Buna seara,am citit povestea si singurul lucru pe care il pot spune ,e sa incerci sa iesi din situatia asta.Dar nu sa incepi o relatie noua,ci doar sa cauti ceea ce te face pe tine fericita.
Totusi,mi se pare ca astepti de la sotul tau sa te faca fericita,desigur ca poate sa incerce,dar nu uita ca fericirea vine din interior. Nu o astepta din exterior...
Nu va fii usor sa faci pasul asta,asta e clar,dar lucrurile se vor aranja usor usor,trebuie sa ai incredere si sa stii ce iti doresti de la viata!
Mult succes si putere iti doresc!
eclectiquegold
Postat pe 16 Februarie 2014 01:28
"- Toţi avem defecte. Daţi-ne un sfat, ce să facem cu defectele celuilalt. Să le suportăm sau să încercăm să le transformăm în calităţi? În general, care variantă este de preferat?

- Nici, nici. Calităţile celuilalt trebuie puse alături de păcatele şi de greşelile noastre în doi desagi în faţă, iar greşelile celuilalt şi calităţile noastre în alţi doi desagi în spate. În felul acesta nu vom vedea în faţa noastră decât calităţile celuilalt şi defectele noastre. În spate vom avea calităţile noastre, căci este bine să nu le cunoaştem prea mult şi defectele celuilalt. Pentru că noi ne îngrijim mai întâi să scoatem bârna din ochiul nostru şi apoi paiul din ochiul aproapelui nostru.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 35)

Buna.. Am tinut sa transcriu inainte de toate acest fragment din care putem invata sa ne cunoastem si pe noi insinte. Nu sunt persoana potrivita pentru a da sfaturi, nu am nici experienta de viata, nici capacitate. Vreau doar sa iti spun ca intr-o casnicie sunt suisuri si coborasuri si niciodata nimeni nu va stii adevarata problema dintre voi. Gandeste-te la copilul vostru pe care cu siguranta l-ati dorit amandoi, gandeste-te ca asa cum tu simti ca iti lipseste ceva poate si sotul tau simte. Flacara pe care tie ti se pare ca exista intre tine si fostul tau coleg de facultate e doar o scapare dintr-o problema nerezolvata. Vezi unde gresesti si tu, nu te gandi ca doar tu ai oferit totul si atunci ai sa vezi cu alti ochi ceea ce facr sotul tau.. Intelege-l, ofera-i sprijin, ofera-i ceea ce ai tu mai bun fara reprosuri, uita ce e rau iar cand se va apropia de tine (pt ca o va face) va deschide singur subiectul problemei dintre voi. Curaj si rabdare! Nu uita ce familie frumoasa sunteti!
mariush
Postat pe 16 Februarie 2014 03:02
Nimeni nu cred ca este in masura sa dea un sfat deoarece 2 persoana nu sunt identice deci automat nici 2 cupluri nu traiesc aceeasi viata, consider ca fiecare prin sfatul care il da este ceea ce a trait sau ceea ce nu a trait si si-ar fi dorit sa traiasaca nu intotdeauna sfaturile primite sunt cele mai bune solutii. Eu iti propun un experiment si dupa aia tragi singura concluzia.
Mergi in piata si cumparati 30Kg de mere acelasi soi aceeasi culoare care iti plac mai mult maninca in fiecare zi cate un Kg din ele (de ce un Kg ? si nu unu sau 2 deoarece viata nu e numai placere este si efort deci te fortezi sa mananci un Kg / zi) dupa 30 zile mergi in piata si cumparati 30 Kg de mere alt soi cu alt gust si cu alta culoare daca prima data ai luat galbene acum ia rosii sau viceversa si mai mari mai frumoase ca primele iti garantez ca de data asta mai mult de 10 zile nu vei rezista ori te vei gandi ca primele au fost mai gustoase si nu vei rezista tentatiei si vei manca macar unu sau te vei orienta spre alte soiuri de mere sa vezi alea cum sunt dar cel putin o perioada nu te vei mai uita la merele care au ramas neconsumate din acelea.
Amana decizia cu 2 luni fa experimentu cu marul dupa care ia decizia care o consideri tu corecte. Gandeste ca primul soi de mere este sotul si al doilea studentul iar celelalte soiuri altii cunoscuti sau nu bafta
garbo180867
Postat pe 16 Februarie 2014 08:39
parerea mea este... asculta inima vorbeste cu sotu toat tau deschis incearca sa ii spui ca il vei parasi daca continua asa. Totul se complica cand au un copil dar nici asa nu il vei putea creste. impunete mai tare fata de sotul tau nu fuzic ci verbal chiar ii poti propune o despartire si daca o accepta vei intelege multe cred. daca nu impunei sa se schimbe daca nu mai tarziu ve ti regreta amandoi. un copil simte totul ce este intre voi nu se poate exprima dar pshihic sufera si mai tarziu va suferi mai mult decat voi. poate sotul tau are nevoie de un psihatru incearca si metoda asta sau are pe altcineva sau nu ii plac copii puteti merge amandoi la psihatru nu e ceva esit din comun. Prietenul tau trebue sa inteleaga asta si daca nu poti salva casnicia trebue sa iei o hotarare doar tu.
garbo_7104
Postat pe 16 Februarie 2014 09:15
ciao! da e f interesanta povestea ta de viata ,dar in acelas timp e foarte greu pt cei din afara trairilor tale sa iti dam un sfat,,Trebuie ca tu sa fii aceea care sa cauti prin rugaciune ca DUMNEZEU sa te faca sa ei o hotarare corecta in viata ta ,oricat de mare e dragostea pt copilul vostru si oricat de mult ai vrea ca dragostea ce nu o gasesti la sotul tau ,nu va putea copilul tau sa iti umpe acest gol ,nu o sa se intample niciodata,Copii cres isi fac propria viata si noi ramanem singure iti spun din propria experenta,e grea singuratatea dar e f greu sa ai pe cineva langa tine si sa te simti singur,De aceea incearca ca tu sa stai o clipa si sa gandesti la tot ce este viata aici pe pamant,cat de putine sunt clipele fericite pe care le traim si atunci sa te ajute DOMNUL sa ei decizia cea mai corecta pt viitorul tau si al copilului tau.Anto
Antoneta_Raileanu_1
Postat pe 16 Februarie 2014 09:31
buna ziua draga mea.. .am citit mesajul tau.....as putea sa-ti dau un sfat ptr ca si eu am trecut prin asa ceva....numai ca eu nu am intilnit o alta persoana care sa umple golul ....in schimb sotul meu a avut o aventura cu o colega de serviciu.......nu stiam dece este rece fata de mine.....dar cind am aflat nu am putut trece peste asa ceva ..desii am avut atunci un baiat de 9 ani...pe care l-am crescut singura.....acum dupa 25 ani cind stau si ma gindesc ce greu mi-a fost sa-l cresc singura nu-mi vine sa cred ca am putut sa trec prin atitea greutati....dar sigur ...un TATA ptr. copilul meu nu am reusit sa gasesc...si lui i-a lipsit mult.....poate ca am fost cam cruda si rea ...gindindu--ma numai la compromisul de al ierta.....draga mea eu stiu ca este greu sa treci peste lipsurile tale ...dar ginestete MULT SI BINE....inainte de a lua o decizie.....oare ce vei spune ficei tale mai tirziu,,dece nu esti cu tata ei ???/CERT SI SIGUR....nu vei gasii un inlocuitor de tata......oare vei putea traii fericita stiind ca fica ta nu este libita????EU NU CRED.....DACA consideri ca iti sunt de folos sfaturile mele m-as bucura sa imi rasunzi pe adresa [email protected]
Simonis_Gretta_1
Postat pe 16 Februarie 2014 11:07
"-Toti avem defecte. Dati-ne un sfat, ce sa facem cu defectele celuilalt. Sa le suportam sau sa incercam sa le transformam in calitati? In general, care varianta este de preferat?"



Ca parere, "de preferat" este varianta pe care o alegi tu, care-ti face tie si copilului tau bine( in situatia descrisa mai sus) nu trebuie sa primesti acceptul altcuiva ca sa-ti fie tie si copilului bine.De "regula" in viata de cuplu se intampla ca defectele celuilalt sa fie calitati pt.partener/a. Eu personal, le consider completari la "calitatile" mele, care ma pun mereu in postura de gandire si luare de masuri. Nu dau fuguta din gura pt. ca sa se schimbe doar ca asa mi s-ar parea mie mai comod, nu-i un mod de rezolvare. Real vb. din asemenea tipuri de
completare ies rezultate bune, dar depinde cat stii sa lupti si cat spatiu "de miscare" ii lasi partenerului in relatie.
Faptul ca vei decide sa iesi din relatia cu sotul nu o sa afecteze copilul, lipsa tatalui n-o va afecta in niciun fel "se va modela" spiritual, decat sa vada certuri, batai intre voi si sa ramana cu traume care nu se v-or vindeca niciodata. Este de apreciat sa vb. deschis cu sotul despre intentiile tale si sa luati decizii impreuna dar daca nu se poate, decat sa suferiti toti trei intr-o relatie rece, distanta si fara viitor mai bine sa fii doar tu cu fetita si un nou inceput. Succes!
pitiTa_
Postat pe 16 Februarie 2014 11:53
defectele nimanui nu se transforma in calitati. Ramin defecte. Si cind iubesti pe cineva atunci ii minimalizezi defectele si ii vezi calitatile amplificate. Cind nu (mai) iubesti, e invers.... Defectele (aceleasi defecte) capata brusc proportii odioase si calitatile se micsoreaza brusc, pina la disparitie, dupa parerea ta...
Ceea ce variaza nu e persoana in sine, ci modul in care o percepi. Pe mine ma amuza cum brusc dupa casatorie si citeva hopuri, unul din doi incepe sa constate ca perechea "nu mai e la fel". Realitatea e ca perechea e fix la fel... ceea ce s-a schimbat e doar nivelul de serotonina din "beholder". Sau beer holder.
quasaria
Postat pe 16 Februarie 2014 12:15
inteleg ca tu ai fost aceea care ,,ai ales pe altcineva". ma intreb insa cum de nu ai vazut de la inceput ca sotul tau era ,,calm, dar distant, introvertit, comunica foarte greu, parca are universul lui "si ca ,,Fat Frumos" este tot ceea ce iti lipseste. Eu spun sa te gandesti bine....Fiecare dintre noi, am avut poate momentul nostalgic al primei iubiri insa nu poti risca totul pentru ......Analizeaza bine, la rece, pune in balanta totul. Ai luat in calcul ca, poate Fat Frumos are si el o familie? Sau ce s-ar intampla daca ai fi libera, divortata sa zicem si cu un copil. Far Frumos te-ar lua de sotie? Parerea mea este sa analizezi bine, incercand sa iti folosesti si creierul nu doar inima, asta ca sa nu regret mai tarziu. Adevarat, o inima se controleaza mai greu cu puterea mintii insa ai mare grija deoarece ,,somnul ratiunii naste monstri". Numai bine iti doresc.
pirania_1960
Postat pe 16 Februarie 2014 12:20
Buna ziua ! Am citit articolul...cred ca sunt multe femei care se regasesc in el.Am o varsta si experienta de viata si cred ca sfatul meu sa-ti fie de folos. Ca sa intelegi de ce, trebuie sa-ti spun ca sunt una din femeile care au suferi si au suportat calvarul unei casnicii de tot rahatul, crezand ca persoana de langa mine se va schimba. Un citat din Schopenhauer spune ca, "Caracterul omului nu se schimba pe parcursul vietii," asta trebuie sa intelegi tu.Cand doua persoane nu au nimic in comun, oricat ai incerca sa-l schimbi pe cel de langa tine,nu vei reusi, deoarece, caracterul tine de gena...nu se schimba, nu se invata. Te vei "stafidi" asteptand mangaieri si atentia lui, viata va trece pe langa tine si cand vei avea o varsta, iti vei reprosa ca n-ai stiut sa traiesti. Se spune ca fiecare avem un suflet pereche-unii il gasesc, altii nu- daca tu l-ai gasit, de ce mai stai sa te gandesti ca vei putea schimba ceva intre tine si sotul tau? Pentru copil? Gresit! EU am facut greseala asta si acum platesc cu singuratatea si cu rana din suflet, provocata de lipsa sufletului pereche...a iubirii pe care n-am simtit-o . Nu cuvintele, nu prezenta, ci modul de comportament al celui de langa tine te face fericita. Intr-o relatie, nu conteaza numai relatia care se consuma in pat, ci modul de a darui,chiar si prin gesturi tandre, cuvinte, etc. o fericire pe care ti-o doresti. NU TE GANDI LA CE AI REALIZAT MATERIAL! VIATA E UNA SI CAND VEI PLECA DINCOLO, NU VEI LUA NIMIC! Nu lasa sa treaca viata pe langa tine, daca voi nu mai aveti nimic sa va spuneti. Vorbeste deschis cu sotul tau...poate prea ocupat cu munca, incercand sa-ti asigure o viata frumoasa tie si fiicei tale, a neglijat fara sa-si dea seama relatia. Daca nu mai simte nimic pentru tine, n-are rost sa va mintiti pe voi insiva. Poate ca si el simte acelas lucru si se cufunda in rutina zilnica, mintindu-se de dragul copilului. Copilul oricum va creste si-si va lua zborul. Vei ramane singura si te vei simti parasita, chiar daca vei constientiza ca , copilul tau te iubeste. E legea naturii, ca si copiii la randul lor sa-si intemeieze o familie si sa-si urmeze cursul vietii. Daca esti sigura de sentimentele acelui barbat care simti ca ti-e suflet pereche , urmeaza-ti calea iubirii ; pentru ca asta e ceea ce ce te face fericita. Tot ce tine de material, hraneste mintea dar nu si sufletul. Cand sufletul moare, viata nu mai e NIMIC! Incearca sa o faci pe o cale amiabila sa ramaneti prieteni pentru fiica voastra, pentru ca pana la urma, tot el va fi tatal copilului tau si urmati-va cararea. Nu trebuie sa va razboiti sau sa va urati, pentru va inveninati viata si trecutul care va apartine fie ca vreti sau nu , e al vostru. Lasati in urma, amintiri cat de cat placute pentru ca, fiica voastra sa se bucure de amandoi. Mai tarziu va intelege de ce n-ati ramas impreuna si nu va va judeca. Iti urez sa ai mintea limpede, inima curata si fericire, tie si copilului tau.
didaina_yahoo_com
Postat pe 16 Februarie 2014 13:45
Cel mai bun lucru, si de bun simt si crestineste este sa-ti urmezi viata asa cum ai inceput si lupta pentru ea intotdeauna.Orice altceva din afara familiei este un miraj.
garbo023089
Postat pe 16 Februarie 2014 13:51
m-am recunoscut pe mine si pe sotul meu in toata povestea ta.de cand avea fetita noastra 3 ani m-am simtit ca tine si am vazut ceea ce vezi si tu la sotul tau.in urma cu 6 ani am inceput o relatie cu un alt barbat care ma facea sa ma simt in al 9 cer.pe de alta parte ,aceasta relatie a fost si agonie si extaz.dupa ce m-am despartit de el (relatia a durat 4 ani) mi-am dat seama ca m-ai bine luptam ptr.casnicia mea,ptr ca fara sa vreau sotul meu a simtit schimbarile mele.cand am incercat sa ma apropii mai mult de sotul meu,el era mai schimbat decat mine.pentru o cearta pe care am avut-o cu soacra mea si cine stie ptr.mai ce,sotul meu un an de zile nu a mai vb.cu mine.am venit in italia ca sa muncesc si sa o pot ajuta pe fiicca mea, financiar.cand am plecat de acasa,el m-a pupat si am simtit ca timpul sta in loc.din italia am reusit sa vb. cu el o singura data.mi-a promis ca ma v-a suna el.dar el a murit acum 6 luni,a facut infart la volan.traiesc acum cu toate regretele din lume.toate defectele lui,acum sunt calitati ptr. mine.as da ani din viata mea sa mai am sansa sa fie langa mine.ma bucur ca nu am divortat de el .pana sa moara el traiam cu speranta unei reintalniri si eram sigura ca pot sa-l recastig.dar am pierdut si fiecare zi acum,este grea fara el.doar tu stii ce e mai bine ptr. tine.si-ti doresc sa castigi orice ai alege.numele meu este Aldea Cristina ,daca vrei ma poti gasi pe facebuk.
garbo_390912
Postat pe 16 Februarie 2014 14:15
stii ce este mai complicat ca va trebui sa ii ai pe amandoi daca ii iubesti si sa traiesti plina de iubire o relatie complexa . pare imposibil dar daca este iubire exista si aceasta varianta.societatea actuala nu ofera o educatie in aceasta directie si tu ca si altii ca si mine de altfel am fost programati sa traim dupa un anumit model. am avut doua relatii in acelasi timp si au mers si au fost implinitoare dar ca sa reusesti iti trebuie mult tact si sa-ti asculti inima. stiu pare ireal ce scriu eu dar se poate.sunt multe carti de dezvoltare personala si poti sa fii convinsa ca ceea ce simti este neintamplator. aveai nevoie de o completare de ceva care iti lipsea. iti dezvalui ceva ca barbat. stiu ca voi femeile ne alegeti pe noi dar mai stiu ca niciodata un barbat nu poate implini toata complexitatea misterului si fascinatiei feminine in care voi va aflati de la origini. sunte-ti f speciale si rafinate. sensibile si etc . fa ce-ti spune inima
garbo212538
Postat pe 16 Februarie 2014 17:11
haidi bre! o femeie cu copil mic rar accepta bigamia.
38, iubire in astfel de situatie?! Next! Iteres mami, interes "pe completare" cum ai zis si tu.
Sa nu confunzi ce ai trait tu cu ce pove. initiatoarea topicului.
Partea cu calitatile femeilor, sa zicem, ai dreptate.
pitiTa_
Postat pe 16 Februarie 2014 18:18
538, invat-o sa ii minta pe amindoi si sa o dea dreak de coloana vertebrala, ce mama ma-sii.... Foarte rafinata si speciala solutia asta!
Si cine ti-a spus tie gica ca e o femei nu poate fi fericita cu un singur barbat?!! Astea sint textele pe care le spui tu curcilor tale, ca poate cred, sau ce?
quasaria
Postat pe 17 Februarie 2014 03:18
Te inteleg perfect, eu am 48 de ani si sotul meu seamana destul de mult cu al tau. Nu stiu daca ce am ales eu se potriveste tie... fiica mea e deja plecata in alt oras, are serviciu si un prieten, locuiesc impreuna. Dar sunt convinsa ca atunci cand tu alegi ceva, poti indeplini!! Si eu m-am simtit singura langa sotul meu, dar avand o relatie cam cum ai tu cu prietenul tau, viata e mai frumoasa. Esti stresata si totul ti se pare mai greu... Poti sa o iei de la capat, eu as lua-o si acum la 48 de ani, desi la 46 nu gandeam asa, nu ma simteam in stare. Eu am ales sa raman cu sotul meu, avem si noi realizari in atatia ani si are nevoie de mine. El are 52 de ani, nu ii e usor sa aiba grija de casa, de tatal lui, sa invete sa faca mancare. Si atunci accepta si intelege ca numai asa pot eu sa traiesc. Ori plec definitiv, ori stau cu el, dar in aceste conditii, altfel m-as imbolnavi. Libertatea de a face ce simti e foarte importanta.
In concluzie, iti recomand sinceritatea, mai ales fata de tine insati. In cazul tau nu poti sa-l tii langa tine pe fostul prieten, ori ii dai libertatea, ori ramai cu el. Parerea mea este ca un om, fie barbat, fie femeie, ar putea avea mai multe relatii in acelasi timp, daca le convine tuturor. Fiecare din noi are un fel de afinitate pentru un anumit tip de relatii. Viata iti arata cine esti... Procedeaza cu diplomatie si spune-le ce vrei, deoarece viata te va ajuta sa fii cine vrei sa fii. Fa ce iti place, ce simti ca esti indemnata de firea ta, si totul se va rezolva atunci cand ai incredere in tine!
zaraza26
Postat pe 17 Februarie 2014 09:17
greu frumos periculos ,decizia este in tine,am trecut prin asa ceva dupa 16 ani de casatorie si el nu era ceea ce am crezut acum sint singura ...multe de scris si spus sufletul este complicat la fel si viata...
garbo_3444
Postat pe 17 Februarie 2014 11:19
"a fost programat...."
pitiTa_
Postat pe 17 Februarie 2014 12:58
zaraza, "a accepta" e diferit de "a-i conveni". E foarte bine ca ai fost sincera, bineinteles ca sinceritatea e recomandabila, pe de alta parte nu crezi nici tu ca toti trei sinteti fericit si multumiti cu situatia asta, nu? SIngura fericita si multumita din trio esti, probabil, tu.
N-am nici un fel de treaba cu conventiile sociale: e vorba de disponibilitate, nu de conventie. De disponibilitate fizica, afectiva samd. In momentul in care esti cu unul, celalalt e singur - tot ce poti sa ii oferi sint fragmente, iar asta inseamna un fel de rezolvarea necesitatilor in comunitate , dar desfiinteaza ideea de cuplu. Cu cine iti petreci sarbatorile? Cu cine petreci momentele importante din viata ta? Cui simti nevoia sa ii spui ce ai pe suflet? Presupun ca nu faceti conferinte sau concedii toti trei, si...atunci? Care dintre ei e in plus - si in mod cert se si simte in plus?
quasaria
Postat pe 17 Februarie 2014 15:17
Spunea cineva pe aici ca oamenii nu se schimba... Da, in chestiunile esentiale nu se schimba, dar oamenii evolueaza .Asa ca daca tu iesi din familia ta si vei avea iarasi asteptari nerealiste de la student sau oricare alt barbat viitor ,se cheama ca nu ai evoluat sau ,cum spune fi-miu...,,nu ti-ai luat adevarata lectie,,...
Tine cont de faptul ca Dumnezeu ne da in viata de atatea ori aceeasi lectie pana ne luam invatamintele....
N-ar fi mai bine - decat sa asculti in tine frustrarile emotionale legate de sot si nabadaile hormonilor legate de student - sa vezi ce poti SCHIMBA LA TINE INSUTI astfel incat sa depasesti situatia cu capul sus, fie ca parasesti casnicia, fie nu,pentru acest fost iubit, fie pentru altul??!! Pentru ca de fapt asta este problema - sa fii ok cu tine insuti!!.
Si vei fi, daca, indiferent de barbatul de langa tine, echilibrul cu tine insuti iti va fi atins.
Si nu vei fi, daca vei pretinde peste alti 8 ani de la viitorul,, si peste alti 8 ani de la urmatorul,etc, sa se adapteze ei la nevoile tale,in loc sa stii de la inceput daca il poti accepta cu toate defectele si sa NU il alegi daca nu iti convine.
Si nu vel fi,daca, chiar fericita alaturi de oricare barbat-acesta sau altul, vei trai cu invinovatirea copilului ca nu este langa tata.
Asa ca inainte de a decide daca vei iesi din ecuatia de fata ,studiaza-te pe tine insuti ,du-te la un psiholog-acesta iti poate pune in fata oglinda pentru a ti vedea probleme pe care poate nici nu constientizezi ca au generat situatia actuala.
Noi, cei de aici, iti putem da sfaturi dupa cum suntem construiti noi, un psiholog te va invata sa te asculti pe tine insuti ce sfat iti vei da singura.
P.S. Eu nici macar nu-ti voi spune ca ESENTIAL ESTE COPILUL- aceasta este valabil doar pentru unele dintre noi, psihologul iti va spune ce sa vezi IN TINE apropo de acest aspect.
garbo_5053
Postat pe 18 Februarie 2014 11:55
e adevarat.... cel mai important e sa poti trai tu cu tine: celalalt nu e o carja. Rolul lui nu e sa iti faca tie viata suportabila, pentru ca de aici deriva dependenta de cineva si in zona "NU POT fara x sau y" viata e destul de sumbra.
In rest.... "copilul e cel mai important" e o aberatie. Copilul nu poate fi important in detrimentul tau. Sinteti in aceeasi barca, copilul nu e partea adversa. Copilul tau depinde de tine. Esti cea mai importanta persoana din viata lui. Cind lumea ta se prabuseste, se prabuseste cu el cu tot. Daca intr-adevar vrei sa faci cel mai bun lucru pentru copil, ofera-i o mama fericita.
quasaria
Postat pe 18 Februarie 2014 12:31
Mergi cu FAMILIA mai departe.
Cu un Preot ai vorbit ? ai incercat sa iei legatura cu o parintii tai si ai lui,,, cu nasii vostrii cu nasii de botez al copilului ?
Aceste neajunsuri care le ai si le simti sunt doar ale tale, ai foarte mult de lucru cu tine insuti, urmeaza un curs sau o scoala care te ajuta sa eliberezi acele emotii ,,,,,, ispite ,,,
GHEORGHITA
Postat pe 19 Februarie 2014 15:39
Poti gasi multe sfaturi bune in fiecare dintre raspunsuri , insa cel mai bun raspuns ti-l da inima ta ! Nu te indoi de tine insati ! Gaseste-ti calea spre bine din interiorul tau ! Si sa stii ca un nou inceput nu este neaparat ceva bun .... dar te poate ajuta sa vezi ca de fapt omul pe care il ai langa tine ti-e cel mai bun prieten . Atunci cand ceva ne nemultumeste tindem sa aruncam in carca celuilalt toate neimplinirile proprii si sa-i scoatem in relief toate defectele ! asculta-ma bine , om fara defecte nu exista , si tu ai defecte si eu si toti oamenii , daca nu am fi asa am fi dea-a dreapta Tatalui , adica in cer ! Un om nou in viata aduce cu el si bucurii poate dar si alte defecte cu care nu esti obisnuita ! S-ar putea sa regreti , nimeni altcineva nu va fi niciodata tatal copilului tau !Reevalueaza situatia si poti cere un ajutor si de la un terapeut de cuplu ! Succes !
garbo_19362
Postat pe 21 Februarie 2014 11:48
Greu sa alegi intre fericire si datorie...fericirea alaturi de un barbat romantic, intelegator si tandru..si datoria fata de sotul tau si fata de copil...greu...te intelg f bine...simti la un moment dat ca datoria devine o povara fara de implinirea sufletesca....singurul meu sfat este sa le cantaresti bine...usor dai cu piciorul la o familie dar greu o mai refaci...priveste in adancul fiintei tale si fa ce te indeamna INIMA...ea este cea care iti va spune ce trebuie sa faci..roaga-te in sinea ta ca D-zeu sa te calauzeasca si sa-ti de-a in minte gandul cel bun...sunt alaturi de tine cu sufletul si ma rog sa-ti fie bine.Cu respect o femeie care iti intelege suferinta.
garbo190601
Postat pe 1 Martie 2014 11:22
De la: Tiberius, la data 2014-02-11 08:50:00buna fetelor,numai fete/doamne/si au spus parerea,cum spuneati barbatii stau ascunsi.aproape toti am avut probleme in viata,in dragoste.se spune ca nu trebuie sa ti parasesti partenerul ptr altcineva ci doar atunci cand nu l mai suporti.daca sotul nu este romantic si iubitor,asa va ramane ptr ca asa e modelu,apoi nu esti /batrana la 32 ani/altii isi sch viata si la 60.si nu trebuie sa traiesti ptr copii,oricum vor zbura si vei ramane singura,dar ai putea primi o mie de sfaturi,insa tot tu vei realiza ce vei face.ori te multumesti cu viata asta,ori risti sa traiesti emotii /fluturasi/dar dupa un timp sa nu devina /molii/timpul le rezolva pe toate asa ca asteapta,vezi ce ganduri are fostul coleg si nu te mai gandi la viitor,traieste doar prezentul.fi fericita in fiecare zi,esti sanatoasa,tanara,o duci bine,NICIODATA NU vei avea TOT ce ti doresti in aceasta viata,succes.
vivacedonna
Postat pe 23 Mai 2014 10:52
" Copilul tau depinde de tine. Esti cea mai importanta persoana din viata lui. Cand lumea ta se prabuseste, se prabuseste cu tot cu el.Daca intr-adevar vrei sa faci cel mai bun lucru pentru copil, ofera-i o mama fericita."



Ce-a mai inteleapta rezolvare.
Succes!
pitiTa_
Postat pe 4 Noiembrie 2014 17:49

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
1 De la: garbo_387326 11 Noiembrie 2013 11:59
1 De la: garbo_387273 28 Octombrie 2013 15:11
Discutia 18388 2 De la: catalinagrecu79 17 Septembrie 2013 00:00
86 De la: Litlstar2011 4 Noiembrie 2014 17:49
Discutia 18159 1 De la: garbo_14359 18 Iunie 2013 11:14
Setari Cookie-uri