Buna,eu personal am primul copil din prima casnicie,cand am hotarat sa imi refac viata alaturi de actualul sot i-am pus in vedere ca mai intai trebuie sa imi iubeasca copilul si abia apoi vom putea forma o familie.Am lasat sa vina totul de la sine si nu am grabit lucrurile.Cel mai important am ascultat copilul si ce-i in sufletul lui si i-am ajutat sa isi faca ei o relatie si o data stabilita aceasta relatie intre ei am decis ca ne putem gandi la o familie. in tot acest timp au avut timp sa se cunoasca intre ei. Dupa 3ani ne-am casatorit. Acum avem 12 ani de casnicie fericiti. Cand am fost ceruta in casatorie,am fost ceruti impreuna,la pachet. Comunicarea e foarte importanta,mai ales cand e vorba de un copil la mijloc.Dincolo de "rasfatul" copilului este ascuns ceva. Va rog deschideti-va sufletele si ascultati copilul si doar asa veti rezolva problema. si nu uita,daca vrei sa te casatoresti cu el va trebui sa il iei cu tot cu copil si sa nu uiti nici faptul ca copilul a fost cu mult inaintea ta in sufletul lui! Multa bafta si nu fi egoista.
|
Mardare_Alina_1
Postat pe 8 Ianuarie 2013 09:15
|
curios cum sint atita barbati care se pot apropia de un pui de om care nu e al lor... si femei, care sint create de mama natura cu empatie si instinct matern care sa le ajute, nu pot!
Triste specimenele astea care isi limiteaza afectiunea la ce iese din vaginul propriu. Sau ce intra si iese, ma rog.
|
quasaria
Postat pe 8 Ianuarie 2013 09:28
|
draga Claudia,incepr prin a-ti spune din experienta unei prietene.Ea a cunoscut un tip care avea o fetitza dar a renuntat cand a auzit ca are copil desi i se parea ok tipul ptr a evita anumite lucruri,ea nu se simtea comfortabil sa inceapa o relatie cu un tip care avea un copil dintr-o relatie anterioara.Eu nu iti spun sa faci asa dar prietena mea a refuzat din start o astfel de relatie.Tu iti iubesti partenerul)intradevar sunt fel si fel de copilasi,au comportamente diferite, educatia difera),el,copilul simte acum ca tu ii iei ceva ce este al lui ceva ce ii apartine,pe tatal lui,inteleg ca si tu simti la fel dar tu acum esti adult si nu mai esti la stadiul lui dar exista un punct de legatura intre tine si acest copil.amandoi "va bateti"pe o persoana.De ce nu incerci si tu sa fii mai blanda cu acest copil,desi ti se poate parea imposibil ptr inceput.Incearca sa te adaptezi si sa nu te certi cu iubitul din cauza lui ca pana la urma copilul este sange din sangele lui si il "doare"in interior ca tu nu ii accepti copilul si cu siguranta nici nu ii convine ca acest copilas nu te place.Dar incearca sa faci tu progrese.Poate are un desen animat preferat,un film preferat,incearca sa fii cu un pas inaintea lui sa ii impartasesti placerile,sa ii zambesti sa exprimi pozitivitate sa il privesti cu respect.Incearca sa il ajuti si tu)iubitul tau va vedea),sa il ajuti sa se incalte dasr sa ii zici ca e baiat mare si ca ar trebui sa stie singur dar pe un ton pozitiv.Sa fii tu buna daca ti se pare ca din partea copilului iubitului tau exista raceala.Incearca sa fii tu aceea care "muta muntii din loc",care incearca sa ia o atitudine pozitiva asupra aceste situatii.Desi pare greu la inceput incearca.Iti iubesti iubitul si vrei ca el sa fie fericit si sa se simta comfortabil.Atunci i a atitudine, zambeste, fi pozitiva si incearca sa socializezi cu copilul la nivelul lui de 8 ani, sa il intelegi mai bine.Mult succes si multa incredere in tine iti doresc. 
|
|
|
RonnaGarbo117309
Postat pe 8 Ianuarie 2013 17:42
|
|
Draga Claudia, iti inteleg situatia, as zice imposibila, deoarece copilul vrea sa aiba doar parintii lui, mama lui, tatal lui, e gelos pe oricine altcineva, indiferent cate compromisuri faci, nu e multumit. Din cate imi dau seama esti o persoana de toata isprava, vrei sa faci totul sa fie bine pentru barbatul tau, pentru copil....dar nu esti multumita de tine...nu realizezi ca esti o persoana minunata, te preocupa totul, nu te mai ingrijora...o sa fie bine.Spune-mi data de nastere a copilului si ora exacta.Poate e nascut in 2003, atunci e o problema....D.na cu Luna in capricorn, pentru care am un deosebit respect, are multa dreptate...daca urmaresti sfaturile ei, deja faci enorm...nu vreau sa fiu in locul tau...iti doresc sa ti se implineasca dorintele si un an cu reusite, numai bine!
|
garbo106329
Postat pe 9 Ianuarie 2013 00:17
|
|
Multumesc pentru urari la fel iti doresc si tie!Copilul e nascut in 2004,pe 7 ianuarie.Ora nu o stiu.
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 9 Ianuarie 2013 13:22
|
|
Claudia a fost ziua lui (a copilului ) i-ati facut un cadou sau i-ati facut tort?Pt ei asemenea zile au o importanta deosebita atunci e un moment bun sa-i arati intelegerea ta si faptul ca alaturi de tatal lui il puteti ajuta in continuare in viata.Iti va trebui multa rabdare sa depasesti tot felul de etape din viata unui copil ( e valabil si cind e al tau )si iti va trebui si multa intelepciune sa poti gestiona diversele situatii unele nu prea placute. Depinde de tine de dorinta ta de a fi alaturi de tata dar si de copilul lui.Mult noroc !
|
fengari
Postat pe 9 Ianuarie 2013 16:23
|
|
DA i-am cumparat cadou ieri a fost la noi si tatal lui i l-a dat!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 9 Ianuarie 2013 17:55
|
Da! I ati luat un cadou, i l ati dat in ziua de 8 el era nascut pe 7! Dar un tort, sau l ati dus la o cofetarie sau undeva unde sa se bucure ca i ziua lui , a ti fost??N ati avut timp!Totul este din obligatie! Tata i ocupat, mama i plecata iar copilul la bunica! Parintii acestui copil sunt niste inconstieti egoisti!Nu se gandesc nici unul cei in sufletul acelui copil care se simte abandonat!De proprii lui parinti!Daca nu ai serviciu, daca il iubesti pe el, pe tatal copilului , atunci ai putea sa l iei sa stea cu voi, sa l ajuti la lectii sa va ocupati de educatia lui. Dar..... nu vei face asta niciodata pt. ca .....nu este copilul tau!Sunt convinsa!Asa ca tu ti hotarasti viitorul! Continui sau renunti!Acel copil mereu va fi marul discordiei dintre voi! El exista este a lui si tu esti *iubita** care maine poti fi inlocuita cu alta! Acesta este adevarul!Dur dar adevarat! 
|
Jojolin
Postat pe 9 Ianuarie 2013 20:27
|
|
I-am dat cadoul pe 8 pentru ca pe data de 7 copilul a avut niste copii musafiri la bunica acasa si nu a venit la noi!Si nu l-am dus nici la cofetarie daca tatal lui nu a putut sa-si faca timp pt asta eu ce sa mai zic?Eu lucrez dar i-am propus prietenului meu sa aduca copilul la noi ca ar fi mai bn pentru el si atunci ar putea sa se ocupe mai mult de el nu ar mai exista pretextul ca copilul vine doar de doua ori pe saptamana si de aceea nu se ocupa de educatia lui dar mi-a spus ca nu are cum pt ca noi locuim intr-o garsoniera si nu e loc!E pacat eu cred ca un parinte ar trebui sa faca orice pentru copilul lui!Eu ma intreb atunci cand l-au facut unde s-au gandit ca o sa-l tina(tot in garsoniera asta stateau)avand in vedere ca cu ei mai statea si fosta soacra?
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 10 Ianuarie 2013 10:42
|
|
dar mama copilului de ce nu l-a luat cu ea?
|
quasaria
Postat pe 10 Ianuarie 2013 10:52
|
|
Nu l-a luat langa ea pt ca e de putin timp acolo si nu are posibilitati ar trebui sa o ia si pe bunica.din cate am inteles de la anul ar vrea sa-i ia acolo definitiv dar tatal din cate am vb eu cu el nu vrea sa-l lase sa plece
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 10 Ianuarie 2013 11:35
|
asta e vraja marii: eu mi-am luat copil de 4 ani cu mine, din prima zi. Am plecat cu ea cu tot.
Da, se descurca mai greu intr-o tara straina, singura si cu copil - dar nu inseamna ca "nu se poate". Daca vrei, se poate. Mi-ar sta in git tot ce am aici daca nu s-ar putea bucura de ele si fie-mea.
Iar marele tata, care din cite ai scris e extrem de interesat de copil oricum, nu e de acord sa plece copilul la mama-sa ca sa ii ofere el CE? Viata pe care o duce acum, de caine aruncat de la unul la altul si pe care pina la urma nu il vrea nimeni?! Doar asa, pentru ca marele tata "nu e de acord"?
La cum i-ar fi copilului mai bine s-a gindit in pana mea vreunl?!
|
quasaria
Postat pe 10 Ianuarie 2013 12:24
|
|
Of, ca sa spun ma doare sufletul, problema nu este cu tine ci cu cei doi parinti care parca n-ar vrea binele copilului sunt, in competitie?Am inteles ca nici tatal nu se prea implica in educatia propriului copil dar in schimb s-ar opune plecarii acestuia la mama lui.Pe de alta parte multe mame n-ar renunta sa-si ia cu ele copilul numai ca este greu la inceput.Aceasta este adevaratul test al dragostei unui parinte sa-i fii alaturi copilului si sa nu se simta niciodata abandonat.Asta este sentimentul cu care se confrunta si cel mic, nu stie in cine sa aiba incredere si pe cine se poate baza.Rupe-ti putin din, sa zic viitoarea ta dragoste de mama si arata-i celui mic mai multa intelegere macar ,atit cit sa nu te mai perceapa ca pe o piedica in calea dragostei lui de copil . Nu cred ca este asa greu ,nu?Si o intrebare simpla ,esti sigura ca-l vrei pe el, pe acest tata sa faci un copil cu el ,nu ti-e frica de felul lui egoist de a rezolva problemele adica pasarea la altii a raspunderii si greutatilor sa te trezesti singura si cu un copil? Gindeste-te bine este vorba de viata ta si pina nu ai raspunderi nu stii nici cu ce te confrunti concret in viata.
|
fengari
Postat pe 10 Ianuarie 2013 15:57
|
Exact ce spuneam zilele trecute,un tata delasator,caruia ii convine ca cel mic a fost lasat la bunica,sa nu-i cada lui in carca cresterea si educarea lui....Ca de altfel majoritatea tatilor(vreo85%)...Dar cand mama a plecat,a lasat LEGAL copilul la bunica,a facut ceva,vreo procura sau o reincredintare,ceva?Sau totul este mutual si de comun acord?
Pentru ca ,daca in urma divortului, obligatia de crestere si intretinere a copilului i-a revenit integral mamei,tipu e "scos" din carti. Dar daca cumva prin lege are vreo obligatie,alta decat cea de vizitare, ceva de genul custodie impartita,daca tipa se intoarce si gaseste in copil o pramatie de golanas ,il poate trage pe ta-su la raspundere-in instanta- ca nu s-a ocupat constructiv de copil....
Eu insa cred ca el a spus mersi ca ea si-a asumat integral copilul.Si ca mai mult il incurca.Si ca bucuros s-ar scutura si de acesta minima obligatie pe care o are,dreptul de vizita, dar un dram de vinovatie si mult-mult orgoliu il fac sa-l ia pe copil din cand in cand la el, ca pe o valiza, ca pe un trofeu furat de la mama. Nicidecum interesat sa-i ofere o educatie sau dragoste...
Asta nu spune prea multe chestii bune despre domnul in cauza.....
Esti sigura ca vrei sa ramai cu tipul acesta si sa faci eventual copii cu el???
Cum crezi ca ii va trata pe ai vostri daca pe cel abandonat de mama nu vrea sa-l lase sa plece unde ar avea o sansa in plus,doar pentru orgoliul lui, dar il abandoneaza chiar el, aici???
Sotul meu are 2 fete din fosta casnicie ,iar daca mama lor pleaca cand si cand prin vreo delegatie prin tara, de la bun inteles, fetele raman zilele acelea la noi, nicidecum la bunicii materni sau paterni....EL E TATAL, celalalt parinte....celalalt raspunzator ....legal desemnat sau nu, nu conteaza....
Gandeste-te daca vrei sa stai in continuare langa omul care isi reneaga in felul acesta copilul....
|
garbo_5053
Postat pe 10 Ianuarie 2013 16:17
|
Sau daca ai putea sa-ti asumi acest copil,vaduvit de ambii parinti, ca sa compensezi TU ceeace nu-i dau ai lui?!
Iar daca speri ca mama lui sa-l ia in Spania sau pe unde o fi dupa un an si in felul acesta voi doi, cei ramasi aici, sa scapati de o grija in plus,gandeste-te ca taica-su a dat deja in fata ta cel mai relevant examen....
Si, dupa parerea mea, L-A PICAT!!
|
garbo_5053
Postat pe 10 Ianuarie 2013 16:24
|
buna,bine ai facut ca ai scris.
Probleme exista in orice relatie,si daca nu ar fi existat copilul asta,ar fi existat alta problema,poate si mai grava.
Dar important e sa stii sa le rezolvi,in un mod cat mai nedureros,pentru toti.
Ca dupe ce veti rezolva asta,vine altceva,ca asa e viata,si problemele din cuplu,nu se termina niciodata,vine cand una,cand alta.
In primul rand,copiii invata,din explicatii,daca le vorbim cu respect,ca si cum ar fi egalii nostri,si mai ales,daca nu ivatam,cu iubire.
Nu ai cum lupta cu bunica,foarte multe bunici sunt asa,rasfata nepotii,si ii invata dependenti,aici in grecia,toate bunicile aproape sunt asa....nici macar nu se sterg singuri la fund,dar sa isi lege sireturile,unde mai pui ca sotul meu si fratele lui,pana la liceu,au mancat din mana mamei,cu lingura,adica le dadea lingura in gura.....ii hranea mama pana la liceu....
Pe tine nu te va asculta,pentru ca este gelos,pe tine,te va asculta doar daca ii castigi prietenia.
Poti vorbi cu sotul tau fara sa te certi cu el,sa il incurajezi sa il sfatuiesti,sa vorbeasca cu baiatul,si sa il incurajeze sa fie mai independent,sa inceapa sa faca lucruri singur.
Opreste certurile cu sotul,pentru ca incet distrugi relatia ta cu el.
Daca nu intelege din explicat frumos,lasa problema asa,nu te amesteca intre ei,si nu are nimic daca se baga copilul,de doua ori pe saptamaan,este putin.....
este normal,nu are mama langa el,si nici tata,are nevoie de un parinte,cum au toti copiii de 9 ani....daca tu ai fi fost in locul lui...este de plans baiatul.
nu ai tata,daca il vezi doar de doua ori pe saptamana....este putin,nu se compara cu ceilalti copii,prietenii lui,care au un tata langa ei,incontinuu.
sotul tau nu poate renunta,nu il poate indeparta,niciodata,are obligatia sa se ocupe de el,macar de doua ori pe saptamana.
ce va ajunge copilul asta?relatia ta va fi bine,voi sunteti adulti,dar el e in o situatie naspa,si nu are langa el,macar un om care sa ii fie exemplu bun,ca sa invete ce e bine si ce este rau,ca sa devina un barbat capabil sa reuseasca ceva singur in viata lui.
apoi,relatiile cu lumea,depind de relatiile pe care le-am avut in copilarie,cu parintii.
probabil va deveni dependent de sotia lui....
ideal e sa luptati impreuna,pentru copilul asta,macar sa ii aratati iubire,amandoi,pentru ca peste putini ani,vine pubertatea,si atunci va fi adevarata problema,acum problema este bebe mic in fasa.....il va pierde de tot atunci,sau se va apuca de fumat si tot restul....
incearca sa ii lasi singuri,cand vine,ca sa dezvolte relatie,pentru ca e nevoie de ontact,de lucruri facute impreuna,pentru a dezvolta si mentine o relatie.
Incearca sa faci sacrificiul asta,pentru ca tu il ai pe sotul tau zi si noapte,pentru totdeauna....copilul are mare nevoie de iubire,de la parinti,si de la o prietena care poti fi tu,careia ii poate destainui orice,cu cere se poate sfatui....
va doresc sa reusiti sa fiti toti trei iubiti,cu toate ca este greu,merita,si va fi si sotul tau fericit,daca dispare conflictul asta.
indiferent cat de rasfatat si nesuferit este,tot copil este,si este asa pentru ca nu realizeaza,nimeni nu i-a deschis mintea ca sa realizeze.
e de plans.
am avut si eu de a face cu copiii dificili....iubirea si respectul,darama orice,merita stradania,pentru ca iei inzecit,ce ai dat,ce ai sacrificat....darama obstacolele,in timp,sunt caramizi,care cladesc,si care rezolva.
eu daca as fi in locul tau,i-as zice ca a castigat o prietena ,in mine,si ca voi face totul,ca sa fim toti iubiti.si cuvintele cladesc.
nu castigi nimic,daca te certi cu sotul,din cauza baiatului....e spre raul tau,al sotului,al copilului,si al relatiei voastre.....
in timp,poti castiga,daca un timp ii lasi pur si simplu in pace,dandu-le spatiu si timp impreuna,de doua ori pe saptamana,apoi,fiind prietena lui.
l-a pierdut de fapt pe tatal lui de langa el....chiar daca il vede asa putin.
il pupa seara,inainte de culcare? ii citeste vreo poveste,vreun roman,seara?cand vine de la scoala,batut,sau mai stiu eu ce,poate sa ii spuna?
bunica nu inlocuieste nici pe mama,nici pe tata,sittuatia lui e grea,la 9 ani.
nu stie inca nimic.
fii generoasa,si iubeste-l,arata-i iubire si respect,chiar daca nu simti asa.
vei castiga,si vei avea influenta asupra lui,si asta ii va face un mare bine,in numai cateva luni.....
da-i impresia,cand vine,ca tatal lui este numai al lui,pentru cateva ore,cat sta.Ca vrei sa ii ajuti sa fie impreuna,sa aiba o relatie foarte buna,ca cei mai buni prieteni.....
nici noi astia mari,nu stim cum sa rezolvam mai bine,problemele noastre.....ce sa stie astia micii....
stiu ca ai dreptate,si ca e greu de suportat un copil rasfatat.....si ai mei au bunica.....si ce am mai tras....eu pe o parte ii invatam una,ea pe alta,cu rasfatul,si cu dependenta//......dar cine iubeste,si respecta,castiga razboiul,chiar daca nu stie cum sa rezolve mai bine problemele....
incearca ,pana vei reusi,merita tot efortul....faci pe oamenii din preajma ta fericiti,oferi ca om,celorlalti,si apoi iei ianpoi inzecit,in timp.
e o investitie,iubirea,efortul pentru a invata pe ceilalti,fara sa ii critica,doar explicand,fara sa asteptam sa si inteleaga imediat.
un om adult,are nevoie de 4 luni,pentru a schimba unul din obiceiurile lui,sau pentru o schimbare a ceva din caracterul lui.
ne pierdem rabdarea,si vrem ca ceilalti sa inteleaga,cand le vorbim....nu se poate,creierul asa poate,in timp.
ai putina rabdare,si totul se va rezolva,chiar si de la sine,daca stii sa te retragi,si sa nu te certi din cauza copilului lui....
iti doresc succes,si sper sa se rezolve totul cat se poate de curand!
baiatul e inca mic,neformat,si se poate schimba in bine cu cat creste,sau.....la adolescenta se poate pierde.e varsta periculoasa,si ce aduna in copilarie,izbucneste atunci,prin crize,de nervi,sau altele......poate avea probleme,si crea probleme celorlalti,atunci.are nevoie de iubire,acum.
|
daniilia
Postat pe 10 Ianuarie 2013 16:30
|
Stii ceva, Claudia? Parca incepe sa imi placa de tine :)
De la inversunarea pe care ai aratat-o la inceput, parca ai inceput sa intelegi cate ceva. Poate ca pana la urma esti o fata inteligenta.
Imi pare bine ca ai inteles mesajul: nu il poti compara pe copil cu tine. Nu poti sa-ti compari propriul copil cu tine, ai sa vezi cand ai sa ai.
Asa cum ti s-a mai spus, un copil se poate castiga foarte usor, daca iti propui ca de fiecare data cand vine sa-i oferi lui si numai lui o ora din timpul tau. Ceea ce ar face 2 ore pe saptamana din viata ta pentru o cauza nobila. Eu zic ca nu-i asa de mult.
Da, ia-l la o cofetarie. Pe jos, sa aveti timp sa fiti impreuna. Sau la un McD. Nu cine stie ce, si nu te astepta ca plodul (  ) sa fie amical din prima. Dar tu ignora fitzele, pana la urma tu esti adultul. Zambeste-i. Poveste-i de tine si de fratele tau cand erati mici. Nu pilde de ce grozavi erati, ci asa, amitiri dragi... stiu ca trebuie sa ai.
Fa asta o rutina - vine la voi - ia-l cu tine inainte de a se instala la calculator.
Cum spuneam, poate ca primele dati o sa fie dificil. Nu o lua in nume de rau. Continua. S-ar putea sa fii tu insuti uimita de cum o sa se uite pustiul la tine in doar doua-trei luni (si vreo 15 iesiri)....
Asta in cazul in care realmente vrei sa ramai in aceasta relatie, evident.
Nu te mai gandi la maica-sa, nu te mai revolta stii cum se zice:" Ajuta-ma Doamne sa accept ceea ce nu pot schimba" . Astea sunt datele problemei tale, nu te otravi ca e asa, stii si tu foarte bine ca poti iesi oricand din ea, dar tu ai spus ca asta nu e o optiune pentru tine.
Atunci fa-ti viata frumoasa, draga mea. Si nu ai cum s-o faci frumoasa daca le-o amarasti altora. Cu certuri, cu reprosuri, cu "de ce e asa si nu asa". Si-n primul rand da-o-n ma-sa pe ma-sa.
Ma-sa copilului, adica. Daca ea e o catea fara inima, e neaparat necesar sa fii si tu la fel?
Da-i o lectie. Da-le o lectie tuturor de ceea ce inseamna sa fii special.
Cine stie, poate cu timpul o sa devii cel mai special element din viata copilului acela. Si fara un efort supra-omenesc...
|
Opal
Postat pe 10 Ianuarie 2013 21:39
|
De la: garbo163619, la data 2013-01-06 23:00:28De la: blue_eyes35, la data 2013-01-06 10:52:45
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
daca tu ai trait super cu parintii tai, de ce nu te-ai straduit si tu sa ii oferi si copilului tau toate cele bune? de ce nu ai rabdat in casnicia pe care ai avut-o cu tatal copilului tau? nu mai face tu pe desteapta ca nu esti deloc...fatoooo!!!!!!
tie sa-ti fie rusine...pt ca ma jignesti...esti o frustrata,.....[/quote]
Sa le luam pe rand problemele ... nu ne tragem de bracinari, nu am tocit aceleasi banci prin scoli asa ca te rog sa ai decenta sa nu mi te mai adresezi cu fatooo...asta pe de-o parte...pe de alta parte am senzatia ca nu cunosti semnificatia cuvantului frustrat, dar pentru asta draga mea exista Dex-ul, pe care te sfatuiesc cu multa incredere sa il folosesti. Nu de altceva dar faptul ca nu am acceptat ca si copilul meu sa traiasca intr-un simulacru de casnicie pe care o aveam,nu am mai dorit de asemenea ca puiul meu sa ma vada plangand nu inseamna nici pe departe frustrare...ii zice sacrificiu, pentru ca eu ca om matur poate as mai fi putut suferi mult si bine langa fostul sot,dar copilul meu nu era cu nimic vinovat ca sa vada atata suferinta la mama lui sau sa isi inchipuie ca asa arata o casnicie. Deci pe viitor, vb poetului daca n-ai nimic a spune....mai bine TACI! Nu stiu cata experienta de viata ca mama sau sotie sau femeie divortata ai de poti sustine niste ineptii mari cat China, de genul...copiii in camera lor la tv sau mai stiu eu, numai sa nu care cumva lsa deranjeze parintii...si alta mare ineptie, sa stai si sa suferi intr-o casnicie ca poate copiilor le e bine si asa in scandaluri sau vazandu-si mama suferind! Draga mea ma rog sa nu ai parte de asa ceva...sa nu fi in situatia de a alege alt drum in viata si abia apoi sa vii sa arunci cu jigniri in oameni pe care nu ii cunosti.
Concluzie: Maaaare e gradina lui Dumnezeu si tare multi i-au mai sarit gardul!
|
blue_eyes35
Postat pe 11 Ianuarie 2013 17:09
|
De la: blue_eyes35, la data 2013-01-11 17:09:21De la: garbo163619, la data 2013-01-06 23:00:28De la: blue_eyes35, la data 2013-01-06 10:52:45
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
daca tu ai trait super cu parintii tai, de ce nu te-ai straduit si tu sa ii oferi si copilului tau toate cele bune? de ce nu ai rabdat in casnicia pe care ai avut-o cu tatal copilului tau? nu mai face tu pe desteapta ca nu esti deloc...fatoooo!!!!!!
tie sa-ti fie rusine...pt ca ma jignesti...esti o frustrata,.....
Sa le luam pe rand problemele ... nu ne tragem de bracinari, nu am tocit aceleasi banci prin scoli asa ca te rog sa ai decenta sa nu mi te mai adresezi cu fatooo...asta pe de-o parte...pe de alta parte am senzatia ca nu cunosti semnificatia cuvantului frustrat, dar pentru asta draga mea exista Dex-ul, pe care te sfatuiesc cu multa incredere sa il folosesti. Nu de altceva dar faptul ca nu am acceptat ca si copilul meu sa traiasca intr-un simulacru de casnicie pe care o aveam,nu am mai dorit de asemenea ca puiul meu sa ma vada plangand nu inseamna nici pe departe frustrare...ii zice sacrificiu, pentru ca eu ca om matur poate as mai fi putut suferi mult si bine langa fostul sot,dar copilul meu nu era cu nimic vinovat ca sa vada atata suferinta la mama lui sau sa isi inchipuie ca asa arata o casnicie. Deci pe viitor, vb poetului daca n-ai nimic a spune....mai bine TACI! Nu stiu cata experienta de viata ca mama sau sotie sau femeie divortata ai de poti sustine niste ineptii mari cat China, de genul...copiii in camera lor la tv sau mai stiu eu, numai sa nu care cumva lsa deranjeze parintii...si alta mare ineptie, sa stai si sa suferi intr-o casnicie ca poate copiilor le e bine si asa in scandaluri sau vazandu-si mama suferind! Draga mea ma rog sa nu ai parte de asa ceva...sa nu fi in situatia de a alege alt drum in viata si abia apoi sa vii sa arunci cu jigniri in oameni pe care nu ii cunosti.
Concluzie: Maaaare e gradina lui Dumnezeu si tare multi i-au mai sarit gardul![/quote]
|
garbo-mira
Postat pe 11 Ianuarie 2013 23:45
|
De la: blue_eyes35, la data 2013-01-11 17:09:21De la: garbo163619, la data 2013-01-06 23:00:28De la: blue_eyes35, la data 2013-01-06 10:52:45
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
daca tu ai trait super cu parintii tai, de ce nu te-ai straduit si tu sa ii oferi si copilului tau toate cele bune? de ce nu ai rabdat in casnicia pe care ai avut-o cu tatal copilului tau? nu mai face tu pe desteapta ca nu esti deloc...fatoooo!!!!!!
tie sa-ti fie rusine...pt ca ma jignesti...esti o frustrata,.....
Sa le luam pe rand problemele ... nu ne tragem de bracinari, nu am tocit aceleasi banci prin scoli asa ca te rog sa ai decenta sa nu mi te mai adresezi cu fatooo...asta pe de-o parte...pe de alta parte am senzatia ca nu cunosti semnificatia cuvantului frustrat, dar pentru asta draga mea exista Dex-ul, pe care te sfatuiesc cu multa incredere sa il folosesti. Nu de altceva dar faptul ca nu am acceptat ca si copilul meu sa traiasca intr-un simulacru de casnicie pe care o aveam,nu am mai dorit de asemenea ca puiul meu sa ma vada plangand nu inseamna nici pe departe frustrare...ii zice sacrificiu, pentru ca eu ca om matur poate as mai fi putut suferi mult si bine langa fostul sot,dar copilul meu nu era cu nimic vinovat ca sa vada atata suferinta la mama lui sau sa isi inchipuie ca asa arata o casnicie. Deci pe viitor, vb poetului daca n-ai nimic a spune....mai bine TACI! Nu stiu cata experienta de viata ca mama sau sotie sau femeie divortata ai de poti sustine niste ineptii mari cat China, de genul...copiii in camera lor la tv sau mai stiu eu, numai sa nu care cumva lsa deranjeze parintii...si alta mare ineptie, sa stai si sa suferi intr-o casnicie ca poate copiilor le e bine si asa in scandaluri sau vazandu-si mama suferind! Draga mea ma rog sa nu ai parte de asa ceva...sa nu fi in situatia de a alege alt drum in viata si abia apoi sa vii sa arunci cu jigniri in oameni pe care nu ii cunosti.
Concluzie: Maaaare e gradina lui Dumnezeu si tare multi i-au mai sarit gardul![/quote]
ok...bine ai facut...bravo!
|
garbo-mira
Postat pe 11 Ianuarie 2013 23:56
|
... corect: de ce nu ti-oi fi sacrificat viata si copilul pentru un redus pentru care toata planeta se invirte in jurul oualelor lui - si nu are idee ce inseamna responsabilitate, de afectiune parinteasca nu mai discutam...
Na, asa face o gospodina cumsecade! 
|
quasaria
Postat pe 12 Ianuarie 2013 03:01
|
De la: garbo163619, la data 2013-01-11 23:56:01De la: blue_eyes35, la data 2013-01-11 17:09:21De la: garbo163619, la data 2013-01-06 23:00:28De la: blue_eyes35, la data 2013-01-06 10:52:45
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
daca tu ai trait super cu parintii tai, de ce nu te-ai straduit si tu sa ii oferi si copilului tau toate cele bune? de ce nu ai rabdat in casnicia pe care ai avut-o cu tatal copilului tau? nu mai face tu pe desteapta ca nu esti deloc...fatoooo!!!!!!
tie sa-ti fie rusine...pt ca ma jignesti...esti o frustrata,.....
Sa le luam pe rand problemele ... nu ne tragem de bracinari, nu am tocit aceleasi banci prin scoli asa ca te rog sa ai decenta sa nu mi te mai adresezi cu fatooo...asta pe de-o parte...pe de alta parte am senzatia ca nu cunosti semnificatia cuvantului frustrat, dar pentru asta draga mea exista Dex-ul, pe care te sfatuiesc cu multa incredere sa il folosesti. Nu de altceva dar faptul ca nu am acceptat ca si copilul meu sa traiasca intr-un simulacru de casnicie pe care o aveam,nu am mai dorit de asemenea ca puiul meu sa ma vada plangand nu inseamna nici pe departe frustrare...ii zice sacrificiu, pentru ca eu ca om matur poate as mai fi putut suferi mult si bine langa fostul sot,dar copilul meu nu era cu nimic vinovat ca sa vada atata suferinta la mama lui sau sa isi inchipuie ca asa arata o casnicie. Deci pe viitor, vb poetului daca n-ai nimic a spune....mai bine TACI! Nu stiu cata experienta de viata ca mama sau sotie sau femeie divortata ai de poti sustine niste ineptii mari cat China, de genul...copiii in camera lor la tv sau mai stiu eu, numai sa nu care cumva lsa deranjeze parintii...si alta mare ineptie, sa stai si sa suferi intr-o casnicie ca poate copiilor le e bine si asa in scandaluri sau vazandu-si mama suferind! Draga mea ma rog sa nu ai parte de asa ceva...sa nu fi in situatia de a alege alt drum in viata si abia apoi sa vii sa arunci cu jigniri in oameni pe care nu ii cunosti.
Concluzie: Maaaare e gradina lui Dumnezeu si tare multi i-au mai sarit gardul!
ok...bine ai facut...bravo![/quote]
Ma bucur ca in final ai inteles exact situatia si ca ai reusit sa nu ma mai jignesti inutil. Asadar sa fim sanatoase si iubite de cine meritam!
Iar initiatoarei topicului ii urez multa rabdare,putere de intelegere si un dram de noroc sa depaseasca cu brio impasul actual. Pana la urma nu e dracul asa de negru, are atuul dentimentelor dintre ea si barbatul alaturi de care traieste si poate candva va reusi sa aiba si cu copilul o relatie apropiata iar peste ani sa fie o femeie implinita! Mult succes!
|
blue_eyes35
Postat pe 12 Ianuarie 2013 09:39
|
|
Nu poti schiba ceva, decat daca te hotarasti la r�ndul tau sa devi mama. Nu ai sa poti �nțelege un copil daca nu ai tu unul. Ti.ai pus �ntrebarea de ce vrea atenție? Dance vrea sa i se lege sireturile? Petrece atat de putin timp cu tatal lui, �nc�t isi dorește toata atenția. Tu esti doar cineva care il are mereu pe tatal lui in preajma ei. Nu inteleg de ce nu faci si tu un copil, apoi situația se va schimba. G�ndește.te ca este doar un copil, nu vei putea fi niciodata mama dar nici prietena lui. Incearca sa il iei precum ... ciclu lunar . Nici ciclu nu iti face pl�cere si cu toate asta , vine si trece. La fel si copilul, vine si pleaca, daca iti place de el, trebuie sa ii accepti copilul. Si incearca sa nu �ncerca sa ii faci tu educație. Nu vei reuși. Daca vrei sa educație pe cineva , fa un copil cu persoana iubita. Nu �ndep�rta copilul de tata si invers. E dureros. Pune.te in situația fostei soția. Daca tu ai avea un copil te.ai desp�rți , sotul s.ar recasatorii si soția lui ar �ncerca sa iti educe copilul. Ti.ar conveni??? Multa r�bdare.
|
mladitza
Postat pe 12 Ianuarie 2013 09:53
|
|
Imi doresc un copil si daca Dumnezeu vrea o sa-l am!Dar nu cred ca asta va face diferenta,prietenul meu mi-a spus ca o sa fie si mai rau:daca nu-i accept copilul atunci cand o sa-l am pe al meu o sa-l pun pe al meu pe primul loc si de al lui nu o sa-mi pese chiar deloc! eu sper sa nu fie asa!DEja am facut un mic efort sa incerc sa ma apropi de el si cred ca am facut un pas inainte!Ieri l-am chemat sa vina la noi cand taicasu era la munca si a venit!Am facut temele impreuna am facut o supa de pui,m-a ajutat sa curat morcovii,am vorbit si chiar ne-am inteles bine!Acum sunt curioasa data viitoare cand vine si o sa fie si tatal lui acasa cum o sa fie?
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 12 Ianuarie 2013 12:37
|
cind e tatal lui acasa lasa-l sa ii dea lui toata atentia, si o sa inceapa sa nu te mai perceapa ca pe o amenintare. Probabil si el e speriat: esti un adult strain care a intrat pe neasteptate in viata lui, e normal sa fie suspicios. Copiii de multe ori devin "arici" cind le e frica... si multi sint foarte reticenti la schimbare.
Daca te porti firesc si te percepe ca fiind prietenoasa, o sa se relaxeze.
Ti-am zis ca eu sint cumva implicata intr-o situatie similara, numai ca ei doi s-au inteles de la inceput. Asta nu inseamna ca fie-mea nu ar fi geloasa daca discutam amindoi si nu discutam CU EA: nu imi e clar pe care dintre noi, dar ar fi geloasa oricum. De ex. s-a suparat cind mi-a adus mie flori si ei nu, de atunci ne aduce cite un buchet fiecareia. 
Asa ca incercam sa discutam lucruri in care o putem implica si pe ea, iar restul conversatiilor le avem cind e ea la scoala.
|
quasaria
Postat pe 12 Ianuarie 2013 13:15
|
|
Dar daca tatal o sa-l lase iar toata ziua la calc?tot eu o sa trebuiasca sa incerc sa-l fac sa faca altceva.
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 12 Ianuarie 2013 15:01
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-12 12:37:28Imi doresc un copil si daca Dumnezeu vrea o sa-l am!Dar nu cred ca asta va face diferenta,prietenul meu mi-a spus ca o sa fie si mai rau:daca nu-i accept copilul atunci cand o sa-l am pe al meu o sa-l pun pe al meu pe primul loc si de al lui nu o sa-mi pese chiar deloc! eu sper sa nu fie asa!DEja am facut un mic efort sa incerc sa ma apropi de el si cred ca am facut un pas inainte!Ieri l-am chemat sa vina la noi cand taicasu era la munca si a venit!Am facut temele impreuna am facut o supa de pui,m-a ajutat sa curat morcovii,am vorbit si chiar ne-am inteles bine!Acum sunt curioasa data viitoare cand vine si o sa fie si tatal lui acasa cum o sa fie?
Brava, Claudia! Dar o chestiune nu inteleg eu: cum adica zice dumnealui ca tu nu-i accepti copilul?
1. Chiar nu intelege dificultatea ta? Ai o varsta tanara, nu e copilul tau, copilul e deja ravasit de o viata familiala care lasa de dorit..., aveti putin spatiu- o garsoniera, etc etc. Ce pana penelor inseamna dupa parerea lui sa-i accepti copilul?
2. Mie imi rezulta din ceea ce scrii tu aici ca tocmai el, tatal, nu si-l accepta.... Nu-l educa, nu-l ajuta, nu va ajuta sa va intelegeti cu totii bine.
3. Cum adica va fi mai rau daca vei avea copilul tau? Mai rau pentru cine?
Claudia, chiar m-au amarat vorbele lui...nu-mi plac.
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 12 Ianuarie 2013 15:11
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-09 13:22:50Multumesc pentru urari la fel iti doresc si tie!Copilul e nascut in 2004,pe 7 ianuarie.Ora nu o stiu.
Capricorn. Pai mai bine s-ar intelege cu tine decat cu domnul tata.
Hmmm...nu cumva e tatal problema si nu copilul si nu tu?
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 12 Ianuarie 2013 15:13
|
|
Bravo Claudia totul este sa nu dai inapoi daca-l vrei pe tatal lui, asa cum e el cu bune si cu rele ca toti de altfel, calea spre o relatie cordiala cu cel mic este binevenita.Acum trebuie sa-l faci pe tatic sa realizeze ca statul la calculator al copilului atitea ore nu este o solutie prea buna pt. virsta lui.Dar totul cu tact... sa vina din partea lui observatiile si nu din partea ta .Mult noroc !
|
fengari
Postat pe 12 Ianuarie 2013 19:46
|
|
Doamne fereste
|
garbo_1348
Postat pe 13 Ianuarie 2013 05:36
|
12:07, 15 Iulie 2024
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural