ce pot face cu un sot "bolnav" de inernet?

De ce se indeparteaza barbatii ?

Ce e in mintea barbatilor?
De la: miky65, la data 2013-10-19 16:43:23multumesc tuturor pentru mesaje.A mai trecut ceva timp si viata mea continua in acelasi fel.
disperata,am inceput sa cauta cauzele acestui comportament al sotului meu si,din pacate explicatia am gasit-o in copilaria lui. poate ca o sa rideti sau o sa credeti ca exagerez insa,in urma mai multor discutii cu prieteni (psihologi),prieteni apropiati lui,am inteles ca o buna parte din vina este indepartarea lui (in copilarie) de catre mama lui pentru o scurta vacanta intr-un loc asa numit -"de odihna si recuperare pentru copii supra nervosi"! La virsta de 6 ani a fost trimis (chiar de proprii parinti) intr-un astfel de loc.Aceasta deespartire de catre parinti a fost interpretata ca un abandon din partea lui (lucru pe care mi l-a povestit singur de citeva ori si astfel am inceput sa-mi pun intrebari).
Din acel moment nu a mai putut sa-si ubeasca propriul frate,cu care si acum nu discuta si cauta (sa nu rideti) iubiri materne sau tot felul de lucruri ciudate!
Probabil ca nu este simplu de inteles insa,este o parte din rezultatul comportamentului lui prezent .
Eu ,inca il mai iubesc foarte mult si incerc tot felul de lucruri ca sa gasesc o rezolvare.Oricum,am (din pacate)un sot bolnav dupa femei si tot felul de amuzamente pe internet.Ma gindesc ca nici nu trebuie sa caut mai profund pentru ca sunt convinsa c-as suferi si mai mult de ceea ce as descoperii.
Sunt trista si muncesc mereu sperind ,cu timpul,sa se rezolve aceste probleme.
Am vazut tot ceea ce mi-ati spus ca idei de :razbunare,inselare,disparitie prelungita de linga el,etc insa nu stiu ce metoda as putea sa aplic .sunt extrem de dezorientata.
Nu sunt batrina ,nici urita si nici grasa.Mise spune ca sunt o tipa sexi si placuta.Deci,nu acesta este punctul meu slab.Insa,cred ca iubesc prea patimas si chiar posesiv.In fine,incerc sa ma invinuiesc si sa-i gasesc scuze.
Sunt constienta ca tot ceea ce accept nu este bine insa nu pot sa vad viata fara el! E groaznic,nu?
Singura mea bucurie este fetita mea! E bine ca mai am totusi o bucurie!

Draga Miki, cred ca e o mare greseala sa iei asupra ta si sa incerci sa gasesti o solutie la o problema care nu e a ta. Sot sau nu, cel de langa tine e o persoana separata de tine, dependenta si problemele de abandon din copilarie sunt ale lui, nu ale tale. Chiar daca te afecteaza direct, e treaba LUI sa le rezolve, daca vrea si daca poate, nu a ta. Prietenii ta psihologi au procedat neprofesionist pt ca si-au dat cu parerea despre cauza comportamentului sotului tau nu prin discutii si analiza directa a sotului tau, ci in baza povestirilor tale, pline de subiectivism si incarcatura emotionala. Invata sa te detasezi (e posibil sa ai dependenta emotionala fata de el), sa pui cartile pe masa intr-o discutie directa, calma si transanta cu el si sa nu mai taci. Daca nu ii spui ce simti ca sa-l cruti de suferinta ta, faci mai rau pt ca in felul asta nu faci decat sa-i incurajezi comportamentul aratandu-i indirect ca e ok ce face. Bafta !
deliana
Postat pe 21 Octombrie 2013 12:16

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Indepartarea ridurilor 14 De la: garbo_407365 24 Aprilie 2017 19:43
Ce sa fac sa devin mamica? 57 De la: garbo077616 9 Iulie 2010 22:42
Nu inteleg de ce evita acest subiect dupa 1 an de relatie. 11 De la: garbo_454875 28 Septembrie 2016 13:20
sinceritate,sentimente, momente si clipe de fericire 179 De la: Axl_22 30 Iunie 2011 07:26
vreau un sfat!sa mai raman alaturi de el?sau sa-l las? 337 De la: anarax 12 Iunie 2010 02:07
Setari Cookie-uri