Cred ca este foarte greu, aproape imposibil sa te "lupti" cu o persoana care dispune de foarte multi bani si care are un astfel de caracter.
Din pacate nu cunosc legislatie, nu lucrez in domeniu, asa ca nu o pot ajuta cu sfaturi in sensul de a castiga procesul (procesele).
Nu stiu daca, asa cum sotul ei a actionat la Haga, este posibil sa faca si ea acelasi lucru. Ar fi util ca cei care judeca procesul la Haga, sa aiba si varianta ei. Macar atat...
Un lucru as dori sa precizez: fiecare om are "un calcai al lui Ahile" , adica o
sensibilitate anume. Daca isi cunoase bine psihologic fostul sot, atunci ar trebui sa ii cunoasca "partile sensibile". Si ar trebui sa se foloseasca de acest lucru. Nu este frumos, dar , din punctul meu de vedere, in cazul descris, o "lupta" "pe fata" este clar ca ii este nefavorabila. Sa se intrebe: Ce anume din vorbele sau comportamentul ei , l-ar sensibiliza pe fostul sot ca sa isi retraga plangerile? Sau ce anume l-ar face sa renunte la copil? Cu siguranta exista o solutie, dar intr-o lume in care legea nu mai este lege decat pentru cei cu bani multi, acea solutie nu consta in a te avanta "pe fata/deschis" intr-o competitie imposibila. Dana (daca i-am retinut bine numele), are nevoie de multa diplomatie. Sa se gandeasca ce face apa cand reuseste sa macine o stanca... Ea ar fi apa , iar sotul stanca. Practic , Dana, ar trebui sa faca ce face apa cu stanca. Sa fie suficient de diplomata, incat sa ii atinga "coarda sensibila".
Sa-i dea Dumnezeu suficienta tarie si suficienta intelepciune pentru a reusi.
Si , chiar daca poate parea a fi o solutie puerila, i-as propune sa se adreseze in gandul ei , acasa, in liniste, sau chiar si cand merge pe strada, sau oriunde, cu mare credinta, ingelului pazitor sau lui Dumnezeu, spunandu-i (in gand): Doamne, poate ca am gresit si eu, poate ca am fost "oarba" cand l-am luat de sot, nu l-am cunoscut suficient. Iarta-ma Doamne ca am gresit, dar ajuta-ma te rog sa imi pastrez copilul. Te rog fa ca binele si adevarul sa triumfe." Sa repete aceste cuvinte zi de zi, si cat mai mult timp. Si mai mult decat atat, ar trebui sa "il ierte" , sa inteleaga ca fostul sot "atata poate", acesta este nivelul de evolutie al sufletului sau. Este greu, dar daca Dana este un om intelept, va reusi sa faca acest lucru.
Foarte dura provocare a vietii pentru ea, si foarte greu de depasit, dar sunt convinsa ca va gasi in sufletul sau puterea sa o treaca cu bine. Un gand bun pentru ea si multa dragoste. Sunt convinsa ca va invinge.
|
rodica_stefane
Postat pe 30 Noiembrie 2013 19:30
|
|
In primul rand in momentul desfacerii casatoriei prin divort ambele parti sunt majore nu conteaza decand intrunesc aceasta conditie si din cate stiu eu sunt responsabile (adica sunt din punct de vedere psihiatric normale ,numai daca exista document special prin care sa ateste ca persoana in cauza nu este normala atunci cine o are in grija poate sa o reprezinte intr-un proces de divort cu ajutorul unui avocat ) . Ce vreau sa spun . . .Era perfect normal cand a participat la divort si eventual la procesul de custodie al minorului si aceasta .....razgandire nu este logica.
|
garbo169404
Postat pe 30 Noiembrie 2013 20:27
|
Bună seara,
VA MULTUMESC TUTUROR DIN SUFLET PENTRU CUVINTELE FRUMOASE... GANDURILE BUNE... a fost imposibil să-mi pot stăpânii lacrimile, nu am cuvinte pentru a vă mulţumi... mă omoară gândul că ar putea să-mi ia copilul... îmi e greu ca şi cum aş trece prin "iad"... Câteodată mă trezesc în mijlocul nopţii, tremurând de frică, simţindu-mă singură, fără speranţă, deoarece mă gândesc că poate să-l găsească în orice moment...
SUNTETI CEL MAI BUN LUCRU CARE MI SE INTAMPLA IN ACESTA PERIOADA... DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
|
|
|
garbo_8644
Postat pe 30 Noiembrie 2013 20:45
|
Bună seara,
VA MULTUMESC TUTUROR DIN SUFLET PENTRU CUVINTELE FRUMOASE... GANDURILE BUNE... a fost imposibil să-mi pot stăpânii lacrimile, nu am cuvinte pentru a vă mulţumi... mă omoară gândul că ar putea să-mi ia copilul... îmi e greu ca şi cum aş trece prin "iad"... Câteodată mă trezesc în mijlocul nopţii, tremurând de frică, simţindu-mă singură, fără speranţă, deoarece mă gândesc că poate să-l găsească în orice moment...
SUNTETI CEL MAI BUN LUCRU CARE MI SE INTAMPLA IN ACESTA PERIOADA... DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
|
garbo_8644
Postat pe 30 Noiembrie 2013 20:45
|
|
In al doilea rand este dreptul fiecarui parinte de a-si vizita copilul. De incercat in procesul pentru custodia minorului care sunt beneficiile unei schimbari a custodiei. Adica impactul psihic ce il resimte copilul si daca este potrivit sa treaca prin asa ceva incluzand aici si sedinte la psiholog dupa ce este luat de langa mama lui si scos din mediul in care traieste . Aceasta schimbare de custodie cu tot ce am scris in randurile dinainte este in beneficiul copilului. Nu sunt avocat dar asa privesc eu.
|
garbo169404
Postat pe 30 Noiembrie 2013 20:52
|
|
varianta a 3-a
|
Violeta_Cristea_2
Postat pe 30 Noiembrie 2013 21:14
|
dana, solutia nu e "sa nu il gaseasca". Daca il cauta, il va gasi oricum. Iar faptul ca ascunzi copilul nu face decit sa traumatizeze copilul si sa iti diminueze dramatic sansele: e cam ca fuga de la locul accidentului...  Te plaseaza in rindul celor care "nu respecta legea" si foarte greu iti va mai da justitia dreptate. Desi ai. Desi, stiu, traim intr-un sistem timpit daca acel sistem poate lua copilul de linga mama si il poate incredinta unui individ care n-a facut pentru copilul respectiv nimic. Vorba lui fie-mea: da'  e ala, pina la urma?? Tu ai tinut sarcina 9 luni, tu ai nascut, tu ai crescut copilul, iar individul care s-a trezit acum ca e tata ce a facut intre timp? Si-a vazut bine merci de viata, probabil... Si singura lui contributie care cica ii da "drepturi" e ca a dat din fund de doua ori. Cite nopti a pierdut linga copil? Cite scutece a schimbat? Cit a stat de vorba cu el? Cit s-a cocosat invatindu-l sa mearga, sa vorbeasca, sa scrie? Ce stie despre copilul lui? De ce nu se pun problemele astea in instanta??
Precum vezi, mai sint si altii cu la fel de multe intrebari ca tine despre doamna... era sa zic cu coasa. Doamna cu talerele.
Ideea e ca, timpit sau nu, asta e sistemul in care trebuie sa dansezi, deci nu ascunde copilul: contesta decizia judecatoareasca, cere o derogare a executarii pina la solutionarea contestatiei, gaseste o solutie legala, dar legala. Du-te la avocati si faceti o strategie LEGALA impreuna, si daca nu te ajuta gaseste altii: la urma urmei, ii platesti! Nu ca as muri eu de dragul legii, dar altfel nu iti vei recapata linistea niciodata din rahatul asta.
|
quasaria
Postat pe 30 Noiembrie 2013 21:54
|
Eu ma  : de la data cand s-a pronuntat divortul si incredintat copilul tie ca mama si pana in mom. aparitiei contestatiei,
el(ex sotul) nu a dorit niciodata sa stie de copil, sa-l vada macar....?
sau exista si alte impedimente la mijloc, care l-au ambitionat pe el sa treaca
la astfel de decizii( necurate, normal) dar, faptul ca a fost declarat tatal copilului la nastere si "peste noapte" i s-a luat dreptul, suna cam indoielnic.
Deci, ne spui tu (Dana)care-i adevarul adevarat?
Cineva, amintea despre "calcaiul lui Ahile", adevarat, nu cumva pana sa ajungeti in stadiu de divort ai umblat la punctul sensibil si acum te joaca el
cu latura cea mai sensibila, copilul?
Aici mie imi "miroase" a orgolii mai ceva decat "crinul regal" dar exista
o diferenta vizibil simtitoare intre orgoliul masculin ofensat(cu finante si relatii) si orgoliul
feminin sufletesc(fara posibilitati financiare) 
Numai bine!
|
Fss_ssu
Postat pe 1 Decembrie 2013 00:38
|
|
SUNT MAMA A 2 COPII , DAR SUB NICI O FORMA NU AS DA COPILUL SOTULUI MAI ALES EXISTIND O HOTARIRE JUDECATOREASCA DE DIVORT;;;;;;;,COPILUL TREBUIE SA CREASCA LINGA SUFLETUL MAMEI ALATURI DE CEILALTI FRATI,,,,,,,MULT NOROC STIMATA DOAMNA
|
lucia_voroneanu
Postat pe 1 Decembrie 2013 02:27
|
nu as fi de acord sa desparta copii ,ar trebui sa ceara ajutorul la un avocat roman pentru ca avocati nosti sant buni ,sa-si pastreze copii daca este mama cum spune si eu am un baiat lam lasat la mama lui eu il ajut cu tot cemi sta in putere si pe el si pe mama lui daca este nevoie. nuti desparte copii fi puternica este una din parerile mele
|
garbo_380791
Postat pe 1 Decembrie 2013 16:39
|
nu as fi de acord sa desparta copii ,ar trebui sa ceara ajutorul la un avocat roman pentru ca avocati nosti sant buni ,sa-si pastreze copii daca este mama cum spune si eu am un baiat lam lasat la mama lui eu il ajut cu tot cemi sta in putere si pe el si pe mama lui daca este nevoie. nuti desparte copii fi puternica este una din parerile mele
|
garbo_380791
Postat pe 1 Decembrie 2013 16:39
|
Te-as sfatui sa te interesezi si tu, personal despre conventia de la Haga pe site-ul lor:
1. Hague Conference on Private International Law official website: http://www.hcch.net/index_en.php
2. INCADAT: the International Child Abduction Database site-ul oficial: http://www.incadat.com/index.cfm?act=text.text&lng=1
3. International Family Law -- Exclusively: http://www.international-divorce.com/
Nu de alta, dar tu ai mai multe sanse sa gasesti ceva care sa te ajute daca citesti legile si pui intrebari pentru ca, din fericire (sau din Nefericire - depinde cum privesti lucrurile) legile sunt si interpretative, si e posibil sa iti vina vreo idee la care nici avocatii sa nu se fi gandit pana atunci (eu am patit-o, asa ca...)
Ar fi fost mult mai bine daca te-ai fi interesat de legislatia tarii fostului inainte de a te casatorii cu el (macar de dreptul familiei, copiilor si de divorturi) - ai fi evitat multe neplaceri, dar nici acum nu e prea tarziu! Din pacate necunoasterea legii statului al carui cetatean esti sau a celuilalt stat (care te-a "adoptat") nu este o scuza in Justitie.
Si, stiu ca unii ar spune ca joc murdar, dar daca stii, ai dovezi sau ai suspiciunii ca fostul s-ar ocupa de ceva "neortodox", care ar putea afecta si copilul nu ezita sa te folosesti de ele. Doar el a inceput primul, iar in razboi totul e permis.
|
Noiniumi
Postat pe 1 Decembrie 2013 17:55
|
pentru Dana,
stiu foarte bine ce e sa fii mama,e greu sa-ti dai copilul,dar mai greu e sa-i explici toata situatia,oricum atit timp cit copilul e la tine in casa nu are voie nimeni sa-ti treaca pragul casei,asta e lege....daca tu ii lasi in casa ,ei au dreptul sa-ti ia copilul.O alta posobilitate ar fi sa fugi din tara cu toata familia si sa incerci in alta parte sub protectie,intr-o tara unde legile europene nu au prea mult de zis.Ceea ce e ciudat e ca in Europa copii sunt protejati mult si de aceea au mamele dreptul totaal in cazuri de genul acesta...deci eu cred ca intradevar cu un avocat printro instantie se poate demonstra ca el e dement,daca era altfel nu dadea divort ca dupa aia sa spuna ca nu e asa....si unde a fost el tot timpul?Deci eu cred ca esti in drepturi depline de a demonstra(cu ajutorul protectiei copilului)ca nu tu ai gresit si ca ai numai intentii bune .La urma urmei e si copilul tau iar tu ai fost tot timpul alaturi si ai creat o familie ,deci un mediu stabil pentru copil.
|
Crinela_Eilander_1
Postat pe 2 Decembrie 2013 10:21
|
|
Crinela, mai vorbesti si tu sa te afli in treaba... Ce tara ai tu impresia te primeste asa cu bratele deschise, si iti da "protectie" ca ai fugit tu de barbat - pardon, ai fugit de indeplinirea unei decizii a instantei de judecata?? Hello, sintem in 2013... nici nu apuci macar sa te urci in avion ca sa iesi din Europa cu un copil pentru care n-ai acordul din partea tatalui sa il treci granita! Iar daca ar face careva greseala sa te lase in avion, in prima vama te impacheteaza urgent si te trimite inapoi!
|
quasaria
Postat pe 2 Decembrie 2013 11:11
|
|
Q, legat de chestia cu fugitul, nu as sfatui, dar am trait pe pielea mea o situtatie asemanatoare, copil rapit de mama, conform hotararii judecatoresti de la divort custodia incredintata tatalui, iar mama se plimba cu copilul prin Europa fara nici o apasare, pentru ca in interiorul comunitatatii europene nu se verifica documentele la granite daca treci cu masina. Iar pentru Dana, pot spune doar, cazul respectiv s-a rezolvat prin tribunale, Tribunalul de minori din Italia, Ministerul de Justitie din Romania, Departamentul responsabil pentru cazurile ce implica Conventia de la Haga. Institutiile din Italia si-au facut datoria, au gasit-o pe mama si pe copil, copilul a revenit la tata, dar politia din Romania a fost varza, dupa jumatate de an dupa ce s-au terminat toate, ne-au sunat sa ne intrebe daca mai avem vreo veste ca ei nu reusisera sa afle nimic, Jale!!!!
|
edelweiss_3881
Postat pe 2 Decembrie 2013 12:19
|
era vorba de plecat "intr-o tara unde legile europene nu au prea mult de zis". 
|
quasaria
Postat pe 2 Decembrie 2013 12:28
|
cum am zis, nu sunt de acord cu asta, nu poti trai fugar cu copii dupa tine, iar in restul tarilor din Europa, institutiile cam isi fac datoria, in Romanica..... mai greu asa.
Dana , te rog spune-ne ce varsta are copilul acum.
|
edelweiss_3881
Postat pe 2 Decembrie 2013 12:42
|
Mulțumesc frumos,
apreciez în sufletul meu ca ma-ți ascultat... am rămas fascinata de cât de putin avem nevoie pentru a ne da seama ca cel de lângă noi nu este neapărat un străin, ca cel de lângă noi știe sa fie cald, și sincer, și deschis. Am rămas plăcut surprinsa de reacțiile tuturor. Si continuu sa cred ca, inevitabil, indiferent de ceea ce fac, oamenii sunt, în esență, buni. Trebuie doar sa treci de straturi groase de nesimțire “aplicata” mai mult sau mai putin de nevoie, de ziduri în spatele cărora se ascund suflete, cu grijile și bucuriile lor... uneori o vorba buna, o incurajare, faptul ca ești ascultat... datorita câtorva cuvinte “magice”, care însemnă o mica pauza în agitația zilnica... mi-au înseninat ziua...
supăratu_ *"sau exista și alte impedimente la mijloc, care l-au ambiționat pe el sa treacă la astfel de decizii( necurate, normal) dar, faptul ca a fost declarat tatăl copilului la naștere și "peste noapte" i s-a luat dreptul, suna cam îndoielnic.
Deci, ne spui tu (Dana)care-i adevarul adevarat?"
NU TATĂLUI I S-A LUAT DREPTUL " peste noapte" CI EU CA MAMA AM FOST DECĂZUTĂ DIN DREPTURILE PĂRINTEȘTI...pentru ca nu am fost prezenta la un proces, ținut în țara lui fără a primi nicio citație...
Poate în ultimul timp m-am simțit descurajata. Poate nimic nu îmi merge bine și simt ca nu mai am control peste viata mea. Nu îmi mai pot controla nici lacrimile, dar iertarea este zâmbetul dragostei atunci când răzbunarea îmi stau pe vârful limbii și totuși o înghit pentru ca vreau sa fie bine și oricât de teribile ar fi valurile și vanturile care bat pe marea vieții mele, sigur dezamăgirea, abandonul, renunțarea nu e o soluție... copilul are opt ani, în cinci ani de zile... dacă este sa adun degetele de la mâini cu cele de la picioare și tot mai îmi rămân suficiente de câte ori și-a vizitat și văzut copilul în decursul acestor CINCI ANI...
O POVESTE:Legenda spune ca o femeie săracă cu un copil în brate, trecând pe lângă o peșteră a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra și ia tot ceea ce îți dorești, dar sa nu uiți ceea ce-i mai important. Amintește-ți ca după ce vei ieși poarta se va închide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat în peșteră și a găsit multe bogății. Fascinata de aur și bijuterii, a așezat copilul pe o stâncă și a început sa strângă de zor tot ce putea duce.Vocea misterioasa i-a vorbit din nou:
“ Ai doar 8 minute!”
Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur și pietre prețioase, a fugit afara din peșteră și poarta s-a închis.
Atunci și-a amintit ca a uitat copilul înăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna.
Bogăția a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se întâmplă de multe ori și cu noi... dam la o parte cele mai importante valori spirituale, familia și copii, viata, educația, bunul simt, reputația, dragostea, adevarul și demnitatea de om.
In schimb câștigurile, bogăția, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât suntem în stare sa ne omoram propriul frate... trăim într-o lume de probleme, neliniști, și toate numai pentru BANI!
Când îmi vine sa plâng, îmi aduc aminte de clipele în care zâmbeam…. când simt ca viata nu mai are nici un rost, ma gândesc la cei ce mai au doar o zi de trăit... când simt ca vreau sa mor, ma gândesc la copii mei și la faptul ca alții ar da orice sa trăiască…
NU CER mila ca sa-mi fie ușurată povara vieții… ci curaj sa o pot purta; NU CER perfecțiune în tot ceea ce fac…ci înțelepciune pentru a nu repeta greșelile…trecutul nu se mai poate schimba...nu-mi folosește la nimic sa-mi plâng de mila...cât despre viitor, acesta va depinde în mare măsură, de ceea ce voi face de acum încolo...
Va mulțumesc pentru încurajările și gândurile frumoase, și va doresc tuturor... O ZI BUNA SI FRUMOASA... cu mult drag, Dana
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE
|
garbo_8644
Postat pe 2 Decembrie 2013 16:33
|
Mai, nu ma face s-o iau pi bucatele!
N-ai inteles cum trebuie replica mea ref. la faptul ca lui(tatalui) i s-o "luat" dreptul de parinte peste noapte.
Ia reciteste-te ti rog fr.!:(
Am spus asta findca : divortul o fost contestat in urma trezirii la realitate, ca el era "teleportat" cand o semnat ca fiind de acord comun cu tine .....si dintr-o data s-o luminat la orgoliu' si o pozat in victima in fata instantei contestand cand o vazut ca nu-i fimeia, nu-i copilu' ....... ghini? Nu vreau sa insinuez, ori o fost beat/drogat/fortat cand o semnat ori o fost premeditata sit. cu mult inainte stiind ca tu nu ai cunostinta despre legile, cultura si obiceiurile si tot ce tine de obligatii familiale in tara lui, priceput?Si da, este parinte si el.
Astea sunt tertipuri clare ale unui individ cu scop.
Tu nu ai raspuns la ce te-am intrebat eu, ai inlocuit raspunsul cu povestea "la coarda fina".....bine, ii valabil pt. voi mamele, fetele in general, mai putin pt. barbati.:(
Acum, nu cred ca te gandesti la poveste mai mult decat la incurcartura sit. prin care treci.
Esti tu sufletista dar mai sunt si altiii.....ex sotul de ex. 
Numai bine!
|
Fss_ssu
Postat pe 2 Decembrie 2013 17:47
|
A! si chiar daca ai cere si primi"mila", povara vietii tot singura trebuie sa ti-o porti iar curajul si intelepciunea, se capata in timp (chiar daca le mai repeti) ca asa suntem noi toti Oamenii, trebuie sa ne "lovim" sa ne doara al draq de tare si tot mai incercam o data in speranta ca o durea mai putin si tot nu ne invatam minte ca de n-ar exista prezent nu am gandi la viitor stergand
pe cat posibil trecutul.:(
NB!
|
Fss_ssu
Postat pe 2 Decembrie 2013 17:56
|
Da, Quasaria e desteapta!
Am vazut aici (ma aflu intr-o tara straina) astfel de procese. Sunt interminabile si recursurile la fel. Tarile celor doi parteneri au felurite legi care nu au plecat de la acelasi mod de a gandi si nu se pot intelege intre ele astfel incat nici procesele nu pot fi inchise cu mintea clara. De acest lucru profita, bineinteles, niste avocati abili. Am vazut, de aex., un proces intre o mama austriaca si un tata danez. Ba vine danezul si-si rapeste copilul din Ausria, ba isi rapeste austriaca copilul din Danemarca. Si tot fara un orizon clar. Asadar ramane o singura solutie. Amanarea sine-die! Copilul trebuie ferit de stress-ul acestor procese iar mama intarita sa faca fata tertipurilor avocatesti si inloc de emotii sa-si foloseasca capul spre a nascoci tertipuri care sa-i faca rost de timp. Copilul va alege cand va veni vremea. Se pare ca tatal nu are alt interes decat - da, nu o sa credeti- tot TIMPUL il intereseaza si pe el ca sa nu plateasca cum taxe de intretinere care il pot "ustura" in tara unde se afla el. Un singur lucur nu se poate gasi in acest proces: o solutie viabila. Si asta o stie si tatal foarte bine dar lui ii convine sa foloseasca tertipuri pentru ca pe aici se obisnuieste sa ai o asigurare de casa care sa-ti sigure si eventualele litigii legale asa ca depui un caz in mana unui avocat si acesta n-are decat sa-l "plimbe" prin trbunale cat ii face pofta si-l imbogateste personal. Vorbesc in cunistinta de cauza. Am fost reprezentata intr-un proces in care dreptatea constata chiar de organele de drept era de partea mea. Un avocat a pus mana pe caz si m-am trezit ca dupa 4 ani cazul nu era inchis si ca intre timp incepusem sa devin chiar vinovata. M-am dus intr-o fuga la pagubit, am dat mana cu el, l-a iertat si l-am scos din centrifuga avocatilor simtindu-ma eu bine ca nu mai era hartuit bietul om care, e drept, fusese vinovat dar cat sa-i ceri unui biet om chiar si pentru o vina?! Sa-l plimbi pana in panzele albe? Orice lucru sau orice pricina se mai poate si ierta. A propos si asta poate fi un bun tertip pentru biata Dana: sa incerce, pentru a castiga timp, o "impaciurie" inspre folosul copilului dar asta numai ca sa lase timpul sa curga. La fiecare prezentare in curte sa amane cu acte medicale (omul se poate - nu-i asa, imbolnavi, uneori chiar si capul mai da reteuri, se mai poate uita cate ceva, stress-ul e mare, nu-i asa.... Aceste lucrui sunt foarte utile caci vorba aceea: ce nu poti face azi lasa pe maine iar ce nu poti face nici maine pune in dosarul timpului. Un advocat destept roman si specializat in drept international poate sa o ajute. Mama ar putea pe varii motive participa "numai la un proces tinut in tara ei de origine", de ex., iar la noi in tara noi trebuie sa invatam sa nu ne mai speriem de straini. Daca numai pentru a-mi fi lovit masi0na din spate (cu o gravitate medie)un avocat a tinut un proces pe rol 4 ani, nu credeti ca pentru o cauza ca a Danei care se disputa si in tari diferite, procesul ar putea dura pana la...calendele grecesti?! Iar copilul creste intre timp. Sa-i dorim foarte multa dorta lui Dana si sa se roage cu mult pozitivism spunand in rugaciune ca ea chiar ii iubeste si pe cei ce se ocupa de cazul ei. Dumnezeu are caile lui ca nu degeaba si-a ales acest copil o mama ca Dana. As vrea ca ea sa inteleaga acest lucru.
|
Georgia_Arsenie_1
Postat pe 2 Decembrie 2013 18:12
|
Indiferent ce spunem noi aici ceea ce face sau a facut Dana este cel mai bun lucru care se putea face. Dana trebuie sa ramana increzatoare si sa lupte. Bafta!
Daca as fi fost in locul ei (si sincer din relatare nu se intelege bine unde si ce s-a intamplat) as fi apelat in primul rand la cel mai bun avocat, pe care mi l-as fi putut permite, in tara in care copilul meu este cetatean. Acolo si numai acolo se poate hotari soarta copilului. Indiferent de sentinta as fi ramas in tara respectiva, in acelasi oras, pe aceeasi strada... langa copilul meu. As sta acolo langa copilul meu chiar daca ar fi incredintat tatalui. Mama e mama si poate lupta pana la moarte. Bafta Dana!
Chiar daca sunt grele, caile legale sunt cele mai indicate.
|
ticolea
Postat pe 5 Decembrie 2013 14:20
|
|
Aiurea faza cu raspunsurile noastre,de moment ce Dana a facut deja ceva...ce nevoie are de aprobarea noastra? Doar pt propria constiinta? Nu prea cred. Ca mama,a actionat sub impulsul emotional,iubirea de mama fiind mai presus de orice ratiune.Da,in realitate,toate femeile casatorite cu cetateni de alte natii,mai ales musulmani,trec prin asta.Oare romanii nostrii nu sunt destui de buni,ori destul de realizati,material?
|
grozea_rozalia
Postat pe 9 Decembrie 2013 09:01
|
ticolea, e foarte simplu de spus... ti-ai pus problema ca poate n-ai viza si n-ai drepturi in tara respectiva - nici macar drept de sedere, sau de vizitare? Si poate n-ai cum sa ramai "in aceeasi tara, pe aceeasi strada"? Copilul tau poate fi cetatean si fara ca tu sa fii.
Crede-ma, exista un lung sir de drame cu mutatiile si permutatiile familiilor intre tari. Si nu intereseaza pe nimeni.
|
quasaria
Postat pe 9 Decembrie 2013 09:15
|
pai ii logic sa nu "importe pe nimeni"...fiecara tara are statutul si legile pt. cetatenii ei, se rezuma strict si "permuta" spre a castiga orice "batalie" mai ales pi teritoriu propriu.
Individual, indiferent ca esti mama, tata- ce nationalitate ai, daca, cetatenia ta" nu-i spune nimic" tarii respective, nu coincide cu ce vrea "ala" cu putere de decizie, tu personal, nu ai nici un castig de cauza, chiar daca ai! 
Ma gandesc mereu la Drepturile Omului...dar ele nu sunt valabile pretutindeni....sau sunt?! na, ca nu mai stiu...
Culmea, si cand iti mai vine si-o "patalama acuzatoare" cum ca ai rapit , facut/ dres, chiar ca ti ia la ochi Interpolul si pisti tot unde vrei sa mergi sub orice alt motiv, vezi scris," Pe aici nu se trece" !
...mai, nu rade ca eu nu glumesc!:(
zaua buna!...n-o nins:(
|
Fss_ssu
Postat pe 9 Decembrie 2013 10:38
|
|
Nu se poate....
|
mirelpiperea
Postat pe 9 Decembrie 2013 14:21
|
nu se poate ce?
Nu se poate copilul sa fie cetatean si tu sa nu fii?
Well, inseamna ca fie-mea "nu se poate". Ea de ex. e cetateanul unei tari al carei cetatean eu nu sint.
|
quasaria
Postat pe 10 Decembrie 2013 07:35
|
Detest rautatea, necinstea dar ma intreb daca nu cumva cu maleficii trebuie sa te lupti folosind aceeasi metoda?! Stiu cu certitudine ca cea mai mica aluzie la o posibila inclinatie pedofila a tatalui totul se rejudeca si inca cu alti ochi. De ce tatal a fost initial de acord cu divortul iar acum are un interes de neabatut in ceea ce-l priveste pe copil? Dumnezeu sa ma ierte dar ce altceva ar mai merita un monstru de tata ca asta?!
Spun aceste vorbe, probabile, pentru ca aici intalnim aproape zilnic astfel de "scenarii bolnavicioase". E bine sa luam totul in calcul si sa fim mai destepti ca ei. Si apoi, trebuie, cum ziceam si data trecuta cand am vorbit pe acest forum, castigat timp!!!
|
Georgia_Arsenie_1
Postat pe 10 Decembrie 2013 17:38
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară