ce faceti pentru a va salva casnicia ?

De la: garbo_392853, la data 2014-01-08 03:32:41
divortul....
Am ajuns acasa intr-o seara, sotia mea imi pregatea masa si am luat-o de mana si i-am spus: “Am ceva sa iti spun”. S-a asezat si a inceput sa manance in liniste. Am observat durerea din ochii ei.
Nu stiam ce sa ii spun, dar trebuia sa ii impartasesc gandurile mele. “Vreau sa divortam!”. Am deschis subiectul cu calm. Nu parea a fi enervata de cuvintele mele. Din contra, m-a intrebat linistita “de ce?”.
Am evitat sa ii raspund si asta a enervat-o. A aruncat tacamurile si a inceput sa tipe la mine: “nu esti barbat!”.

In acea seara nu am mai discutat. Ea plangea si vroia sa stie ce s-a intamplat cu casnicia noastra. Insa nu puteam sa ii ofer un raspuns satisfacator; ma castigase o alta femeie, Jane. Nu o mai iubeam. Imi era mila de ea!

Ma simteam vinovat, asa ca m-am apucat sa redactez un contract de divort in care renuntam la casa, la masina si la 30% din actiunile companiei mele. S-a uitat la contract si l-a rupt in bucatele. Femeia cu care petrecusem 10 ani devenise un strain pentru mine. Ma simteam prost ca ii irosisem timpul, resursele si energia, dar nu puteam sa imi retrag cuvintele de dragoste pentru Jane. A inceput sa planga in fata mea, fapt care m-a linistit. Ideea divortului ma obseda de cateva saptamani si acum devenise mai clara si mai bine conturata.

A doua zi am ajuns acasa foarte tarziu si am gasit-o scriind ceva. Nu am mancat, m-am dus direct la culcare si am adormit rapid pentru ca petrecusem o dupa-amiaza obositoare cu Jane. Cand m-am trezit ea inca scria. Nu mi-a pasat asa ca m-am intors si m-am culcat la loc.

Dimineata mi-a prezentat conditiile ei de divort: nu vroia nimic de la mine, dar imi cerea o luna de zile inainte sa depunem actele. In aceasta luna trebuia sa ne straduim sa ducem o viata cat mai normala. Motivul ei era simplu: fiul nostru avea niste examene dificile peste o luna si nu vroia sa il stresam cu vestea divortului.

Mi s-a parut rezonabil ceea ce ea imi cerea, dar a mai inclus o conditie. Mi-a cerut sa imi amintesc momentul cand am dus-o in brate peste prag in noaptea nuntii noastre. Vroia ca in fiecare dimineata din timpul acelei luni sa o duc in brate din dormitor pana la usa de la intrare. Am crezut initial ca e nebuna. Ca sa putem sa traim civilizat in ultimele noastre zile impreuna, am acceptat cererea ei ciudata.

I-am spus si lui Jane despre conditiile ciudate ale sotiei mele… A inceput sa rada zgomotos si mi-a zis ca e absurd. “Indiferent la ce trucuri va apela, trebuie sa accepte divortul”, mi-a spus dispretuitor.
Eu si sotia mea nu mai avusesem niciun fel de contact fizic de cand anuntasem divortul. Asa ca atunci cand am dus-o in brate in prima zi, eram amandoi destul de stangaci. Fiul nostru aplauda in spatele nostru, “Tati o duce pe mami in brate!”. Cuvintele lui m-au durut amarnic. Am mers aproape 10 metri cu ea in brate. Si-a inchis ochii si mi-a soptit: “Nu ii spune fiului nostru despre divort.”

A doua zi, ne-a fost mai usor amandurora. Ea s-a asezat cu capul pe pieptul meu. Puteam sa ii simt parfumul bluzei. Mi-am dat seama ca nu ma mai uitasem la femeia asta atent de foarte mult timp. Am observat ca nu mai era tanara. Avea riduri fine pe fata, iar parul ei incepuse sa albeasca. Casatoria noastra isi pusese amprenta asupra ei. Pentru un minut, m-am gandit la ceea ce am putut sa ii fac.
In a patra zi, cand am ridicat-o, am simtit un sentiment de intimitate. Aceasta era femeia care imi daruise 10 ani din viata ei. In a cincea si a sasea zi, am realizat ca incepusem sa ma apropii din nou de ea. Nu i-am spus acest lucru lui Jane. Devenise mai usor sa o ridic pe masura ce treceau zilele. Poate ca acest antrenament ma facuse mai puternic.

Intr-o dimineata, incerca sa aleaga cu ce sa se imbrace. A incercat cateva rochii, dar nu a gasit niciuna care sa ii vina. A suspinat :”toate rochiile mi-au ramas mari”. Atunci am realizat ca slabise atat de mult incat acesta era motivul pentru care o ridicam mai usor.

Apoi mi-am dat seama… adunase atat de multa durere in inima ei. Fara sa imi dau seama, am intins mana si i-am mangait capul.

Atunci a intrat pe usa fiul nostru si mi-a spus ca este momentul sa o iau in brate pe mami. Momentul in care o luam in brate pe mami devenise o parte importanta a vietii sale. Sotia mea i-a facut semn sa se apropie si l-a luat in brate. Am luat-o in brate si am dus-o pana in hol. Mana ei era asezata pe gatul meu usor si natural. Eu am tinut-o strans in brate. Exact ca in ziua nuntii noastre.

Ma intrista ca slabise atat de mult. In ultima zi, cand am ridicat-o in brate nu am putut sa fac niciun pas. Fiul nostru plecase deja la scoala. Am tinut-o strans si i-am zis ca nu observasem pana acum ca viata noastra ducea lipsa de momente de intimitate. Am plecat spre birou, am iesit din masina fara sa o incui. Imi era teama ca daca mai intarzii un minut o sa ma razgandesc. Am urcat scarile. Jane mi-a deschis usa si i-am spus: “imi pare rau, nu mai vreau sa divortez”.

S-a uitat la mine nedumerita si mi-a atins fruntea. “Ai febra?” I-am dat mana la o parte si i-am repetat ca nu mai vreau sa divortez. Casnicia mea era plictisitoare pentru ca nu mai puneam pret pe micile detalii ale vietii noastre, nu pentru ca nu ne mai iubeam. Mi-am dat seama ca vreau sa o duc in brate in fiecare dimineata pana cand moartea ne va desparti. Jane mi-a tras o palma zdravana, mi-a inchis usa in nas si a inceput sa planga. Am plecat si m-am oprit la o florarie ca sa ii comand un buchet de flori.

Vanzatoarea m-a intrebat ce sa scrie pe biletel. I-am zis sa scrie: “te voi purta in brate in fiecare zi pana cand moartea ne va desparti”.

Cand am ajuns seara acasa mi-am gasit sotia moarta tinand buchetul de flori in maini si cu un zambet pe buze. Sotia mea se lupta cu cancerul de cateva luni si fusesem atat de ocupat cu Jane incat nici n-am observat. Stia ca o sa moara curand si vroia sa ma salveze de la o reactie negativa a fiului meu in cazul in care ma decideam sa bag divort. Cel putin in ochii fiului meu… sunt un sot iubitor.

Micile detalii ale vietii noastre sunt cele cu adevarat importante intr-o relatie. Nu conteaza casa, masina, proprietatile, banii. Acestea creeaza un mediu propice pentru a ne face fericiti, dar nu sunt motivul fericirii.

Gaseste timp pentru a fi prietenul sotiei sau sotului tau si fa acele mici lucruri care creeaza intimitate. Fa astfel incat sa ai o casnicie fericita

De la: pitiTa_, la data 2014-01-29 11:30:48Pentru a-ti salva casnicia e mai bine sa nu ajungi in astfel de situatii.
Nu orice salvare este functionala, apoi, te vei numi salvatoare/or in
loc sa-ti dai seama ca traiesti cu adevarat. Eu sunt de parere ca e mai intelept/benefic sa contribui la bunul mers al casniciei si in mometul cand auzi/simti ca scartaie, sa o "ungi" o singura data cu ce-i prieste, si daca tot nu se schimba nimic lasi timpul sa rezolve problema pt. a nu lungi suferinta.

De la: garbo057515, la data 2014-02-03 21:44:48Intr-adevar, intr-o relatie nu conteaza casa, masina, proprietatile, banii, insa din pacate majoritatea barbatilor care au o situatie materiala asa gandesc si asta pentru ca sunt multe femei care pot fi "cumparate", carora le fug ochii dupa barbatii cu avere (chiar daca acestia sunt luati deja) si-ti strica tie relatia ta cu barbatul tau pe care-l iubesti si pentru care faci tot ce-ti sta in putere ca sa mergeti inainte si sa va intariti iubirea si relatia. Unii barbati chiar sunt PROSTI RAU, nu mai vad ce femeie minunata au acasa, apleaca urechea la toti cei ce nu vor sa-l vada fericit si le urmeaza sfaturile meschine ale acestora, iar cel ce ajunge in prapastie este chiar el, distrugandu-si relatia si fericirea... dar ce sa-i faci, de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere! Si dragoste cu sila nu se face! In cazurile astea este cel mai bine sa-l lasi pe idiot sa se inece singur, atata timp cat nu ai ce scoate bun din el, oricum te va parasi cu prima ocazie ca sa-si faca de cap, chiar daca apoi revine si-ti spune mintind ca nu s-a intamplat nimic intre el si parasuta lui... Nu se merita sa-ti distruga linistea asemenea oameni, daca ai nimerit asa ceva lasa-l sa se duca pe pustii si uita-l!

De la: garbo_19362, la data 2014-02-04 12:33:03AI DREPTATE .... din pacate ....sa stii ca sunt si femei asa am cunoscut una a fost colega de liceu cu noi si s-a zbatut ani de zile , ea fiind turcoaica sa fie cu un om nemaipomenit , pana la urma a fost acceptata de familia lui , s-au casatorit au doi copii , toate bune , sotul ei un ardelean de casa face piata , mancare , ca ea nu stie sa gateasca romaneste .... ia copii de la gradi si de la scoala , face temele ... si ghici ce face ea .... ii cade cu tronc un alt coleg de-al nostru casatorit , tatal a doua gemene minunate ,SE lupta sa il desparta de sotia lui ! de asta ce zici ....?

De la: pitiTa_, la data 2014-01-29 11:30:48Pentru a-ti salva casnicia e mai bine sa nu ajungi in astfel de situatii.
Nu orice salvare este functionala, apoi, te vei numi salvatoare/or in
loc sa-ti dai seama ca traiesti cu adevarat. Eu sunt de parere ca e mai intelept/benefic sa contribui la bunul mers al casniciei si in mometul cand auzi/simti ca scartaie, sa o "ungi" o singura data cu ce-i prieste, si daca tot nu se schimba nimic lasi timpul sa rezolve problema pt. a nu lungi suferinta.

De la: miky65, la data 2014-02-04 18:15:05
Exact acest lucru mi se intimpla mie de ceva vreme.Astazi am certitudinea.Nu ma mai simt femeie,ma simt ingrozitor,am plins toata ziua si nu stiu ce sa fac! Cred ca am incercat totul insa,acum ,sotul meu a cunoscut o moldoveanca (neaga cu vehementa ca nu-i asa si sunt nebuna) dar am gasit factura de hotel (2 persoane)si chiar in aceste conditii neaga spunind ca asa se factureaza in rep.moldova!!!Va imaginati la ce nivel ridicat al minciunii a ajuns?Sunt disperata.Cred ca nu mai pot face nimic! Inp lus,doreste sa ne extindem afacerea (culmea tupeului)adica eu sa continui sa muncrsc sa-i furnizez bani (cheltuie 1000 eur in 3 zile in moldova ,de 2 ori pe luna,deci faceti socoteala!!!)