un sfat...cum sa faci fata unei despartiri in timpul sarcinii???

Nici nu stiu cum sa incep...citesc de cateva zile forumuri cu acest topic si ma gandesc ca poate intr-un fel sau altul ma va ajuta sa-mi impart gandurile cu oameni pe care nu ii cunosc dar au trecut prin situatii asemanatoare,din nefericire.
Povestea mea e greoaie si recunosc ca iubirea te face sa actionezi fara sa gandesti.L-am cunoscut pe tatal copilului meu acum 2 ani de zile si nu am avut deloc o relatie normala.Ne-am despartit de vreo 6 ori urat cu batai ,certuri si eventual alte persoane de sex feminin la mijloc dar de fiecare data cand m-a cautat i-am mai acordat o sansa pentru ca il iubeam f mult.Ultima impacare a fost in decembrie si desi la inceput am zis ca nu o sa mai cedez m-am mutat din nou la el ,am renuntat la servici pentru a lucra cu el la firma impotriva a ceea ce au spus parintii ori prietenii.Postul de la firma lui era mult sub pregatirea mea dar am zis ca nu conteaza atat timp cat construim ceva impreuna. In fine am hotarat ca vrem o familie,un copil si Dumnezeu ne-a dat imediat ceea ce am dorit,poate mai repede decat ne-am fi asteptat.Dupa care relatia a inceput sa scartaie ,m-am gandit ca un copil o sa-l responsabilizeze dar nu a fost asa.Intre timp a hotarat sa-si mute fabrica,perioada in care am ramas fara servici si a inceput sa-mi reproseze ca stau acasa(desi urma sa-mi reiau serviciul cand s-ar fi redeschis noua fabrica)sa-mi spuna chestii de genul ca am pretentii de la el sa aiba grija de mine si de copil chiar daca a trebuit sa iau bani de la mama pentru mancare si lucruri de igiena intima,practic se lua de mine de la orice chestie marunta sau inexistenta.Despre copil nu vorbeste pentru ca pentru el oricum nu exista deocamdata(sunt in 13 saptamani si o sa fie baietel :) ) si am uitat sa mentionez ca obisnuieste sa mai dea in mine cu toate ca acum sa zicem se abtine si da numai cate o palma.Am zis ca toate or sa treaca ,poate o fi stresat din cauza serviciului pana cand am aflat ca a reluat legatura cu o mai veche cunostinta de a lui cu care m-am inselat acum vreun an. Sper ca am reusit sa relatez cat de cat situatia cu toate ca ar fi multe de spus si nu stiu cu care sa incep.Ma simt la capatul puterilor si tot ce vreau e sa iau hotararea cea mai buna pentru copil ,el e pe primul loc.Voi ce credeti ?

garbo_4771
Postat pe 21 Iunie 2012 03:35
ce cred eu...probabil n-o sa iti convina, dar singura situatie in care faci un copil cu un individ cu care ai o asemenea istorie e cea in care vrei copilul tau si putin iti pasa de tat'su, putin iti pasa de restul lumii, si esti capabila sa ti-l cresti. Inclusiv financiar.
quasaria
Postat pe 21 Iunie 2012 04:01
mda...incurcate`s caile domnului...(dragostei cu nabadai...in cazu` expus)
dar...ce n-am prins eu foarte bine...e chestia cu...lasat serviciu` fara ca legitimitatea sa-ti inspire o doza de incredere ca...ceea ce vrei...cu acest om...sa-ti inspire increderea ca te poti sprijini la o adica pe el si...afacerea lui...ai facut-o oarecum...legata la ochi...sa ma exprim asa...
sa intelegem ca...toate aceste....... hai sa le spunem peripetii...le-ai indurat...pt ca vroiai un copil?...sau...vroiai un viitor...o familie...o oaza de siguranta si stabilitate?
oare...TU...ti-ai pus astfel de intrebari...vreodata...asa...printre rupturile de oase...si bocetele din aceasta relatie?
eu cred ca...nu...pt ca altfel...sigur te opreai la timp...iar copii...slava D-nului...poti face cati vrei...oricand...si...cu oricine...daca tot iti e indiferent...pentru ce suporti astfel de tratamente!!!
mai uita-te putin...la tine...mai sapa in viitor...si vezi ce vrei cu tine si viata ta...si...apoi...decizi...sau...ma rog faci ceea ce crezi ca trebe facut!!
ovidiu42
Postat pe 21 Iunie 2012 04:13
Am vrut si vreau o familie,copii ,siguranta ,stAbilitate si chiar am crezut la un moment dat ca se poate cu el ,parea ca iubeste copii...nu neg ca am o mare parte din vina pentru ca am ales asa...iar raspuns pentru mai sus, financiar nu sta prost doar ca am crezut ca investitul in pasiunile lui o sa se termine cand o sa afle de un copil ...nu am planuit copilul s-a intamplat si il iau ca pe o intamplare deosebita indiferent de cat de greu o sa imi fie
garbo_4771
Postat pe 21 Iunie 2012 04:43
sorry...da-mi vine greu sa te cred...nush` de ce...poate avand rationamente diferite...in ce priveste obiectivele si drumu`n viata...insa...nu vreau sa crezi ca...vei fi linsata cu pietre...NU!!!...nu esti nici prima...prob. nici ultima...si...mai ales...nu esti SINGURA...care pleaca la drum in viata...fara a-si stabili o scara de valori...si-o tinta...(ca suna mai romaneste )...catre care sa-si canalizeze eforturile si energiile..
motivatia asta...cu..."am crezut ca"..."n-am stiut ca"...e putin desueta...dar...asta e...cumva...trebe sa-ti descarci psihicu`...
sincer...mi-e greu sa spun ca as avea o solutie infailibila in cazul exprimat de tine...insa...cu putina gandire la rece...sigur se poate gasi solutia...dar...doar TU...va trebui s-o cauti...
apropo`s de copil...el saracu`...chiar n-are nici o vina...ca uneori...pe oamenii mari...(ca nu pot spune inca...maturi)...ii manca prin oareshce parti...
el...(copilu)...va veni...probabil...iar tu...decizand sa-l lasi sa vina...va tyrebui sa-ti asumi responsabilitatea...in primul rand...fata de tine...
restu`...e doar ...can-can...cum zicea cineva...
ovidiu42
Postat pe 21 Iunie 2012 04:58
multumesc pentru raspunsul direct,o scara de valori si un tel am avut numai ca poate exact asa cum ai spus nu am avut maturitatea sa vad ca ma joc cu viata mea....si acum si a unui copil .....
garbo_4771
Postat pe 21 Iunie 2012 05:07
sorry...ca`s asa transant...dar cand e vb de "a merge in viata"...chiar trebe sa gandesti matur...(daca poti)...
e doar parerea mea...si...nu am pretentia ca...ar fi o axioma...obligatoriu de urmat...asa cum vad eu lucrurile...
pana la urma...greseli facem fiecare in viata...voit sau nu...si trebe sa ni le asumam...chiar daca...nu ne place!!!
iar atunci cand constatam ca le-am comis...cred eu...daca le si constientizam...ca ar trebui macar...sa invatam...cat de cat...din ele...si...sa meditam mai mult...cand trebe sa actionam...in viitor...
sper sa te asezi cumva...sa cugeti...si...sa iei decizii...in cunostinta de cauza!!!
ovidiu42
Postat pe 21 Iunie 2012 05:21
771, un copil poti sa ai cu el, o familie nu. "Financiar" - ma refeream la finantele TALE. Nu ale lui. Considera ca el nu exista - poti sa iti cresti singura copilul si, mai ales, vrei?
quasaria
Postat pe 21 Iunie 2012 05:59
cu ajutorul familiei o sa ma descurc stiu ca o sa fie greu dar o sa ma straduiesc sa ii ofer toata dragostea din lume
garbo_4771
Postat pe 21 Iunie 2012 06:06
mie mi se pare cel mai important sa ii oferi toata dragostea din lume... fizic, e simplu sa il cresti. Afectiv si emotional va trebui sa fii capabila sa formezi un om...
Eu am facut-o pe fie-mea in situatia in care mi-am dorit un copil si stiam ca o sa ne despartim - si n-am regretat nici un moment. Din contra - nu stiu cum m-as fi descurcat fara ea...
quasaria
Postat pe 21 Iunie 2012 06:13
E genul de "povesti" care ma intristeaza cel mai mult. Sfaturi: in primul si primul rand sa te desparti cu adevarat!!!! Sa nu te mai joci de-a impacatul, crede-ma ca nu duce nicaieri, de fapt duce la mai rau. Apoi sa te intorci la o munca potrivita!!! Si nu in ultimul rand sa ai grija de tine si de copil!
Luna_in_capricorn
Postat pe 23 Iunie 2012 13:38
COPILUL ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU ȘI NU ARE ABSOLUT NICIO VIN� AȘA C� FERICIREA ESTE DE PARTEA TA DAT FIIND FAPTUL C� EȘTI �NS�RCINAT�(sunt persoane care nu reușesc cu niciun tratament s� r�m�n� �ns�rcinate),NU RENUNȚA LA SARCINA SUB NICIO FORM� (1.este P�CAT �n fața lui DUMNEZEU,2.cunosc cazuri care au f�cut avort și apoi nu au mai r�mas �ns�rcinate,3.o s� te bucuri toat� viața de acest copil).�MPREUN� CU FAMILIA O S� REUȘEȘTI S�-L CREȘTI ȘI DE CE NU POATE O S� AI UN ALT TAT� PT. ACEST COPIL.NU TREBUIE S� ACCEPȚI B�T�I,JIGNIRI,ETC DE LA NIMENI PE ACEST P�M�NT.NICI ANIMALELE NU SE COMPORT� AȘA .DE LA OAMENI TREBUIE S� AVEM PRETENȚII AȘA C� SINGURA SOLUȚIE ESTE S� TE DESPARȚI DE ACEST INDIVID MAI ALES C� AI MAI �NCERCAT S� DAI SANSE RELAȚIEI DAR FAR� NICIUN REZULTAT. FRUNTEA SUS,G�NDEȘTE POZITIV ȘI S� AUZIM NUMAI DE BINE.
garbo203525
Postat pe 23 Iunie 2012 21:02
nu stiu cum poti sa te complaci intr-o asemenea relatie. ce vrei sa iti faca mai mult decat ti-a facut ca sa fugi cat vezi cu ochii. te-a batut, te-a inselat, iti vorbeste urat, stima ta de sine unde e? spui ca il iubesti. ce iubesti la el? care sunt calitatile pt care il iubesti, ca eu nu vad nici una din ce ai povestit. nu te mai injosi atat, nu permite copilului care se va naste sa asiste la o asemenea relatie dintre parintii lui. fugi cat mai repede, e o relatie nociva atat pt tine cat si pt viitorul copil. bafta
MARILENA_25
Postat pe 24 Iunie 2012 08:48
buna......sfatul meu este sa te desparti de el,si sa ai grija de copilas asa cum trebuie...gandeste-te ca de le o palma ai putea sa ametesti,sa cazi si sa pierzi sarcina?asta iti doresti?sunt sigura ca nu....eu am 18 ani.....dupa o relatie de 1 an si 3 luni am ramas insarcinata.....am pastrat copilul cu toate ca ne mai certam.....(dar fara batai) si i-am spus ca daca nu se schimba radical o terminam....i-am dat termen o saptamana....s-a schimbat si asa a ramas.....el si-a dorit mult copilul asta....si a facut totul ca sa poata ramane langa mine si copil...in cazul tau nu cred ca mai e nevoie sa-i dai termen sa se schimbe....i-ai dat destule sanse....trebuie sa te iubesti in primul rand pe tine si pe copilas.....lasa-l pe el....va face numai rau.....fa ceea ce e mai bine pentru bebelus si o sa fi fericita cand il vei tine in brate si il vei vedea zambind.....
garbo_4868
Postat pe 24 Iunie 2012 10:36
Buna! aceasta relatie din start a fost una fara viitor. De la prima palma trebuia s-a faci stanga imprejur si s-al uiti. Nu a fost s-a fii asa ,deci acum cand astepti un copil, singurul lucru pe care il poti face este s-a te muti la parinti daca te vor,si s-a iti vezi de viata si s-aiti cresti copilul in liniste pt. a putea acesta s-a creasca intr-un mediu sanatos. Nu esti nici prima nici ultima care a patit acest lucru,dar numai tu esti aceea care hotareste daca vrea s-a fie un sac de bataie sau s-a duca o viata linistita alaturi de copil.Viitorul tau este alaturi de cel pe care il ai in burtica ,momentan, dar pe parcurs poate vei intalni o persoana care s-a merite dragostea ta si a copilului tau.Sfatul meu si din experienta mea ,lasa-l si pune punct acestei relatii si continua-ti viata.Nu v-a fi usor dar esti tanara si cu alutorul celor care te iubesc vei trece si peste acestea. Iti doresc numai bine si sper s-a aud ca ai putut s-a depasesti situatia in care esti . MULT NOROC!!
garbo245926
Postat pe 24 Iunie 2012 10:43
Fugi tare! nu ai ce sa regreti, iar copilul tau va fi fericit ca nu l-a cunoscut
luxor
Postat pe 24 Iunie 2012 16:46
De la: garbo_4771, la data 2012-06-21 03:35:30 Nici nu stiu cum sa incep...citesc de cateva zile forumuri cu acest topic si ma gandesc ca poate intr-un fel sau altul ma va ajuta sa-mi impart gandurile cu oameni pe care nu ii cunosc dar au trecut prin situatii asemanatoare,din nefericire.
Povestea mea e greoaie si recunosc ca iubirea te face sa actionezi fara sa gandesti.L-am cunoscut pe tatal copilului meu acum 2 ani de zile si nu am avut deloc o relatie normala.Ne-am despartit de vreo 6 ori urat cu batai ,certuri si eventual alte persoane de sex feminin la mijloc dar de fiecare data cand m-a cautat i-am mai acordat o sansa pentru ca il iubeam f mult.Ultima impacare a fost in decembrie si desi la inceput am zis ca nu o sa mai cedez m-am mutat din nou la el ,am renuntat la servici pentru a lucra cu el la firma impotriva a ceea ce au spus parintii ori prietenii.Postul de la firma lui era mult sub pregatirea mea dar am zis ca nu conteaza atat timp cat construim ceva impreuna. In fine am hotarat ca vrem o familie,un copil si Dumnezeu ne-a dat imediat ceea ce am dorit,poate mai repede decat ne-am fi asteptat.Dupa care relatia a inceput sa scartaie ,m-am gandit ca un copil o sa-l responsabilizeze dar nu a fost asa.Intre timp a hotarat sa-si mute fabrica,perioada in care am ramas fara servici si a inceput sa-mi reproseze ca stau acasa(desi urma sa-mi reiau serviciul cand s-ar fi redeschis noua fabrica)sa-mi spuna chestii de genul ca am pretentii de la el sa aiba grija de mine si de copil chiar daca a trebuit sa iau bani de la mama pentru mancare si lucruri de igiena intima,practic se lua de mine de la orice chestie marunta sau inexistenta.Despre copil nu vorbeste pentru ca pentru el oricum nu exista deocamdata(sunt in 13 saptamani si o sa fie baietel :) ) si am uitat sa mentionez ca obisnuieste sa mai dea in mine cu toate ca acum sa zicem se abtine si da numai cate o palma.Am zis ca toate or sa treaca ,poate o fi stresat din cauza serviciului pana cand am aflat ca a reluat legatura cu o mai veche cunostinta de a lui cu care m-am inselat acum vreun an. Sper ca am reusit sa relatez cat de cat situatia cu toate ca ar fi multe de spus si nu stiu cu care sa incep.Ma simt la capatul puterilor si tot ce vreau e sa iau hotararea cea mai buna pentru copil ,el e pe primul loc.Voi ce credeti ?

...e un tip egoist si lipsit de scrupule, de bunele maniere, etc...daca inca de pe acum isi da arama pe fata inseamna ca o vei duce rau cu el...incearca si cunoaste-i mai bine familia, mai ales pe tatal lui...ce exemplu i-au dat parintii asa va face si el ca familist....e parerea mea, tu sa faci cum crezi tu ca e mai bine pentru tine si pentru copilas....urari de bine!
caleidoscop
Postat pe 28 Iunie 2012 15:29
eu sunt femie si stiu ce vreau dar nu imi plac astfel de aventuri sau relatii fara viitor , iar despre copii in afara casniciei nici vorba , de o faci te protejez , familia, copii , profesia sunt necesare , iar in ce tu ai facut garbo_4771 mi se pare lipsa de maturitate si pt copil trebuie sa si mama si tata, si nu imi place ce ai facut de loc trebuia sa judeci sa gandesti , sa analizezi , mie nu imi plac oamenii ne-aculati la minte daca esti in primele luni dal afara nu il pastra .
Andreea_Diaconu_1
Postat pe 5 Iulie 2012 16:17
luxor , de ce spui , Fugi tare ! nu ai ca sa regreti , i-ar copilu tau va fi fericit ca nu la cunoscut ? as cunoste tatal este inportant pt copil si sa pastreze o legatura parinte si copil .
Andreea_Diaconu_1
Postat pe 5 Iulie 2012 16:23
sa mori tu, Andreio?
Eu zic intai sa inveti sa scrii. Ar fi necesar si asta, altfel ramai asa, "ne-aculata" la minte.... ...si la virsta asta nu te mai "da afara" nimeni, nici cu tac-tu, nici fara. Ca nu poate, nu ca nu ar fi bine...
quasaria
Postat pe 5 Iulie 2012 17:05
pai ce repede se gandesc femeile sa omoare copiii...Dar inainte sa faca sex nu se gandesc si sa nu se incurce cu barbati care nu le respecta.
ingerasulluptator
Postat pe 5 Iulie 2012 20:21
pai ce repede se gandesc femeile sa omoare copiii...Dar inainte sa faca sex nu se gandesc si sa nu se incurce cu barbati care nu le respecta.
ingerasulluptator
Postat pe 5 Iulie 2012 20:21
buna. eram insarcinata in cinci luni cand ne-am despartit. avea pe altcineva mai bine zis avea un copil cu alta si s-a intors la ea. eu mi-am crescut singura fetita care din pacate a murit la 2 ani si jumatate. sa vezi cand ai sa nasti toata dragostea ta o vei indrepta inspre copil. acestea samnt daruri de la dumnezeu si sa ne bucuram de ele. barbatii??????? lasaa-i sa se distreze ca pana la urma vor ramane singuri!.
Florina_Oana_1
Postat pe 5 Iulie 2012 21:08
pai da barbatii se distreaza dar au banii pe cand femeile se chinuie sa creasca copiii singura,,multi sunt baieti si ca drept recunostinta ca femeile s-au sacrificat pt ei face si el la fel ce fac alti baieti,,,
daca o femeile ar fii destepte inainte ca o femeie sa faca un copil cu un barbat sa semneze mai intai un act prin care sa fie obligat sa plateasca la copil ce ii trebuie,,jumate din cheltuielile lunare..Asa cum a stiut sa faca copilul asa sa stie sa faca si rost de bani,,daca nu la puscarie cu el.Pt ca inainte sa faci un copil trebuie sa te gandesti ca ai responsabilitati fata de el..Nu sa faci copiii,,,sa incepi sa bati femeia apoi sa lasi femeia sa creasca singura copii..Sa nu manance ea,,sa nu mearga intr-o excursie...sa se chinuie sa creasca copiii singura si barbatii sunt liberi au bani si-i chetuie cum vor pe cand femeia nu mananaca ea...ma gandesc ce placere mai au femeile in viata asta,,,doar sa se sacrifice....femeia duce o viata de sacrificiu.
si din pacate multe femei fac copiii,avorteaza,,,ori ii lasa in voia sortii,,
ingerasulluptator
Postat pe 5 Iulie 2012 21:18
irino, nu tb. sa semneze nici un act, e obligat oricum sa plateasca pensie.... Asa ca nu-ti face pb.

In rest, sa ai un copil e o binecuvintare, nu un chin. Viata e mai frumoasa cu un copil decit fara.
quasaria
Postat pe 6 Iulie 2012 09:03
De la: quasaria, la data 2012-07-06 09:03:19irino, nu tb. sa semneze nici un act, e obligat oricum sa plateasca pensie.... Asa ca nu-ti face pb.

In rest, sa ai un copil e o binecuvintare, nu un chin. Viata e mai frumoasa cu un copil decit fara.
eu cred ca un copil care nu ai timp sa il educi,,poate fii o piedica ca sa poti merge pe calea credintei....
Nu uita ca cei care sunt intr-o familie si vor sa mearga pe calea credintei,,sunt chiar impedicati de parintii lor,,copii lor..Pt ca si in familie,,,parintiii,,copiii sunt doar pt ei si isi urmaresc interesele....
De ce mamele nu si-au invatat fetele de bine,,,,pt ca ele stiu multe dar nu le-au invatat nimic...De ce tatii isi invata fetele sa slugareasca pe sotii lor.....De ce copiii isi urmaresc doar interesele...
Stii de ce pt ca fiecare este pt el chiar si in familie mintea lor este condusa de cel rau....si pot fii o piedica sa poti merge pe calea credintei
ingerasulluptator
Postat pe 6 Iulie 2012 22:13
De la: quasaria, la data 2012-07-06 09:03:19irino, nu tb. sa semneze nici un act, e obligat oricum sa plateasca pensie.... Asa ca nu-ti face pb.

In rest, sa ai un copil e o binecuvintare, nu un chin. Viata e mai frumoasa cu un copil decit fara.
un copil poate fii o piedica daca nu stii sa il educi ca mintea lui sa fie condusa de Dumnezeu si nu de cel rau..Precum si parintii sunt o piedica pt ca si parintii sunt doa pt ei nu inteleg de ce mai dau viata la copiii daca nu stiu sa ii invete sa fie oameni buni...Cred ca din perdere de timp
ingerasulluptator
Postat pe 6 Iulie 2012 22:16
eu cred ca un copil care nu ai timp sa il educi,,poate fii o piedica ca sa poti merge pe calea credintei....
Nu uita ca cei care sunt intr-o familie si vor sa mearga pe calea credintei,,sunt chiar impedicati de parintii lor,,copii lor..Pt ca si in familie,,,parintiii,,copiii sunt doar pt ei si isi urmaresc interesele....
De ce mamele nu si-au invatat fetele de bine,,,,pt ca ele stiu multe dar nu le-au invatat nimic...De ce tatii isi invata fetele sa slugareasca pe sotii lor.....De ce copiii isi urmaresc doar interesele...
Stii de ce pt ca fiecare este pt el chiar si in familie mintea lor este condusa de cel rau....si pot fii o piedica sa poti merge pe calea credintei
ingerasulluptator
Postat pe 6 Iulie 2012 22:19
un copil poate fii o piedica daca nu stii sa il educi ca mintea lui sa fie condusa de Dumnezeu si nu de cel rau..Precum si parintii sunt o piedica pt ca si parintii sunt doa pt ei nu inteleg de ce mai dau viata la copiii daca nu stiu sa ii invete sa fie oameni buni...Cred ca din perdere de timp
ingerasulluptator
Postat pe 6 Iulie 2012 22:20
draga mea, offf ...e greu ceea ce incerci dar nici nu stii cat de frumos e sa ai un copil chiar si daca il cresti singura, cand il vei tine in brate si iti va zambi, nu va mai conta nimic.

n-am scris niciodata pe aici, nici macar timp de lectura nu am dart m-a atras subiectul emisiunii, experienta proprie

hai sa-ti povestesc despre mine si tatal copilului meu care are 2 ani acum, de tata m-am despartit cand eram gravida in 5 luni...a fost un cosmar, de fapt bal si spital in acelasi timp. bal ca pateam cel mai frumos lucru din viata mea - venea un bebe pe care mi l-am dorit mereu si spital ca ma despartisem de taica-su si trebuia sa ma descurc singura, gravida si dupa cu bebe plus trauma despartirii. povesti cu nabadai..... ne-am indragostit, am stat impreuna aproapre 2 ani, ne-am despartit, ne-am balacarit, el s-a casatorit intre timp a si divortat si am ajuns iar impreuna inca 1 an, iar amor, iar balacareala, eu nasteam el era deja combinat... deci un du-te vino trist....fara batai doar ca el este lauza de meserie si eu fata muncitoare cu firma la cap. am ramas gravida, el in doliu eu in extaz si am ajuns sa renuntam la relatia asta, eu nu puteam sa trag pentru doi din care unul nici nu vroia rolul de parinte sau macar partener. cate un copil pe rand va rog, iar pe taica-su numai de copil nu l-am luat, ah patul era extraordinar. well, ce-am invatat eu din relatia asta este ca unii nu se schimba chiar daca ar avea cel mai important motiv din lume - un copil..... sau dragostea si sustinerea partenerului. unii se iubesc prea mult pe ei ca sa incerce sa auda si de ceilalti, iar sincer...eu nu am tot timpul din lume sa astept, viata e scurta draga mea si merita traita, trebuie sa ne gasim fericirea acolo unde ne este deschisa usa cand batem la ea. nu mai conteaza ce a fost, uita! daca te tot uiti in retrovizoare, nu mai vezi pe unde trebuie sa mergi. important e ce faci de acum incolo si sa iti raspunzi sincer la intrebarea: ceea ce ofera el acum este ceea ce iti doresti pentru copilul tau si pentru tine? si-asa ne-am despartit eu gravida fiind si mi-am spus ca mai bine sufar eu decat sa supun si copilul la traumele unei relatii nesanatoase si ulterior suferintei despartirii de un parinte. am facut bine? pana acum as zice ca da. tatal meu a murit cand eu aveam 12 ani, este o trauma ingozitoare pe viata, nu pot spune ca m-am recuperat nici acum la 36 de ani

nu trebuie sa te mai gandesti numai la tine acum, ai un bebe pe teava, iar prima noastra lectie ca parinti este sa uitam de noi cand este vorba de puii nostri. copilul pe langa bucurie inseamna un efort material, fizic si psihic.... dar se gasesc solutii (eu de exemplu majoritatea hainelor/carucioare/logistica/jucarii le am de la nepoti si prieteni, doar de consumabile trebuie sa ma ocup), daca ai familia si prietenii aproape esti salvata. eu nu am norocul cu familia, e in alta tara si nici el nu ma ajuta, are vizite semestriale fara nici un aport si chiar si-asa ne descurcam si ne este bine, numai din resursele mele. importanta este afectiunea, echilibrul si atentia pe care i le oferi, o gura mica la masa nici nu se observa. altfel ii multumesc lui Dumnezeu ca am o fetita minunata, sanatoasa si zambitoare...si desi i-as sparge capul lui taica-su pentru ca nici macar nu a vrut sa incerce o familie sau macar acum sa incerce sa fie doar tata, ii multumesc (fara sa stie) pentru aceasta minune din viata mea, am luat ce era mai bun de la el. pe langa familie, toti cei care trec prin viata noastra au un rol, al lui a fost sa-mi aduca aceasta minune si atat.
vorba lunga saracia omului, sper sa te fi ajutat cu ceva din experienta proprie, bafta multa si curaj sa iei hotararea cea mai buna pentru tine si pentru puiul tau.... zoe fii barbata!
vitamina
Postat pe 7 Iulie 2012 17:48

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
epilare definitiva 5 De la: garbo_10735 19 Februarie 2013 16:11
rugaciune 7 De la: tutankhamon 15 Octombrie 2009 00:22
E ilegal sa scrii fictiune daca seamana cu realitatea? 555 De la: iasomia 3 Noiembrie 2011 17:14
castiga un Opel Corsa insriete si tu in concurs 1 De la: Lumynita 14 Iulie 2010 16:42
Relatia parinti-copii 12 De la: office_salinasusesi_ro 15 Septembrie 2010 11:38
Setari Cookie-uri