Sunt insarcinata si doresc sa ma despart de tatal copilului

De la: clau1978, la data 2012-09-25 19:48:00pt serbulaura
si eu sunt ingaduitoare dar poana la un punct...cand este vorba de copilul meu sunt fff EGOISTA....indiferent ce spun altii voi fce ceea ce consider ca este bine pt copilul meu.....sigur ca nimeni nu poate lua decizii in locul ei dar cu certitudine poate spune oricare mama care a postat un mesaj pe forumul acesta ca atitudinea domnului respectiv nu ii face bine in primul rand copilului sau si apoi mamei....daca esti o viitoare mamica intreaba-ti medicul ce se intampla in cazul unui stres major pe care il suporta o viitoare mama...ce se intampla cu fatul si care sunt consecintele unei asemenea atitudini "iubitoare " a unui viitor tata. Scria cineva ca prietenul sau domnul respectiv nu isi doreste de fapt asumarea unor responsabilitati in ceea ce priveste copilul..DA SUNT PERFECT DE ACORD....intradevar barbatii sunt mai imaturi cateodata(scuze pt pers de sex masc dar asta este adevarul) dar asta nu este un motiv care sa justifice o asemenea purtare...nici sa bea asa mult cum ai spus ca a fost cazul sotului tau....un copil este o bucurie nu un chin....daca il doresti evident....iar in ceea ce priveste socrii tai afirmatiile tale au fost de genul" m-au privit ca pe o pers care la dadea un nepot si nimic mai mult" asta inseamna respect?...nu crede ca vreau sa sar la tine dar eu sunt de parere ca nu este normal asa...ar trebui sa fii cea mai importanta pers pt ei in aceste momente...mai importanta si decat copilul lor(sotul tau)...si sa te rasfete la randul lor....da eu nu am avut parte de asemenea socrii dar am incercat si reusit, zic eu, pt copilul meu sa nu le pun la suflet si sa treaca pe langa mine supararile......am iertat dar nu am uitat

De la: heartbit, la data 2012-09-23 11:45:49

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2012-09-23 02:53:33Sa nu te desparti! Asuma-ti responsabilitatea pana la capat si ai incredere in Dumnezeui. Probabil ca ti-ai facut vise prea mari despre casatorie. Dar casatoria nu e ceva unde totul e roz si frumos, ci inseamna si cruce care trebuie dusa pana la capat.

Pentru cazuri grave, Biserica Catolic� poate �ng�dui celor c�s�tori�i s� tr�iasc� desp�r�i�i (o a�a numit� �separare de la pat �i mas�),.....
Nici Biserica Ortodox� nu consider� a doua oar� ca fiind c�s�torie, ci un fel de "pogor�m�nt", ....

mai nea scaristie, te rog, du-te la biserica duminica si apoi iesi pe strada si priveste lumea din jurul tau!

nu cred ca trebuie sa mananci un ou intreg ca sa-ti dai seama ca e stricat!
si mai mult decat atat nu cred ca trebuie sa mananci oua stricate toata viata, doar pentru ca ai muscat din unul la un moment dat! (asta e referitor la casatoriile, sau relatiile bolnavicioase, care nu fac rau partenerilor, sau unuia din partenerii unui cuplu)

citezi doar ce-ti convine din biblie. dar nu zici nimic de geneza, de fiicele lui Lot, de Iuda si Tamara... si lista ar putea continua mult si bine.

ti-ai pus intrebarea daca pe aici sunt oameni la fel de bisericosi catine sau mai bisericosi?
poate sunt si laici, poate sunt musulmani, sau budisti sau neoprotestanti sau lutherani... religiile sunt multe si nu poti obliga pe cineva sa se inchine aceluiasi Dumnezeu, caruia i te inchini tu! (vezi ca asta a incercat Biserica Catolica pe vremea cand te ardeau pe rug pentru orice voiau ei)
apropos, ca o dai sus si tare cu crestinismul, ai vazut filmul Agora?
sunt convins ca nu! priveste-l si mai gandeste-te la ce-a facut Iisus si la ce a urmat dupa! gandeste-te la invataturile lui Iisus si la ce-au facut altii in numele lui, inclusiv cruciade si alte crime abominabile in "numele credintei si al religiei si al bisercii"
asa ca ciocu mic si joc de glezne amigos, ca faci praf!

De la: ladyd, la data 2012-09-23 13:03:44Buna. Nu am mai postat de mult timp, insa cand am citit povestea ta am simtit nevoia sa iti scriu. Noi suntem in septembrie acum, deci nu se mai pune problema unui avort. Oricum nu te-as sfatuii sa faci asa ceva fiindca asta te poate marca pe viata (desigur, depinde de la o persoana la alta). Eu ma aflu acum intr-o perioada in care nu stiu exact ce este bine si ce este rau. Vrobesc cu persoane pe care le consider mai intelepte decat mine, insa descopar ca tot ceea ce mi se spune, instinctual deja stiam.
Credinta este cea care ma tine la suprafata si ma ajuta sa trec peste greutati. Gandirea pozitiva este cea care ma face sa imi schimb cate putin viata, zi de zi.
Cand ajut pe cineva, fie si cu cel mai insignifiant gest, ma face sa ma simt mai bine. Ceea ce ofer se intoarce la mine.
Nu este suficient sa gandesti pozitiv ci sa si crezi, sa simti vibratiile interioare.
Sotul tau....hmm....ce pot spune? Vorbeste cu el. Incearca sa il intelegi. Daca ai ghinionul si descoperi ca tie chiar nu iti place de el si ca nu reusesti sa il iubesti, respecti si sa fii recunoscatoare ca ti-a fost adus in cale, atunci este mai bine sa te desparti, fiindca asa impiedici iubirea sa se manifeste in viata ta, a copilului si a sotului tau.
Cate cupluri nu am vazut care s-au ales din motivele gresite? Mie personal inca imi este teama sa ma implic intr-o relatie, fiindca sunt genul care daca isi alege un partener, o face pentru tot restul vietii. Imi place sa cred ca sunt o persoana responsabila, cu un rezervor imens de iubire, un rezervor fara fund.
Iubeste-ti copilul, barbatul, insa in primul rand iubeste-te pe tine insati. Accepta-te asa cum esti si o sa vezi ca incetul cu incetul viata o sa fie mai frumoasa.
Daca nu esti o persoana care sa mearga la biserica, nu este nici o tragedie. Credinta poate fi manifestata sub foarte multe forme.
Cand o sa ti se nasca bebelusul, sa nu ii oferi nici prea multa iubire, insa nici prea putina.
O sa ai nevoie de ajutor, de asta sunt convinsa, insa de fiecare data cand simti ca nu mai faci fata, imagineaza-ti ca perioada intunecata deja a trecut, imagineaza-ti ca totul s-a terminat si o sa vezi ca o sa te simti mai bine.
P. S: O buna prietena m-a rugat sa iti scriu si din partea ei cateva vorbe. Sper sa iti fie de ajutor: �Asemenea moft este oarecum un semn de iubire din partea ta, deoarece este vorba de un copil, iar in acel moment viata ia o o alta intorsatura, ce tine de responsabilitati cum ar fi: bani, casa, job asigurat, iar el, nu cred ca stie sa si le asume, ca un tata normal. De asemenea, asta cred ca il sperie.
Sfatul meu este ca trebuie sa ii spui cum sta treaba si vei vedea daca poate sa iti ofere dragostea, bani, un loc stabil care poate fi numit casa. Iar el, daca nu isi asuma aceste obligatii nu este omul care sa iti ofere sprijin in toate, desi tu ai acceptat un moft care tine de o fiinta.
Fii tu insati, iar cei care te iubesc, te vor sprijinii,cum ar fii mama, etc.

De la: misterioasa1, la data 2012-09-23 03:13:01buna seara
trec printr-o situatie asemanatoare, numai k la mijloc sunt 2 copii si eu o inteleg foarte bine.nu stiu ce sa spun, ce inseamna ca se poarta urat. la mine nu se pune problema de bataie...jigniri cu fa si altele mai urate au fost de cateva ori, dar e vorba ca iti imbolnaveste sufletul, mintea, psihicul iti spala-prespala creierii un astfel de om. ajungi oricum sa nu mai simti iubire fata de el ci doar uneori o mica nostalgie cand te gandesti la separare...la copil, dar atat.in rest, numai razboi.dar cum e normal...fiecare decide pt el. eu am vrut sa spun k o inteleg fff bine pe fata.va pup

De la: clau1978, la data 2012-09-23 13:13:30buna...imi pare rau ca treci prin aceasta situatie si cred ca nu ti-a fost usor de loc....te inteleg pt ca si eu am un baietel de 1 anisor si in perioada sarcinii am avut probleme cu sotul meu(altele decat ale tale)...sa le fie rusine la cei care te critica sau te acuza ca nu ti-ai dat silinta sa mearga bine relatia ta....nu cred ca au avut copii sau au fost insarcinati vreodata sa stie ce inseamna.....in primul rand in perioada sarcinii femeia este mult mai sensibila,are nevoie de mai multa afectiune...te incearca sentimentul de neliniste pt ce va fi, cum va fi,daca te vei descurca iar sotul tau trebuie sa faca TOTUL ca tu si bebelusul tau sa fiti linistiti si ocrotiti, sa nu duceti lipsa de nimic ....parerea mea personala (bineinteles tu trebuie sa faci ceea ce simti ca e mai bine in primul rand pt copilul tau si pt tine) este sa pleci de acasa ...de ex la parintii tai si sa ii dai o perioada de gandire dupa ce i-ai explicat ceea ce te deranjeaza....nu il cauta tu....lasa-l sa te caute el....daca ramane tot asa de agresiv....si nu isi da interesul pt tine si in mod special pt copil....LASA-L....PARASESTE-L este mult mai bine pt tine si copil....inseamna ca este un egoist nenorocit si nu merita sa se bucure de cel mai frumos dar pe care poate sa il primeasca in viata....apeleaza la parintii tai ...la prietenii tai....nu sta cu el pt ca ceea ce te afecteaza pe tine il afecteaza si pe copil...crede-ma ca stiu....sa dea Dumnezeu sa ii vina mintea la cap pt ca altfel nu stie ce pierde si el pierde nu tu...... daca nu ii vine mintea la cap aduna-ti puterile, sterge-ti lacrimile si viata merge mai departe....trebuie sa fii puternica pt copilul tau...SA DEA DUMNEZEU SA AUZIM DE BINE..

De la: micurutza2005, la data 2012-09-23 17:21:29Nu prea ai scris multe detalii despre tatal copilului dar e clar ca amandoi treceti prin niste momente mai dificile din viata voastra si ca nu trebuie sa va grabiti cu deciziile de despartire aveti un copil pe care ar trebui sa il cresteti impreuna daca l-ati facut sa aveti responsabilitatea amandoi de a va ocupa de copil si sa lasati prostiile si certurile dintre voi .Apoi nu e perfect corect sa profiti de sarcina si sa il terorizezi cu "vreau pepene in miezul noptii" e doar un moft la unele femei si totul e din cauza schimbarilor hormonale din timpul sarcinii nu trebuie sa ia ura pe copil si pe tine pt ca tu i ceri tot felul de chestii numai pt ca esti gravida si trebuie sa le execute fi mai intelegatoare si tu nu fi imposibila si el o sa se mai linisteasca ,o sarcina e ceva normal si trebuie tratata normal fara exagerari ,trebuie sa te odihnesti sa te alimentezi corect sa lucrezi dupa posibilitati cu efort mai mic dar nu trebuie sa schimbi prea multe din activitatile tale obisnuite daca sarcina merge bine si te simti bine poarta-te si tu normal fara exagerari ,e o etapa frumoasa de care trebuie sa va bucurati nu sa va terorizati unul pe altul ,pt amandoi e ceva nou si putin mai diferit dar nu imposibil de realizat ,purtati-va cu drag unul fata de altul ,el trebuie sa fie putin mai grijuliu dar nu exagerat iar tu sa nu fi nervoasa agitata ca i faci rau copilului el simte tot ce simti tu inca din primele luni si nu cred ca ai vrea sa fie si el nervos si plangacios dupa ce il nasti din cauza ca tu ai fost toata sarcina trista sau nervoasa .Bucurati-va de el si el va zambi din interiorul tau si va fi sanatos .Ai grija de tine traieste si poarta-te mai sanatos in aceste luni pana vei naste si totul iti va fi rasplatit cu cea mai mare bucurie si fericire din viata ta cand il vei tine in brate pt prima data si tu si iubitul tau ,vei vedea ca copilul va schimba atitudinea voastra rebela.Sant aici pt alte sfaturi .sanatate multa si succes!

De la: garbo018316, la data 2012-09-23 18:16:08Buna,,,,am citit mesajul tau , care nu mi-a palcut prea mult, dar incerc sa-mi dau si eu o parere , asta nu inseamna ca trebuie sa faci asa, dar tinand cont de faptul ca v-ati sau va mai iubiti, actualmente esti insarcinata, a fost bine la inceput , iar acum nu , nu accepta situatia, adica in a se purta rau cu tine caci cu siguranta asa va fi si in continuare, poate si mai rau, nu inseamna ca daca vei avea un copil cu el, gata esti la picioarele lui, multi asa au impresia, trebuie sa existe acea iubire, acel respect care a fost si la inceputul relatiei. Ce pot sa-ti spun asa pe scurt,,,,NU ACCEPTA SA -SI BATA JOC DE TINE, INDIFERENT CA ESTI SAU NU INSARCINATA, NU A INCEPUT LUMEA CU EL SI NICI NU SE TERMINA CU EL,,,,,iti doresc o zi cat mai placuta si multa liniste , evita starile de nervi, ca in interiorul tau exista fiinta care iti va da cea mai are satisfactie pentru a traii .Iti doresc multa liniste , sanatate , o nastere usoare si un copil sanatos.

De la: z4mb3t, la data 2012-09-23 20:24:26buna.am trecut print'o situatie asemanatoare.am 23 de ani,iar copilul are 5 ani in cateva luni.tatal lui a fost in perioada de dinaintea sarcini cel mai bun iubit.atentii vorbe frumoase ,am crezut ca este "fat frumos" pe care si'l doresc toti.in timpul sarcinii mi'a aratat ca va fi cel mai bun tata,el isi dorea foarte mult copilul ,eu eram putin dezamagita pentru ca m'a prins sarcina in ultimul an de liceu(greseala multora dintre fetele de varsta 16-18 ani,cu neatentia si inconstienta) si aveam planuri mari: facultate , sa imi cumpar o casa a mea o masina,cam tot ce isi doresc tinerii la varsta aceea.intr'un final ne'am si casatorit,ne'am mutat impreuna in casuta noastra,stateam impreuna si inainte cu vreo jumatate de an sa aflu de sarcina si era cel mai frumos vis.apoi sarcina asa zis "neplacuta" s'a transformat intr'o minune pentru amandoi.dupa nastere ,n paralel cu sarcinile de mama si sotie am fost si eleva in clasa a 12-a,pe care am reusit sa o si termin si sa iau examenul de BAC,iar dupa cele mai frumoase zile a urmat cosmarul.copilul crestea avea nevoie de multe lucruri,servetele umede,pampers,crema pentru copii , lapte praf pentru ca laptele de la san nu era suficient de gras pentru el si au cam inceput cateva greutati.pe care le depaseam intr'adevar cu ajutorul parintilor,si aici fac referire mai ales la partea financiara.insa presupun ca nu era deajuns.nu l'am privat de atentia care i se cuvenea lui,ca barbat sa iubitul meu(ma rog,sotul meu) nu amestecam viata de iubit-iubita(sot-sotie) cu viata de mama-tata,insa a inceput usor usor sa isi scoata la iveala adevarata fata. multe persoane mi'au spus ca ni se va destrama casnicia pentru ca pun copilul pe primul loc pentru ca asta ste prioritatea malelor acum,insa am incercat pe cat posibil sa nu fac asta.si sa dau un exemplu,noi inainte de sarcina ieseam in fiecare duminica seara undeva cu prietenii,obisnuinta care s'a p[astrat si dupa nastere.nu pot sa spun ca absolut in fiecare duminica ieseam si eu,insa el iesea si nu i'am spus niciodata sa stea cu mine acasa ca asa vreau eu,sau ca daca nu ies eu sa nu iasa nici el si etc de genul acesta.intr'un cuvant aveam aceeasi viata.de cateva ori s'a implicat si el in activitatile astea de mama:il hranea cu biberonul,ma ajuta sa ii fac baie,il schimba cand era nevoie daca il rugam...dar dupa un timp nu a mai facut niciuna din astea.a inceput sa iasa din ce in ce mai des,cu un grup de prieteni comuni,pana am aflat ca ma insela cu o colega de serviciu.aaa am uitat sa spun,ca noi am lucrat impreuna (chiar daca eram si eu minora pe timpul acela).si colega iubareata fusese chiar fata care ma schimba pe mine la tura.iar apoi a inceput sa bea si sa consume tot felul de substante care il transformau intr'o bestie violenta.la prima palma am dat vina pe mine.probabil nu ii ofer eu suficienta atentie lui,m'am ocupat in exces de rolul de mama si am uitat sa fiu si sotie si prietena a lui...a doua oara am dat vina pe bautura : era beat,nu stia ce face" ,dar apoi devenise obisnuinta.pana intr'o zi cand i'am pus capat.ultima picatura care a umplut paharul a fost un scaun pe care mi l'a dat in nas,am stat 2 saptmani bandajata si traumatizata.prietenii si rudele imi spunea sa inaintez dosarul in instanta dar nu am vrut sa fac asta....si asa a venit si divortul si a trebuit sa dispar cateva luni bune din poras pentru ca , sincer, imi era frica de amenintarile lui...pusese copilului cutitul la gat si mie la spate si imi spunea ca daca nu suntem ai lui nu vom fi a nimanui...bineinteles tot sub influenta stupefiantelor.practic asta a fost ceea ce l'a distrus pe el,l'am iubit,l'am urat,acum imi e indiferent.copilul este bine ,creste alaturi de mine de parintii mei,nu prea vrea sa il vada deoarece ii e cam frica de el din cauza chestiilor care le'a facut in trecut,retine anumite momente care le'am "petrecut" impreuna si certuri si palme...etc de genu...staful meu este sa il cunosti bine inainte de a face vreun pas gresit.un copil nu este o joaca,este ceva care il ai toata viata...deci sa stie bine ce vrea ,si tu la fel.o seara placuta!mult succes si o sarcina usoara iti doresc.

De la: lora80, la data 2012-09-23 22:04:03salut! am raspuns la mesajul tau fiindca e foarte asemanatoare situatia pe care am trait-o eu.am un baietel de 4 ani.probleme in sarcina nu am avut cu sotul meu .locuiam in italia.el lucra si seara era fericit sa vina acasa.am locuit cu el 11 ani.de cind ne-am mutat in romania,2008 o inceput calvarul la mine in familie.eu-s de origine basarabeanca si el oradean.familia lui nu ma iubea.aveau prejudecati...criticau...nu le tacea gura o tira...maica-sa se baga in relatia noastra .deci...ce sa spun ,eu mi-am crescut singura copilul cu ajutorul parintilor mei.sotul meu de cind ne-am mutat in romania din distractii nu mai iesea...eu deja facem alergie cind il auzeam ca el iese...si iese...venea noaptea...pe mine nu ma ajuta cu nimic.cind aveam discutii...ma lovea, pina intr-o zi cind mi-a dat un pumn in fata ...mi s-a luminat si m-a cuprins o liniste ,apoi m-am intrebat:ce caut eu aici? cum permit sa vada copilul asa ceva? mi-am facut bagajele in 13 februarie si am plecat de la oradea.eu am fost toleranta cu el,i-am lasat si libertate...dar pina la un punct...nu se mai putea.acum is separata,inca nu am dat la divort...urmeaza...e trist...dar pentru binele tuturor am incetat cu raul...nu vreau sa-mi traumatizez copilul.de cind am plecat sotul meu de 2 ori a sunat sa intrebe de fiu-sau .atit.acum sint bine.fac psihoterapie sa-mi vindec ranile.dar is optimista,traiesc in armonie si liniste interioara.va doresc tuturor pace si iubire! imi pare nespus de rau pentru femeile care trec prin astfel de situatii!

De la: lollyme, la data 2012-09-27 13:18:16

De la: heartbit, la data 2012-09-23 11:45:49

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2012-09-23 02:53:33Sa nu te desparti! Asuma-ti responsabilitatea pana la capat si ai incredere in Dumnezeui. Probabil ca ti-ai facut vise prea mari despre casatorie. Dar casatoria nu e ceva unde totul e roz si frumos, ci inseamna si cruce care trebuie dusa pana la capat.

Pentru cazuri grave, Biserica Catolic� poate �ng�dui celor c�s�tori�i s� tr�iasc� desp�r�i�i (o a�a numit� �separare de la pat �i mas�),.....
Nici Biserica Ortodox� nu consider� a doua oar� ca fiind c�s�torie, ci un fel de "pogor�m�nt", ....

Eu cred ca crucea nu este casatoria...Ci crucea este de a te lasa in voia lui Dumnezeu...Sa iti smeresti mintea,,,sa nu faci rau,,sa ai demnitate,,,si sa te lasi condus de Dumnezeu prin contiinta,,,sa fii altfel decat ceilalti oameni...Mai sensibil,mai uman,,si prin faptul acesta sa fii mai uman mai sensibil intr-l lume cu adevarat insensibila si egoista este cu adevar dur sa iti porti crucea....Dar nu inseamna ca trebuie sa traiesti cu un egoist in casa...
Dumnezeu este drept,,si El nu vrea ca oamenii sa sufere...Ci doar sa traiasca in pace si fericire,,,amandoi sa se pocaiasca sa aiba ganduri bune,,,unul pt celalat si sa se lupte sa fie onest,,,si asta este o cruce si o lupta...


Dar casatoria nu este o cruce prin care sa te lasi umilita,,,si sa te inraiesti.Pt ca omul daca nu se exteriorizeaza se inraieste...
barbatul nu vrea sa se pocaiasca sa fie onest pt ca lui ii este bine sa traiasca si de pe spinarea femeii

De la: garbo080210, la data 2012-09-24 00:09:01Iubita mea. Am scris si rescris mesajul de cateva ori pentru ca nu vreau sa fie nici lung nici plicticos si as vrea sa te ajute. Sa iti fie de folos si pentru viata si pentru suflet.

1. Pe parte laica, te-as sfatui sa mergi la un psiholog de cupluri. Cauta unul bun din orasul in care esti si mergeti amandoi. Daca e dispus sa mearga cu tine, e din start un pas bun. Nu spune nimeni sa mananci oua stricate cum zicea cineva, insa nu te "monta" dinainte cu privire la um sunt ouale respective. Prin "montat" ma refer la a pleaca de la o idee reconceputa. Nu iti fixa in cap ca e rau sau bun. Ca relatia e bolnavicioasa. Psihologul respectiv o sa te invete despre comunicare. Despre filtrele pe care fiecare dintre noi le avem: personalitate, educatie, expereiente, traume, exemplele parintesti, etc). Tu el ai pe ale tale, asteptarile tale, dorintele tale. El le are pe ale lui. Pshihologul e neutru si, in plus, e calificat. Au fost multe relatii reparate in felul asta.

2. Pe parte crestina as zice ca ai trei lucruri de facut.
a) In primul rand roaga-te la Dumnezeu in fiecare seara si in fiecare dimineata. Spune Tatal Nostru si pe urma roaga-L pe Dumnezeu sa te ocroteasca pe tine si pe copilul care creste in tine si sa te ajute si sa rezolve problema pe care o ai cu sotul tau. Roaga-te exact asa. Nu II spune tu cum sa te ajute si ce ar trebui sa faca, pentru ca El stie mai bine si care e problema ta si care e cea mai buna solutie la ea, pentru toata lumea. Doar sa Il rogi si te va surprinde cu solutii la care nici nu te gandeai. Atat de simple si frumoase.
b) In al doilea rand, vorbeste cu preotul tau duhovnic. Daca nu ai unul, cauta unul. Fie cauti la biserica din a carei parohie este casa ta, fie vorbesti cu prietenele tale si daca una dintre ele stie un preot cu har, roag-o sa te duca la el, sa vorbiti. O sa te indrume cel mai bine ce sa faci, ce ai voie sa faci si ce nu, cand, cum, etc. Daca nu esti ortodoxa, ci catolica, si acolo exista preoti duhovnici, iar la bisericile protestante, exista pastori. Cauta pe cineva care sa cunoasca religia in care esti botezata si "regulile" ca sa zic asa. Nu te lua dupa toate "babele din sat". Ca fiecare o sa aiba o alta teorie si doar o sa te zapacesti. Roaga-l sa iti citeasca sau sa iti faca o molifta sau orice altceva crede de cuviinta ca e bine pentru voi de facut. Mergi si cu sotul tau daca vrea. Ar fi cel mai bine. Insa mergi si fara, daca e recalcitrant.
c) Daca esti ortodoxa sau catolica (stiu ca protestantii nu fac asta) fa curat in casa si cheama preotul de la parohia din care esti si sfinteste casa. O casa sfintita e ca un asternut curat. Degeaba faci baie (molifta, spovedanie etc.) daca asternutul (casa) e tot murdar. Te murdaresti repede inapoi.

Sa iti ajute Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa gasesti calea cea dreapta si sa ti se rezolve toate probleme. Iti doresc o nastere usoara si un copil sanatos de care sa te bucuri.

De la: lollyme, la data 2012-09-27 14:02:56

De la: garbo080210, la data 2012-09-24 00:09:01Iubita mea. Am scris si rescris mesajul de cateva ori pentru ca nu vreau sa fie nici lung nici plicticos si as vrea sa te ajute. Sa iti fie de folos si pentru viata si pentru suflet.

1. Pe parte laica, te-as sfatui sa mergi la un psiholog de cupluri. Cauta unul bun din orasul in care esti si mergeti amandoi. Daca e dispus sa mearga cu tine, e din start un pas bun. Nu spune nimeni sa mananci oua stricate cum zicea cineva, insa nu te "monta" dinainte cu privire la um sunt ouale respective. Prin "montat" ma refer la a pleaca de la o idee reconceputa. Nu iti fixa in cap ca e rau sau bun. Ca relatia e bolnavicioasa. Psihologul respectiv o sa te invete despre comunicare. Despre filtrele pe care fiecare dintre noi le avem: personalitate, educatie, expereiente, traume, exemplele parintesti, etc). Tu el ai pe ale tale, asteptarile tale, dorintele tale. El le are pe ale lui. Pshihologul e neutru si, in plus, e calificat. Au fost multe relatii reparate in felul asta.

2. Pe parte crestina as zice ca ai trei lucruri de facut.
a) In primul rand roaga-te la Dumnezeu in fiecare seara si in fiecare dimineata. Spune Tatal Nostru si pe urma roaga-L pe Dumnezeu sa te ocroteasca pe tine si pe copilul care creste in tine si sa te ajute si sa rezolve problema pe care o ai cu sotul tau. Roaga-te exact asa. Nu II spune tu cum sa te ajute si ce ar trebui sa faca, pentru ca El stie mai bine si care e problema ta si care e cea mai buna solutie la ea, pentru toata lumea. Doar sa Il rogi si te va surprinde cu solutii la care nici nu te gandeai. Atat de simple si frumoase.
b) In al doilea rand, vorbeste cu preotul tau duhovnic. Daca nu ai unul, cauta unul. Fie cauti la biserica din a carei parohie este casa ta, fie vorbesti cu prietenele tale si daca una dintre ele stie un preot cu har, roag-o sa te duca la el, sa vorbiti. O sa te indrume cel mai bine ce sa faci, ce ai voie sa faci si ce nu, cand, cum, etc. Daca nu esti ortodoxa, ci catolica, si acolo exista preoti duhovnici, iar la bisericile protestante, exista pastori. Cauta pe cineva care sa cunoasca religia in care esti botezata si "regulile" ca sa zic asa. Nu te lua dupa toate "babele din sat". Ca fiecare o sa aiba o alta teorie si doar o sa te zapacesti. Roaga-l sa iti citeasca sau sa iti faca o molifta sau orice altceva crede de cuviinta ca e bine pentru voi de facut. Mergi si cu sotul tau daca vrea. Ar fi cel mai bine. Insa mergi si fara, daca e recalcitrant.
c) Daca esti ortodoxa sau catolica (stiu ca protestantii nu fac asta) fa curat in casa si cheama preotul de la parohia din care esti si sfinteste casa. O casa sfintita e ca un asternut curat. Degeaba faci baie (molifta, spovedanie etc.) daca asternutul (casa) e tot murdar. Te murdaresti repede inapoi.

Sa iti ajute Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa gasesti calea cea dreapta si sa ti se rezolve toate probleme. Iti doresc o nastere usoara si un copil sanatos de care sa te bucuri.

Multumesc tare mult ptr sfaturi, am sa incerc sa ma rog, in psihologi nu ma incred prea tare, paote ptr ca am fost deja si nu am simtit ca m-a ajutat, sau paote doar... nu s-a ridicat la asteptarile mele .

Iti doresc numai bine !

De la: daniilia, la data 2012-09-27 13:58:08 multi barbati sunt stresati inainte de venirea primului copil.Nu stiu cum vor fi ca tata,cum fa fi relatia voastra,cat se va schimba,etc etc.
am citit asta in cartea mea pentrumamici,surprinsa,ca si al meu a avut acelasi stres,care se revarsa pe mine.....
Poti sa il linistesti,sa ii spui ca totul va fi bine,ca bebelusii nu plang incontinuu,ci dorm incontinuu,in primele luni.
poti sa il intrebi daca este stresat din cauza venirii copilului.
Asta pare sa fie cauza,si la tine.
Eu cred ca te iubeste,si va iubi bineinteles si pe bebe,de cum il va tine prima data in brate.
legatura dintre tata si bebe este foarte diferita,pentru ca bebe este in corpultau,nu il al lui,el tatal este in exterior,separat de bebe.
Cred ca totul va fi bine,nu te grabi fara sa stii care este cauza,sa iei decizii pripite....intotdeauna exista o explicatie,cum zicea leana a lui costel.....

De la: johnson_35, la data 2012-09-27 19:51:26buna ... incearca sa vb cu el . sa iiexplici ce simti si poate ajungeti la o unitate de gindire in care sa fii fericita si el sa te aprecieze asa cum esti si sa isi skimbe atitudinea fata de tine , avind in vedere ca ii faci si un copil pe care si-l dorea . daca nu.........despartiti-va .

De la: b727ana, la data 2012-09-28 16:03:01Zau? Si cand ai incercat sa vb cu el? Intre 2 postari pe Garbo? Te'ai gandit ca problema vine si de la starile pe care ti le da sarcina? Ma abtin de la alte comentarii... Auzi..."victima" colaterala... Da' ce e frate relatia voastra? Camp de lupta???

De la: lollyme, la data 2012-09-18 19:24:17Buna seara, sunt noua pe aici si nici nu stiu exact cum sa incep...

Pe scurt, relatie bonlavicioasa de 3 ani, in niste momente de "vai ce ne mai iubim noi", el imi spune ca si-ar dori un copil cu mine, eu zic ok si bang chair am ramas !!!
Toata lumea fericita, m-a cerut de sotie, totul parea perfect, numai ca omul si-a aratat adevarata fata.....a inceput sa se poarte cu mine foarte urat, probabil din cauza frustrarilor lui.
Sunt vesnic trista desi mi se intampla cel mai mare miracol al lumii, am un sufletel care creste in mine si nu vreau sa-mi mai simta nervii prin care "iubitul" meu ma face sa trec zi de zi....

In speranta ca voi m-ati intelege, m-ati sprijini si suporta, tare mi-as dori sa aud niste sfaturi...
Oare sarcina nu e perioada in care daca vrei pepene in miez de noapte barbate-tu se face pepene ?? Nu ma asteptam sa fie cea mai neagra perioada din viata mea ....
Seara frumoasa tuturor !

De la: b727ana, la data 2012-09-28 19:54:42

De la: lollyme, la data 2012-09-18 19:24:17Buna seara, sunt noua pe aici si nici nu stiu exact cum sa incep...

Pe scurt, relatie bonlavicioasa de 3 ani, in niste momente de "vai ce ne mai iubim noi", el imi spune ca si-ar dori un copil cu mine, eu zic ok si bang chair am ramas !!!
Toata lumea fericita, m-a cerut de sotie, totul parea perfect, numai ca omul si-a aratat adevarata fata.....a inceput sa se poarte cu mine foarte urat, probabil din cauza frustrarilor lui.
Sunt vesnic trista desi mi se intampla cel mai mare miracol al lumii, am un sufletel care creste in mine si nu vreau sa-mi mai simta nervii prin care "iubitul" meu ma face sa trec zi de zi....

In speranta ca voi m-ati intelege, m-ati sprijini si suporta, tare mi-as dori sa aud niste sfaturi...
Oare sarcina nu e perioada in care daca vrei pepene in miez de noapte barbate-tu se face pepene ?? Nu ma asteptam sa fie cea mai neagra perioada din viata mea ....
Seara frumoasa tuturor !

Mi'e greu sa fac anliza pe ceea ce ai scris... "relatie bolnavicioasa de 3 ani"....deci in timpul asta a fost mereu bolnavicioasa, sau asta ai descoperi recent??? Si daca el iti spunea sa sari de pe bloc, tu asta faceai? Ai oare impresia ca un copil se face asa, doar de amorul procesului tehnologic???
Nu te compatimesc, nu te inteleg pt ca ceea ce ai scris...inclusiv titlul...nu au sens. Am impresia ca tu esti cea frustrata, nu el -asa cum afirmi mai sus-. Eu cred ca ai vrut sa il schimbi pe el cu acest copil, ai avut asteptari de la el...
Nu mai zic nimic... sa nu zici dupa aceea ca sunt rautacioasa...

De la: aqua11, la data 2012-09-28 20:23:45Draga Lolly, eu sunt mamica singura, tot asa facea si iubitul meu, ca i-ar placea un copil cu mine, da era mai mult gluma, am ramas insarcinata fara sa vreau acest lucru, si el a zis k nu ii pasa, ca sa fac avort, eu crima nu fac, mai ales prima sarcina e foarte sensibila si riscam sa nu mai pot face bebei pe care mi doresc asa mult. Am 7 luni jumate de sracina si ma simt extraordinar fara barbat. Am noroc k ai mei ma sustin si ma ajuta. Oamenii ma compatimesc si eu incep sa rad, de ce daca sunt singura inseamna ca sunt demna de mila??? Nu, e adevarat copilul meu nu va avea tatal lui natural, dar cel care va fi poate va fi mai bun, il va creste mai bine, nu voi avea cu cine sa ma cert, educatia pe care i-o voi da va fi doar din partea mea, mai ales ca dupa ce faci copii barbati tind sa insele fiindca se simt dati la o parte. Lolly, eu sunt foarte fericita ca voi avea un bebe. Ce sa zic de cei care isi doresc si nu pot avea, multe pentru ca au facut avort? Sau tatal se schimba si isi bate copilul sau il cearta etc...sau multi se despart cand el e inca mica si multi copii raman cu traume. Conteaza ce faci sa ai un bebic sanatos. Eu te sustin. Sacrificiile inseamna sa fiti fericiti, nu sa tragi de un tata care nu va doreste sau care se poarta urat si te face sa suferi. Conteaza de tine sa fiti fericiti, poti gasi un tata mai bun, nu suntem singurele femei cu copii care nu au barbat. Daca vrei sa vb mai des iti dau is-ul meu de mess. Fi tare si fa asa cum simti. Curaj ! eu te sustin din toate punctele. Zambeste!

De la: aqua11, la data 2012-09-28 21:01:35 fi optimista! Mai greu a fost la inceput cand am venit de la Bucuresti, unde statusem 2 ani, in oraselul meu mic, unde toata lumea se cunoaste si barfeste. Am iesit cu greu din casa, acum am burta mare si ies fara griji. ce ma intereseaza pe mine de ce zice lumea? Mama mea e alaturi de mine, imi cumpara hainute de bebe...Oricum sunt foarte optimista si simt ca Doamne Doamne are grija de noi. De cand am hotarat sa il pastrez pe bebe mi se intampla multe lucruri frumoase: am primit o excursie in Grecia si a fost super, am castigat un super carucior de la Clubul Bebelusilor...:D, m-am mutat singura, in acelasi oras cu ai mei, dar singura pentru ca asa mi-am dorit eu..intimitate, sa imi amenajez cum vreau eu, sa gatesc...
Sa sti ca eu am si luat pastila de a2a zi, dar se pare ca bebicul meu nu a vrut sa renunte la viata :D si pe langa asta mai e si baiat asa cum mi-am dorit dintotdeauna si sarcina mea a fost usoara...fara greturi, fara lesinuri, nici acum nu ma doare spatele, e totul bine. Tu cum te simti? Cate saptamani ai?
Un copil este cea mai mare minune si daca unele persoane care ti-au raspuns pe acest forum ti-au dat raspunsuri atat de rautacioase, incat m-a durut pe mine, gandeste-te ca acele pesroane se simt fustrate, poate au facut deja avort ca s-au gandit ca nu e un moment bun si acum isi varsa fustrarile pe ce scri tu fara sa le pese ca vorbele rautacioase sunt mult mai usor de ranit la o femeie insarcinata care e mult mai sensibila si regretele si plansul te ajuta doar sa ii faci rau lui bebe. Atat de rai pot fi unii oameni. Stai linistita, una din bunicile mele ma vorbeste doar de rau si ma ureste pentru ca fac un bebe fara tata si ea are 3 mari copii fara tata :))) Abia astept sa imi vad puiul si sunt fericita, am un motiv sa traiesc si sa fiu fericita. Viata mea a fost trista de multe ori si m-am gandit la lucruri urata, nu mai voiam sa traiesc, am avut o copilarie traumatizanta. Copilul meu este soarele meu, de acum nu voi mai plange de tristete si de durere, voi plange de fericire. Sunt fericita si iti spun din tot sufletul ca nu duc lipsa unui barbat. Dar cu siguranta puiul meu va avea un tatic bun care sa il iubeasca ca si cum ar fi al lui. De cand a zis ca lui nu ii pasa am zis ca nu voi suferi si nu voi plange deloc si am reusit sa fiu puternica. Dumnezeu e alaturi de tine si de bebe si el vede ca tu ai pastrat sarcina si ti se vor intampla lucruri minunate. Cel mai extraordinar lucru ti se intampla:ai un bebe in burtica ta! Iti doresc o seara minunata !!!
PS: scrie-ti intamplarile si povestioarele pe jurnaldesarcina.desprecopii.com si castigi si o gentuta si povestesti ce simti, pe mine ma ajuta mult sa ma exprim si sa plang de fericire :D. Pupici!