Eu si sotul meu suntem impreuna de 8 ani, casatoriti de 7. Avem o fetita de 2 ani si cam de cand a aparut ea relatia noastra nu prea mai merge. Suntem obositi, stresati, nu mai avem rabdare unul cu altul si pe deasupra el lucreaza noaptea, iar eu ziua, deci petrecem foarte putin timp impreuna.
Problema noastra cea mai mare este ca suntem doi oameni extrem de diferiti. Eu sunt o fire pasionala, romantica, am nevoie sa il am aproape, imi place sa fac mereu cate ceva, sa calatorim, am zeci de hobiuri. El e foarte calm, dar distant, introvertit, comunica foarte greu, parca are universul lui in care nu lasa pe nimeni, nici macar pe mine, singurul lucru pe care l-ar face e sa se uite la filme -e drept are foarte putin timp liber- si efectiv s-a racit foarte mult. E genul de om care munceste mult, stie sa ofere o viata linistita, un tata exemplar dar eu ca femeie ma simt invisibila langa el, singura si cand nu e acasa, dar si atunci cand e.
De la inceputul relatiei mi-am dat seama de diferentele dintre noi dar ne simteam foarte atrasi unul de altul si am investit multa rabdare si compromisuri si era mult mai usor sa trec peste lipsuri. Acum de cand cu fetita, nu mai am aceeasi doza de rabdare si aceeasi toleranta si efectiv nu vreau sa mai tot las de la mine si sa ma prefac ca nu e o problema.
De vreo jumatate de an insa, a mai intervenit ceva. La intalnirea de 10 ani de facultate l-am reintalnit pe barbatul de care m-am indragostit pt prima data ca o nebuna in timpul facultatii. Circumstantele au fost de asa natura ca nu am fost niciodata impreuna, desi au fost cateva episoade intre noi, dar am ramas foarte buni prieteni. Un om minunat, un adevarat Fat Frumos, care mi se potriveste ca o manusa, imi cunoaste si cele mai ascunse ganduri, si eu pe ale lui. Ne-am intalnit dupa 10 ani, din care vreo 5 am rupt legatura complet, sa ne dam seama cu lacrimi in ochi si tremur in voce ca ne iubim la fel de mult si cu aceeasi pasiune ca la inceputul facultatii. Vi se pare intamplator??
El a acceptat si respectat faptul ca eu am ales pe altcineva si a avut si el o relatie de multi ani pe care tocmai o incheiase cu putin timp inainte de a ne intalni. De cand ne-am revazut am reluat legatura si am ajuns sa vorbim aproape in fiecare zi (online, ca nu suntem chiar aproape unul de celalalt). Pur si simplu sa povestim despre noi si despre vietile noastre cu bune si rele si mi se pare atat de incredibil sa am cu cine sa impartasesc toate astea si sa aud de la el toate vorbele pe care am asteptat atatia ani sa le aud de la sotul meu.. Chiar mi-a dat tot felul de sfaturi sa imi ajute relatia cu sotul meu pentru ca vrea sa stie ca sunt fericita.. Nu a pus niciodata vreo presiune pe mine dar ii simt frustrarea cand stie cata neglijenta si lipsa de atentie suport eu acasa.
Avem atatea lucruri in comun, ne plac aceleasi lucruri, ne completam propozitiile unul altuia, gandim la fel.. Sa fie oare o iluzie chiar si dupa atata timp??
Ce simteam eu pt sotul meu s-a diminuat in timp de cand ne-am casatorit, dar inca tin mult la el, am trecut prin foarte multe si am realizat multe impreuna, plus ca avem fetita pe care o iubim amandoi enorm, dar ce simt eu ca mi-ar putea oferi celalalt pentru mine ca femeie e greu de pus in cuvinte, e ireal. Dupa atata timp sigur nu e intamplator..
Atat doar ca ar trebui sa risc tot ce am acum si sa incep de la zero si la 32 de ani gandul acesta ma sperie de mor.
Am incercat de multe ori sa ii explic sotului cum ma simt dar parca doar se incapataneaza si refuza sa ma asculte si singura replica e "iar te plangi!!!" As vrea sa ma simt fericita acasa mai ales cand ma gandesc la micuta, dar am obosit sa tot ii cersesc atentia, am si eu mandria mea si efectiv simt ca ma impinge in bratele celuilalt..
Va rog sa imi dati un sfat ca simt ca innebunesc. Nu am trait niciodata in atata incertitudine si cu atatea semne de intrebare..
|
Litlstar2011
Postat pe 1 Februarie 2014 22:59
|
Buna seara. E o decizie dificila si sincer n-as vrea sa fiu in pielea ta. Dar te inteleg f. bine. La serviciu am o colega care s-a casatorit cu barbatul ales de parintii ei renuntand la dragostea vietii ei. Ea e o fire romantica care isi doreste la fel ca fiecare femeie iubire si atentie din partea sotului, el e un tip obtuz taciturn. REZULTATUL unei asemenea casnicii stii care e?
Multumirea ca are cu el copii reusiti in viata si profesional. ATAT!
Stiu ca avetiun copil impreuna , dar copii cresc si isi iau zborul iar tu vei ramane neimplinita. Daca crezi ca acel barbat te iubeste cu adevarat si va fi un tata bun ptr. fetita ta, lupta ptr. dragostea ta macar acum daca nu ai facut-o cu 10 ani inainte. Stiu ca nu e usor dar nici imposibil nu este.
Hotararea iti apartine. Sper ca vei lua cea mai buna decizie. KMY.
|
kamydor
Postat pe 1 Februarie 2014 23:49
|
|
Da,mi-am facut TIMP sa o citesc.....e si frumos e palpitant,dar la un aspect cred ca nu te-ai gandit.......a fost sau este iubire cu adevarat intre tine si sot?sau a fost o...iluzie?un certificat care te tine legata sau o dragoste nebuna?celalalt te face sa uiti de tot si sa-ti miste fluturi in stomac????,iti imprima dorul nebun de a fi iubita....AICI e diferenta intre cei doi,stabileste prioritatea!!!!Lasa faptul ca iubiti fetita enorm ,amandoi...e vorba de voi....care e relatia actuala,acum ce simti cand a revenit celalalt?testeaza-ti sentimentele si alege!!!!cu INIMA,lasa-ti mintea sa coboare in inima si-ti vei raspunde
|
|
|
vickybeaty
Postat pe 1 Februarie 2014 23:56
|
 Litlstar, viata bate VIATA la couru' gol de multe ori!
In primul rand o femeie cu studii superioare leaga cuvintele mai exprimativ, deci? ii cusuta cu ata alba dpm.
Povestea are un final nefericit in astfel de situatie.Indiferent ce fel vei lua tu in seama ce se scrie pe aici(ca sfat/parere) in caz ca este intradevar reala, incepe sa te pregatesti de o schimbare.
Cum o sa decurga vei vedea, daca nu te grabesti sa dai fuguta la "mama omida" sa-ti ghiceasca in tarot.
Luand viata in serios, axandu-te pe sentimente si pe posibilitatile care le ai la varsta de 32 de ani trebuie sa-ti asumi raspunderea pe tot ce decizi sa faci. De tine depinde ce vei vrea in viitor cunoscandu-te pe tine tu vei fi raspunzatoare pt. felul in care vrei sa-ti traiesti viata. 
A! chestia cu amicul din fac. m-a amuzat !:-)
Succes!
|
pitiTa_
Postat pe 2 Februarie 2014 00:27
|
Bună ziua, draga mea! Părerea mea sinceră este că "dacă cineva pleacă dintr-o relaţie, nu mai era de mult acolo". Postând povestea tu vrei să-ţi convingi mintea de ceea ce sufletul tău a hotărât deja. Acesta este un lucru extrem de greu şi de complicat şi necesită timp...
Încearcă să te detaşezi de amândoi şi de soţ şi de prieten şi analizează cauzele pro- şi contra pentru care ai continua o relaţie cu actualul tău soţ. Asta fără să iei în considerare că mai există altcineva. Cealaltă persoană nu are nicio legătură, vei rămâne cu el sau nu, timpul va decide şi ... voi.
În acest moment răspunde sincer la întrebarea "sunt capabilă să mă despart de soţul meu?". Poţi chiar să o şi faci - un mic interval de timp, să spunem o săptămână, şi vezi cum reacţionezi. Doar dacă vei reuşi să ieşi dintr-o relaţie, cu minte şi suflet, vei fi "disponibilă" pentru altceva, poate şi mai frumos.
Nu se pune problema de "a alege". Două persoane nu sunt două bucăţi de ciocolată, albă sau neagră. Întreabă-te pe tine ce vrei de fapt.
Cu respect, o zi superbă!
|
Magda_Lungu_1
Postat pe 6 Februarie 2014 13:32
|
parerea mea e sa te dai un pas in spate si sa incerci sa vezi nuantele reale. Albul e prea alb acum, iar negrul prea negru.... in realitate, nu exista culori atit de pure in natura. 
Ca sa nu zici ca te-ai pacalit, nu de altceva.
In rest, la 32 de ani cu o fetitza mica doar a ta e chiar misto. Pe testate.
|
quasaria
Postat pe 6 Februarie 2014 13:47
|
Eu sunt o persoana mai in varsta care are o experienta de viata..
Parerea mea e ca te-ai casatorit de tanara si ca abia acum iti dai seama de neimpliniri!(desi. daca aveti deja un copil e semn ca esti implinita) Cel care ti-a fost coleg in facultate trece si el printr-un moment de criza din cate relatezi. Asa ca... ce sa faca si el? mai incearca...
In fine, eu cred ca nu merita sa risti sa dai liniste si siguranta caminului de azi pe o situatie incerta de maine! Daca si el, in sinea lui, te va judeca pentru ca ai cedat prea usor?
ASA CA... MERGI MAI DEPARTE ALATURI DE FAMILIA TA! POATE INCA UN COPIL VA REZOLVA SITUATIA DE LA SINE!
UITA EPISODUL CU COLEGUL DE FACULTATE! NU MERITA! DE CE NU A LUPTAT CA SA FITI IMPREUNA?
|
Marcela_Borcanescu_1
Postat pe 6 Februarie 2014 14:17
|
Ati scris ca sotul munceste foarte mult .Inseamna ca este si foarte obosit .Credeti ca in aceasta situatie mai poate fi foarte pasional ?
Din moment ce este serios , trebuie sa fiti multumita .
Cred ca dumneavoastra nu aveti prea multe preocupari , de aveti timp sa va ganditi la distractii .
Ce a fost, a fost . Ar trebui sa uitati trecutul, daca vreti sa va fie bine in continuare; mai alea ca aveti si un copil .La copil va ganditi ? O sa va judece mai tarziu .
Sper ca ce v-am scris sa va dea de gandit si sa alegeti solutia cea mai buna pentru toti trei .
|
Argentina_Malcea_1
Postat pe 6 Februarie 2014 14:51
|
L., cea mai buna decizie o iei atunci cind iti asculti sufletul.
Pe de alta parte, nu stiu de ce, sint citeva note false in "noua pasiune"....
Barbatii sint, pina la urma, fiinte complementare noua. Si da, starea lor naturala este sa fie mai orientati pe solutii, mai putin empatici, mai putin "mesteri in cuvinte". Ei invata toate lucrurile astea, asa cum invata ce vrea sa auda o femeie. Sa aiba aceleasi interese si aceleasi sentimente si ginduri si sa dezvolte acelasi tip de relatie - relatia cu cea mai buna prietena, in care analizezi firul de la sosete 10 ore pe telefon - e foarte putin probabil. E foarte putin natural pentru un barbat. Cumva, la ei "pasiunea" are alte culori. Si alte moduri de a se manifesta. Altfel n-ar fi barbati- ar fi femei.
Cind vreun individ devine prea "empatic" in stil feminin, e doar o chestie invatata, si adoptata datorita faptul ca asta crede ca astepti de la el. Exista suflete pereche. Dar inseamna altceva. Sa fie sufletul tau pereche nu inseamna sa fie nici mama-ta, nici confidenta, nici copia ta, nici vreun papagalut pe care sa il duci in lesa si sa ii explici ce probleme iti face barbatu-tau. Frustrarea lui se datoreaza, probabil, rolului efeminat pe care il are in context - nu problemelor tale.
Din ce descrii tu, barbatu-tau pare doar mai natural in rolul de barbat. Am avut mai multe vietati din astea pe linga mine, crede-ma ca stiu ce vorbesc. Il iubesc pe al meu, dar e tot taciturn, tot cu hobbiuri paralele cu ale mele (nu ma astept sa faca hula hoop cu mine la sala...  ), nu ma astept sa discutam seara la cina calitatea tampoanelor, iar daca as tine neaparat sa aud "vorbe dulci" probabil s-ar stradui saracul si ar invata vreo poezie, ca sa imi faca pe plac. Insa nu tin sa le aud - tocmai pentru ca n-ar fi manifestarea lui sincera. Manifestarea lui sincera e cind vine seara acasa si ma ia in brate de pe hol, inainte sa intre in casa - si asta spune, din partea lui, 1000 de cuvinte. Iar daca l-as vedea cu vreo voce care tremura sau cu lacrimi in ochi pe bune ca m-ar strafulgera ca e ceva teribil de rau - a murit careva, vine sf. lumii, crapam toti.... Altfel, genul salcie plingatoare din pura dragoste.... nu cred, din nou, ca ar fi el. Sau ca ar fi vreun barbat autentic, asa cum i-a facut pe ei mama lor. Oricit de dramatic ar fi efectul artistic.
|
quasaria
Postat pe 7 Februarie 2014 01:31
|
|
Alegerea trebuie sa o faci nu in raport de ce situatie ai acum materiala si de fetita,toate conteaza cite putin,dar trebuie sa fii convinsa ca hotarirea care o iei este pt. sufletul tau care este speriat si plinge demult dupa libertate si iubire,dar daca crezi ca nu mai poti trai fara iubire,schimba-ti drumul vietii.Unii pot trai fara sa iubeasca si fara sa fie iubiti,altii nu.
|
garbo255960
Postat pe 7 Februarie 2014 03:58
|
Marcela_, si eu sunt "mai in varsta" nu stiu daca decat tine sau decat alte pers. de pe forum, dar incerc sa explic calm si clar
punctul meu de vedere(pmdv.).
Ideea este ca fata L, nu se simte bine in etapa asta a vietii, nu mai simte iubirea din partea sotului si nu doreste sa i se aprinda calcaile dupa "ex_ studentul" inainte sa "puna" raul in fata, eu stiu cum este dp ei dv. am trait tineretea de studentie in paralel cu viata de familie si o inteleg exact
ce a simtit cand l-a revazut pe ex-ul. Mai mult ca oricand simte cumpana dintre ani, diferenta dintre ce simtea si ce simte acum, posibilitatile materiale si ne_, dintre ea si sot, dar toate astea nu o mai motiveaza. Simte ca nu traieste decat mecanic, se gandeste oarecum la o schimbare matura si responsabila ca sa nu sufere nimeni peste timp.O inteleg si-i dau dreptate pe masura ce fraiele sunt in mainile ei si deciziile depind numai de ea. Viata si fericirea ei nu trebuie s-o cerseasca de la sot, iubit, amant sau mai stiu ce individ care-i intra la suflet.Gresim cand ne educam copiii sa se multumeasca cu putin doar ca acel putin nu face zgomot (la modul general vb.). Asta e sclavia fiicelor noastre fata de alternativele care li se ofera de catre barbatul devenit sot pt. ca mai apoi sa se dedice trup si suflet fara sa primeasca nimic in schimb.Nu asa se traieste si nu asa simti ca traiesti cu adevarat.
|
pitiTa_
Postat pe 7 Februarie 2014 13:21
|
|
ce sti despre fostul coleg? ce iti spune el, de ce nu s-a insurat pana la varsta asta? nu cumva s-a schimbat si ii place sa traiasca liber fara obligatii?
|
lllorena
Postat pe 8 Februarie 2014 19:41
|
incertitudinea este raspunsul cel mai bun.
cand simti incertitudine,e clar ca nu trebuie sa risti,pentru ca atunci cand iubesti cu adevrat,nu mai ai nici o indoiala,si STII SIGUR.
Iti spune inima cu certitudine.
Pur si simplu treci prin stresul cresterii copilului mic,care peste foarte putin s-a terminat,ai adunat oboseala,asta te-a facut vulnerabila.
Nu te impinge nimeni in bratele altuia.
Si pe sotul tau trebuie sa il accepti si sa il iubesti asa cum este,pentru ca niciodata nu ai totul de la un om....cu sotul exista problema asta,cu celalalt va exista alta problema,sau alte probleme....numai la inceput,in primii ani,relatiile sunt bune,apoi iubirea furtunoasa se mai potoleste,si incepem sa nu mai suportam defectele celuilalt......
In jur de 10 ani,o relatie se maturizeaza,si cine trece de testul asta,ramane impreuna pentru totdeauna.
Trebuie sa ai grija de tine mai mult,sa mergi la biserica ca sa simti liniste si calm,si sa iti maintesti acolo ca exista intotdeauna solutii,pentru toate,ca e greu sa schimbi un om,si care sunt prioritatile tale.
Ce este cel mai important nu pentru tine,ci pentru copilul tau.
Si celalal are defecte,pe care dupa al doilea copil,sau dupa cativa ani,nu le vei mai suporta,....s-ar putea sa fii si mai dezamagita....
NU risca,fa o pauza de prima iubire,ca sa poti sa te odihnesti sa se vor clarifica si sentimentele....e o capcana,cand ne intoarcem in trecut...exista sentimente puternice,asa cum avem pentru prietenii din copilarie,pentru ca ne simteam bine atunci,eram si tinetri,si din cauza asta eram asa de fericiti,odihniti,este usor sa iubesti atunci.
Se cunoaste ca esti obosita din faptul ca ti se pare ca la 30 de ani,nu poti face un nou inceput,esti foarte obosita fizic si sufleteste,implicit,nu lua acum decizii,cand esti vulnerabila,e periculor,poti distruge o familie,si viata ta,
|
daniilia
Postat pe 9 Februarie 2014 08:20
|
|
buna fetelor,numai fete/doamne/si au spus parerea,cum spuneati barbatii stau ascunsi.aproape toti am avut probleme in viata,in dragoste.se spune ca nu trebuie sa ti parasesti partenerul ptr altcineva ci doar atunci cand nu l mai suporti.daca sotul nu este romantic si iubitor,asa va ramane ptr ca asa e modelu,apoi nu esti /batrana la 32 ani/altii isi sch viata si la 60.si nu trebuie sa traiesti ptr copii,oricum vor zbura si vei ramane singura,dar ai putea primi o mie de sfaturi,insa tot tu vei realiza ce vei face.ori te multumesti cu viata asta,ori risti sa traiesti emotii /fluturasi/dar dupa un timp sa nu devina /molii/timpul le rezolva pe toate asa ca asteapta,vezi ce ganduri are fostul coleg si nu te mai gandi la viitor,traieste doar prezentul.fi fericita in fiecare zi,esti sanatoasa,tanara,o duci bine,NICIODATA NU vei avea TOT ce ti doresti in aceasta viata,succes.
|
Tiberius
Postat pe 11 Februarie 2014 08:50
|
|
mai intai discutati amandoi problemele voastre si alegeti pentru voi ce vi se potriveste,daca doresti sa mergi inainte fara tatal copilului,mergi inainte cu demnitate si respect,nu il mai iubesti poti iesi din relatie cu capul sus,esti inca tanara,ai viata inainte,traiesteti- o frumos si bucurate de ea!
|
Vlaicu_Costel_1
Postat pe 11 Februarie 2014 23:56
|
|
O parere obiectiva!
|
garbo_14245
Postat pe 12 Februarie 2014 13:30
|
Corect!
chestie de alegere.
|
pitiTa_
Postat pe 12 Februarie 2014 14:19
|
|
Am citit dilema ta, si sunt de parere ca mai intai trebuie sa analizezi posibilitatea de a face asa fel incat sa petreci timp doar tu cu sotul, eventual un mic concediu de cateva zile in care sa fiti doar voi doi, fara copil, sa puteti discuta in voie, despre ce va framanta; trebuie sa acorzi o sansa de revigorare a casatoriei voastre, ca sa nu regretati apoi ! Poate e doar oboseala din partea amandurora, nu ar fi pacat de voi? Va doresc sa va regasiti, cu siguranta mai aveti resurse sa fiti impreuna. Cealalta varianta poate sa fie si mai NASPA . Succes si fericire iti doresc! PS o vorba spune: sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard
|
Vacarus_Viorica_Gabriela_1
Postat pe 12 Februarie 2014 15:47
|
"Avem atatea lucruri in comun, ne plac aceleasi lucruri, ne completam propozitiile unul altuia, gandim la fel.. Sa fie oare o iluzie chiar si dupa atata timp??
Ce simteam eu pt sotul meu s-a diminuat in timp de cand ne-am casatorit, dar inca tin mult la el, am trecut prin foarte multe si am realizat multe impreuna, plus ca avem fetita pe care o iubim amandoi enorm, dar ce simt eu ca mi-ar putea oferi celalalt pentru mine ca femeie e greu de pus in cuvinte, e ireal. Dupa atata timp sigur nu e intamplator..
Atat doar ca ar trebui sa risc tot ce am acum si sa incep de la zero si la 32 de ani gandul acesta ma sperie de mor.
Am incercat de multe ori sa ii explic sotului cum ma simt dar parca doar se incapataneaza si refuza sa ma asculte si singura replica e "iar te plangi!!!" As vrea sa ma simt fericita acasa mai ales cand ma gandesc la micuta, dar am obosit sa tot ii cersesc atentia, am si eu mandria mea si efectiv simt ca ma impinge in bratele celuilalt..
Va rog sa imi dati un sfat ca simt ca innebunesc. Nu am trait niciodata in atata incertitudine si cu atatea semne de intrebare..."
De fapt, cred ca tu nu cauti un sfat, ci o incurajare pentru a-ti parasi sotul si a-l urma pe celalalt. O femeie de 32 de ani cu un copil chiar asa mic ar trebui sa fie indeajuns de matura pentru a sti ca nu poate fi "impinsa" ca o marioneta in bratele altui barbat, nici de indiferenta sotului, nici, mai rau, de infidelitate. Daca te duci, te duci pentru ca asa vrei tu si, in prealabil, iti gasesti ceva scuze pentru linistirea constiintei.
Marea iubire, sufletul pereche care-ti agita fluturasii in stomac si te completeaza lingvistic? Acum mai bine de zece anisori as fi lasat si eu totul pentru un ideal atat de excitant. Acum, cand am ceva mai mult de zece anisori in plus (inclusiv fata de tine) si o fetita pe care o cresc partial singura, nu mi se mai pare o motivatie suficienta si nici necesara. Vezi tu, desi sunt separata de tatal ei de multi ani, ezit sa intru intr-o alta relatie care ne-ar da viata peste cap amandorura (mai ales ca fetita are o relatie foarte speciala cu tatal ei). Dar bineinteles, alegerea e doar ta (consecintele alegerii tala vor afecta insa cel putin trei persoane, dintre care cea care mi se pare cea mai importanta e fetita).
Si fiindca tot vrei un sfat, daca simti ca nu mai rezisti, vorbeste cu sotul tau, spune-i ce simti vizavi de comportamentul lui fata de tine, dar fa- intr-un moment cand sunteti amandoi cat de cat mai linistiti si odihniti.
Ar fi ideal sa puteti avea o scurta vacanta , fie doar si un weekend in trei.
|
charmelen
Postat pe 12 Februarie 2014 19:11
|
Nu te simti implinita in casnicie? Ai facut totul ca lucrurile sa se schimbe? Nu mai continua.
Dar in nici un caz nu intrerupe o reatie ca sa intri in alta, fie ea si cu un barbat care vine din trecut.Nu va functiona.Cu acela vei putea fii prietena buna, iti va spune intotdeauna ce vei vrea sa auzi, dar atit timp cit sunteti amindoi de alta parte a barierei.Vraja se va rupe imediat ce bariera nu va mai exista.
Mai e ceva. Zici ca ai zeci de hobyuri. Crezi ca e firesc? Alege din aceste zeci unul- doua, care intr-adevar sa le poti practica. Probabil asa iti vei putea atrage spre ele si sotul care este foarte ocupat cum singura spui. Si va veti descoperi asa , daca intr-adevar la inceput a fost iubire intre voi. Dar daca nu revin la ce spuneam la inceput.
Si iti spun toate acestea din experienta personala, desi as putea adauga ca si anii imi dau o oarecare dreptate.
|
garbo003635
Postat pe 15 Februarie 2014 02:37
|
|
Nici nu am apucat sa termin, dar tu nu esti fericita, stai din principiu, pt copil, pt ca te-ai casatorit, etc etc etc, ok ai facut un copil, si?ok te-ai casatorit,si? NU ESTI FERICITA! ce iti spune asta?! mai ai nevoie sa te ajute cineva?nimeni nu te va ajuta, decat TU.Daca atunci acea atractie ai considerat-o suficienta cat sa aduci pe lume un copil, sa legi un legamant cu un om doar pt atractie, ok, a fost atunci, putea iesi bine dar nu a iesit, si? vrei sa traiesti viata dubla?tripla?crezi ca ii faci fata?ok, ramai cu el.Vrei sa fi fericita si impacata cu tine?Spune-i si merge-ti pe cai diferite, nu e capat de lume.Dar acum asigura-te ca asta vrei.Nimeni nu iti va da un raspuns la viitorul sot, pt ca pe asta deja ti l-ai dat.
|
yacuni
Postat pe 15 Februarie 2014 02:54
|
|
Ceea ce vede fetita ta la voi, intre voi, lipsa de atentie, de emotie, de empatie...vor fi modelul ei in viata! La acest model va raporta ea "normalitatea", la ce a vazut la mami si tati. O astfel de relatie ii doresti fiicei tale? Sau una plina de iubire si afectiune? Copii sunt radiografia familiei. Gandeste-te ca, pe termen lung, poate ii faci un bine si fetitei tale oferindu-i un alt reper. Ca ea sa fie bine TU trebuie sa fii bine, ca ea sa fie fericita TU, mama ei, trebuie sa fii fericita si sa te iubesti suficient incat sa-ti dai sansa la fericire! Succes!
|
cristinamechenici
Postat pe 15 Februarie 2014 03:00
|
Nu ai specificat el are facultate de ce lucreza numai de noapte?:sml-fighting0005
Ai spus ca e foarte comod dar el nu face sacrificii pentru familie lucrand numai de noapte si ziua sta probabil cu copilul ca asta ai evitat sa spui.
Doar el s-a schimbat in toti acesti ani nu cumva ii impui anumite reguli nu il sufoci cu dorintele si hobiurile tale si s-a inchis in el ?
Este usor sa iti impui doar tu dorintele fara a tine cont si de persoana de langa tine.si sa spui ca sa racit el raspunsul e undeva la mijloc.
Tu esti singura care decide si se vede ca ai ceva dubii ca altfel nu iti expuneai viata pe forum.
|
garbosigur
Postat pe 15 Februarie 2014 04:08
|
|
draga mea asculta-ti inima ai dreptul sa fii fericita
|
garbo101254
Postat pe 15 Februarie 2014 07:32
|
Draga mea, te sfatuiesc sa o iei de la capat , daca asa simti, fiindca merita...Eu am luat-o aproape de la zero la 39 si apoi la 46 de ani, acum, in sfarsit, sunt multumita, alaturi de un barbat inferior mie ca studii, ca educatie, dar inteligent, muncitor, sensibil si familist. Cel mai mult conteaza ca ma iubeste mult pe mine si pe copilul meu. La 33 de ani am nascut, asa ca m-am mobilizat de doua ori, dar a meritat!
Judeca cu inima, dar si cu mintea si ia repede o hotarare. Eu am tot lancezit-o 13 ani de casatorie, tot sperand ca voi rezista, dar nu a fost asa.
|
sonialilas
Postat pe 15 Februarie 2014 08:17
|
am citit toata povestea!
Cunosc cateva cazuri cu povesti asemanatoare.
Daca as fi in locul ta as analiza bine ce mi s-a oferit in relatia cu sotul,se pare ca tu facut comromisuri peste compromisuri.
Sunt convinsa ca aceasta relatia nu a fost niciodata una fericita , iar acum cand a aparut copilul voi amandoi il vedeti ca pe o greutate !!!! Ce greseala!
Acest copil trebuia sa va umple relatia nu sa o goleasca.
Eu mi-as pune ordine in ganduri si fara sa tin cont ca mai exista sau nu cineva m-as gandi daca pot sau nu sa ma despart si daca pot sa-mi cresc copilul singura (tatal va avea drept de vizita ...etc, asa cum spune legea).
Daca poti sa vizualizezi aceasta situatie, poti sa pleci linistita din relatia pe care tu ai intetinut-o prin sute de compromisuri. Pana sa apara copilul tu ti-ai hranit relatia din surplusul tau de dragoste. Acum nu se mai poate.
Eu as divorta, as sta singura cu copilul meu o perioada si apoi as vedea ce-mi ofera "printul" din vremea facultatii. S-ar putea sa fie bine.
Ti-am spus ca am cunostinte (prietene) care au trecut prin asa ceva si cele care au ales sa riste dunt foare fericite acum.
|
adeline
Postat pe 15 Februarie 2014 08:20
|
|
arata-i acesasta postare
|
gab
Postat pe 15 Februarie 2014 08:33
|
|
cel mai bun raspuns :)
|
Kang_Sitan_1
Postat pe 15 Februarie 2014 08:55
|
Buna, gandeste cu inima, eu am 40 de ani, am stat langa sotul meu 17 ani, am incercat sa mearga casnicia noastra, dar el a ales o alta, probabil ca si intre voi exista o alta, e mai bine sa-ti refaci acum viata, decat mai tarziu. Toate cele bune.
|
Bandi_Mia_1
Postat pe 15 Februarie 2014 08:57
|
|
Buna! Intai e bine ca ai scris si te- ai eliberat.Apoi se vede de la o posta ca esti reprinsa in mreje de celalalt.Ceea ce esti azi ca femeie ,o datorezi sotului tau.Daca chiar nu mai ai nimic pentru el si nu poti sa- l ajuti sa te regaseasca , elibereaza- l.Un lucru e cert.Daca te intorci la Fat Frumos, cu un copil, bulversata de un divort si luand- o de la zero(tu nu stii cum se comporta el 24 din 24) nu va fi roz.Barbatii sunt diferiti de noi femeile si vor ramane asa indiferent cata emancipare vom.vrea.E firesc sa gresim si e la fel de firesc sa suportam consecintele faptelor noastre.NIMENI , inafara de tine nu poate lua decizia.Pune totul in balanta, mai priveste odata sotul tau cand doarme( atunci poti sa- l regasesti ca la inceput) si apoi, decide! Bafta si nu uita ca esti mai matura cu 8 ani !
|
mamadana
Postat pe 15 Februarie 2014 09:21
|
12:07, 15 Iulie 2024
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri