|
Da si fratele meu este Capricorn si m-am inteles tot timpul bine cu el!Ar fi mai rau pentru copilul lui pentru ca spune ca daca acum nu-l accept cand o sa am eu un copil o sa-l dau la o parte de tot pe al lui ca o sa -l iubesc doar pe al meu,o sa-i marginalizez eu copilul si o sa-l pun pe al meu pe primul loc,ar exista discutii tot timpul ca ala mare il deranjeaza pe ala mic si faze de genul asta!dar eu nu cred ca ar fi asa!Asta e parerea lui!Eu cred ca daca as avea un copil as sti si eu ce inseamna sa fi mama si l-as ajuta mai mult pe copilul acesta care nu are parte de mama lui!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 13 Ianuarie 2013 13:46
|
|
Eu te inteleg perfect. Da ce e acum tu nu mai trebuie sa fii fericita sau ce doar pentru ca barbatul tau are copil cu alta? Nu vad care e problema celorlaliti......Ce esti mama nefericitilor acum?! Da ...bietul copil lasat singur pe lume, da ce cumva ti-ai asumat responsabilitatea asta tu cand cei doi au decis sa nu foloseasca prezervativ? Ia mai lasati-o in pace , pana la urma nu-i nimeni obligat sa-si bata capul cu prostul altuia. Eu in locul tau l-as ignora total pe fi-su. Mi-as lua frumos geanta si-as pleca in oras . Sau de ce nu pleaca el cu copilul in parc, la un meci de fotbal sau cu totul alte activitati pe care sa le imparta doar ei doi tata si fiu. Nu e corect ca insista sa stai cu el desi si stie ca are un copil dificil. Adica mai bine amandoi cu creierii zdrente decat numai el. Crezi ca fi-su cand va fi mare va aprecia ce multe l-ai invatat tu cand era copil? Sau ce mult i-ai suportat tu urletele? Sau cat ai frecat jegu' dupa el? Eu cred ca din start te uraste pt ca tu esti cea care locuiesti cu tatul lui si nu el. Dar asta nu trebuie sa te macine pe tine. In definitiv el are si O MAMA! Este extrem de didficil sa suporti copilul cuiva in special cand acela este prost crescut.
|
garbo047244
Postat pe 14 Ianuarie 2013 01:19
|
Bolnav(a)esti tu ! Fata isi spunea si ea aici pasul si poate gasea o solutie, un sfat cum sa abordeze situatia. In schimb au sarit toate desteptele cu plozi pe langa fusta lor sa jigneasca.
NU ESTE OBLOGATIA MORALA A NIMANUI SA CREASCA SI SA EDUCE COPILUL ALTUIA! In plus acel copil nu o va asculta niciodata mergand pe principiul TU NU ESTI MAMA MEA! Tatal este cel care trebuie sa se implice mai mult in educatia lui . Tot tatal trebuie sa-i explice clar care sunt regulile ce trebuiesc respectate in acea casa. Evident ,ea daca locuieste in casa lui si copilul stie acest lucru niciodata nu va accepta regulile impuse de ea ci din contra cum copii au simtul proprietatii foarte dezvoltat considera ca ea este intrusa si ea trebuie sa respecte haosul creat de el.
|
|
|
garbo047244
Postat pe 14 Ianuarie 2013 01:35
|
|
Ma bucur sa citesc ca oarecum va intelegeti mai bine. Eu cred ( si sper sa nu te superi pe mine) dar daca varsta ta reala este cea pe care am citit-o pe forum, 24 de ani, cred ca ar trebui sa te bucuri de anii astia frumosi, sa te distrezi, sa calatoresti, poate sa studiezi ceva pentru a avansa in cariera si pentru evolutia ta. Pentru ca acum e momentul potrivit pentru asta. Consider ca este o presiune foarte mare pe umerii tai. Nu sugerez sa va despartiti doamne fereste, ci doar ca iti asumi de acum niste responsabilitati prea mari . Mult succes!
|
garbo047244
Postat pe 14 Ianuarie 2013 02:55
|
244 - imi pare rau ca ti se par "extrem de dificil de suportat" copiii. Mie, de exemplu, imi plac copiii Toti copiii.
Dar, trecind peste asta, bineinteles ca nu te obliga sa ai grija de plodul "altuia" decit faptul ca vrei sa il iei pe acel "altul" de barbat.  Si poate faptul ca stai in casa lui, cu tatal lui, maninci la masa lui... deci, pe undeva, oarecum firesc sa te mai impiedici si de el, nu? 
|
quasaria
Postat pe 14 Ianuarie 2013 08:29
|
|
draga mea, e prima oaracand scriu pe aici. Exact in situata ta m am aflat si eu prin anul 2003, cand eu aveam un iubit cu 10 ani mai mare, un baiat dintr o casnicie anterioara, prost crescut de maica-sa, educat parca sa ma faca pe mine cu nervii si sa ne strice noua relatia, chiar daca ea fusese cea care il parasse pe barba-su. Toate planurile, care ni le faceam noi, erau date peste capde copil. Copilul ma antipatiza, desi mereu ii cumparam jucarii si eram draguta cu el, fara sorti de izbanda ca sa ii intru in gratii. Desi partenerul meu era un barbat deosebit, inteligent si cu un prestigiu in orasul in care locuiesc, eram atat de mandra la bratul lui, n am mai rezistat; mereu ma simteam pe locul 2, iar locul 2 nu e deloc deranjant, daca copilul e pe primul loc, cu conditia sa fi fost si copilul meu. Tot mereu ma simteam in plus, ma simteam prost, iar tatal copilului nu se impunea deloc in fata lui, desi la serviciu se impunea in fata a sute de subordonati. A venit ziua, in care am vrut sa ma liberez de acest stres si sa am o familie a mea, linistita...si l am parasit. Smteam ca nu mai am un gram de energie sa suportacea relatie. Ideea e ca nu era o relatie echilibrata...si ca el s ar fi inteles cu o femeie asemeni lui, care ar fi avut si ea un copil dintr o relatie anterioara. Si inca ceva, foarte important: am constatat ca femeile accepta mult mai usor un tip cu copil, dar invers nu e valabil. Un barbat fara obligatii nu se uita la o femeie cu copii, decat extrem de rar. Ei sunt mult mai oportunisti si isi vad interesul decat noi femeile. Poate ti am fost de ajutor, iar decizia iti apartine. Dar totusi, de ce sa nu optezi sa iti faci o familie cu un om deosebit, fara obligatii?
|
garbo176286
Postat pe 14 Ianuarie 2013 10:11
|
|
scumpa, nu il baga in seama pe heartbit, citeste ce ti am scris, crede ma ca nu trebuie sa suporti acea familie, si chiar daca vei dori sa il pui la punct pe copil, e aproape imposibil sa te impui in fata copiluli si sa l educi. Una e cand ii dai o palma tu, iar tatl copilului sa nu priveasca cu ochi buni asta, si alta e sa il mustruluiasca mama naturala; atunci tatal copilului nu arprivi cu suspiciune mustruluia ta
|
garbo176286
Postat pe 14 Ianuarie 2013 10:21
|
|
bravo garbo047244, apreciez comantariile tale, sunt realiste. De acord cu tine! Sa nu suportam ifosele copiilor altora.
|
garbo176286
Postat pe 14 Ianuarie 2013 10:33
|
|
NU pot sa-l ignor ganditi-va ca atunci ar trebui sa-l ignor toata viata si nu cred ca imi doresc sa traiesc asa ca de fiecare data cand vine copilul eu sa plec!Ce o sa fac de sarbatori sau de alte ocazii cand ar trebui sa fim impreuna?Sa plec pentru ca a venit copilul la noi?Nu!eu trebuie sa invat sa convietuiesc cu el si de educat nu cred ca poate fi vorba oricum nu cred ca o sa ma asculte pe mine,mama si tatal trebuie sa-l educe eu as vorbi degeaba cred!N-as avea nici o sansa mai ales ca el vine la noi doar o data sau de doua ori pe saptamana,degeaba as incerca eu sa-i impun niste reguli daca el oricum se intoarce la bunica si acolo sunt alte reguli,sau poate nu sunt chiar deloc!Maine trebuie sa apara maicasa din strainatate...vine acasa pentru 10 zile...vine cica sa-i faca pasaport copilului,poate se decide si soarta copilului astuia odata!!!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 14 Ianuarie 2013 20:06
|
Fetelor, observ ca v-ati impartit in doua tabere Claudia,paraseste-l - Claudia,iubeste copilul...!!!!
De parca ar putea face exercitii de iubire cu copilul de fiecare data cand vine, sau de parca ar putea spune,,dragul meu, din cauza plodului tau, de maine nu ne mai vedem,,.
E o aberatie!!!
Draga Claudia, tu il iubesti pe omul acesta,si asta ai demonstrat-o cand ai incercat sa te apropii de copilul lui, caci recunoaste ca n-ai facut-o de dragul baietelului,ci de dragul tatalui,la imboldul unora dintre noi...Poate a mai fost la mijloc nitica compasiune pentru situatia in care se afla copilul....
La fel,implicarea ta in raport cu baiatul iti ridica nivelul unor frustrari-,,de ce sa ma ocup eu de educatia lui cand are o mama care si-a pus palma in fund si a plecat?,,-frustrari indreptatite,la urma urmei.
Sfatul meu este sa te implici in INGRIJIREA copilului cand vine pe la voi, dar fara ca tu sa ai prea multe asteptari din partea celui mic, si mai ales sa-l implici pe tata-su sa il EDUCE, caci este o mare diferenta...Altfel,implicarea ta ar deveni prea mare si deziluziile ar fi crunte,si din partea copilului, dar mai ales din partea tatalui-te vei evalua singura, peste ani, drept bona fara plata...
DECI, implica-l pe tata ...
Intr-un manual de supravietuire in astfel de situatii se vorbeste despre ,,implicare versus rezultate,,.Te sfatuiesc sa-l citesti -- Barbatul divortat,de Christie Hartman,editura Trei.
Eu am trecut printr-o astfel de experienta, inainte sa ma recasatoresc cu actualul sot, barbatul acela era un tip de treaba, bun, dar cu un copil dezastruos, razgaiat ,rasfatat ,egoist si nepus la punct nicic de mama nici de tata...Imi era mila de copil si am incercat sa-i impun cateva reguli cand eram impreuna, fara sa le resimta ca atare, pt ca le impleteam cu joaca.Cu copilul functioneaza intotdeauna, dar nu si cu adultul -au aparut resentimente, el se retragea si ramaneam eu tatal de schimb, raspunderea imi revenea mie si nu consideram asta corect,iar copilul nu-si castiga parintele de drept...nu avea realul castig, caci nu de mama avea el nevoie, ci de autoritatea unui tata....
Am plecat din acea ecuatie si bine am facut, am aflat cum trebuie sa fie un real tata,chiar daca doar in week-end-uri, adica mana forte, implicat, cu simtul raspunderii, nu cu frica ,,nu ma mai iubeste daca ii cert,,cu bunul simt de a sti cat sa ma introduca in sufletul copiilor si unde sa preia el haturile relatiei in maini,ceva de genul,, pana aici iti dau tie voie,femeie,sa aduci tu dragostea si echilibrul,dar de aici incolo sunt copiii mei si eu trebuie sa-i fac sa te respecte, eu trebuie sa-i pun la punct,eu dau o palma, aici nu te poti implica tu,,.
Sfatul meu -citeste cartea aceea ,stai de vorba cu tatal copilului in mod ffff serios si incerca sa-i arati cat DORESTI, POTI si VREI sa te implici TU si cat are EL OBLIGATIA sa se implice,astfel incat relatia voastra in trei sa functioneze.
Daca ceva nu merge acolo, este din cauza tatalui...Fa-o sa mearga...
|
garbo_5053
Postat pe 14 Ianuarie 2013 20:30
|
Cand am zis sa-l ignori ma gandeam sa nu mai stai sa te stresezi atat ca sta la calculator cu orele sau ca nu vrea sa manance sau mai stiu eu ce. Sa nu-ti mai bati capul cata vreme tatal e acolo si accepta acesta lucruri. Evident ca nu poti pleca mereu cand vine el si asta ar deveni si frustrant , dar anumite activitati ti le poti programa cateodata in ziua venirii lui . Nu stiu...programare la mane-pedi, o intalnire cu prietenii, vizita la familia ta, ca sa te mai relaxezi si tu si asa au si ei timp suficient sa stea impreuna unul cu altul. Na' ce sa zic , oricum situatia nu e roza si si-asa ai tu si alte stresuri oferite de viata de zi cu zi.
Pt cine crede ca nu-mi plac copii , imi plac dar asa cum e si cu oamenii , unii imi sunt simpatici iar pe altii ii antipatizez ,asa si cu copii fiecare copil e diferit cu temperament si caracter diferit. Nu pot place pe toata lumea dupa cum nici eu nu plac tuturor si cred ca e normal.
|
garbo047244
Postat pe 15 Ianuarie 2013 17:57
|
|
da, si eu sunt dfe acceasi parere.sa-ti educi copilul tau nu al alteia.de ce trebuie sa incerci sa educi copilul alteia daca ea nu a fost in stare sa si-l educe.de ce trebuie sa suporti tu consecintele a ceea ce ea nu a facut.
|
garbo_10674
Postat pe 15 Ianuarie 2013 20:51
|
|
intr-adevar, asta nu inseamna ca daca e copil are dreptul sa ti se urce in cap.trebuie pus la punct.eu cred ca cel mai bine de catre tatal sau.
|
garbo_10674
Postat pe 15 Ianuarie 2013 20:56
|
|
Daca vine mama lui poate se rezolva si pb. copilului dar, nu stiu de ce am asa un semn de intrebare nu cumva tatal lui vrea si el sa plece cu ei? Mi se pare prea comod si faptul ca ti-a spus ca tu vei avea cu el ....copilul tau in timp ce pe celalalt il considera copilul lui il vad ca pe un nehotarit care nu stie ce vrea .Ai grija nu te grabi sa faci un copil doar cind va accepta si el implicarea deplina in relatia voastra cu tot cu raspunderi atunci va fi ok!Rabdare deci si ginduri bune !! Oameni buni viata este atit de scurta ca nu merita s-o impovarezi si cu nimicuri care ranesc.
|
fengari
Postat pe 15 Ianuarie 2013 22:38
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-12 12:37:28Imi doresc un copil si daca Dumnezeu vrea o sa-l am!Dar nu cred ca asta va face diferenta,prietenul meu mi-a spus ca o sa fie si mai rau:daca nu-i accept copilul atunci cand o sa-l am pe al meu o sa-l pun pe al meu pe primul loc si de al lui nu o sa-mi pese chiar deloc! eu sper sa nu fie asa!DEja am facut un mic efort sa incerc sa ma apropi de el si cred ca am facut un pas inainte!Ieri l-am chemat sa vina la noi cand taicasu era la munca si a venit!Am facut temele impreuna am facut o supa de pui,m-a ajutat sa curat morcovii,am vorbit si chiar ne-am inteles bine!Acum sunt curioasa data viitoare cand vine si o sa fie si tatal lui acasa cum o sa fie? Cand vei avea copilul tau, n o sa ti pese de loc de copilul lui!Copilul lui, n o sa fie niciodata copilul vostru!Am vazut atatea cazuri de acest gen!
|
Jojolin
Postat pe 16 Ianuarie 2013 08:44
|
ce imi plac mie diferentele astea: copilul MEU versus copilul LUI, copilul EI etc.... Wtf, un copil e un copil si e O PERSOANA in sine, indiferent "al cui" e! Nu conteaza cum e el, conteaza al cui e in primul rind?!?!
Daca e al tau trebuie sa fie musai cu stea in frunte??? Poate al tau e cel mai prapadit, na! Poate "celalalt" e de 100 de ori mai destept, mai frumos, mai reusit! De ce cu "al tau" ar trebui sa iti fie neaparat mai simplu sa interactionezi????
|
quasaria
Postat pe 16 Ianuarie 2013 10:24
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-04 11:19:47Ba chiar am de gand sa fac copii!!!si sa ma judece cine o vrea!vreau sa educ copilul meu nu pe al alteia!!!
Esti sigura ca iti iubesti prietenul? daca da ai iubi copilul acela numai stiind ca e parte din el... asa ca pune-ti intrebari in ceea ce te priveste, asta incearca toata lumea sa-ti sublinieze: copilul nu are o problema TU ai mai multe!!!
O femeie inteligenta ar fi profitat de situatie ca sa-si exerseze indemanarile de mama, pentru a fi mai experimentata atunci cand isi va avea proprii copii (daca nu stiai nu te nasti parinte, si asta se invata), plus ca a-i castiga afectiunea piciului poate fi o provocare care se va termina poate frumos pentru tine peste ani si ani. Oricum prietenul tau la copilul lui nu va renunta( nici nu inteleg de ce ai vrea asa ceva , e inuman, aminteste-ti spre exemplu ce se intampla in centrele de plasament si gandeste-te daca tu ai fi in stare sa-ti abandonezi copii) iar daca vrei sa intaresti si mai tare legatura dintre voi, schimba-ti atitudinea, incearca sa-ti apropii copilul, incearca sa te maturizezi TU stand in preajma lui ca dupa cum ai vb mai mult de 22 max 23 de ani nu ai sigur... sau daca ai si gandesti asa, atunci imi pare rau pt tine!! Sper sa reflectezi la vorbele mele, nu am venit sa te acuz, nu am venit sa te judec, ti-am spus doar cum vad eu lucrurile si cum as actiona in locul tau. De aici incolo tu alegi: gelozie sau intelepciune?
|
BAM_BAM
Postat pe 16 Ianuarie 2013 13:00
|
|
DA sunt sigura ca il iubesc si ca ma iubeste!Cine a spus ca eu ma astept ca el sa renunte la copil?eu nu am spus niciodata asta! vezi doamne ca daca-l iubesti pe respectivu ii iubesti si plodu sunt povesti...dupa mintea mea, daca l iubesti pe unu de numai poti e putin impotriva firii sa iubesti de lesini si rodu iubirii cu o alta tanti.
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 16 Ianuarie 2013 14:28
|
|
Asta e parerea mea!Am dreptul sa gandesc cum vreau nu?Asta cred eu!DA poate copilul meu o sa fie mai prapadit dar sa nu-mi spuneti mie ca voi ca mame ati putea sa iubiti doi copii(unul al vostru ,celalat nu)la fel de mult!Niciodata nu o sa fie sentimentele pentru ei la fel nu are cum!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 16 Ianuarie 2013 14:35
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-16 14:35:15Asta e parerea mea!Am dreptul sa gandesc cum vreau nu?Asta cred eu!DA poate copilul meu o sa fie mai prapadit dar sa nu-mi spuneti mie ca voi ca mame ati putea sa iubiti doi copii(unul al vostru ,celalat nu)la fel de mult!Niciodata nu o sa fie sentimentele pentru ei la fel nu are cum!
Claudia, are englezul o vorba "Podul ala il treci cand ajungi la el" - deocamdata mie mi se pare ca iti/ va faceti probleme din cauza drobului de sare.
Daca e asa cum ai spus, ca l-ai luat pe copil la tine si chiar v-ati inteles bine voi doi, mi se pare absolut extraordinar! Adica cu majuscule - EXTRAORDINAR!! Asa 
Si acum sa-ti mai zic ceva - tot un cliseu, o sa zici ca-ti vorbesc doar in pilde da' asta e! Suporta-ma inca vreo 10 randuri :)
Si anume - lumea n-o indrepti cu umarul. Cum il educa pe copilul ala maica-sa, ce-l lasa si nu-l lasa taica-su sa faca, nu mai e durerea ta de cap. Ceea ce e important pentru tine e ca tu sa ai o relatie mai empatica cu copilul, atat.
Daca tu, cum ziceam, il scoti o ora din casa sa mergeti la o cofe sau la cumparaturi si dupa ce se intoarce acasa se vara cu capu'n calculator iar taica-su-l lasa, asta e. Vezi-ti de ale tale. TU ai facut ce aveai de facut, si cel putin l-ai tinut o juma'de ora-o ora departe de calculator.
Eu zic ca e imens, pana acum nu era asa.
La fel e si cu altele. Daca vrei, invata-l tu una-alta. Daca simti ca cineva te submineaza, nu te enerva, pur si simplu lasa-i pe ei sa-l invete, tu mai mult n-ai ce face.
Imbratiseaza copilul cand vine si cand pleaca. Invata-l sa se simta bine alaturi de tine, sa fiti amici, atat.
... cat despre cum o sa fii cu copilul tau si cu el... s-ar putea sa fii uimita de cate o sa intelegi odata devenita mama si s-ar putea sa te descoperi iubind toti copiii, nu doar pe al tau. Dar cum spuneam, nu te gandi la asta, nu-ti face sange rau. Ce naiba, nu ai altele pe cap, de asta ai tu/voi timp sa te gandesti cum ar fi daca ar fi? Asta n-o stie nimeni, si - daca e asa cum se spune, ca viitorul e in continua schimbare - n-o stie nici Dumnezeu tatal!
Ia uite cu ce iti amarasti tu zilele, zau 
In rezumat - relaxeaza-te. Da-i copilului putin timp din timpul tau si o imbratisare din cand in cand... In rest, lasa-i pe aia de se cred mai in drept sa faca ce vor ei. De ce sa inoti tu impotriva valului?
Eu cred ca o sa devii foarte curand persoana pe care o va iubi cel mai mult copilul acela, chiar daca tie nu-ti vine a crede. Asa rasfatat si nerecunoscator cum zici tu ca e....
Si inca o parere... daca prietenul tau te ia in brate si e copilul acolo, fa altceva - cheama-l sa va imbratisati toti trei. Group hug, stii :) Sunt convinsa ca ai sa transformi o situatie tensionata intr-una absolut superba pentru voi toti....
|
Opal
Postat pe 16 Ianuarie 2013 19:29
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-14 20:06:56NU pot sa-l ignor ganditi-va ca atunci ar trebui sa-l ignor toata viata si nu cred ca imi doresc sa traiesc asa ca de fiecare data cand vine copilul eu sa plec!Ce o sa fac de sarbatori sau de alte ocazii cand ar trebui sa fim impreuna?Sa plec pentru ca a venit copilul la noi?Nu!eu trebuie sa invat sa convietuiesc cu el si de educat nu cred ca poate fi vorba oricum nu cred ca o sa ma asculte pe mine,mama si tatal trebuie sa-l educe eu as vorbi degeaba cred!N-as avea nici o sansa mai ales ca el vine la noi doar o data sau de doua ori pe saptamana,degeaba as incerca eu sa-i impun niste reguli daca el oricum se intoarce la bunica si acolo sunt alte reguli,sau poate nu sunt chiar deloc!Maine trebuie sa apara maicasa din strainatate...vine acasa pentru 10 zile...vine cica sa-i faca pasaport copilului,poate se decide si soarta copilului astuia odata!!!
Binenteles ca nu poti sa ignori si nici sa pleci din casa, ce naiba!
Dar sa-ti spun ceva, cand faci rau cand spui chestii rele, atunci nu doar cheful altora il strici, ti-l strici si tie.
Si la fel de binenteles ca o sa te simti pe locul 2 sau pe 17, dar nu din cauza copilului, ci din cauza ta. Intr-o familie REALA nu exista locuri, toti suntem pe acelasi loc.
Stii, pana la urma, viata tu alegi sa ti-o faci frumoasa.... Si trebuie sa inveti sa accepti ceea ce nu poti schimba. Faptul ca baiatul exista nu se poate schimba, dar se poate schimba ceea ce simte el pentru tine.
Nu poti s-o schimbi pe maica-sa, nu poti sa schimbi multe lucruri, accepta-le si treci mai departe.
Dar ce simte copilul pentru tine si ce simti tu pentru el, asta se poate shimba. Si asta o sa-ti schimbe calitatea vietii intr-un mare fel.
|
Opal
Postat pe 16 Ianuarie 2013 19:39
|
Ah! Si inca o data, felicitari!
Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar tu, luandu-l pe copilul ala sa petreaca chiar si o ora cu tine... Wow! You've come a long way! Congratulations!
Realmente incep sa cred ca esti o tipa deosebita si ca singurele inconveninte sunt varsta - esti inca foarte tanara - si lipsa de experienta. Si ca in scurt timp s-ar putea sa vii sa le dai cateva lectii domnisoarelor care iti scriu si sa le spui ce au gresit de relatiile lor n-au mers... 
|
Opal
Postat pe 16 Ianuarie 2013 20:01
|
 Dragilor!! Dragelor..... Nu va mai obositi!A da sfaturi, cui nu trebuie!!Aceasta **individa** este interesata doar de .................. ea!! Calca totul in picioare ,doar sa si ajunga scopul!Prostul, tatal plodului, acum nu vede, dar cu timpul cred ca se va trezi la realitate!Va vedea adevarata fata a **iubitei** care joaca teatru cu el in prezenta **plodului**! Mi e scarba de un asa element uman!!Nu poti iubi **plodu*** lasa l in pace pe tatal plodului, tu ,simtita...ne!! Sa gaseasca o fiinta umana care sa l accepte cu **plodu lui**!! 
|
Jojolin
Postat pe 17 Ianuarie 2013 06:32
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-16 14:35:15Asta e parerea mea!Am dreptul sa gandesc cum vreau nu?Asta cred eu!DA poate copilul meu o sa fie mai prapadit dar sa nu-mi spuneti mie ca voi ca mame ati putea sa iubiti doi copii(unul al vostru ,celalat nu)la fel de mult!Niciodata nu o sa fie sentimentele pentru ei la fel nu are cum!
Claudia...dar de unde stii tu ca "nu are cum"? Vorbesti din auzite, si viata nu e exact cum ne imaginam noi ca "ar trebui".
Divagind putin, vezi sa nu ai asteptari prea mari de la a deveni mama. Vezi sa nu iti imaginezi ca lucrurile sint ca in reclamele la Pampersi.  Nu se naste nimeni pregatit sa creasca o alta fiinta umana: sint lucruri care se invata. INVETI sa iti intelegi copilul, INVETI ca atunci cind se da cu courul de pamint nu trebuie sa te dai si tu, INVETI ca nu trebuie sa fii tu SAU el pe primul plan, puteti fi amindoi. Inveti empatia, inveti si tu sa fii mama-sa in timp ce el invata sa mearga sau sa vorbeasca. Nu iti imagina sa lucrurile vin de la sine: nu vin. Sint niste pasi pe care trebuie sa ii faci, evoluezi odata cu copilul, si nu e simplu. Si n-are nici o importanta ca e "al tau". O sa iti dai seama ca fiind "al tau" nu inseamna ca nu e o alta fiinta: nu inseamna nici macar ca nu e o alta fiinta care nu are nimic comun cu tine la virsta lui. Poate ca seamana cu tat-su, poate cu bunica-sa, poate cu vreo ruda de care n-ai auzit vreodata. Poate ca nici macar nu il iubesti instantaneu. Poate ca o sa ai zile, saptamini, luni in care sa te uiti lung la fiinta care oracaie in fata ta si sa te intrebi ce ar trebui sa simti.Iar asta nu inseamna nimic anormal.
Maturizeaza-te: viata nu urmeaza clisee. Si e mai bine sa fii pregatita psihic pentru surprize, decit sa le inveti the hard way.
|
quasaria
Postat pe 17 Ianuarie 2013 07:26
|
|
Doamna Jojolin vad ca aveti o varsta totusi nu inteleg cum va permiteti sa vorbiti asa!Eu nu am jignit pe nimeni pe cand dvs da!In primul rand cum va permiteti sa-l faceti pe prietenul meu prost?In al doilea nu sunt prima care a folosit cuvantul plod pe acest forum,la ceilalti de ce nu ati sarit cu gura?Ce va atacati asa?I-am zis plod nu l-am facut handicapat sau mai stiu eu cum!Daca nu stiti ce inseamna cuvantul plod uitati-va in dex!!!!Nu am zis nimic urat!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 17 Ianuarie 2013 14:07
|
|
Quasaria nu vorbesc din auzite,vorbesc din ce am vazut eu pana acum la varsta asta!Stiu ca nu se naste nimeni pregatit pentru a fi parinte dar asta nu inseamna ca eu nu o sa pot sa invat sa fiu parinte.Imi doresc asta si nu cred ca daca nu il pot iubi pe copilul acesta nu o sa-l iubesc nici pe al meu!Astea sunt aberatii!Tocmai pentru ca nu se naste nimeni invatat gandeste-te ca si tu ai fost odata ca si mine(adica fara copii)ai invatat pe parcurs nu?Eu de ce nu as fi in stare?
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 17 Ianuarie 2013 14:12
|
n-am zis ca n-o sa iti iubesti copilul si ca n-o sa fii in stare. Cazurile in care mamele chiar "nu sint in stare" sa fie mame sint rare. De obicei... devin in stare. Dar pentru asta se schimba de la stadiul de adolescenta la cea de femeie. Iar tu esti acum la stadiul de adolescenta si probabil va fi un drum destul de greu, ca sa nu zic neplacut, daca e sa consider ca deja ai niste idei foarte fixe de proprietate asupra plodului si de categorisire, plus o foarte mare doza de egoism.
|
quasaria
Postat pe 17 Ianuarie 2013 14:38
|
|
Da ce v-ati oparit asa! Si de ce jigniti? De la inceputul topicului si pana aici am citit o gramada de jigniri. Claudia sunt convinsa ca esti o fata isteata, cred ca pana acum ai tras ceva concluzii si mai mult , tu esti singura care stie cel mai bine ce se intampla in familia voastra. Sunt convinsa ca vei gasi solutii pentru gestionarea acestei situatii.
|
garbo047244
Postat pe 17 Ianuarie 2013 16:04
|
|
Claudia sunt de acord cu tine in aceasta privinta nu poti iubi copilul tau pe care il ti 9 luni si se dezvolta in interiorul tau ca pe al altuia. Dar ii poti oferi aceasi educatie ,aceleasi drepturi, si aceasi intelegere daca nu dragoste.Nu trebuie neaparat sa-i arati o iubire falsa dar o prietenie si un umar pe care sa plinga in caz de nevoie asta nu cred ca nu este greu.Copilul va ramine intotdeauna copilul tatalui lui dar poate deveni si prietenul tau sa nu se mai simta dat la o parte cind va viziteaza.Timpul insa le va rezolva pe toate si...rabdarea ta alaturi de iubire Ai incredere in tine !
|
fengari
Postat pe 18 Ianuarie 2013 00:15
|
Eu intru din cand in cand pe acest site si inca si mai rar pe forum... M-am implicat sa raspund la doar un topic-doua in cativa ani desi stiam ca in general oamenii intreaba nu ca sa auda alte pareri, ci sperand sa-si gaseasca sustinatori indiferent cat de abracadabrant e ceea ce afirma.
Si daca nu se intampla asa, odata devin defensivi si le explica tuturor celor care-i contrazic ca-s o adunatura de capete patrate.
In cazul Claudiei am fost surprinsa sa vad ca nu a reactionat chiar asa. Adica, desi greu si cu sughituri, totusi s-a pus pe ganduri. Nu stiu daca si actiunile i-au fost pe masura, asa cum a povestit, dar daca au fost, bravo ei!
Pe de alta parte, nu pot sa ma gandesc cat de inutila e toata discutia asta si cat de naivi suntem cei ce raspundem desi am trait mai mult.
Pana la urma, cine ramane pana la sfarsitul vietii cu iubitul pe care l-a avut la 23 de ani?
Si pentru ca viata are o ironie aparte si necunoscute-s caile Domnului, poate intr-o buna zi s-ar putea chiar sa-si guste propriul medicament. Si anume, sa nu fie ea parintele divortat si cu un copil de crescut... Si atunci sa speram pentru ea ca va gasi pe cineva care sa-i iubeasca copilul exact ca si cand ar fi al lui. Pentru ca e foarte posibil. Totul e posibil cu bunavointa.
Dar indiferent de cum se va sfarsi, ceea ce se intampla acum e parte din procesul de maturizare.... Sper sa fie unul armonios, Claudia.
Si cu asta, am terminat pentru alti doi-trei ani
|
Opal
Postat pe 18 Ianuarie 2013 20:58
|
12:07, 15 Iulie 2024
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural