Am doi nepotei:Unul de o luna si doua saptamani si altul de doi anisori,doua luni si doua saptamani.Baietelul cel mare dormea foarte bine in camera lui pana acum zece nopti, cand parintii lui s-au trezit la miezul noptii cu el in camera lor ,din care n-a mai vrut sa plece.A intrat in camera lor,l-a cautat pe fratiorul mai mic in patutul lui,l-a mangaiat si s-a urcat in patul lor.
Daca inainte la ora noua pm se culca fara a opune rezistenta,acum nu mai vrea sa mearga in camera lui,in patutul lui.
Parintii il adorm seara in patul lor,il transfera in patutul din camera lui aflata la doua camere distanta.Noaptea baiatul se trezeste,vine in camera lor si adoarme pentru 2-3 ore,se trezeste din nou si....
Dimineata merge la cresa si se comporta normal.Ba chiar dupa prima" noapte de insomnie" a vrut sa ia de la cresa o suzeta si o jucarie pe care sa le aduca fratiorului mai mic.
Ce n-as da sa inteleg ce se petrece in sufletelul lui nevinovat!!!!!!!!!!!! Dragoste de frate,gelozie, cosmaruri,...,cate ceva din fiecare.........?!!!!! 
Ce parere aveti?!
Orice sfat ne va fi de folos.
Va multumim mult.
|
garbo_382132
Postat pe 10 Ianuarie 2014 16:57
|
|
Pai daca toata actiunea , tot ce e mai palpitant se intampla in dormitorul parintilor, toata lumea e acolo, vrea si el , e bine ca nu e rautacios cu cel mic, daca se simte exilat la culcare in camera lui!
|
edelweiss_3881
Postat pe 10 Ianuarie 2014 18:18
|
Al meu a facut la fel,si nu l-am chinuit,l-am lasat sa doarma in pat cu noi.
sotul meu cand era mic de 4 ani,la fel voia sa doarma cu parintii,,si nu l-au lasat,si inca isi aminteste de frica prin care trecea,si ce greu adormea,cu cata frica in suflet.
De ce sa chinuim copiii,stiu de filosofia care zice ca trebuie sa doarma singur in patul lui,dar exista pentru fiecare copil o varsta cand trece prin cosmaruri,si vrea sa simta ca este aparat.
Stiti ce important este somnul,de el depinde sanatatea,dar mai ales inteligenta.Si,daca nu dormi timp de sase luni bine,dupa asta organismul este obosit,si se imbolnaveste.
Cel mai bine este sa doarma un timp cu parintii,pana ii trece.
Eu si sotul meu amandoi am trecut prin asta,eu la 5 ani,el la 4,si asa am inteles pe baiatul nostru si nu l-am chinuit,acum are 8 ani,doarme in patul lui fara nici un cosmar,timpul a trecut,totul se rezolva.
E normal sa se simta singur,mai ales ca are doi ani doar,si nu stie inca,nu intelege multe lucruri.
salvati baietelul,mai tarziu va avea fobii,si amintiti urate pentru toata viata,in legatura cu chinuiala asta noaptea.E pacat,el sufera mult mai mult decat inteleg parintii,ca daca ar fi inteles,l-ar mai fi lasat un timp langa ei.
Noi avem de fapt doi copii,si la un moment dat,dormeam toti patru in aceeasi camera....bebele in patut dar langa patul nostru,si baiatul chiar in patul nostru,.....acum totul e bine,daca ai rabdare trece in timp,se rezolva.
Nici pe mine nu m-au lasat sa dorm cu parintii mei,,si acum am niste cearcane...de la insomniile de atunci,si imi amintesc si eu ce groaza aveam la fiecare zgomot din camera....
|
|
|
daniilia
Postat pe 18 Ianuarie 2014 03:46
|
Asa sunt cei mici cind fratiorul lui doarme cu parintii el nu intelege de ce nu poate si el ,se simte parasit ,asa incit cel mai bine ar fi daca se mai poata pune un patut si pentru el in camera parintilor,iar dupa un timp el va intelege ca cel mic are nevoi speciale ,alaptat noaptea ,schimbat si ca si el este la fel de iubit.Cum a scris si Dani f. bine astfel de lucruri lasa adevarate rani in sufletele fragile ale copiilor.
Sa va traiasca nepoteii si in timp toate se rezolva... cu rabdare si dragoste.
|
fengari
Postat pe 18 Ianuarie 2014 17:10
|
|
E evident ca e o dorința de a nu fi "uitat" primul copil pt ca cel mic doarme cu părinții. Nu pricep de ce singura varianta de rezolvare este sa doarmă copilul de 2 ani cu mami si tati si de fapt nu i-a trecut nimănui prin cap sa mute copilul mai mic in aceeași camera cu fratele mai mare. Pt ca are o luna? Si ca e mai comod părinților asa? Ei singuri fac Diferențe între ei daca procedează asa.
|
Gmihaela
Postat pe 19 Ianuarie 2014 09:12
|
Eu am doi copii cu o diferenta de 2 ani si 2 luni intre ei. Inca din prima noapte cand l-am adus pe cel mic acasa l-am pus in camera cu cea mare. In prima noapte fetita (care e mai mare) s-a tot trezit de cate ori plangea si cel mic asa ca pe la 3 noaptea am mutat-o la noi ca sa se odihneasca. Apoi insa s-a obisnuit si nu se mai trezea. Acum au 7 respectiv 5 ani si dorm in continuare impreuna in camera, in paturi separate. Iar daca peste noapte unul din ei se trezeste si vine sa doarma cu noi, nu trece mult timp si vine si celalalt suparat ca el doarme singur. Si ne chinuim toti 4 in acelasi pat. Nu sustin ca e sanatos, normal, bine, etc. Insa uneori ei se plang ca viseaza urat si ca doar alaturi de noi pot dormi bine. Asa ca daca asta ii linisteste si le aduce somnul de care au atata nevoie, atunci asta le oferim.
Asa ca ma alatur si eu parerii celorlalti si spun ca nu e cinstit ca cel mic sa fie exilat in alta camera singur, iar bebele sa doarma cu parintii. Prin faptul ca il iubeste si ii aduce atentii dovedeste ca este un copil deosebit de dragastos si afectuos si nu-si exprima frustrarea prin violenta. Incearca sa copieze comportamentul parintilor. Insa daca nu va fi inteles si auzit s-ar putea ca aceasta dragoste sa se transforme in violenta.
|
cretunencu
Postat pe 19 Ianuarie 2014 11:25
|
Reactia celui exilat in camera lui era normala! ....la doua camere distanta?! bine ca nu este la doua etaje distanta.!!!
Cand va ganditi sa mai faceti un copil pregatiti-l pe celalat!!! Eu in locul vostru as fi pus camera copiilor langa a mea (langa a parintilor) si i-as pi pus pe amandoi acolo , cu usi deschise cu tot ca sa aud cand plange cel mic; sau mai mult , as fi facut in asa fel incat o perioada de timp (cateva luni) sa dorm la ei in camera (deci mama sa doarma in ca,era copiilor) ca sa ma asigur ca totul e bine.
Dar se putea si fara "sacrificiul" mamei de a nu mai dormi cu PUTZA tatalui in pat pentru cateva luni si i-as fi pus in camera alaturata luandu-mi masurile de precautie , adica sa aud tot ce se intampla acolo ca sa pot sa intervin la timp
|
adeline
Postat pe 19 Ianuarie 2014 11:41
|
Sunt convinsa ca este vorba de frici. Poate au aparut in urma unui vis urat.
Daca as fi mama lui, as gasi o solutie ca sa nu mai doarma separat de mine, pentru a nu ii mai amplifica fricile.
Nu cred ca este vorba de rasfat, sau de gelozie .
|
rodica_stefane
Postat pe 19 Ianuarie 2014 12:05
|
eu n-as putea sa dorm daca stiu copilul "la doua camere distanta" Bine ca nu e in casa vecina...ca si aia tot cam "la doua camere distanta" inseamna. Sau e in camera alaturata cu toate usile deschise ca sa pot sa aud si cind se intoarce in pat, sau in camera cu noi.
Pot fi incendii, pot fi efractii sau cutremure, se pot intimpla diverse incidente peste noapte, sau pur si simplu poate sa faca febra sau sa vomite sau ii fie rau - cum sa izolezi un copil mic in celalalt capat al casei?!
|
quasaria
Postat pe 19 Ianuarie 2014 12:12
|
cum sa tii copilul la doua camere distanta? copilul meu era la scoala si nu statea singur in camera pana la 9 ani..Daca ramanea singur se ascundea in coltul patului pana venea cineva in camera, dar noaptea singur? Doamne fereste , ce fel de mama esti? mai si intrebi ce are ? Culca ambii copii intr-o camera, si tu cu ei, sau daca nu vrei tu ca mama, lasa-l pe tatal lor, poate este mai sensibil tatal. Sau si el este la fel ca tine.? Si, .. apropo .. aveti timp sa faceti si dragoste, doar nu o faceti toata noaptea. Ce dumnezeu !!! asa apar probleme la persoanele mature, ba chiar mult mai repede. Cand v-a merge la scoala v-a avea probleme, v-a fi inhibat si multe altele. Ma intreb , cati ani aveti voi doi parinti si ce nivel de educatie aveti. Acest copil nu o face din gelozie fata de fratiorul sau , ci datorita faptului ca este speriat. Cum sa nu fie speriat un copil singur intr-o camera in miezul noptii! ce-i asa greu de inteles ? Sau va luati responsabilatea sa cresteti copii cum trebuie sau apelati la protectia copilului si stiu ei ce au de facut cu acest doi copii. 
|
garbo187640
Postat pe 19 Ianuarie 2014 15:13
|
copilul poate sa fie sau nu speriat - de ex. fie-mea avea aere de "independentza" de cind a inceput sa se ridice in fund.... Asta nu inseamna ca eu percutez la toate ideile ei cretze despre cit e ea de mare si tare si neinfricata si poate sa ramina singura acasa sau sa doarma singura sau sa plece singura la scoala... scufitza rosie prin padure.... samd.... 
Dar in fond tu esti mama si, vorba codului rutier, trebuie sa actionezi "pentru prevenirea oricarui pericol". 
|
quasaria
Postat pe 19 Ianuarie 2014 15:19
|
|
Doamna, s-a spus deja ca nu este normal sa doarma copilul de doi ani singur, la doua camere distanta (??!!)de parinti si pe buna dreptate, mi se pare o cruzime fata de el, este si el atat de mic si are nevoie sa se simta in siguranta, dar este prea mic si sa inteleaga ca bebelusul are mai multe nevoi decat el. Rezolvarea mi se pare foarte simpla si evidenta: mama sa doarma cu bebe ca sa-l poata alapta, schimba, observa peste noapte, iar tatal cu baietelul de doi ani care are si el nevoie noaptea sa i se dea apa, ceai, sa fie dus la baie, sa fie mangaiat si imbratisat. Stiu ca nu-i usor, dar a fost alegerea parintilor si drept urmare nu trebuie sa sufere cei mici. Ca sa nu credeti ca vorbesc din carti, va spun doar ca baiatul meu cel mare avea un an si o luna cand s-a nascut fratele lui, deci situatia a fost si mai complicata, dar este doar o perioada trecatoare. Va doresc multa sanatate si putere tuturor!
|
bucura
Postat pe 19 Ianuarie 2014 15:31
|
|
Nu stiu daca ati bservat dar cea care ne-a cerut parerea nu este mama copiilor ci bunica lor.Nu putem oara fara a fi atit de duri in cuvinte sa ne spunem parerea la o intrebare pusa? Da imi para rau s-o spun dar e cineva perfect in viata ,cei care sunt critici atit de vehementi voi sunteti perfecti?Dumnezeu stie ca nu e greu sa fii milos ,cu intelegere pt. cei de linga noi ,sa le indepartam suferintele si nu se le provocam altele.Va doresc ,numai bine si doamna,dumneavoastra care ne-ati cerut parerea nu fiti suparata sunt sigura ca toti s-au gindit la binele celor mici ......inainte de toate.
|
fengari
Postat pe 19 Ianuarie 2014 17:35
|
|
Eu am nascut 3 copii, inteleg destul de bine ce e in sufletul lor, in primul rand faptul ca a aparut alt fratior in peisaj ii confera lui un sentiment de nesiguranta, si de teama de a nu fi iubit la fel de mult ca cel mic. In cazul acesta ce recomand eu parintilor este sa faca efortul de a dormi ei separat o vreme, cu scopul de a oferi micutului o siguranta, el inca are nevoie de caldura mamei, e prea devreme sa pui un copilut singur in camera lui, copii trebuie singuri sa se desprinda de parinti, nu invers, pentru ca va ramane in inima lui mereu cu un gol. Eu zic ca cei mari pot sa se intalneasca si altfel nu i musai sa doarma unul langa altul, si sa doarma copilutul cu mama lui binenteles daca aceasta este o mama iubitoare si stie sa si imparta dragostea spre ambii copilasi, sau sa faca cu schimbul sa doarma ba cu tata, ba cu mama, important este ca acel sufletel micut sa simta ca e iubit. Imaginati-va doar cum se simte, noaptea singur in patutul lui, mami cu tati si cu cel mic in aceeasi camera, iar a doua zi din nou singur intre straini. e cel mai mare chin pentru el.
|
ShantiL
Postat pe 20 Ianuarie 2014 10:03
|
|
si inca ceva, ce doamne iarta ma e in capul lor, oricum e in maternitate, nu poate sa lase copilutul acela acasa sa se bucure de copilarie, de ce l chinuie cu cresa? nu va fi suficient sa stea printre straini cand va creste mare? nu judec pe nimeni dar acolo nu merge ceva bine, singur noaptea in pat, fara iubirea si afectiunea mamei, ai in loc sa stea acasa si el sa se bucure de familie il trimit la cresa.
|
ShantiL
Postat pe 20 Ianuarie 2014 10:13
|
partea cu cresa e alta discutie. Nu inteleg de unde manelele astea cu valeleu, singur intre straini, si care ar fi virsta recomandata in satul vostru sa intre in colectivitate?
La cresa poate interactiona cu copii de virsta lui, lucru mult mai educativ decit sa stea lipit de fusta mama-sii.
|
quasaria
Postat pe 20 Ianuarie 2014 10:42
|
|
Ai dreptate, ShantiL, si mie mi se pare nepotrivit sa duci copilul la cresa cand e asa mic,avand in vedere cam care este situatia in cresele din Romania. Nu exista persoane pregatite cu adevarat sa se ocupe de copii atat de mici, li se da mancare de cantina, nu sunt schimbati la timp cand se uda, etc. Nu stiu cum e prin alte tari, dar eu nu mi-as duce copilul atat de mic decat la gradinita cu program scurt, incepand cu varsta de trei ani. Iar acasa nu este nevoie sa stea doar de fustele mamii, alor mei nu le ajungea ziua ca sa faca tot ce (credeau ei) aveau de facut, eu doar ii "coordonam". Si imi pusesem educatoarea in cap pt ca nu-i trimiteam la gradi la 8, ci la 9, ca sa mai prinda o ora de somn, oricum aveau sa se scoale de dimineata cand incepeau scoala. Copiii nu trebuie rasfatati , ca sa nu intampine nici ei, dar nici noi, parintii, dificultati pe masura ce cresc, dar nici chinuiti, privati de afectiunea parintilor, care este mai impt. decat toate celelalte nevoi la un loc.
|
bucura
Postat pe 21 Ianuarie 2014 10:50
|
Cred ca nu intelege de ce fratiorul lui poate sa doarma in camera parintilor si el nu. Doar si el face parte din aceeasi familie.
Probabil daca ar avea camera alaturata si, pentru inceput, parintii sa lase usa deschisa intre camere ar fi mai usor pentru copil.
|
garbo_393261
Postat pe 21 Ianuarie 2014 11:17
|
:: Va multumesc tuturor pentru raspunsurile intelepte pe care mi le-ati dat.
De la fiecare dintre d-stra se poate desprinde un sfat util, dar mai ales calitatea de mame iubitoare si preocupate pentru binele micutilor lor.
Am vazut de atatea ori multa durere in jurul meu si multi oameni care trec indiferenti pe langa durerea cuiva, poate pentru ca fiecare are durerea lui pe care uneori abia o duce, D-stra n-ati trecut indiferente si mi-ati dat putin din experienta si timpul care va este atat de pretios.
Trebuie sa fac insa cateva precizari:
1)Va pot asigura ca parintii nepotilor mei sunt foarte buni parinti,isi iubesc copiii si aplica o metoda prin care sa-i pregateasca "astazi " pe copii pentru "maine";
2)Deocamdata ei stau cu chirie si nu dispun de casa asa cum si-ar dori ei;
3)Nu se pune in nici un caz problema ca "nu pot dormi parintii separat din motive "fizice".Ei considera ca-l pregatesc pentru "ziua de maine",sa fie curajos si puternic.Aveti dreptate ,poate ca este prea devreme pentru asta.
4)
Mama copilului are numai patru luni concediu de maternitate si este obligata sa-si duca copiii la cresa din motivele:
a)cresa este foarte bine dotata si organizata
b)copiii sunt foarte bine supravegheati si ingrijiti de un personal bine pregatit si preocupat de binele micutilor;
c)copilul socializeaza,isi petrece timpul in mod placut si util pentru fiecare etapa din viata lui.,invata lucruri pe care poate acasa nu le-ar asimila asa de bine;
d)daca s-ar fi intamplat ceva neplacut pentru el la cresa presupun ca s-ar fi manifestat si nu ar fi vrut sa mai mearga acolo,dar el se bucura mai ales acum cand incepe sa aiba si prieteni de joaca;
.........Nu vreau sa va mai plictisesc si cu altele.
Va multumesca inca odata din tot sufletul pentru ca nu ati trecut indiferente pe langa problemele noastre.
Va dorim sa fiti sanatoase ,sa aveti copii sanatosi si cu noroc in viata si sa va bucurati de ei asa cum ma bucur eu,bunica de fetita si ginerele meu si de cei doi nepotei dragi.
Pe curand!
|
garbo_382132
Postat pe 21 Ianuarie 2014 14:20
|
bucura, cind sint mai multi copii in casa de virste relativ apropiate e ok. CInd e unul singur (si un bebe mic, care capteaza toata atentia mamei), nu cred ca poate fi stimulat suficient acasa... Din proprie experienta, nu toate cresele/gradi in RO sint horror.
Iar partea cu lipsa afectiunii.... pardon  - nu l-a luat in armata cind a plecat la cresa...
|
quasaria
Postat pe 21 Ianuarie 2014 14:48
|
|
Q, ce-mi place mie la tine este ca intelegi lucrurile si situatiile in esenta lor, ai o inteligenta rationala de tip masculin, esti foarte analitica, si acolo unde itele par foarte incalcite pt cei mai multi, ca o harta greu de deslusit, tu vii si faci ca lucrurile sa para clare ca lumina zilei. Imi place mereu sa-ti citesc comentariile, tocmai pt ca stiu ca vor fi altfel, diferite, transante si ascutite ca lama de pumnal. Tu ai un dar pe care nu multi il au si care te-a ajutat sa razbesti. Pana la urma, sa fii inteligent sau prost ca si a fi urat sau frumos, sunt daruri sau lipsuri cu care ne nastem si prea multe nu putem face ulterior. Ce n-am inteles un timp: cum poate o femeie inteligenta ca tine sa se infurie asa de usor din pricina unora mai putin "daruiti", sau cand cineva are alta parere decat a ta,incat sa-si puna fustele in cap de-a dreptul. Apoi m-am gandit ca suferintele din vietile noastre lasa urme adanci, orice am face, si la fiecare dintre noi ies la iveala in fel si chip. Eu stiu ca nu sunt vreo Einstein cu fusta, dar nici o tampa nu sunt, insa cand cineva este badaran cu mine sau ma simt nedreptatita, am o reactie de soc, adica raman blocata pur si simplu, amutesc, de zici ca-s retardata. Revenind la topic, niciodata nu voi fi de acord cu ideea de a duce un copil la cresa, din motive foarte pertinente si profunde, dar nu insist. Stiu ca sunt situatii cand chiar nu se poate altfel, dar ii deplang pe bietii prunci pt ca stiu ce suferinte vor purta cu ei, si mai tarziu ce suferinte vor provoca altora din cauza asta. Gradinita da, e necesara, dar ideal ar fi dupa modelul unora particulare din Bucuresti, nu stiu daca am voie sa dau nume si nu o fac, dar acolo mi-as fi dat copiii cu bucurie.
|
bucura
Postat pe 22 Ianuarie 2014 11:40
|
bucura, multumesc pentru apreciere. Iar daca iti e mai simplu sa digeri povesti romantate - desi n-au nici o legatura - poti sa o faci. Dar sa revenim la subiect.
Partea cu "bietii prunci" dupa parerea mea nu e deloc logica, e pur reactie postpartum (si eu jeleam de mama focului ca am adus un copil in lumea asta rea, dar mi-a trecut inainte sa ajunga odorul la virsta de cresa). Si nu e deloc incurajatoare atitudinea asta pentru modul in care ii pregatesti pentru viata.
Dupa parerea mea, sa le inoculezi faptul ca singurul loc unde trebuie sa se afle si le va fi bine e sub fusta mamei e cel mai rau lucru pe care il poti face pentru ei.
|
quasaria
Postat pe 22 Ianuarie 2014 12:24
|
problema se pune asa:
majoritatea mamelor isi cresc copiii dupa vechea ratiune ca: sunt mici saracii si trebuie ocrotiti.
dar ii ocrotesti cind sunt mici, dar cind cresc se vad dintr-o data intr-o lume pe care nu o inteleg pt ca a fost sub fusta mamei prea mult timp si viata lor a fost doar desene animate. din start ai condamnat copilul ala sa fie un dezechilibrat in societate, slab, neputincios. si cautind fusta mamei tot timpul ca sa se simta ocrotit.
|
vivacedonna
Postat pe 22 Ianuarie 2014 14:38
|
De obicei cand vad ca cineva o tine una si buna ca numai si numai parerea lui aia buna, renunt sa mai "combat", pt ca ar fi pierdere de vreme. Cred ca ar fi inutil si daca as preciza ca lucrez cu copii cu probleme ca urmare a modului gresit in care au fost crescuti, neglijati, abandonati in cadrul propriilor familii, dar si in strada,si ca sunt fericita mama a doi flacai echilibrati, pe picioarele lor, si ma opresc aici cu laudele. Cat sunt mici chiar trebuie ocrotiti(chiar si cand sunt mai mari), dar asta nu inseamna, repet sa stea de fusta mamii. Dar au nevoie sa fie intre-un mediu pe care il percep ca prietenos, sa fie incurajati in micile lor incercari de fiecare zi, sa poata sa exprime ce vor sau ce nu vor. Cum poate fi inteles un copil de doi ani, cand el abia vorbeste, si se stie ca numai parintii sunt cei care reusesc sa inteleaga ce spune copilul lor la asemenea varsta, dar chiar si mai tarziu in cazul unora. Cine a spus ca daca sta acasa, trebuie sa se uite numai la desene animate? Cand se intampla asa, e pt ca asa le convine parintilor, le e mult mai usor sa nu se implice si asa scapa de ei. Nu merge asa, trebuie implicare totala, si pt ca la varsta asta sunt foarte curiosi, trebuie ajutati sa cunoasca si sa invete.
Nu numai ca n-am jelit ca mi-as fi adus copii intr-o lume rea, ba dimpotriva, mi s-a parut ca au nimerit destul de bine, mai ales ca de mine depindea ca ei sa o perceapa rea sau buna. Este adevarat ca baietii mei au fost unii dintre cei mai zbantuiti copii de care am auzit vreodata, dar eu le-am inteles curiozitatea, nevoia de nou, dorinta de a zburda, de a se catara, de a risca si i-am incurajat, chiar daca eu eram mereu epuizata. Parintii de moda veche i-ar fi catalogat ca obraznici, dar ar fi o confuzie. Erau doar veseli, bine ingrijiti, stimulati sa afle, sa descopere. Erau cei mai politicosi copii, respectuosi, de la inceput au vorbit persoanelor necunoscute, chiar si rudelor, cu pronumele de politete, au fost elevi f buni.Pt ei fiecare zi era ca o poarta spre noi aventuri si se bucurau de fiecare intamplare din viata lor ca de o minune. Cel mai important bagaj pe care il luam in lumea asta cu noi este afectiunea pe care am primit-o cand am fost copii. Fara ea suntem schiopi si lovim in altii, fara sa aiba aia vre-o vina pr golurile noastre sufletesti. Si pe urma cerem sfaturi pe forumuri in legatura cu mitocanii care ne umilesc sau cu materialistele lipsite de suflet.
Q, nu te grabi sa-mi multumesti, am spus ca esti inteligenta si ai o minte ascutita, si am mai spus ca asta e un dar, nu un merit. Dar mi se pare ca nu esti inteleapta. Si intelepciunea tine de modul in care ne raportam la oameni si la mediu cu tot ce inseamna el. Si o inteligenta seaca, fara intelepciune, nu poate fi nimanui de folos, nici celui care o detine.
|
bucura
Postat pe 22 Ianuarie 2014 17:01
|
bucura, asta nu e un forum despre ce as fi eu si cum consideri tu ca ar trebui sa fiu.
Intre noi fie vorba, ca tot am ceva timp la dispozitie: detest ideea de "intelept". Pentru ca e un calo magar. Nu reprezinta inteligenta, nu reprezinta afecte, e un fel de "inteligenta emotionala" care dupa parerea mea e un alt patetism corporatist, ca vision, mission sau proactive.
Cineva ma intreba ce mi-as dori pentru fie-mea Mi-as dori sa creada in visele ei - fie si imposibile - la fel de mult cum crede acum. Si sa nu "settle for less". Foarte putin "intelept" dupa parerea ta, nu? E si parerea majoritatii, dar personal as prefera sa fiu la orice capat al scalei, nu la mijloc. Pentru ca acolo as fi EU, nu ceea ce mi-a zis mamica si tovarasa invatatoare ca ar trebui sa mimez ca sint.
In aceeasi ordine de idei, aici copilul meu nu foloseste pronumele de politete, imi pasa ce stie, nu cit e cotata de "buna" la scoala. Si am invatat-o ca sa fie fericita e mai important decit sa obtina medalii. Putin imi pasa daca va fi performer. Nu o cresc sa dea inapoi nimic societatii. Ci sa ia - sa ia ea ce poate mai frumos de la viata in intervalul in care traieste.
Sper ca remarci faptul ca nu m-am folosit de functii, de mediul in care lucrez sau de studii ca sa imi argumentez pct de vedere, desi si eu as fi putut. Si asta pentru ca, pur si simplu, pentru mine e irelevant. Pot fi timpiti la orice nivele si pot fi oameni extraordinari la orice nivele sociale si orice profesie. Titlul nu determina cita dreptate au. Ceea ce spun determina cita dreptate au.
|
quasaria
Postat pe 23 Ianuarie 2014 05:20
|
De la: quasaria, la data 2014-01-23 05:20:22
In aceeasi ordine de idei, aici copilul meu nu foloseste pronumele de politete, imi pasa ce stie, nu cit e cotata de "buna" la scoala. Si am invatat-o ca sa fie fericita e mai important decit sa obtina medalii. Putin imi pasa daca va fi performer. Nu o cresc sa dea inapoi nimic societatii. Ci sa ia - sa ia ea ce poate mai frumos de la viata in intervalul in care traieste.
sti ce mi-a spus copilul meu dupa o partida de sah in care putea sa cistige? l-am intrebat doar de curiozitate de ce nu a cistigat.
''important e sa participi, nu sa cistigi totdeauna'' raspunsul unui copil de 10 ani
el a fost fericit ca celalalt a fost fericit dupa partida si nu a plins ca a pierdut.
|
vivacedonna
Postat pe 23 Ianuarie 2014 09:09
|
Va recomand lectura cartii "Conceptul continuum". E genul de carte care chiar poate schimba lumea... Pt mine a fost o mare revelatie, desi multe aspecte le intuiam demult, doar ca eram prea mult marcata de "teoriile" oficiale, care se dovedesc tot mai mult paralele cu realitatea si principiile vietiii...
http://cuibarel.ro/produse.php?produs=Conceptul Continuum &h=VFI0qVz4Ml0P3QyAXTYnFpaiXewB5UbIG6Aphdcs6nVOHio=
|
garbo214800
Postat pe 23 Ianuarie 2014 20:39
|
Q, eu n-am vorbit de nici o functie, pt ca eu chiar n-am una (nu-s director, sef pe undeva). Am o slujba destul de prost platita pe la noi, si nici bacsisuri nu primesc:) , ci am spus ca lucrez cu copii si adolescenti cu probleme emotionale, de integrare, de adaptare, si pt ca fac cu multa implicare ceea ce fac, pt ca imi pasa, le cunosc indeaproape problemele, cauzele care au dus aici, nevoile pe care le aveau si le au.
Si nu cred ca este parinte normal pe lumea asta care sa vrea altceva decat ce-i mai bine pt copilul sau.. Doar ca nu-i suficient. Si difera de la caz la caz, de la copil la copil. Eu am vazut cat de diferiti sunt copiii mei, unul fata de altul, si am fost nevoita sa aplic metode diferite, sa am reactii diferite la ce si cum faceau, sa am asteptari diferite. N-au fost nici niste tocilari, nici olimpici, ci niste copii care au facut fata bine la nevoile scolii, desi daca ar fi fost dupa mine, decat sa fi mers la scoala la anumite discipline care nu le erau de nici un folos, cu profesori blazati sau inepti,i-as fi trimis sa bata mingea in curte sau sa-si ia bicicletele(asa cum faceau in vacante) si sa plece in drumetie, sau orice altceva. Tu ai norocul ca iti cresti fetita intr-o tara in care lucrurile stau cu totul diferit fata de ce se intampla aici, inclusiv la scoala, si chiar esti ajutata si sustinuta de sistem ca fetita sa-si urmeze visurile. Aminteste-ti cum era aici cand ai fost tu eleva. Ei bine, s-au perpetuat toate cele rele de atunci si s-au adaugat altele de acum. Dar rau stau lucrurile la nivel social per ansamblu, dar deja e alta discutie. Spun in concluzie ca de noi, parintii, depinde echilibrul emotional al copiiilor nostri, implinirea lor ca oameni, de cat ne implicam si de cat de aproape ne simt ei. Am vorbit de copiii mei pt ca ajunsi acum la varsta adulta, mi s-a confirmat prin modul in care au evoluat si din cele spuse de ai, ca am procedat bine. Pe la mijlocul saptamanii ma suna si-mi spun: gata, vineri venim acasa sa ne incarcam bateriile, facem o excursie pana la... sau stam trei zile la munte sau la mare, vedem noi, te mai scoatem si pe tine in lume... Si eu le replic de fiece data ca ei trebuie sa iasa cu prietenii lor, nu cu mine, iar ei imi dau acelasi raspuns: da' de ce nu ne lasi tu pe noi sa avem cate o mica bucurie cand vedem reactiile celor din jur cand suntem impreuna. Iar acum o sa ma impaunez putin. Eu masor 1,63 m si am 56 de kg, n-am renuntat inca la parul lung, desi ar fi cazul, si mi-am pastrat ceva din inocenta de altadata(fiu-meu mai mare ma ironizeaza ca am un aer de neprihanita, tat-su mi-a zis ca de bleaga, acuma na...). Ei au peste 1,85 m, sunt bine facuti pt ca fac inot, ski, tenis. Si cand suntem impreuna suntem ca niste frati, nu ca mama cu fiii. Iar oamenii se uita intr-un fel anume cand vlajganii mei ma striga pe mine, aia mica,mama!
Stiam, dar mi-au spus si ei ca au trecut prin multe greutati de cand au plecat de acasa si ce le-a dat putere a fost tocmai rezerva nesfarsita de afectiune pe care au primit-o in copilarie, si nu numai de la mine, ( desi au un tata,e ca si cum n-ar fi) dar bunicii din ambele parti i-au iubit si le-au fost aproape cu sufletul, daca altfel n-au putut si asta a insemnat mult.
Ma uit la copiii cu care lucrez: le mai dau cate o hainuta sau un dulce si se bucura, dar nu ca atunci cand le arat ca-mi pasa de suferinta lor si ma suna sa-mi ceara un sfat, sau sa mi se planga de ceva. Si cand vad ca au nevoie, le iau si mana si o strang in palma mea, iar pe cei mici ii iau in brate si-i strang la piept si ma doare durerea lor. Si nu stiu nici acum sa ma protejez pe mine desi am citit tot felul de carti pe tema asta, sufar pt toti si singura explicatie e ca eu n-am primit in copilarie afectiunea de care am avut nevoie, ma identific cu ei, si sunt cu sufletul schiop, vulnerabila si hipersensibila.
|
bucura
Postat pe 24 Ianuarie 2014 11:43
|
bucura, diferenta dintre tine si alte mamici e ca ai invatat din greselile altora in primul rind. pt ca in viata nu e destul sa inveti doar din greselile tale.
cumva ai stiut sa satisfaci nevoile copiilor tai si mai apoi pe ale tale.
ei, alte femei isi cresc copiii dupa nevoile si dorintele lor, nu ale copiilor lor.
si aici este greseala fiecarei mame. pt ca monopolizeaza lumea copilului si il educa in mod egoist.
|
vivacedonna
Postat pe 24 Ianuarie 2014 12:03
|
bucura, eu am fost unul dintre copiiii aceia.
Si da, sufletul, ca si trupul, poate fi ranit - dar si sufletul, ca si trupul, se vindeca. Nu stiu daca mai greu sau mai usor. Dar pot confirma ca se vindeca. Iar copiii au o forta vitala fantastica.
Fie-mea e mica. De cind s-a nascut am inteles sa, atit timp cit avem impreuna, trebuie sa o invat sa traiasca si sa fie fericita cu mine - sau fara mine. Sa o invat ca lumea asta e frumoasa, ca e un miracol, ca e locul unde isi va implini visele, cu mama-sa sau fara mama-sa, cu boyfriendul X sau fara el, cu sot sau fara, cu copiiii ei proprii sau fara. Pentru ca toti, in afara de ea insasi, sint doar etape din viata ei. Si sint doar temporari. Esential e sa fie ea insasi buna cu ea. Sa se iubeasca, sa se inteleaga, sa aiba incredere in ea, chiar si atunci cind nimeni altcineva nu va avea.
Si da, o iubesc din tot sufletul, si stie ca o iubesc din tot sufletul, si stie ca toata lumea din jurul ei o iubeste, dar n-as vrea ca punctul ei principal de sprijin sa fie afectiunea, intelegerea sau aprobarea altcuiva. A nimanui.
De fiecare data cind ma intreaba "de ce" sau "pot sa" o intreb "tu ce crezi?" Si uneori vine cu teorii surprinzator de avansate pentru virsta ei. La ultima discutie cu profesoara, mi-a spus ca fie-mea intreaba "de ce avem acum sport, neaparat." Sau "de ce neaparat sa vorbim pe rind". Am ris. I-am explicat ca asa am educat-o eu. Si ca ma astept sa existe un raspuns logic pe care copilul meu sa il poata digera si sa i se para just. A fost de acord cu mine...
|
quasaria
Postat pe 24 Ianuarie 2014 13:57
|
12:07, 15 Iulie 2024
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri