul opus si sa intru in denial. Pentru ca mi-as fi pretins prea mult, mai mult decit as fi putut duce.
E o trauma, si, ca dupa orie alta trauma, iti trebuie timp sa te vindeci, sa iti lingi ranile si sa iti traiesti convalescenta - perioada de doliu, daca vrei, pe care sa o accepti asa cum e. Si nu e "minunata". Dar e singura fundatie solida pe care poti reincepe sa construiesti ceva: fiind sincera tu cu tine.
[/qu
Draga Quasaria, cunosc din pacate foarte bine cam toate fazele divortului, indiferent cu ce intensitate sau in ce ordine s-ar derula:soc, uneori neacceptare, durere, furie, vulnerabilitate, instabilitate, singuratate, manie, apoi treptat isi face loc acceptarea, readaptarea la noua viata, reechilibrarea si in final se poate ajunge si la impacarea cu trecutul si la iertare. Daca vei citi atent postarile mele mai vechi vei vedea ca in mare am trecut prin toate astea si niciodata nu am minimalizat durerea resimita, dimpotriva, mi-am spus ca toate etapele acestea sunt normale si este obligatoriu sa trec prin ele pentru a ma putea incet vindeca doar ca m-am incapatanat sa lupt, sa zambesc si sa vad si partea plina a paharului.
|
AromaAlbastra
Postat pe 4 Iunie 2012 11:10
|
ok... vad ca discutam in contradictoriu si nu asta era ideea, sa zicem ca eu nu m-am referit specific la tine/la mine/la x sau y, ci la un aspect general: mi s-a parut putin fortata sau nefireasca abordarea asta foarte optimista.
Toate bune.
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 11:32
|
Ai dreptate dragostea nu are nici o legatura cu violenta. Eu spun intotdeauna ca tot cea ce ni se intampla are rolul de a ne invata ceva poate casnicia asta a trebuit sa te invete sa te respecti mai mult , sa nu accepti jignirile si violenta. Exista viata dupa un divort poate chiar mai multe divorturi, fiecare relatie te marcheaza cumva si te invata ceva, nu e bine sa crezi ca nu poti sa traiesti fara acea persoana care intrun fel sau altul te-a dezamagit. Eu am trecut prin ce treci tu si nu prea am avut posibilitatea sa ma ajute cineva cu sfaturi dar eu iti doresc sa treci cat mai repede peste si sa iti stabilesti prioritatile in viata incepand cu tine. Nu te arunca intr-o alta relatie lasa timp sufletului sa se vindece si traieste clipa. Bafta si incearca sa fii cat mai cerebrala in deciziile tale care clar te vor duce la ceea ce iti doresti Bafta.
|
garbo174567
Postat pe 4 Iunie 2012 12:43
|
Cand am divortat m-am simtit eliberata, sar si putin debusolata. Nu-mi venea sa cred ca am reusit, ca pot sa fac tot ceea ce imi doream de mult timp, dar nu puteam, din diverse motive. Si am inceput prin a-mi implini visele, am mai facut o facultate, mi-am schimbat jobul, mi-am permis sa plec cu fiica mea in vacanta, m-am simtit eliberata. A trebuit sa plec in Apuseni, pentru a ma impaca cu mine si a nu avea sentimentul acela despre care vorbesti tu, ca.....am scapat de ceva negativ, dar....asta nu ma face mai fericita ci doar mai linistita. Ca ....desi lupt in continuare pentru visele mele, mai raman o multime "suspendate", ca .....plimbarile alaturi de prietenele mele nu sunt suficiente, pentru ca oamenii sunt facuti pentru a trai in cupluri, fara frustrari sau sincope.....
Si totusi, dupa ce m-am echilibrat emotional si am avut curajul sa privesc in interiorul constiintei mele, am ajuns la concluzia ca da, asta imi doream (desi imi era si teama) sa pot privi si iubi.......
Mi-am impus curajul de a o lua de la capat si....dupa 8 ani de singuratate am acceptat sa cunosc pe cineva si sa incep o relatie. A durat 4 ani, cu bune si rele, dar cand si aceasta relatie s-a deteriorat am avut puterea sa pun punct. Scala de valori este deja bine ancorata in pamant si mai ales in realitatea vremurilor. Pot sa imi cresc frumos copilul, pot sa traiesc decent , fara a fi nevoita sa fac compromisuri. Am inteles ca tot prietenele imi sunt alaturi, ca ne putem distra si fara un el in viata noastra, ca desi sunt "un rau necesar" barbatii trebuiesc foarte bine analizati inainte de a-i accepta in viata noastra.
Si cu toate acestea .....privesc cu optimism spre viitor.....
Nu sunt deloc sperante nefondate, important este sa speri si sa te bucuri de micile bucurii ale vietii si....cine stie, poate va apare si un OM la orizont.....
|
Alice007
Postat pe 4 Iunie 2012 13:23
|
"oameni la orizont"... sint multi. Prea multi, chiar. Cred ca "problema" asta e supraevaluata: orice femeie isi gaseste urgent o alta poveste de dragoste, daca asta vrea. Asta chiar e cel mai simplu lucru cu putinta.
Intrebarea e daca mai ai chef de maratoane, dupa e ai picat in fund... ma rog, eu cel putin asa am perceput lucrurile.
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 13:40
|
|
De maratoane, nu. Dar te ridici �i chiar dac� nu alergi faci pa�i. Io mai �chiop�tez din c�nd �n c�nd...vremea-i schimb�toare.
|
Axl_R
Postat pe 4 Iunie 2012 13:59
|
Timpul de vindecare il stabileste fiecare, functie de gradul de perceptie si al "traumelor" suferite. Habar n-am ce inseamna la tine urgent, fiecare traieste asa cum considera si mai ales cum poate. 
|
Alice007
Postat pe 4 Iunie 2012 15:46
|
urgent = a doua zi,poftim. Azi. Ieri... 
Asta era problema,ca nu stim ce inseamna "urgent..."
Si vorbim de "vindecare" ca si cum vorbim de gripa... Si presiunea ca "trebuie sa te vindeci". Sau "trebuie sa privesti pozitiv".No sht? :-) De ce, e ceva in neregula cu tine? Nu esti aliniata la standardul de disponibilitate, sau ce? Erase tot ce simti, pentru ce?? Pentru ca "trebuie"?
Ca sa fiu sincera, nu ma simteam pe bune ca ar trebui sa fiu "vindecata" - nu eram bolnava de nimic, nici nu mi se pare ca e un capitol din viata mea pe care sa il ascund sub pres - nici nu mi se pare ca ar trebui sa ma dau nemaivazut de fericita ca mi s-a intimplat sa mi-o iau big time. Iar scopul meu n-a fost sa gasesc repede altu'. 
Asta, asa cum am zis, era foarte simplu. Daca de frica de a dormi singurica era vorba, n-aveam o problema. Problema a fost a mea cu mine, nici macar a mea cu el: faptul ca am investit gresit. Si am persistat in asta prea mult. Erorile MELE, nu ale lui. Ideea ca am facut tot ce am putut sa iasa bine si a iesit prost, si wtf, ce altceva ar fi trebuit sa fac?!
Asta e ce ramine in urma... ce sa vindeci? Sau ce inveti din asta? Care e mesajul pozitiv? Care e beneficiul de a adauga o alta relatie, cu alte probleme, peste? 
Dar na, probabil e vorba de personalitatea fiecaruia... daca tot ce intelegi dintr-o despartire e ce nasol ca ai ramas singura, esti un caz fericit.:-)
|
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2012 16:03
|
|
Doamne e atat de greu,nu-mi gasesc deloc locul,este tare bine ca exista acest forum.sunt in totala deriva,copii sunt mari cu copii la randul lor cu grijile lor eu doar sunt un mobilir intr-un colt pe care te sprijini la nevoie apoi il uiti.e greu e tare greuu.dar este mai liniste mult mai multa liniste,atata liniste ca parca doare si ea.
|
lacutara
Postat pe 4 Iunie 2012 21:16
|
|
Buna dimineata, Carmen, sunt Elena si as vrea sa vorbim daca pt. tine este ok, si eu am probleme si nu stiu ce sa fac, avem 34 de ani de casnicie si nu mai stiu cine este omul de langa mine.
|
garbo221171
Postat pe 5 Iunie 2012 09:56
|
De la: AromaAlbastra, la data 2012-05-22 11:10:04Ce emotionata a fost reintalnirea cu mine insami dinaintea divortului!
Acum 4 ani-in Septembrie 2008 am scris pentru prima data pe acest forum-subiectul "Sa mai lupt pentru casnicie?" sub nick-ul de MaiaLuana. Am plans in hohote cand mi-am regasit in Arhive trairile...cat de mult am daruit intr-o relatie de aproape 10 ani, cat de mult mi-am dorit sa cred in insitutia Familiei, in Dragostea adevarata, unica, in acel juramant din biserica, cat de mult mi-am dorit pentru fetita mea sa-si aiba aproape ambii parinti, cat m-am incapatant sa cred ca daca exista comunicare si incerc cat mai multe variante de a rezolva problema violentei fostului sot, totul va fi bine. Din pacate violenta-sub orice forma s-ar manifesta(verbala,fizica,emotionala, sexuala) este o boala care se degradeaza odata cu timpul iar fara un tratament de specialitate ce poate dura ani intregi, nu exista vindecare. Am inteles intr-un final si am actionat in consecinta.
Nu aveam sperante ca ma va ajuta in vreun fel aceasta postare dar n-am mai putut tine totul in mine si mi-am eliberat durerea launtrica prin scris.. iar indrumarile, vorbele calde uneori materne, uneori prietenesti, sincere, experienta altora mi-au dat avant.
Nu va cunosc, poate ca cei care si-au rapit din timpul si bunavointa lor candva pentru a-mi scrie nici nu vor citi vreodata aceste randuri, dar chiar si asa, vreau sa VA MULTUMESC pentru ca mi-ati fost alaturi in momente cu adevarat grele in viata, ca am reusit sa am curajul in primul rand pentru fetita mea de a ma desprinde dintr-o relatie bolnava, nefunctionala, distructiva asupra personalitatii fetitei mele dar si a mele.
Avem o singura viata si meritam sa o traim in liniste sufleteasca, pace, respect, intelegere si comunicare. Am invatat ca dragostea adevarata n-are nici o legatura cu violenta.
Sa fiti iubiti cu adevarat!
|
garbo031087
Postat pe 5 Iunie 2012 10:25
|
|
si eu am trecut prin ceva asemanator si oricat am incerca sa salvam ceva ce nu mai este tot acolo ajungem,la despartire doar k pierdem ani din viata crezand k facem bine,iti doresc sa ai in viata doar primavara insorita.
|
salvyna_g
Postat pe 5 Iunie 2012 16:10
|
Va citesc cu mare atentie pentru ca eu sunt la momentul de cotitura:s-o fac sau nu? El nu mai este langa mine,eu ma simt bine cu mine insami....of! dar sunt legata.Inca. Si va trebui s-o fac deoarece stiu ca nu este corect fata de mine in primul rand. Am o singura teama reala,sincera,aproape paralizanta:ca tot ceea ce eu stiu ca pot darui se va pierde din cauza ca nu am cui......Oare este justificata?Nu stiu...
Si mai stiu ca iubirea nu doare si nu aduce suferinta.
|
ghiompirica
Postat pe 6 Iunie 2012 10:36
|
|
Nu ai cui? �i nu doare?
|
Axl_R
Postat pe 6 Iunie 2012 11:08
|
De la: salvyna_g, la data 2012-06-05 16:10:34si eu am trecut prin ceva asemanator si oricat am incerca sa salvam ceva ce nu mai este tot acolo ajungem,la despartire doar k pierdem ani din viata crezand k facem bine,iti doresc sa ai in viata doar primavara insorita.
Multumesc pt urarea frumoasa si ti-o intorc!:-)
Asa este, odata ce a fost depasita o anumita limita, cred ca niciodata nu va fi ce a fost candva. Singurul meu regret este ca nu am facut acest pas mai devreme, pas care era inevitabil, si cu cat am lungit-o din diferite motive, nu am facut altceva decat sa-mi prelungesc agonia..dar important este ca pana la urma am avut taria de a ma smulge din acea relatie bolnava si sa plec mai departe, sa evoluez pe un drum mai linistit si mai curat :-).
|
AromaAlbastra
Postat pe 6 Iunie 2012 12:40
|
ghiompirica,
de oferit, si de primit - si sint atit de multi alti oameni in situatia asta incit e ultima teama pe care ar trebui sa o ai...  Uita-te in jurul tau si vezi citi par completi, fericiti, multumiti, dincolo de masti: dezarmant de putini.
|
quasaria
Postat pe 6 Iunie 2012 12:52
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară