Cred ca multe femei trec prin aceasta experienta.Unele reunosc altele nu vorbesc despre ce lise intampla.In viata unei femei se intampla involuntar schimbari ,sunt etape ale varstei,la 25 de ani,la 3o,la 40 si tot asa .Dupa 60 te apropii mai mult de Dumnezeu.Asa este si cu casatoria daca reusesti sa treci de primii cinci ani ,apoi de zece si dupa de cinsprezece ani ,iti dai seama ca reusesti sa ramai cu cel pe care l-ai ales.In ziua de azi gandirea s-a modificat se casatoreste prea repede si se divorteaza prea usor.Copii nu maai sunt o problema ,parca si ei inteleg mult mai bine ce este in jurul lor.Dar asta numai superficial ,ei sufera in tacere.Din punctul meu de vedere un sot este de lasat daca :te bate,este betiv.Un proverb romanesc,dar uitat in zilele noastre spune:femeia face si desface o casnicie,,.Poate in cazul tau este o incercare pe care Dumnezeu ti-a trimis-o,depinde te tine cum o treci.Romantismul tau poti sa-l faci remarcat de sotul tau,doar sa vrei.Nu trebuie sa te lasi infranta de la prima incercare.Continuua ,poate el le observa dar nu stie sa se exteriorizeze,nu stie sa ofere,dar cred ca-i face placere.pentru relatia care ai descoperit-o cred ca trecem toate prin etape de a placea pe cineva,ne indragostim,credem ca iubim,ne lasam in visarea ca este ceea ce ne lipseste acasa.Dar de fapt noi suntem in cautarea fericirii in alta parte decat langa noi.Daca ai o relatie cu el,ti se pare totul minunat dar nu uita:este asa pentru ca nu aveti griji impreuna.Va vedeti,discutati ,vizionati un film,plimbari in locuri in care sa nu fiti observati ,cuvinte de alint .Este normal sa crezi ca te potrivesti,Dar cand locuiti impreuna situatia se schimba ,intervine si stresul zilei de supravieture ,asta daca sunteti in clasa de mijloc.Poate nu ar fi rau sa mergi la biserica ,sa faci rugaciuni si Maica Domnului iti v-a da raspunsul.Totul in viata este trecator,depinde de noi ce ne dorim la momentul potrivit si unde dorim sa ajungem.Prin ceea ce tu treci am trecut si eu.Dar am avut curajul sa raman langa cel cu care aveam copiii.Am trecut prin asa zise ,,iubiri,, in afara casniciei.Azi imi dau seama ca nu as fi fost fericita langa altul.Romantismul nu m-a parasit ,nici sotul nu a devenit mai romantic.Amintirile trecutului au ramas in inima,dar am invatat ca de fapt am fost alesi pentru a creste copiii si a ne bucura de nepoti.Tu ceri ajutor....dar nimeni dintre noi nu-ti poate da o solutie.Eu ti-am scris pentru ati spune ca nu sunt femei care trec prin episodul ,,o noua iubire,,,dar este o iluzie...iubirea este mereu langa noi,depinde de noi sa-o inflacaram de fiecare data cand credem ca o pierdem.Pentru mine iubirea inseamna mai mult decat...,,sex,,..asa cum este in zilele noastre.Iti poti face casnicia frumoasa,chiar daca nu primesti dovezi palpabile din partea sotului.Poate este timid,poate nu stie sa ofere....poate iubeste in felul sau.Tu stii mai bine.Dar cantareste de doua ori inainte de a lua o hotarare.Hotararea ta priveste mai multe persoane...sotul.copilul tau si persoana pentru care lasi totul in urma,.....Eu lupt pentru institutia ,,casniciei,,si poate sunt de moda veche.Dar ,,iubirile,, care le intalnim ca avem impresia ca nu ne potrivim cu sotul......nu stiu cat sunt de durata,caci se poate dupa ceva ani sa credem la fel......si vezi bine in jurul nostru o multime de femei care se casatoresc isi spun marea iubire pe tapet.....si apoi divorteaza,....,,iubirea nu era potrivita,, si o iau de la capat cu altul,,,,,Dar intr-o zi treci de aceste etape si gandurile ti se indreapta spre alte valori,,cum v-a fi dincolo,,si-ti analizezi trecutul si-ti dai seama ca ai facut greseli.Iti urez intelepciune in decizia ta si nu vreau sa crezi ca sunt o mare credincioasa dar de multe ori rugaciunile si intrebariel catre Maica Domnului au si raspuns,totul este sa le observam sa stim si sa analizam tot ce ni se intampla.Doamne ajuta!
garbo_396620
Postat pe 15 Februarie 2014 09:31
fa ce simti..nu te anula ca femeie..daca la 32 te simti singura in familie, cum o sa fie peste 5-10 ani?
MARILENA_25
Postat pe 15 Februarie 2014 09:36
Cand ceva moare intr-o relatie,greu mai poti face ceva si nu va mai fi la fel niciodata! Nu sunt vreun guru,Doamne fereste,dar am trecut printr-o gramada de chestii si la concluzia asta am ajuns!Si sunt cam harbuit(am 47 de ani) pe autostrada asta temporara! Un lucru te sfatuiesc,sa incerci sa discuti cu sotul tau .dar sa didcutati si sa va spuneti tot,tot,tot! Fara reprosuri si fara sa incercati sa pasati motanul unul,pe celalalt!Asta daca reusesti sa-l deschizi catre dialog! Si abia dupa aceea vedeti ce ramane de facut! Dar sa va expuneti verde-n fata ce credeti ca mai simtiti unul ptr celalalt si ce fluturi mai aveti prin stomacele! Atata pot sa ti spun,asta e primul lucru ce trebuie sa-l discutati! Dar greutatea tot pe capetele voastre cade! Nu te lua dupa ce ti-ar spune oricine,pe aici! Sa va despartiti,sau sa pleci la celalalt,sau bla,bla,bla! Discutiile sincere fac toti banii! Cu cat va ascundeti mai mult sentimentele,frustrarile,angoasele si nemultumirile,mai rau va afundati! Cam lunga disertatia,dar sper ca-ti va da un pic de lumina! Bye!
garbo094832
Postat pe 15 Februarie 2014 09:54
Buna,iti raspunde o doamna mai in varsta care are ceva experienta a vietii,intradevar ai ai o multime de intrebari pe care tu le vezi dar nu vrei sa le dai crezare. De ce?Pentru ca, tu de la inceputul relatiei cu sotul tau iti imagineai ca poti sa-l tranformi sau ca poti trece peste diferenta de atitudine dintre voi.Ani au trecut ,a aparut rodul iubire si dintr-o data asteptarile tale au luat sfarsit ptr. ca acum nu mai poti fi iubita ,acum esti mama care vrea de la el sa se fi schimbat asa cum tu ai fi astepta t. Numai ca el a devenit mai egoist (asa cum era ,dar tu tolerai) din diferite motive,iubirea care era centrata pe el s-a transferat catre puisorul mic si el se simte neglijat.In ecuatia ta ,apare omul cu care tu ai aceelesi idealuri dar nu este tatal copilului tau si iti faci griji.Problema este daca sotul tau vrea o familie fericita (nu ideala ) sau nu. trebuie sa alegi intre ce vrei tu si simti si fica ta . Este ffff. greu de ales numai tu stii ce este mai bine.Eu ,acum cu mintea mea, as incerca o mica despartire de sot ca sa pot sa-mi dau eu seama de ceea ce este bine ptr. mine si ingerasul meu.
garbo_392489
Postat pe 15 Februarie 2014 10:12
mai bine ti-ai face si tu un hoby din munca , si apoi poate intelegi ceva
auricaluncaru
Postat pe 15 Februarie 2014 10:17
Trebuie sa ai rabdare si sa mai incerci ceva cu actualul sot!Altfel fara rabdare niciodata nu vei reusi!
mecu49
Postat pe 15 Februarie 2014 10:33
Cred ca cel mai indicat ar fi ,sa cauti un cabinet care se ocupa de consiliere si traume familiare.Sa povestesti totul si fii sigura ca vei primii cel mai bun sfat.Merita sa faci investitia inainte sa iei o decizie.
garbo_389291
Postat pe 15 Februarie 2014 10:54
Ma numesc MONICA si te inteleg perfect pt ca trec prin aceasi situatiedoar ca fat frumosu meu nu a aparut si nu lam vazut de 15 ani si eu am 2 copii unul de 2 ani unu de 3 saptamani si sotul meu parca a luato razna doar ca situatia dureaza de mult si te asigur ca situatia dintre tine si sotul tau nu se va imbunatati daca ai ocazia sati traiesti visul fao pt ca daca nu vei regreta foarte mult stiu ca nu e usor pt ca intotdeauna e greu sa o iei de la capat dar sar putea sa fii foarte fericita si cred ca fiecare femeie are dreptul sa se simpta iubita si apreciata de persoana de langa ea
garbo190136
Postat pe 15 Februarie 2014 11:22
de trei saptamini?! Well, felicitari pentru cit de repede ti-ai revenit dupa nastere: eu cind avea fie-mea trei saptamini eram atit de bulversata incit numai la amanti n-as fi putut sa ma gindesc....
quasaria
Postat pe 15 Februarie 2014 12:05
Buna!Daca tu simti incertitudine, in inima ta...atunci inseamna ca inca ai indoieli....deci nu esti sigura nici in ceeace priveste relatia cu prietenul vechi...dar nou.....si asta nu e bine
Pe de alta parte spui ca nu te induri sa renunti la ceeeace ai acum.....gandeste-te bine...la ce nu vrei sa renunti?La situatia materiala, sau la cea spirituala?Toate raspunsurile pe care le cauti sunt in inima ta.....glasul acela launtric, deja iti spune ce sa faci...dar tu ori nu-l auzi....ori nu-i dai atentie, pentru ca poate...nu e ceeace-ti convine...ceeace ai vrea sa auzi...
Eu, una, din experienta mea de viata, ti-as sugera sa asculti ce te indruma inima...glasul acela launtric....acolo e adevarul....ce simti tu adinc in sufletul tau......intotdeauna, acolo e adevarul...sa nu uiti asta niciodata...repet...nu-ti vorbesc din basme...
garbo_341
Postat pe 15 Februarie 2014 13:00
buna ma numesc diana.......parerea mea e sa ii spui sotului tau k vr s vb serios iar daca nu vr sa te asculte sai spui k nu mai suporti si k mai bine va separati(poate asta il sperie si isi da seama k tr s vb serios),si eu trec prin asta ............eu zic sa incerci sa lamuriti lucrurile dar nu te arunca cu capul inainte chiar dk crezi k il iubesti pe calalalt poate fi doar o iluzie si crezi asta pt k iti ofera atentie mai multa decat sotul tau dar t poti insela....stiu poate esti confuza dar oare povestea cu celalalt nu e prea frumoasa sa fie adevarata(gandestete)si daca mai sunteti si prieteni lucrurile se pot complica.....nu vati reintalnit intamplator dar dk sa intamplat asta pt k u sati dai seama de sentimentele tale fata de sot?spun doar sa insisti sa incerci cu sotul iar dk nu reusesti e doar o parere incercati sa lamuriti lucrurile si apoi s te gandesti l o posibila relatie
dyana_sweet
Postat pe 15 Februarie 2014 13:17
Draga mea,

cred ca stii singura raspunsul, doar ca ai nevoie de o confirmare. Nu uita ce nu vine din inima, se pune contra ta in timp.
In legatura cu fetita, stiu esti mama, iar daca iti iei hotararea din inima ta se poate sa fii catalogata in fel si chip. Dar exact pentru acest lucru trebuie sa iei o hotarare, copii simt foarte tare disfunctiile dintre parinti si asta ii afecteaza pe viata. In legatura cu lucrurile materiale, gandeste din alta perspectiva. Oricum, cand pleci din viata asta, nu duci nimic material, nici macar corpul tau fizic. Conteaza doar fericirea si iubirea care o duci cu tine in nemurire.
adanon
Postat pe 15 Februarie 2014 14:16
Draga mea In curand implinesc 47 de ani .M-am casatorit am nascut 2 copii minunati si la fel sotul meu era foarte distant.M-am chinuit asa cam 11 ani pana el s-a stins la doar 35 de ani.L-am plins ,am ramas cu 2 copii nici mari nici foarte mici si au mai urmat inca vreo 10 ani de chin din cauza lipsurilor materiale.Dar acestea cu ajutorul lui DZEU s-au remediat.Fiica mea crescand si la randul ei fiind casatorita a inceput sa ma intrebe de tatal ei.Cum s-a purtat cu mine in anii in care am fost impreuna.In mare pot spune ca m-am simtit in aproape tot timpul doar ca o menajera plus batai si altele.In fine au trecut .Ce vreau sa punctez aici e faptul ca fiica mea avand vreo 22 de ani m-a intrebat simplu..Mami de ce nu ai divortat ?I-am spus ca pentru ei sa aiba tata.Nici acum nu m-am recasatorit pentru ca parca faceam totul sa imi sabotez o relatie mai serioasa ,dar concluzia mea e faptul ca nu am uitat si ca imi este frica si dupa atatia ani.Sfatul meu poate il extragi din ceea ce am povestit aici pe scurt.
Mona_Alexe_1
Postat pe 15 Februarie 2014 15:12
Buna! Sfatul meu este sa nu renunti la familia ta, la sotul tau! In viata apar multe greutati si poate si de asta ti se pare ca ai evada la celalalt barbat care te-ar face fericita! Dar nu este asa! Este dovedit ca foarte multe persoane care evadeaza in acest mod in bratele altui barbat nu fac decat sa fuga la cineva pe care ele cred ca-l cunosc. Dar nu este asa. Tu ii vezi atatea calitati celuilalt tocmai pt ca iti doresti sa existe cineva care sa nu te supere cu nimic. Vei face o mare greseala. Nu exista nimeni perfect pe lumea asta, nu exista printi...totul este sa luptam sa ne schimbam pe noi insine, fiecare la masura la care poate. Incearca sa te linistesti, aveti o fetita impreuna, e rodul iubirii voastre! Incearca sa vezi si unde ai gresit tu, nu doar sotul tau, straduieste-te sa fii cat mai buna si roaga-te la Dumnezeu sa iti ajute casnicia si sa fie totul bine si vei vedea ca asa se va intampla. Visezi la o relatie cu un fat frumos care nu exista si daca vei face greseala sa te duci la el vei suferi o mare dezamagire, crede-ma! Fii inteleapta si nu lua decizii grabite!
garbo_11594
Postat pe 15 Februarie 2014 15:45
gaseste-ti un amant , care sa te faca fericita ...nu astepta sotul pana se decide ce si cum sa o faca .
garbo114571
Postat pe 15 Februarie 2014 16:07
Trebuie sa-ti fie tie bine, atat trebuie sa gandesti,copilul creste si o sa ramaii singura, deci la 32 ani viata merge inainte. Eu m-am sacrificat 24 ani, dupa care tot la divort am ajuns si crezi ca a meritat? NU.
garbo089087
Postat pe 15 Februarie 2014 16:45
Buna ziua stimata doamna,
Articolele pe care Garbo le dirijaza cititorilor sai virtuali imi sunt directionate de 2-3 in urma, cind am articipat la un concurs pentru copii. Va marturisesc sincer ca in afara de retete culinare, eu nu am dat atentie la nici un articol care apare pe acest forum. Dar...
Am fost atrsa de titlul (si nu in secial de el ci de fatul ca multumiti celor care citesc toata povestea pe care o considerati lunga), am lecturat destainuirea dvs care m-a tulburat iar dintr-un imbold sufletescl nu m-am rabdat sa nu va adresez citeva cuvinte (nu sfaturi).
Ma numesc Silvia, sunt mai in varsta ca dvs., daca stau sa socotesc cred ca va pot fi mama. Nu va pot da sfaturi (deciziile in viata trebuie luate de dvs), dar vreau sa va citez un vechi proverb romanesc: ,,nu da pasarea din mana pentru cea de pe gard". Fiecare casa si implicit fiecare familie are ,,o cruce a sa" mai grea sau mai usoara pe care trebuie sa o purtam si care ne este mai grea noua femeilor. Nu sunt pocaita, nu va tin predici, sunt doar credincioasa, deoarece pe mine doar credinta m-a ajutat sa trec prin viata. Si vreau sa va intreb:
-daca dupa 8 ani nu mai simtiti acelasi lucru pt sot ce va face sa credeti ca dupa un nr de ani o sa mai simtiti ce simtiti acum si pt fostul coleg? tinind seama ca viata nu e doar ,,roz"
-ginditi-va daca pt acest om (fostul coleg) merita sa pormniti totul de la zero
-si ce mi se pare mie cel mai imortant fetita dvs merita sa creasca cu tata strain? ca va avea un nou tata, o sa va intrebe cind creste (poate!) de ce tata ei nu a fost destul de bun.
-ati luat o decizie cind v-ati casatorit (divortul poate intrerupe casatoria) si una si mai importanta cind ati dat nastere unui copil. V-ati asumat o responsabilitate cind i-ati dat nastere si fetita nu poate divorta de tatal ei.
Sunt multe de spus, e o mare raspundere in ceea ce vreti sa faceti. E decizia dvs. dar eu cred ca pentru un pic de afectiune nu merita sacrificiul. Va mai intreb: daca v-a iubit atit de mult unde a fost in acesti ani? De ce nu ati stiut nimic unul de altul? Mai aveti incredere in el?
Cred ca puteti cere sfaturi dar... DECIZIA VA APARTINE. Si ginditi-va la cea mica.
tuca
Postat pe 15 Februarie 2014 17:17
Lucratul de noapte este teribil de obositor , mai ales pe termen lung . Ia si sfatul Garbo 11594 . Luati - va o vacanta numai voi doi si simta - te libera sa - i spui tot ce ai pe suflet; mai putin de prietenul din facultate pe care ar tb sa - l sari din schema! Incearca sa reaprinzi focul !Ofera- I atentie si iubire copilului ! Poate ca sotul tau va reusi sa - si schimbe si jobul sau shift ul ! Din proprie experienta experienta Iti spun cu lucratul de noapte , sistemul imunitar este f scazut , ne simtim ametiti , dormim si dublu si nu suntem odihniti ; schimbari hormonale , dam randament numai dupa 22 :00. Te pup , numai bine!
sugarioana
Postat pe 15 Februarie 2014 17:42
Grea problema...
Parere, nu sfat, de la cineva trecut prin viata, care a avut de ales!
Inainte de orice decizie, discutati deschis, cu toate cartile pe masa. Fara a implica tertii, doar voi doi! Cred ca, indiferent ce decizie este de luat ( sa ramaneti sau nu impreuna), nu trebuie sa aiba legatura cu nimeni altcineva, nici macar cu copilasul vostru (ma gandesc ca, problema copilului iti complica decizia). Sotul/sotia, sunt ceea ce asteptam/speram de la viata, ni se ofera sau nu! Ne putem resemna. Putem "indura" ceea ce am ales, cu riscul de a fi fost o alegere pripita, nepotrivita, gresita...Putem lupta, putem face compromisuri necesare, chiar impinse pana la absurd, poate iesi bine/rau...

Pe de alta parte, intr-o familie "nefireasca", copiii nu au ce vedea, nu au ce invata...Este simpla amagire, cu repercusiuni dramatice in timp, tocmai asupra lor...Ideea ca, "rabd ca sa aiba copiii tata/mama..." este complet falsa si gresita. Copiii recepteaza cel mai serios tensiunile, neimplinirile sufletesti dintre parinti, lipsa lor de iubire. Devin "cutiile postale" in care poposesc toate privirile dezaprobatoare, toate reprosurile, rostite sau nu, toate tensiunile, toate certurile, toate lacrimile...Vor creste cu ideea ca, familia este locul in care, tatal si mama sunt intr-o lupta permanenta pentru suprematie, care pe care, un loc al conflictelor, in care nu mai este loc de iubire, in care nimeni nu mai are resurse sa se gandeasca la sufletul nimanui, copiii ajungand sa ignore pana si faptul ca, parte din "lupte" se dau pentru viata de zi cu zi, pentru a le asigura lor, copiilor, conditii onorabile de trai, de invatatura si dezvoltare personala... Vor creste dorind sa scape de acolo, cu frica de a-si intemeia o familie proprie...
In concluzie, suntem obligati, fata de noi insine si fata de copiii nostri, sa alegem! Viata este foarte scurta, ne dam seama de asta foarte tarziu, nu avem dreptul sa nu o privim cu seriozitate.
Ca atare, daca am discutat deschis, daca nimic nu da semne de schimbare, vine vremea schimbarii! E cazul sa ne luam distanta, sa judecam la rece. Nu cu gandul la o noua "iubire" - e diferenta uriasa intre "traitul" cu cineva zi de zi, impartind bune si rele, zbatandu-te pentru painea zilnica de pe masa si pentru nevoile tale, tot zilnice, de iubire si sprijin reciproc, si "iubirea" teoretica, de la distanta, gata sa iti "livreze", tot teoretic, ceea ce iti lipseste, ceea ce vrei sa auzi! Independent, la rece, punand in balanta toate aspectele, pro si contra. Cand iei o astfel de decizie, trebuie sa stii sigur ca, faci fata singur/singura! Ai din ce trai, poti sa iti intretii noul statut, tie si copilului/copiilor? Poti sa iti asumi traiul pe cont propriu (chiar daca, intelept, decizi sa imparti, in continuare, fifty-fifty, responsabilitatile parintesti - materiale si sufletesti - cu sotia/sotul)?

Daca poti, daca omul de langa tine nu mai este cel de care te-ai indragostit ( e vina ta daca, "stiai" cum este, dar sperai sa il "modelezi" dupa tiparul pe care ti l-ai fi dorit!), treci la fapte, desparte-te, ia-ti viata in maini, cauta-ti o alta fericire! Daca nu, mai gandeste-te! Poate ai gresit si tu, poate nu ai epuizat toate caile de compromis, poate ti-a mai scapat ceva!

Iti doresc tot binele, gandeste-te serios, nu o poate face nimeni pentru tine!
garbo228556
Postat pe 15 Februarie 2014 18:08
Parerea mea e ca te-ai plictisit si ca vrei ceva nou...iar sotul tau nu iti ofera...grav este ca zici ca ai vb cu el si tot degeaba...cred ca mai trebuie sa vorbest si sa schimbati ceva ca sa nu mai fie monotonia asta...insa,sa il inseli nu cred ca este o optiune buna pentru ca vei regreta...ce naiba..aveti 30 de ani..pai daca de acum voi nu comunicati...mai incolo?
s3x_ang3l
Postat pe 15 Februarie 2014 18:37
Buna,am citit povestea ta,e destul de trist ce ti se intimpla,dupa parerea mea ar trebui in primul rind sa stati de vorba la modul serios,sa vedeti ce simte fiecare chiar cu ajutorul uni psiholog si apoi sa ajungeti la o concluzie finala.Inima e fara doar si poate cea care decide chiar de este un copil la mijloc,dar atentie o relatie are putine momente paionale,dupa citiva ani intervine rutina si coabitarea o stiu pe pielea mea dupa 28 de ani.
garbo203322
Postat pe 15 Februarie 2014 18:44
Eu te sfătuiesc să nu te pripești și să-ți părăsești soțul pentru un alt bărbat pe care nu-l cunoști în ipostaza de soț, care este total diferită decât aceea de prieeten, logodnic sau amant, mai ales că ai și un copil cu soțul.
garbo_395141
Postat pe 15 Februarie 2014 19:29
Buna,
"dragostea si gripa cu patul se vindeca" spunea Ileana Vulpescu in Arta conversatiei si cred ca avea dreptate.Analizeaza-ti prioritatile si nu uita de copilul de 2 ani care are nevoie de mama si de tata.In acest moment al vietii tale copilu este cel care are prioritate.Citeste Arta conversatiei si poate i te va ajuta sa iei decizia corecta.
garbo056125
Postat pe 15 Februarie 2014 21:47
Buna,
"dragostea si gripa cu patul se vindeca" spunea Ileana Vulpescu in Arta conversatiei si cred ca avea dreptate.Analizeaza-ti prioritatile si nu uita de copilul de 2 ani care are nevoie de mama si de tata.In acest moment al vietii tale copilu este cel care are prioritate.Citeste Arta conversatiei si poate i te va ajuta sa iei decizia corecta.
garbo056125
Postat pe 15 Februarie 2014 21:47
Eu in locul tau mi as sacrifica viata pentru fetita si din moment ce te-ai casatorit cu el ti-ai asumat si anumite riscuri.Nu fii egoista si incearca sa discuti de 1000 de ori cu sotul tau.Lasa-l pe acel barbat ca acea persoana cu care a avut o relatie nu cred ca l-a parasit ca era asa de bun cu ea.T-ai gandit ca poate asa cum se comporta sotul tau cu tine s-ar fi putut comporta si el cu ea?Daca nu ar fi aparut acel barbat cum era viata ta?Probabil nu oboseai sa te lupti pentru casnicia ta!mult succes si nu uita ca fetita te va judeca aspru cand va creste mare.
lucy21
Postat pe 15 Februarie 2014 22:38
Am citit si eu cu rabdare.... In primul rand iti spun ca la 32 de ani nu este prea tarziu s-o iei de la capat, eu am luat-o de la 43 si e ok, greu, dar se poate. Ceea ce vad eu este criza prin care toate femeile trec mai mult sau mai putin acut in jurul acestei varste. Pe la 30-35 ne apuca ...socotelile si realizam ca nu prea mai suntem tinere, lucrurile nu ni se aseaza asa de usor in fata ca la 20-25 , primele riduri, primele semne ca incepe declinul. Desi cu un copil asa mic in preajma clar ar trebui sa te simti tanara. Si pe fondul acesta realizezi ca sotul tau nu este ceea ce ai vrut. insa tot tu spui ca ai stiut cum este el ca om si barbat. In adancul sufletului tau ai crezut ca se va schimba( mare greseala ).
Surpriza! Nu s-a schimbat, el e acelasi om cu diferenta ca este si el obosit si probabil are si el aceleasi frustrari. Pune-ti o intrebare: oare el nu se simte dat la o parte? Oare el nu vede ce se intampla? Fiind un introvertit nici nu spune, dar in mod sigur are si el nemultumiri. Si pe de alta parte apare si fosta iubire care iti devine confident si sustinator. Fiind in postura asta normal ca stie exact ce sa iti spuna si cand pentru a te cuceri. Este incredibil ce radar pentru vulnerabilitatea femeilor au barbatii! Si profita de asta,insa nu dintr-un calcul meschin ci pur si simplu pentru ca egoul lor se simte foarte magulit cand sunt transformati in printulcalarepecalalbcaresalveazaprintesadinturn.
Ce as face eu? I-as da o pauza printului ca sa imi lamuresc eu simtamintele fata de sot si implicit sa-mi limpezesc mintea si sa vad ce vreau eu pe viitor si, ce este mai important, daca imi mai iubesc barbatul sau nu. Apoi as lua taurul de coarne si as lua o decizie: raman sau nu maritata. Daca iti iubesti sotul si vrei viata alaturi de el atunci gasesti o modaliatate pentru a avea o discutie serioasa cu el. Pe de alta parte oricat de greu este, in momentul in care ai luat o decizie tine-te de ea si asuma-ti-o cu bune si rele. Dar nu juca la doua capete pentru ca este incorect. In primul rand fata de tine. Nu-l mai iubesti? In regula se intampla, reda-i libertatea si da-i sansa sa isi gaseasca fericirea pentru ca si el are dreptul la ea in aceeasi masura ca si tine. Si inca un lucru : nu este vina lui ca nu s-a schimbat dupa cum ai fi vrut tu ci a ta pentru ca nu-l accepti asa cum este desi ai dat impresia ca iti place felul lui de a fi. Altfel nu te-ai fi casatorit cu el si nu faceai copilul.
ghiompirica
Postat pe 15 Februarie 2014 23:09
E gresit sa crezi ca cineva din afara cu care te intalnesti din cand in cand e o partida mai buna decat propriul sot din ograda. Inteleg nemultumirile tale insa ar trebui sa rupi din nou legatura cu iubitul din facultate o perioada de luni de zile de care ai nevoie si in timpul careia sa incerci sa iti usurezi viata langa sotul tau. Daca vezi ca nici asa nu merge poti cerre o despartire de sot temporara in perioada asta din nou fara o a treia 'iubire' langa tine doar tu cu fetita ca sa poti linistita sa iti dai seama sau sa ajungi la o decizie.
A treia persoana chir trebuie sa stea deoparte fara sa te contacteze si sa astepte daca mai doreste. El e divortat tu nu esti. Tu inca ai o familie care merita respectata si pretuita pana la punctul final. Numai bine.
trandafir1
Postat pe 15 Februarie 2014 23:22
In primul rand, chiar daca nu exista un raport fizic cu fostul coleg, este - totusi - un raport adulterin (chiar daca doar sufleteste/emotional). Asta te impieduca sa fii sotia care ar trebui si te ispiteste sa alegi calea mai usoara spre o aparenta "rezolvare" a situatiei din casa. Desigur, privind din afara, nu este deloc flatant pentru tine, iar asta iti va semnala si constiinta ta odata ce a disparut adrenalina si fiorul aventurii - si atunci va urma cea mai neagra perioada din viata ta, cea in care regreti ca ti-ai facut viata mai urata decat era, ca nu iti vei mai gasi linistea nici macar cand vrei sa dormi, ca ai distrus viata fetitei tale careia va trebui sa-i explici "stii, de maine te va creste un alt barbat, necunoscut, nu tati al tau pe care il iubesti enorm...". Lasa-l pe colegul, ca nu merita sa ai incredere in cineva care ar avea puterea sa distruga o familie doar din dorintele sale egoiste. Asta denota o lipsa de caracter din partea unei persoane! Si tu crezi ca, si daca ai ajunge cu el, nu va avea permanent neincredere in tine stiind ca ai mai tradat o data barbatul langa care ai trait? Sa nu i se si schimbe atitudinea din cauza asta, ar putea sa devina abuzatorul tau, cel care te va urmari la fiecare iesire din casa, iti va controla telefonul, mail-urile, iti va verifica fiecare cunoscut, stiind ca tu esti capabila sa-ti lasi barbatul pentru ceva mai "ademenitor"... Poate sa ajunga si mai rau de atat! Un om egoist nu va fi niciodata fericit! Tot timpul va avea cate o nemultumire, tot timpul i s-ar parea ca i se cuvine mai mult, indiferent cat are si cat va capata, tot va visa mereu la altceva odata ce se plictiseste de ceea ce detine sau traieste deja... De ce nu incerci sa schimbi un pic atmosfera din familie??? Din descrierea ta, rezulta doar ca tu observi - la rece - diferentele dintre tine si sot, dar fara sa te implici, fara sa se observe vreo dorinta de a schimba ceva in bine. Astepti de la el sa te "citeasca" si sa faca orice ai avea TU nevoie. O casatorie nu este asa. Este formata din DOI oameni, si ambi au nevoie sa se simta iubiti, nu numai femeia! Ce daca are alte preocupari decat tine? Foarte frumos, invata sa-i iubesti si sa-i respecti felul lui de a fi! Spre exemplu, daca lui ii place fotbalul si tie nu, fa un efort sa fii langa el: inaintea unui meci, pregateste-i niste popcorn sau doua sticle de bere si stai impreuna cu el 9poti sa-ti lasi fetita cu cineva, daca ai cu cine, in timpul asta). El va aprecia si va lua acest gest ca o declaratie de dragoste. ce-ar putea sa se intample dupa asta? Sa se indragosteasca de tine din nou? Exact ce aveti nevoie! Cautati sa comunicati mult mai mult. Stiu cum e sa nu ai timp sa stai doar cu el, insa gaseste alte solutii: scrie-i un email (sau un SMS) in care sa-ti exprimi dorinta de a improspata relatia dintre voi si iti va raspunde de la serviciu sau cand are el timp. Nu e nevoie ca doi oameni sa stea fata in fata ca sa poarte o discutie; ca dovada ca asta faci cu tipul cunoscut in facultate... Acum nu mai esti studenta! Este femeie maritata, femeie matura, responsabila, esti MAMA... Vorbeste despre toate ramantarile tale cu sotul tau, ca de asta iti este sot,sa fiti "unul", si incercati sa gasiti impreuna solutii, Daca vedeti ca lipsa timpului petrecut impreuna omoara casnicia voastra, nu va fie teama sa luati decizii raducale: cautati alt serviciu pentru sot astfel incat sa se bucure si el de o viata normala!!! Crezi ca lui nu-i este greu sa fie rupt de lumea asta normala, lucrand la ore anormale? Cred ca e un om foarte puternic daca rezista psihic de atata timp in astfel de conditii de munca! SI el si-ar dori o viata plina de veselie, zambet, prieteni si liniste, doar ca nu mai ai chef si starea de spirit necesara cand stii ca tu nu poti trai ca cei din jur (apropo de orele de lucru). Lupta pentru familia ta, ca merita! Vei avea mai mult respect de sine in acest fel! nu mai gandi ca "lasi de la tine" fiindca "il suporti". Poate si el simte la fel, ca "lasa de la el" in privinta ta, insa are destul de mult respect si bun simt incat sa nu zica cu voce tare asta. O casnicie reusita este cea in care sotul si sotia se intalnesc undeva la mijloc... Lasa-ti hobby-urile daca ele te indeparteaza de preocuparea de-ai fi bine sotului. Gandeste-te mai mult la el decat la tine si vei vedea ca vei fi mai fericita, ca amandoi veti fi mai fericiti!!! Eu iti garantez ca el simte ca tu tot cauti o portita de "iesire" si asta cred ca il face sa se inchida mai mult, nestiind cum sa-ti zica, neavand timp sau nevrand sa tulbure apele si mai mult. Poate incearca sa se prefaca ca nu observa, sperand ca - in timp - situatia sa revina la una mai pozitiva fara sa riste o cearta cu tine... Eu cred ca te iubeste foarte mult, din tot ce descrii! Nu cred ca o FAMILIE trebuie sa se bazeze pe atractie si pasiune. Asta este la inceputul unei relatii, si inteleg ca de asta ati avut si voi doi parte. Acum, relatia a trecut la nivelul urmator, cand nu mai simti fluturasi in stomac, dar se dezvolta atasamentul, sentimentul de apartenenta la "ceva" sau "cineva". Orice relatie are acelasi parcurs. Iti garantez ca nu vei gasi nicaieri o familie cu state vechi de 10 ani in care sotii sa aiba pretentia ca sunt permanent niste studenti pusi pe nebunii... Oamenii maturi inteleg ca viata si familia inseamna cu totul altceva, mult mai profund si mult mai plin de sens! Stiu ca ti-am oferit o doza de "tough love" cum se zice, insa iti face mult mai bine decat niste vorbe detasate si false, care sa-ti gadile orgoliul... Gandeste-te la copilul tau! Nu degeaba toti psihologii avertizeaza despre trauma pe termen lung cauzata copiilor de trecuti prin divirtul parintilor! Vrei sa ai un copil nenorocit psihic pe viata? Sau vrei sa ai un copil puternic spiritual, care sa stie sa rezolve o problema atunci cand apare si care sa fie rezistent in toate situatiile pe care i le va oferi viata? Eu sunt sigura ca tu vei alege ce este BINE.
garbo_397342
Postat pe 16 Februarie 2014 00:02
De la: dyana_sweet, la data 2014-02-15 13:17:56nu vati reintalnit intamplator dar dk sa intamplat asta pt k u sati dai seama de sentimentele tale fata de sot?


Ba, eu zic ca s-au intalnit fix intamplator, asa cum s-au intalnit si restul colegilor de facultate intre ei: la banala intalnire de 10 ani de la terminarea facultatii. Nu-i nimic divin in asta!
garbo_397342
Postat pe 16 Februarie 2014 00:11
buna seara draguto
am citit cu atentie ce ai povestit nu mi se pare nimic bun din problema aceasta ,adica problema cu comunicarea.De la inceputul casatoriei tot asa era sotul tau ?daca comunicare nu e nimic nu e.
Daca nu atunci el are pe altcineva nu te sperii dar ar fi indicat sa urmaresti cu atentie ce face el .Eu inteleg perfect situatia stiu cu ce se maninca dar daca tot asa continua nu ajungeti la nimic bun.Sfatul meu e sa nu te mai panichezi revino cu picioarele pe pamant ca nu esti unica femeie care a luat viata de la capat cu alta persoana. Asta nu e viata draguto . Eu sa fiu in aceasta situatie ca tine i-as zice verde in fata cum e problema si ce nu merge de ce face toate astea pentru ca situatia
ta nu e tocmai roz. Asa suntem noi femeile ca nu vedem de la inceput ca iubim pe cine nu trebuie
Si un sfat daca te hotarasti sa tii legatura cu fostul iubit tine-l mai la distanta pina se limpezesc apele.
BENIDORMSP10
Postat pe 16 Februarie 2014 00:42

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Discutia 18159 1 De la: garbo_14359 18 Iunie 2013 11:14
86 De la: Litlstar2011 4 Noiembrie 2014 17:49
Discutia 18275 1 De la: garbo_14507 1 August 2013 01:48
Discutia 16593 1 De la: garbo_1502 12 Aprilie 2012 16:55
1 De la: garbo_387326 11 Noiembrie 2013 11:59
Setari Cookie-uri