parerea mea este ca pe copii si pe oamenii bolnavi nu ne putem supara. Ce ai putea tu face este sa stabileti llimite foarte clare si sa ceri sa fii tratata cu respect. fara respect o astfel de relatie nu fucntioneaza. Bun, asta este una. A doua chestie este ca tu sa intelegi ca el sta cu copilul doar 4 zile pe luna, tu stai toata ziua. Fa-i loc si lui asta mic si rasfatat in viata ta, lasa-i sa stea singuri si vei vedea ca toate se vor schimba. Nu cauta sa provocti subiecte de discutie ca vei fi data la o parte. Un copil ramane un copil toata viata pentru tata, tu poti pleca oricand.
De ci ca sa recapitulez:
1 Acccepti doar sa fii tratata cu respect
2 lasa-l pe cel mic 4 zile cu tatal sau si tu vezi-ti de viata ta.
3, nu lupa impotriva unui copil ca vei pierde
www.relatiidecuplu.com
|
garbo_8857
Postat pe 5 Ianuarie 2013 18:44
|
|
Copii nu invata din teorie,invata din practica si daca el vede ca pentru atentia tatalui trebuie sa lupte...o va face in stilul lui....cu plinsete,rasfaturi,tipete,daca vede ca tu nu-l suporti si nu te intereseza de el...si el va face la fel,nu te va RESPECTA SI ASCULTA.Cu atitudinea asta doar tu vei pierde pentru ca mi se pare absurd sa-ti dorsti sa dispara acest copil din viata Voastra,in conditiile in care tatal e singurul parinte cu care copilul mai are contact...
|
rapsody33
Postat pe 5 Ianuarie 2013 19:37
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-05 13:14:00Da ce va intereseaza ce lucrez eu ?e treaba mea nu cred ca trebuie sa va dau explicatii. Eu nu pre cred ca ati fost vreodata in locul meu.
nu ti-am cerut explicatii, doar ca ai spus ca lucrezi, si vroiam sa stiu ce. raspunsul insa se citeste printre randuri. lucrezi nimic!
ai dreptate sa nu crezi ca am fost in locul tau! niciodata nu am fost in locul nimanui, tot timpul sunt in locul meu!!! nici o persoana nu poate fi in locul altei persoane, fiecare e in locul ei! o persoana nu poate ocupa acelasi loc cu o alta persoana in acelasi timp. discutand despre un loc fizic!
insa inca o data ai demonstrat ca nu stii sa citesti si ca nu intelegi ce ti se scrie!
am scris si cu majuscule, tocmai ca stiam ca n-ai sa intelegi: "...am scris la topicul tau, tocmai pentru ca AM TRECUT PRIN ASA CEVA!..."
acum sa-ti traduc: cand spun ca am trecut prin asa ceva, nu inseamna ca am stat cu TINE in brate cand copilul meu era in vizita la mine si avea nevoie de afectiunea mea! am spus ca am trecut prin asa ceva, pentru ca am avut parte de-o relatie asemanatoare cu aceea in care te afli tu!
cunsoti sensul cuvantului ASEMANATOR? daca nu-l cunosti, atunci... am mai zis intr-un mesaj o chestie despre capre... reciteste-o!
o alta intrebare... computerul pe care il folosesti, ti l-a facut cadou din spania. iubitul?
doar asa de curiozitate...!
|
|
|
heartbit
Postat pe 5 Ianuarie 2013 20:34
|
serios?nu lukrez nimic?si nu m-am referit c  a nu ati fost in locul meu fizic ci in situatia mea!nu ma mai jigniti ca n-are nici un rost!iubitul meu nu e in spania si ca sa va satisfac curiozitatea scriu de pe un laptop de cele mai multe ori,alteori de pe o tableta.alte intrebari?
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 5 Ianuarie 2013 21:45
|
nu aveai cum sa intelegi ce am scris! nu ma mir, si nici nu te jignesc! destul a facut natura mishto de tine!
in caz ca poate intelegi din a doua, sau a treia... sau a N-a oara ... o sa iti repet, ca la militieni, ca te-am intrebat daca din spania ti-a facut cadoul computerul (pentru cultura ta "geniala" - laptopul este tot un computer!) ... sensul intrebarii mele era daca de acolo ti l-a cumparat ca sa ai tu pe ce sa scrii ineptii despre el si copilul lui! te-am intrebat asta avand in vedere ca ai folosit un caracter (semn), particular tastaturii computerelor aduse de acolo!
raman consecvent intrebarii precedente... ce ziceai ca lucrezi? sau la ce lucrezi?
la un ciorap?
|
heartbit
Postat pe 5 Ianuarie 2013 23:32
|
claudia, intrebarea referitoare la serviciu este pe deplin justificata: releva motivele tale de a te agata de tatatl copilului: depinzi financiar de el sau nu. Ai avantaje financiare sau nu. E foarte simplu.  Poti sa raspunzi la asta?
Si daca vrei exemple de persoane care au trecut prin situatii similare: eu am trecut prin diverse situatii mai mult sau mia putin similare. Dupa ce parintii mei (care nu au fost despartiti) s-au gindit ca e prea complicat sa aiba grija de un copil care putea sa moara in orice moment si m-au lasat intr-un internat, m-a crescut a doua nevasta a unui bunic - care, saraca, CHIAR n-avea vreo obligatie fata de mine. Mai avea trei copii - mai mari - si a zis ca unde cresc trei mai incape unul. Au avertizat-o ca sint "asociala" - si a zis asta e, tot copil e, doar n-o avea coarne! Iar daca tu te plingi ca pustiul ala e rautacios, nu vrei sa stii cum eram eu.
Pe linga faptul ca n-am avut ce sa ii reprosez ca si comportament, sau "diferente" intre noi, impartea fiecare prajitura in patru. Cind a murit ne-a si lasat prin testament prapadita aia de casa a ei, ca atit avea, in patru! In mod egal! Nu ca eu as fi avut nevoie - asa i s-a parut ei corect. Si era femeie simpla, de la tara, fara mari studii, fara mari pretentii. Dar a fost singura icoana a copilariei mele - fara sa fim rude de singe...
Al doilea exemplu: m-am despartit de tatal copilului meu pentru ca nu era in stare sa creasca in mod civilizat acest copil. Tot pe principiul: trebuie dresat, nu educat... Am incercat sa mentin relatia formala, sa ne mai vizitam: dar fie-mea nici nu vrea sa il vada. Si sint cu cineva care nu este tatal natural al fetei, nici nu ii spune "tata", dar sint foarte buni prieteni. Si e barbat - femeile cica au o doza mai mare de empatie si sint apropiate in mod firesc de copii. Ei bine, imi da MIE uneori lectii despre cum trebuie abordata fie-mea, care e topita dupa el. Si n-are alti copii, deci teoretic n-ar fi avut de unde sa stie. Vine din interior.
Crede-ma, daca ar fi tzopait din start ca el nu vrea copilul prin preajma ca nu am timp sa ii suflu lui suficient in coarne, disparea din primele secunde... Bine, n-ar fi fost el in situatia asta - ar fi putut fi altul.
Nu mi se pare "sacrificat" - mi se pare ca se distreaza chiar foarte bine impreuna. Fac zmee, au facut jocurile de lumini pentru revelion, pleaca la pescuit, sailing, au fost sa hraneasca nu stiu ce specii de animale defavorizate  , etc - chestii la care eu nu m-as fi gindit. Deci viata nu trebuie sa fie neaparat incadrata in patternul - e copil vitreg, precis e o durere in trei litere! Pot exista legaturi umane mult mai importante decit cele pe care le ai cu parintii naturali.
|
quasaria
Postat pe 6 Ianuarie 2013 00:13
|
DRAGA MEA,TE INTELEG PERFECT..!! FIIECARE IN FELUL VOSTRU..TRAITI O DRAMA..!! TU..CA TI-AI DORI SA FII..PRIMA..EL..CA VA IUBESTE..PE AMANDOI,IAR COPILUL CA ESTE LIPSIT DE AFECTIUNEA MATERNA..IN PRIMUL RAND..SI PRIVAT DE CEA PATERNA..PENTRU CA ESTI TU LA MIIILOC..SI TE CONSIDERA..O RIVALA..!! TE ROG ..NU-L JUDECA..PENTRU NIMIC..!! DACA INTR-ADEVAR ITI IUBESTI PARTENERUL..SI VREI UN VIITOR CU EL..VA TREBUI SA-I IUBESTI SI COPILUL,CACI EL N-ARE NICI O VINA CA A APARUT..PE LUME..!!DACA NU POTI..CAUTA SA-TI GASESTI UN BARBAT..FARA COPII..SI FARA MULTA EXPERIENTA DE VIATA LA ACTIV..PE CARE SA-L IUBESTI..SA TI-L FORMEZI TU..SI SA DORESTI SA-I FACI SI COPII..!! VIATA TRECE REPEDE,EL ARE UN COPIL DEJA..POSIBIL..II AJUNGE..IAR TU..DACA VEI RAMANE CU EL.CU GANDIREA PE CARE O AI MOMENTAN..RISTI SA DEVI NEFERICITA SI TU SI..RESTUL.. CARE.APARTIN DE TINE..!!!
ORICAT AI FI DE TANARA..DECIZIA ITI APARTINE..CU ATAT MAI MULT CU CAT..FEMEIA E CHEIA SI..LIANTUL INTR-O RELATIE..DE EA DEPINZAND IN PRIMUL RAND..LINISTEA SI MULTUMIREA FAMILIEI....DAR SI RESPONSABILITATILE..LEGATE DE...ABSOLUT TOT..!! IN MOMENTUL IN CARE TE-AI COMBINAT CU EL..TE-AI SIMTIT CONFORTABIL,CACI AVEA EXPERIENTA DE VIATA..SI MATURITATE,DAR..LA BATRANETE..10 ANI IN PLUS LA UN BARBAT..E MULT,COMPARATIV CU O FEMEIE, DESI....VARSTA BIOLOGICA NU BATE INTOTDEAUNA CU CEA CRONOLOGICA.!!! ANALIZEAZA-TI CU DISCERNAMANT SITUATIA..SI DACA VREI SA-L LASI..LASA-L ACUM..NU ATUNCI CAND NICI TU NICI EL..NU MAI PUTETI SA VA FACETI..UN VIITOR....CONFORTABIL..!! iTI DORESC NUMAI BINE.!! DOMNUL FIE CU TINE.! AMIN.!!
|
garbo115329_camy
Postat pe 6 Ianuarie 2013 03:45
|
Nu obisnuiesc sa citesc acest gen de mesaje, dar pe al tau l am citit. Poate pentru ca are ca persoanl un copil si toata viata am fost implicata in educatie. Sigur, nu ma pretind atotstiutoare, dar ceva experienta s a strans.
1. E responsabilitatea ta sa manifesti suficienta intelepciune incat sa iti poti pastra si prietenul si sa poti ajuta si copilul. Gandeste te ca daca e necrescut, nu e catusi de putin vina lui. Cu ce e vinovat bietul copil ca mama, plecata fiind, nu i a acordat timp? Bunica, atat a putut si a facut ce a crezut potrivit ca sa il tina aproape, sa fie impacata ca a facut tot ce a putu pentru el,,, Dintre toti prezenti tatal e cel mai in masura sa il ajute sa isi corecteze comportamentul DAca spui ca il iubesti, ajuta l nu l incurca.
2. Cine te pune sa te asezi in bratele lui in prezenta copilului? Nu uita ca tu nu esti in concurenta cu copilul, nu aveti de ce fi in concurenta. Nu ai suficient timp cand nu e el cu voi? Respecta i nevoia de a l simti al lui. Manifesta te ca op femeie care vrei sa il pastrezi nu sa il pierzi. Nu astepta sa faca copilul pasul spre a te simti acceptata. Nu se va produce. Tu trebuie sa ai plusul de maturitate incat sa faci acest pas.
3. Sigur, e greu sa intelegi simtamintele care te ar mana in mod firesc sa ai aceasta atitudine, dar probabil daca vei deveni mama le vei trai si vei intelege mai bine ce ti am scris.
4. Cred ca este si o responsabilitate morala, dincolo de relatia ta cu barbatul iubit, sa faci un pas pentru ca viata unui copil fara parinti in permanenta alaturi de el , sa fie mai echilibrata. Este destul de vitregit bietul de el, nu i mai spori si tu tensiunile interioare! Fii matura si gandeste ca o femeie inteleapta! Imi cer scuze daca am facut erori de in scriere, m am trezit cu gand sa lucrez un articol pentru o conferinta si m am terzit scriindu ti. Timpul nu mi permite sa revin pentru corecturi. Succes si sa auzim de bine!
|
garbo186840
Postat pe 6 Ianuarie 2013 07:03
|
eu m-am trezit cu gandul sa-mi fac dimineata frumoasa 
|
Eugenia_
Postat pe 6 Ianuarie 2013 07:22
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-05 21:45:23serios?nu lukrez nimic?si nu m-am referit c a nu ati fost in locul meu fizic ci in situatia mea!nu ma mai jigniti ca n-are nici un rost!iubitul meu nu e in spania si ca sa va satisfac curiozitatea scriu de pe un laptop de cele mai multe ori,alteori de pe o tableta.alte intrebari?
esti o tipa rasfatata, care se crede buricul pamantului si care asteapta sa sa incline in fata ei toate planetele. sa ai pretentii sa ti se dea importanta mai mare decat unui copilas, sa te cocoti in bratele tatalui sau, exact cand se afla copilul in vizita, denota lipsa de bun simt. nu uita, pt ca se vede ca nu stii nimic din ce se petrece in viata asta, pt un parinte copilul este pe primul loc, oricate tumbe si nevricale ai face tu. o solutie ar fi sa faci si tu ceva, lipsa unei preocupari la tine naste ineptii si gelozii bolnave.
|
MARILENA_25
Postat pe 6 Ianuarie 2013 08:29
|
An Nou Fericit! Tuturor! La multi ani Ioan, Ioana,,,Vreau sa mi scriu si eu parerea si nu doresc de loc sa mi fie comentata! Deci, el este divortat, dar *are obligatii* !! Un copil de 9 ani, care este...... totusi un copil! Abandonat la bunica! Mama a plecat sa si faca o viata fericita! Iar tata il ia acasa cateva ore pe saptamana! El are o iubita *geloasa* pe copilul lui.Nu inteleg prostia din capul unora!Privind iubirea care i diferita!Dupa casatorie in familii apar discutii pt. ca, parintii isi iubesc totusi copiii, chiar daca, sunt maturi! Iubirea este distincta si incape in inimile unor oameni *normali*!! Pentru sot, sotie, este un fel de iubire, pentru copii altfel de iubire, pentru frati, prieteni, sau alte rude, este tot altfel de iubire.Daca iubesti cu adevarat atunci in inima ta incape iubirea pt. toate persoanele din jurul tau. Si nu trebuie sa fie gelozie! Acest copil ar trebui sa locuiasca nefiind mama lui in tara ... cu tata!Esti geloasa ca isi iubeste tatal!E normal!Tu daca ai fi in locul acelui copil ,cum te ai simti?? Ai 2 variante. 1.Sa incerci sa te educi ca acel copil este copilul lui si va fi mereu si va face parte din viata tatalui si cand va fi matur sau batran. El nu ti fura nimic!El are dreptul la iubirea parinteasca! A tatalui! Sa incerci sa te apropii de copil si sa nu mai stai calare pe tatal lui in prezenta copilului pt. ca el este mic si daca nu este bagat in seama este gelos si sufera. In prezenta rasfatului nu toti putem fi perfecti!Daca erai asa de geniala, nu acceptai compania unui barbat cu obligatii si mai mare decat tine cu destui ani!Asa ca..... daca te complaci in acest cerc vicios n ai decat sa stai sa taci si sa suporti!Pt. ca el este tatal copilului si tu nu poti sa l alungi pe copil din viata tatalui.Tatal poate avea 5-10........ amice, prietene, ca tine, in viata lui, dar copilul lui **este unic** daca nu stii asta!! 2.Daca nu l accepti cu prezenta copilului in casa lui atunci renunta la el. Dute draga si iti cauta unul fara *obligatii* fati copilul tau si creste l si educa l frumos ca ai o educatie aleasa! Eu ......niciodata nu mi as fi complicat viata , tanara fiind sa ma incurc , sa am obligatii fata de un barbat fost casatorit, cu un copil.Cine stie, poate interesul e mai mare decat iubirea asa ca ....taci si rabda!Ca ceea ce si face omul cu mana lui se numeste*lucru manual*!! 
|
Jojolin
Postat pe 6 Ianuarie 2013 09:03
|
Sufletul unui copil este ceva atat de fragil si are nevoie de multa iubire,poti sa incerci sa-i daruiesti afectiune si sa corectezi greselile de educatie,si puteti sta amandoi in bratele prietenului ,respectiv tatalui sau,tu trebuie sa te cobori la mintea lui si nu invers,copiii sunt un izvor de iubire si nu trebuie sa-i alterezi sufletul,in general ei isi vor parintii langa ei si tu ai fii vrut asta la randul tau.Trebuie sa daruiesti dragoste ca sa primesti.
|
flavia2000
Postat pe 6 Ianuarie 2013 09:32
|
|
inainte de a darui ceva, trebuie sa ai ce da.
|
Eugenia_
Postat pe 6 Ianuarie 2013 09:37
|
Draga Claudia, sunt cumva in situatia ta, adica o mama cu un copil .. si am trecut prin ce trece azi iubitul tau iar la final dupa 2 ani in care am incercat in nenumarate randuri sa il fac pe fostul meu iubit sa se inteleaga cu baiatul meu am ajuns la concluzia ca NICIODATA un adult care nu este parinte nu o sa inteleaga de ce un copil este rasfatat, de ce eu ca mama uneori uit sa il mai cert ca si-a lasat hainele aruncate pe pat, sau ca nu si-a strans nici macar farfuria de pe masa dupa ce a mancat. Crede-ma ca si fostul iubit avea aceiasi parere ca baiatul meu de 10 ani e needucat, rasfatat si poate ca chiar asa si era, dar ca parinte poti ierta extrem de usor aceste "defecte" dar ca un adult fara copii nu poate intelege acest lucru. Sunt convinsa ca tu ii vrei binele copilului, ca poate ai vrea sa inveti acel copil si sa fie ordonat si sa vorbeasca frumos si sa se lege la sireturi, dar crede-ma ca niciodata nu ai sa reusesti asta decat daca inainte de toate vei fi PRIETENA acelui copil!! Cand ii vei fi castigat prietenia acelui copil abia atunci vei putea sa aduci ceva educatie copilasului..te va asculta singurel fara sa fie nevoie sa faci instructaje sau militarie cu el. De rusine va face asa cum ii vei cere, dar pana atunci asteapta-te ca el sa fie invingator in disputa dintre tine si el vizavi de ceea ce impariti amandoi si anume tatal! Al meu fost iubit nu a reusit asta si ca atare lucrurile s-au destramat intre noi, chit ca a suferit enorm...dar tu poate imi vei asculta sfatul si vei incerca sa devii usor, putin cate putin prietena cu copilasul, altfel si de vrei si de nu vrei vei avea aceeasi soarta, despartirea! Ai rabdare cu copilul, nu mai face comparatie cu ceea ce ai trait tu in copilarie, pentru ca noi aveam muuuult mai mult bun simt, accepta ca acel copil este bulversat de lipsa parintilor si incearca nu sa il iubesti ci doar sa ii fii o buna prietena si mai tarziu de ce nu confidenta, doar asa vei putea avea relatia de azi pana la sfarsit cu omul pe care il iubesti.
Mult succes si multa minte (fara a avea conotatii jignitoare)!
|
blue_eyes35
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:22
|
|
pai e foarte simplu,ai doua variante1te pui pe treabasi ii darui fericire si educatie cum e si normal sau iti schimbi prietenul dar ai grija ca de data asta sa nu mai aiba copiii mici,tu alegi
|
angelene411
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:22
|
De la: Eugenia_, la data 2013-01-06 09:37:48inainte de a darui ceva, trebuie sa ai ce da.
Ma agat de vorbele astea ale Eugeniei ca sa mai scriu ceva ...Mi-o imaginam pe Claudia undeva dincolo de 30 de ani, cam 35 gandeam eu. Ei bine , cand am vazut la profilul ei 24 de ani mi s-a facut brusc rusine ca poate am fost cam aspra.
Oameni buni, noi am avut 24 de ani, ea inca n-a avut anii nostri...30, 40, 50, 60...
Cand mai raspundem pe topicuri- si o spun in primul rand pentru mine- e bine sa analizam lucid necazul omului dar musai trebuie sa tinem cont de varsta celui care si-a scris aici pasul...
La 24 de ani esti un copil. Din punctul de vedere al marilor probleme...
Zi buna, natiune!
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:26
|
Pai daca e asa de tinerica,ar trebui sa asculte de sfaturile celor mai in varsta si mai experimentati,nu sa fie obraznica. Chestie de educatie...nu ? 
Zi buna si tie Luna  (am raspuns urarii in numele natiunii   )
|
Rotty
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:32
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2012-12-28 14:41:31Sa fiu sincera mie cam rusine sa scriu acest mesaj,mie teama ca o sa spuneti ca sunt egoista si rasfatata.Incerc sa ma tratez eu singura de aceasta boala dar nu reusesc de aceea apelez la voi poate reuseste cineva sa ma ajute!O sa va povestesc pe scurt:am o relatie cu un barbat cu 10 ani mai mare ca mine care este divortat si are un baiat de 9 ani,suntem impreuna de 4 ani.Copilul nu locuieste cu noi dar vine la noi cam de 2 ori pe saptamana,aproape de fiecare data ne certam din cauza lui.Este prost crescut,rasfatat si pe mine acest lucru ma deranjeaza.Copilul nu ma suporta asa cum nu-l suport nici eu pe el,mi-am dat seama de acest lucru dupa felul cum ma priveste.Este si el gelos si de fiecare data cand taicasu imi da mie atentie el incearca sa-i distraga atentia cu fel si fel de nimicuri ca sa fie el in centrul atentiei si sa nu ma mai bage pe mine in seama.Daca eu stau in bratele prietenului vine si el si se baga peste mine cum ar veni ca sa ma dea la o parte.Mama copilului este plecata in stainatate de un an si ceva el sta cu bunica lui,dar aceasta nu are nici un fel de autoritate asupra lui,el face ce vrea cu dansa.Nu stiu daca sunt eu nebuna spuneti-mi ce parere aveti voi dar nu credeti ca un copil la 9 ani ar trebui sa stie sa se imbrace,sa-si lege sireturile(asta a invatat de abia cand avea 8 ani),sa fie cat de cat independent(ma refer la lucrurile astea simple)nu sa stea toata ziua cineva dupa fundul lui sa i le faca!Poate sunt eu prea tanara,sau am fost crescuta altfel pt ca multi spun ca vremurile sau schimbat si copiii din ziua de azi nu sunt cum eram noi(generatia cu cheia la gat)dar astept sa-mi spuneti voi ce parere aveti despre problema asta e mea pt ca m-am gandit de multe ori sa ma despart de prietenul meu dar nu pot pt ca il iubesc prea mult dar nu pot sa-l vad cum sufera pt ca vad ca sufera pt ca nu pot sa-i accept copilul si imi spune de fiecare data ca nu stie cum sa faca sa fie bn ca nu poate sa impace si varza si capra!ast sfaturile voastre va multumesc.
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
|
garbo-mira
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:37
|
|
619...Asta numesti tu educatie ? Asa oferi tu dragoste copilului tau ? Inchizand-ul in camera lui ca pe un caine intr-un tarc ? (pardon...cainii mei nu stau in tarc )
|
Rotty
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:43
|
Of, Rotty, nu mi-as mai dori sa am 24 de ani...Cand imi amintesc cum eram...dar mai bine sa nu-mi amintesc...
Ziceam de limbajul unor comentarii...de maniera in care sunt date sfaturile...
Te pup, iubita!
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:43
|
|
619, la 9 ani e prea mic sa stea in camera lui singur...va sta cand va avea 15, 16 ani...Pana atunci, tre' sa stea in compania unui adult! Conersatie, actiuni constructive, sport, film, teatru, lecturi etc etc, mai putin tv, mai putin computer.
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:46
|
Buna ziua tuturor si La multi ani!
Am citit si postul si raspunsuri. Draga Claudia, sfaturile sunt toate de bunsimt si daca ai citi fara sa ai impresia ca toti te judeca, ai gasi si solutia la problemele tale. Din cate imi dau eu seama insa, tu esti mult prea tanara pentru a fi responsabila. Scumpa mea, la 24 de ani tu habar nu ai cum e cu generatia cu cheia la gat. Esti un produs al acestei epoci, un copil caruia parintii s-au straduit sa-i ofere de toate. Nu e rau, dincontra. Problema nu copilul este, ci faptul ca tu nu esti compatibila cu el si nici cu aceasta relatie. Tu esti genul de femeie care trebuie sa aiba totul de la inceput. In consecinta, relatia asta nu este deloc potrivita pentru tine. Cauta-ti pe cineva de conditia si varsta ta eventual, luati-o de la capat, faceti-va propriul copil si educati-l cum vreti. Lasa omul acesta sa-si gaseasca pe cineva cu care sa intemeieze un camin si care sa il accepte si sa il iubeasca asa cum este, cu tot cu accesorii. Spui ca il iubesti. Minti! Te minti in primul rand pe tine. Nu pe el il iubesti. Iubesti felul in care te simti langa el, probabil stie sa se poarte, sa faca sex, te multumeste, te simt bine pentru dragostea pe care ti-o ofera, pentru atentia pe care ti-o da. Asta nu inseamna dragoste, inseamna tot egoism.
In consecinta, ia-ti inima in dinti si rupe tu relatia, pana nu o s-o faca el. Pentru ca o s-o faca cu siguranta, nici un parinte nu accepta la nesfarsit pe cineva care nu-i respecta copilul asa cum este. Fiecare pe drumul lui si toate problemele tale vor disparea. Unde nu mai spun ca intuiesc aici ca ti-ai face si parintii fericiti. Presupun ca sunt saracii destul de nemultumiti de relatia asta cu un barbat cu atatia ani mai batran ca tine cu copil si divortat pe deasupra. Nu te mai lua de oameni, ca nu ai de ce. Crede-ma, au fost extrem de bine intentionati si chiar mult prea rabdatori.
|
Lidiaolteanu
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:52
|
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra![/quote]
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
|
blue_eyes35
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:52
|
blue eyes
As face diferenta intre povestea ta si povestea de fata...Ca mama de copil si ca tata de copil...cred ca sunt doua chestiuni diverse. Si ar fi interesant de analizat...
Acum despre tine si povestea ta...Poate ca era bine sa-l fi lasat pe iubitul tau sa intervina in educatia copilului! Baietel ai? Baietii au nevoie de o figura masculina in preajma lor. Cata vreme ii cerea lucruri elementare de comportament...nu vad de ce nu le-ai fi acceptat. Eu as fi acceptat si chiar i as fi multumit.
In situatii de genul asta, parintele copilului tre' sa ajute persoana noua intrata si nu lasata persoana asta sa se apropie de copil, sa lupte, sa aleaga...
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:54
|
|
Cind ai acceptat un barbat divortat in viata ta il accepti si cu bagajul anexa adica copii.Si nu este un simplu bagaj este o incarcatura a dragostei lui pentru ceea ce a creat tot din dragoste.Asa ca el nu poate fi despartit de copil pentru ca esti invidioasa dar la tine el poate renunta daca nu-i oferi acea dragoste neconditionata .Mai pe scurt si la obiect daca il iubesti pe tata iubeste si acea particica din el care este copilul lui .Stai de vorba sincer cu baiatul recunoaste ca ai gresit si ca nu este intentia ta sa-l lasi fara tata . Daca insa despartirea parintilor lui ti se datoreaza tie o sa mai treaca ceva timp sa poata el accepta.Nu te grabi si nu crede ca daca-i faci un copil va uita de pustiul lui. Nimeni nu poate cere asa ceva.Sunt cazuri de despartiri cind cei divortati uita de copii lor, se pare ca el nu este genul si nici nu ar fi corect din partea ta sa-i ceri asa ceva.Vei reusi cu multa dragoste si intelegere dar nu egoista.Esti un copil la inceput de drum, aceste dispute te vor macina daca nu esti puternica asa ca ori il iubesti suficient de mult ca sa-l accepti asa cum este ori te desparti de el si-ti urmezi drumul in care vei gasi si o dragoste fara obligatii.Este alegerea numai a ta si nimeni altcineva nu te poate ajuta. Numai bine!
|
fengari
Postat pe 6 Ianuarie 2013 10:55
|
De la: Rotty, la data 2013-01-06 10:43:12619...Asta numesti tu educatie ? Asa oferi tu dragoste copilului tau ? Inchizand-ul in camera lui ca pe un caine intr-un tarc ? (pardon...cainii mei nu stau in tarc )
cred ca m-am grabit cu raspunsul...dar varianta mea e mai mult valabila cand copilul sta permanent cu parintii...
in cazul de fatza e cu totul altceva... doua zile pe saptamana sta cu ei...e bine sa aloce mai mult timp pt copil...si da, chiar el sa fie in centrul atentie...sa nu simta lipsa mamei...e dureros...destul de dureros pt el...nu m-as pune deloc in situatia tatalui dar m-as pune in situatia copilului si mi-ar plange sufletul ca nu o am pe mama langa mine... trebuie sa fie si ea intelegatoare...daca il iubeste pe tatal copilului trebuie sa ii acorde si copilului putina atentie...eu daca as fi in locul ei chiar toata atentia ar fi indreptata spre copil... imi cer scuze ca m-am grabit cu raspunsul, necitind toata postarea.
|
garbo-mira
Postat pe 6 Ianuarie 2013 11:02
|
Lidiaaaaa! La multi ani si tie!
Eu nu mi-as permite sa scriu unei fiinte umane ce-ai scris tu aici... Nu mi-as permite sa intru in sufletul cuiva si sa decid eu daca acel suflet iubeste sau ba...
Nu despre iubire este vorba in propozitie ci despre responsabilitate, despre educatie, despre roluri parentale si gestionarea lor.
Crezi ca daca se despart oamenii astia, copilul va fi mai fericit? Tatal va fi "eliberat" si se va duce glont la copil si-l va creste cu drag?  Nope!
Probabil ca aceasta poveste se va rezolva de la sine...poate ca mama baiatului il va lua acolo unde e. Exista niste personaje absente aici, mama, bunica...mai indreptati sagetile si acolo...
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Ianuarie 2013 11:03
|
|
deaga mea, este greu uneori de crescut propriul copil dar al altuia....... Pentru cineva care nu are copii este greu sa inteleaga comportamentul unui pusti de 9 ani. Spui ca este rasfatat. Pai orice copil la varsta lui are nevoie de acest rasfat. mai ales ca el, la 9 ani trece printr-o experienta destul de grea . parintii lui nu mai sunt impreuna, este departe de mama sa iar pe tatal sau il vede uneori iar atunci trebuie sa ii imparta afectiunea cu o alta persoana. Nu crezi ca este cam mult pentru el? Incearca o perioada sa il lasi pe prietenul tau singur cu fiu lui (cand cesta vine la voi) sau trimite-i impreuna la o plimbare. Asa se creaza o relatie mai putin tensionata. si dupa un anumit timp, incet, incet , cate putin incepi si tu sa iei parte la plimbarea celor doi, faceti ceva impreuna toti trei, etc. Si inca ceva: refertor la ,,cand stau in brate la prietenul meu"....Ai putea sa eviti sa faci asta pentru un timp cand cel miceste prezent. deseori copii manifesta sentimente de gelozie si cand mamele naturale fac astfel de gesturi. trebuie sa accepti ca, daca pentru tatal lui esti o persoana sa zicem importanta, pentru acest copil esti o straina. nu numai ca el te percepe asa dar realitatea este asta. Sa schimbi acest lucru doar de tine depinde , de vointa ta, de tactul si diplomatia ta. Succes
|
pirania_1960
Postat pe 6 Ianuarie 2013 11:05
|
De la: garbo163619, la data 2013-01-06 11:02:41De la: Rotty, la data 2013-01-06 10:43:12619...Asta numesti tu educatie ? Asa oferi tu dragoste copilului tau ? Inchizand-ul in camera lui ca pe un caine intr-un tarc ? (pardon...cainii mei nu stau in tarc )
cred ca m-am grabit cu raspunsul...dar varianta mea e mai mult valabila cand copilul sta permanent cu parintii...
in cazul de fatza e cu totul altceva... doua zile pe saptamana sta cu ei...e bine sa aloce mai mult timp pt copil...si da, chiar el sa fie in centrul atentie...sa nu simta lipsa mamei...e dureros...destul de dureros pt el...nu m-as pune deloc in situatia tatalui dar m-as pune in situatia copilului si mi-ar plange sufletul ca nu o am pe mama langa mine... trebuie sa fie si ea intelegatoare...daca il iubeste pe tatal copilului trebuie sa ii acorde si copilului putina atentie...eu daca as fi in locul ei chiar toata atentia ar fi indreptata spre copil... imi cer scuze ca m-am grabit cu raspunsul, necitind toata postarea.
...In cazul unei familii "normale" ca sa zic asa,timpul copilului se imparte intre activitati comune si "camera lui" . Parerea mea
|
Rotty
Postat pe 6 Ianuarie 2013 11:07
|
"blue eyes
As face diferenta intre povestea ta si povestea de fata...Ca mama de copil si ca tata de copil...cred ca sunt doua chestiuni diverse. Si ar fi interesant de analizat...
Acum despre tine si povestea ta...Poate ca era bine sa-l fi lasat pe iubitul tau sa intervina in educatia copilului! Baietel ai? Baietii au nevoie de o figura masculina in preajma lor. Cata vreme ii cerea lucruri elementare de comportament...nu vad de ce nu le-ai fi acceptat. Eu as fi acceptat si chiar i as fi multumit.
In situatii de genul asta, parintele copilului tre' sa ajute persoana noua intrata si nu lasata persoana asta sa se apropie de copil, sa lupte, sa aleaga..."
Da, daca initial am zis ca ii va prinde bine baietelului un barbat mai autoritar care una peste alta il invata de bine, ulterior adica azi, cand sunt imoreuna cu altcineva si cand vad cat de bine se pot intelege cei doi "barbati" din viata mea,m adica baiatul si iubitul meu, imi dau seama ca am ales exact ceea ce trebuia. Baiatul meu ajunsese sa il urasca pe omul cu care eram acum 2 ani...si asta pentru ca niciodata nu a reusit sa inteleaga si vb de cel mare acum, deci nu a reusit sa priceapa ca nu cu afise postate pe usi sau pe pereti se poate face educatie unui copil! Azi in schimb iubitul meu, tata la randul lui a reusit in scurt timp sa il faca pe cel mic efectiv cel mai bun prieten al lui, isi spun pasurile, se sfatuiesc, se ajuta reciproc, fac curat impreuna doar ca sa ma ajute pe mine, asa ca o surpriza, iar pentru mine asta este nemaipomenit. Eram la un moment dat hotarata sa nu mai aduc pe nimeni in viata mea pana ce copilul meu nu va fi indeajuns de mare incat sa nu mai resimta egoism fata de barbatul ce imi sta alaturi, dar soarta mi-a rezervat altceva, si m-a convins ca nu avea cea mai buna solutie evitand sa ma mai leg sufleteste de cineva. Tocmai ca acest om a aparut in viata mea, copilului meu ii este extrem de bine, se simte exact ca intr-o familie si de fiecare data cel mic nu uita sa imi aminteasca ca in sfarsit se simte ocrotit, linistit pentru ca exista un barbat care sa aiba grija(sufleteste vorbind) de amandoi. De asta ii spuneam si intiatoarei acestui subiect ca e foarte important sa fie inainte de toate prietena cu acel copil si abia ulterior va putea sa ii si explice si sa si practice o minima educatie cu baietelul respectiv.
|
blue_eyes35
Postat pe 6 Ianuarie 2013 11:08
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară