Lupte ca în război se dau şi împotriva sufletului unei ţări.
Dacă o ţară pierde o luptă în război mai poate salva câte ceva.
Dacă o ţară pierde o luptă dată împotriva sufletului său nu mai are ce spera.
ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL!
Sufletul României reprezintă tot ce are tangenţă cu structura noastră intelectuală, afectivă şi simbolică.
Alcătuiesc sufletul României:
- viziunea noastră despre lume;
- atitudinea noastră în faţa vieţii şi a morţii;
- modul de a relaţiona unii cu alţii;
- atitudinile noastre morale (coduri de comportament, precepte);
- religia noastră creştin ortodoxă;
- limba română.
Sufletul României, sufletul românesc, e structura noastră de rezistenţă. El ne-a permis să dăinuim 2.000 de ani şi ne va asigura în continuare dăinuirea. Datorită lui suntem ce-am fost şi vom fi ce suntem.
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 17:50
|
DE CE SĂ LUĂM ATITUDINE?
Ţara, viitorul ei şi al nostru ne privesc pe toţi.
Nu e uşor să iei atitudine pentru că vei fi copleşit cu tot felul de invective şi nu numai...
Cineva trebuie totuşi s-o facă.
Viaţa e o luptă. Cine nu luptă nu merită să trăiască.
Renunţarea la tăcere e o datorie pentru că în prezent a tăcea înseamnă a trăda.
Renunţarea la tăcere mai înseamnă şi refuzul terfelirii a tot ce e românesc.
Nu trebuie să ne lase indiferenţi o Românie ale cărei valori sunt călcate în picioare.
Cel care ia atitudine este un element esenţial în mecanismul redresării unei Naţiuni. El este simbolul ireproşabil de care se teme o lume coruptă.
Cel care ia atitudine e prezent, hotărât, motivat şi aducător de speranţă în marasmul organizat în care trăim.
Afirmarea hotărâtă a propriului punct de vedere în sensul apărării valorilor noastre naţionale, a identităţii noastre este un act simplu şi onorabil. Ea reprezintă exteriorizarea sentimentelor celor mai profunde de apartenenţă la Naţiunea noastră. Ea este totodată o reacţie, un contraargument la teze antiromâneşti şi false ideologii.
Transmiterea unui mesaj pe un sait nu e anodină, aceasta înseamnă transmiterea părerilor proprii, a argumentelor proprii, te faci auzit într-un „schimb” de idei.
Nu trebuie să-ţi strigi sus şi tare părerile ci trebuie să convingi. Argumentarea eficientă se face într-un limbaj corect, clar, civilizat şi potrivit temelor abordate.
Puterea argumentaţiei e dată şi de puterea convingerilor. Trebuie să-ţi iubeşti sincer Ţara şi Neamul şi să doreşti să transmiţi mai departe moştenirea de la strămoşi în ciuda tuturor loviturilor pe care le primeşti. N-ai nevoie de violenţă ci de forţă.
Pârvu Ana Maria
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 18:24
|
MANIFEST
Suntem tineri care au ales să se ridice şi să fie în prima linie.
Suntem tineri care între delăsare, renunţare şi Thermopyle ar alege mai degrabă Thermopyle.
Suntem tineri care îşi petrec vara vacanţele şi concediile în corturi, care fac lungi ascensiuni pe munte, care învaţă arte marţiale.
Suntem tineri cărora le place efortul, sudoarea şi depăşirea de sine.
Suntem tineri care apreciază cultura noastră naţională, trecutul nostru de luptă, Ţara şi frumuseţile ei.
Suntem tineri care refuză distrugerea ca viitor al generaţiei lor şi ca orizont al Naţiunii noastre.
Suntem tineri care pun mai presus de bunurile lumeşti credinţa în Dumnezeu.
Suntem tineri care pun mai presus de reuşita personală dăruirea de sine.
Suntem tineri care preferă performanţei economice dimensiunea eroică a vieţii.
Suntem tineri care refuză drogurile, perversiunile sexuale şi imoralitatea în general.
Vrem să înfruntăm în deplină cunoştinţă de cauză relele societăţii noastre şi să ne privim destinul drept în ochi.
Suntem tineri care au ales să rămână alături de Naţiune şi să construiască împreună cu ea viitorul Patriei noastre.
Suntem tineri care înţeleg să transmită un mesaj clar tuturor celor care ne decid soarta peste capul nostru: suntem ce-am fost, vom fi ce suntem!
Suntem tineri ca tine, fii ca noi!
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
|
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 18:26
|
PATRIA
Patria nu e cosecinţa unui contract, ea nu e rezultatul unei tocmeli.
Nu suntem români pentru că aşa ne-am învoit.
Patria e un mediu social şi cultural natural sau, ceea ce e acelaşi lucru, istoric. Principala sa caracteristică e naşterea.
Nu ne alegem Patria aşa cum nu ne alegem părinţii.
Ne-am născut români aşa cum ne-am născut Muşat, Basarab sau de Hunedoara. E un fenomen ereditar. Totul ţine de sânge şi de legăturile de rudenie.
Sângele, legăturile de rudenie sunt indestructibile şi nu se pot renega.
Principiul ereditar e esenţial.
Aşa ne-o sugerează cuvântul Patrie (pater = tată), aşa reiese din cuvântul Naţiune (natio = naştere).
Patria ne asigură resursele necesare existenţei noastre ca popor şi ne e cămin.
Datorită Patriei suntem veşnici. Pentru viaţa pe care ea ne-o dă îi suntem datori cu viaţa noastră.
România nu e o adunătură de indivizi mânaţi de aceleaşi interese, ci un corp de familii înrudite care trăiesc.
Cu siguranţă Patria trebuie să fie dreaptă.
Dar nu asta e problema când e vorba de practicarea patriotismului ci fiinţa Patriei, viaţa sau forţa ei.
E aberant să te tot plângi de sărăcie, de nedreptate sau de orice altceva dacă nu faci nimic pentru Patrie.
Ne iubim părinţii pentru că sunt părinţii noştri independent de calităţile lor.
Ne vom iubi Patria chiar dacă nu e aşa cum am dori-o.
Părinţi pot greşi, îi cinstim.
Patria ne dezamăgeşte, o vom apăra. Dreptatea nu va avea nimic de pierdut din asta.
Fără o Patrie independentă şi liberă, sau pur şi simplu fără o Patrie, dreptatea nu e decât un vis.
Predescu Virgil
____________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 18:29
|
INDIVID ŞI NAŢIUNE
Individul se naşte într-o familie care aparţine unei colectivităţi, unei Naţiuni.
Copilul fiind slab are nevoie de familie, de colectivitate, de Naţiune pentru a se dezvolta. Ele îl primesc şi-l cresc, ele sunt mai presus de el.
Nu trebuie spus: Om, Naţiune ci Naţiune, Om.
Omul asociat Naţiunii, orânduit şi eliberat prin această asociere, e mai apt pentru o viaţă superioară, viaţa în societate. El face astfel mai puţin pentru sine şi mai mult pentru ceilalţi.
Colectivitatea e atât de puternică încât niciun individ nu se poate împlini dacă nu se integrează în ea şi dacă nu e susţinut de ea.
Adevăratul Eu, eul spontan, e un Noi sau nu are sens.
Suntem strămoşii noştri, părinţii noştri, fraţii noştri, suntem Naţiunea noastră.
Suntem oraşele, satele, peisajele noastre, suntem Ţara noastră.
Societatea nu e rezultatul unei înţelegeri între indivizi bazată pe un contract ci un agregat natural.
Societatea nu e alesă de membrii săi cum nu sunt alese sângele, Patria, religia pe care am primit-o la botez, limba maternă şi tradiţia. Ele ne sunt impuse şi chiar dacă nu le dorim nu ne putem lipsi sau dezice de ele.
Facem parte din categoria fiinţelor care trăiesc în grup. Viaţa în societate răspunde uneia dintre nevoile fundamentale ale naturii naturii noastre.
Nu putem să nu fim fideli sângelui nostru, nu putem să nu fim ataşaţi de Patria noastră, de credinţa noastră creştin ortodoxă, de limba noastră maternă şi de tradiţiile noastre pentru că sunt fiinţa noastră şi sufletul nostru.
Pentru un om realist, care ştie istorie, adevăraţii garanţi ai drepturilor individului sunt Naţiunea, Patria şi Religia.
Dacă vom avea o societate solidă în care familia e puternică, drepturile primordiale fie că sunt religioase, casnice sau şcolare vor fi apărate.
Dacă vom avea asociaţii puternice, profesionale mai ales şi celelalte drepturi esenţiale vor avea bază şi temei.
Dacă vom avea un Stat puternic, bine construit principalele interese existente în societatea noastră vor fi efectiv reprezentate în sfera puterii.
Altfel nu vom avea decât grupuri care se confruntă între ele, interese care se anihilează reciproc şi lipsă de operativitate în luarea unor decizii importante pentru Naţiune şi Ţară.
Într-o societate bine organizată individul nu e opus colectivităţii ci intergrat în ea.
O legislaţie axată doar pe individ, fără să ţină seamă de poziţia acestuia în familia sa, în categoria sa socială, în Ţara sa, la locul său de muncă, nu poate apăra drepturile nimănui.
Predescu Virgil
____________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 18:32
|
K!
"Sufletul Romaniei reprezinta tot ce are tangenta cu structura noastra intelectuala, afectiva si simbolica."
Intelegi Viva? 
MersicToio!
NB!
|
pitiTa_
Postat pe 10 Iulie 2014 19:13
|
Daca vom avea mai putini "lucratori" cu gura si mai multi "mancatori"
cu sapa... nu ne-ar mai lua apa! numa' VALU'!
asa ca:'Romania, apara-ti sufletul" ca (noi) iti mancam zilele! 
M'da, asa vremuri asa consecinte!
|
pitiTa_
Postat pe 10 Iulie 2014 19:17
|
De la: pitiTa_, la data 2014-07-10 19:17:53Daca vom avea mai putini "lucratori" cu gura si mai multi "mancatori"
cu sapa... nu ne-ar mai lua apa! numa' VALU'!
asa ca:'Romania, apara-ti sufletul" ca (noi) iti mancam zilele!
M'da, asa vremuri asa consecinte!
Trebuie să vorbim des și cu căldură de România. Ce e trecut sub tăcere ne devine indiferent.
Îndrăgim, dimpotrivă, acele lucruri de care se discută mult şi frumos.
Cine încearcă să ne împiedice să ne manifestăm iubirea de Ţară vrea s-o facă să dispară din inimile noastre.
În rest de ce atâta pesimism?
Nu ne confruntăm cu războaie sau cataclisme naturale. Treptat, cu răbdare, cu înţelepciune, paşnic vom reuşi să schimbăm lucrurile în bine.
Roma n-a fost clădită într-o zi.
Văicărindu-ne permanent că e rău şi că nu putem face nimic, nu ajungem nicăieri.
|
Toio34
Postat pe 10 Iulie 2014 22:52
|
=)) vai mie!*Scanteia Tineretului*
"Ne-ar trebuii,
O mie de ani sa ne cladim
Ce-am .....  " :D nu mai am  Toio!
Daca as avea mai multe vieti (ca pisica) as lua-o de la coada de fiecare data, acum insa, dpmdv, vb. ochiul mintii si chiar daca zorzone buzunarul nu le-as mai da "cateilor" colaci ....sa si-i poarte p'ai lor iar eu sa-i privesc pana inchid ochii.PUNCT!:)
|
pitiTa_
Postat pe 10 Iulie 2014 23:06
|
|
NU! Ne confruntam cu incalzirea globala si mirose a creieri arsi in locurile cele mai OZONATE, pe unde "flutura iubitorii de tara steagul"!
|
pitiTa_
Postat pe 10 Iulie 2014 23:27
|
De la: pitiTa_, la data 2014-07-10 23:06:46=)) vai mie!*Scanteia Tineretului*
"Ne-ar trebuii,
O mie de ani sa ne cladim
Ce-am ..... " :D nu mai am Toio!
Daca as avea mai multe vieti (ca pisica) as lua-o de la coada de fiecare data, acum insa, dpmdv, vb. ochiul mintii si chiar daca zorzone buzunarul nu le-as mai da "cateilor" colaci ....sa si-i poarte p'ai lor iar eu sa-i privesc pana inchid ochii.PUNCT!:)
sa recladim...
|
_Isis_
Postat pe 11 Iulie 2014 08:44
|
ei na! nu-i cantecu' ala...
Mirabela stie! tu, "recladeste" * 69 dar apara-ti propriul suflet! Sfatul astrologului. 
Spor! :D
"Recladire", un termen exprimativ de trista amintire. E mai bine sa vedem: "campul, unde se seamana bobul nou, creste si se dezvolta, se COACE, si apoi... secerisul" Cine alege neghina, aduna boabele trainice  si CLADESC o noua viata, nu din ruine, cine mai are nevoie de asa ceva?
|
pitiTa_
Postat pe 11 Iulie 2014 13:10
|
ÎNVĂŢĂMINTELE ISTORIEI
Fără instinct de conservare omul moare.
Fără afecţiune familia se destramă.
Fără patriotism Naţiunea decade şi Patria ajunge sub stăpânire străină.
O atestă viaţa.
O atestă istoria.
Grecia antică
Istoria Greciei antice e istoria rivalităţii dintre Sparta şi Atena.
Aceste două oraşe au pus în mişcare toată Ţăra, au dat conducătorii şi au stabilit direţia generală de evoluţie.
Celelalte oraşe greceşti le-au fost aliate sau supuse.
Sparta a fost aşa cum a conceput-o Lycurg, un popor sub arme gata oricând să-şi apere Patria.
Guvernul, educaţia, legile toate au tins spre acest ţel unic şi au neglijat restul ca indiferent sau vătămător.
O asemenea organizare socială austeră a creat un popor eroic şi a dezvoltat într-o asemenea măsură patriotismul că onoarea de a muri pentru Patrie a fost cea mai mare răsplată conferită de autorităţi.
Când un spartan învingea la Jocurile Olimpice era trimis să lupte cu duşmanul în prima linie şi o astfel de cinste era invidiată de toţi.
Societatea ateniană s-a remarcat prin blândeţe şi supleţe.
Principalul legislator al Atenei a fost Solon.
Solon, cunoscând caracterul nestatornic al ionienilor, nu le-a impus o organizare socială strictă lăsând uşa larg deschisă pentru orice reforme.
Marile libertăţi acordate fiecăruia, instabilitatea aparentă a puterii, care depindea de opţiunile populaţiei, nu au diminuat măreţia Atenei.
La Atena devotamentul faţă de Patrie şi spiritul de sacrificiu au fost la fel de mari ca în Sparta.
Epoca războaielor cu perşii e cea mai glorioasă din istoria Greciei.
Când grecii au văzut formidabilele pregătiri de război făcute de Xerxes s-au unit, au acceptat lupta, şi-au păstrat cedinţa în victorie şi au învins.
În timpul războaielor cu perşii s-au evidenţiat Leonidas spartanul şi Aristide atenianul.
Înainte să plece la luptă, regele Leonidas şi cei trei sute de soldaţi ai săi şi-au organizat propria ceremonie funebră şi au jurat în faţa eforilor că vor apăra Patria cu preţul vieţii.
Sacrificiul pe care urmau să-l facă era, prin urmare, premeditat.
Aceşti trei sute de soldaţi şi regele lor ştiau că nu se vor mai întoarce niciodată acasă.
Aristide, apreciind talentele militare ale lui Miltiade, i-a cedat comanda armatei, deşi îi era rival.
Aristide şi-a slujit astfel Ţăra şi în calitate de cetăţean, nu doar de soldat.
Conduşi de Miltiade, o mie o sută de atenieni înfrâng la Marathon, în anul 490 î.Hr., o armată de o sută zece mii de oameni.
Grecii s-au distins în timpul războielor cu perşii, dar nu au învăţat nimic din ce li s-a întâmplat.
Pericolul care i-a ameninţat ar fi trebuit să-i facă mai patrioţi, mai solidari, mai uniţi, mai virtuoşi.
Nu a fost aşa.
Nici nu au respins bine invadatorii că s-au şi întors la vechile lor discordii, dezbinări şi agitaţii turbulente.
S-au format alianţe între provincii, în provincii alianţe între oraşe, în oraşe alianţe între partide.
Era o confuzie, o descompunere totală.
Unitatea naţională nu mai exista.
Şi ca şi când toate acestea nu ar fi fost de ajuns o altă cauză de ruină se adugă acestei fatale anarhii, imoralitatea.
Caracterele slăbesc, inteligenţele se degradează, filozofii propagă dispreţul pentru Ţară, poeţii cântă vinul şi mâncarea.
Virtuţilor de odinoară le urmează o indiferenţă generală, un scepticism scandalos, o sete nemaipomenită de plăceri josnice.
Pausanias, regele Spartei, învingătorul de la Plateea, îi cere lui Xerxes fiica de soţie promiţându-i în schimb predarea cetăţii sale.
Alt rege spartan, Leotychidas, învingătorul de la Mycale, se lasă mituit.
Atenianul Themistocle, învingătorul de la Salamina, se pune în slujba Regelui Regilor pentru câteva oraşe din Asia.
Exemplul celor trei pomeniţi mai sus a fost urmat de mulţi alţii cu nume la fel de ilustre şi chiar de către popor.
Astfel învinsul de la Marathon şi Salamina ajunge să domine Grecia.
Cetăţile care curtau străinul, care primeau aur de la el, care se supuneau ordinelor lui, locuitorii acestor cetăţi care trădau din ambiţie, din dorinţă de răzbunare, din lăcomie au împins Patria la ruină şi la pierderea libertăţii.
Persanii au fost primii dintre cei care au stăpânit Grecia antică. Au urmat macedonenii şi romanii.
Roma antică
Primii romani preferau să fie săraci într-o Romă bogată.
Cele mai de preţ comori pentru ei erau Patria şi libertatea.
Fiindu-le mereu ameninţată independenţa, erau permanent pe picior de război.
Niciun popor nu e mai liber ca acela care acceptă să trăiască cu ce-i dă Dumnezeu, nu aşteaptă nimic de la nimeni şi-şi întemeiază existenţa doar pe munca sa.
În Roma antică plebeii şi patricienii se confruntau constant, primii pentru noi drepturi, ceilalţi pentru menţinerea vechilor lor privilegii.
Dar când Patria era în pericol fiecare îşi uita ranchiunele, pasiunile şi urile şi o apăra.
Această împărţire a Naţiunii în două categorii sociale, departe de a provoca ruină, întreţinea la romani cele mai nobile sentimente.
Şi unii şi alţii, fie pentru a lua puterea, fie pentru a o păstra, stimulau fibra naţională, căutau să se ilustreze prin fapte mari, prin reforme fericite în interior, prin victorii împotriva duşmanilor.
Fiind săraci şi liberi romanii posedau toate elementele eroismului.
Erau patrioţi şi viteji.
În perioada lor de ascensiune idealul social, gândirea dominantă era Patria.
Educaţia, religia, politica tindeau spre ea şi-o făceau iubită. Pentru ea, pentru apărarea ei şi pentru măreţia ei se făceau toate sacrificiile.
Polybius, Titus-Livius, Salustius laudă disciplina militară a romanilor, vitejia lor, statornicia lor, dârzenia lor, zelul lor pentru binele general.
Disciplina atât de lăudată a romanilor începea din familie şi de acolo se răspândea în toate instituţiile Statului.
Se ştie că taţii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra copiilor lor.
Acest drept al autorităţii paterne, care ne pare atât de monstruos azi, a pregătit cetăţeni devotaţi Patriei şi legilor ei.
Trebuie precizat că niciun istoric nu pomeneşte de violenţe în familiile romane.
Dacă educaţia în familie făcea rare încălcările disciplinei, Statul prin recompensele sale stimula practicarea virtuţilor.
Onorurile publice acordate lui Cocles, lui Scaevola, lui Clelius arată preocuparea de a genera la cetăţeni un zel activ pentru Patrie şi de a provoca o nobilă emulaţie la toţi aceia care puteau s-o slujească.
Cu astfel de moravuri se poate spera orice. De aceea romanii nu se temeau de nimeni.
Asediaţi de gali ei au părăsit Roma, s-au refugiat pe Capitoliu şi au refuzat să se predea.
Totuşi mai mulţi senatori, prea bătrâni ca să lupte, au rămas pe loc, s-au îmbracat cu cele mai bogate veşminte, au spus o rugăciune, s-au dus la Senat şi au aşteaptat acolo soarta pe care le-au rezervat-o zeii.
După alungarea galilor Roma s-a înălţat din propriile ruine şi a luptat mai bine de şaizeci de ani pentru independenţa sa.
Ea a reuşit să dejoace acţiunilor latinilor, ale samniţilor, ale lui Pyrrhus şi să cucerească toată Italia.
Ea a făcut mai mult decât atât, ea a dat exemplu de probitate, de disciplină şi de curaj.
Consulii au refuzat aurul străinilor spunând că nu vor să-l aibă ci să le poruncească celor care-l au.
Războaiele punice au fost o serie de trei războaie grele purtate de Roma împotriva Cartaginei între 264 - 146 î.Hr..
S-au numit punice după numele de puni dat de romani cartaginezilor.
Despre războaiele dintre Roma şi Cartagina s-a scris mult.
Numele unor comandanţi militari ca Hanibal, Regulus, Fabius, Scipio şi al unor locuri unde s-au dat lupte ca Trasimene, Cannae, Capua, Zama sunt cunoscute.
Se cunoaşte, de asemenea, statornicia Senatului, curajul poporului roman, patriotismul şi devotamentul de care a dat dovadă.
După războaiele punice romanii au cucerit Egiptul, Grecia, Macedonia, Epirul, Iliriumul, Spania, Galia, Asia Mică etc..
Eufratul, Dunărea, Rinul, oceanul şi deşerturile Africii deveneau hotarele Romei.
Era prea mult.
Triumfurile i-au orbit pe romani.
Armata romană atât de eficientă a ajuns instrumentul câtorva ambiţioşi venali.
Oraşul s-a transformat întru-un focar de intrigi.
Uneltirea, corupţia şi luptele sângeroase au luat locul libertăţii de opinie şi mijloacelor legitime de acţiune.
Domnia legii a facut loc forţei tiranice.
Ineresul naţional a trecut pe planul doi.
Cei puternici sfâşiau Patria pentru a-şi satisface lăcomia şi ambiţia.
În timp ce legionarii invadau lumea, învinşii invadau Roma şi, ca pentru a se răzbuna, o contaminau cu toate viciile lor.
Poporul roman s-a metisat, Senatul s-a umplut de străini.
Aceştor oameni veniţi de departe puţin le păsa de Roma şi de ce reprezenta ea.
Grecii erau cei care solicitau cel mai insistent cetăţenia romană şi în schimbul ei aduceau moravurile, artele, ideile unui lumi în plină decadenţă. Ei răspândeau peste tot scepticismul, dispreţul pentru sentimentele nobile şi distrugeau sub influenţa corupătoare a doctrinelor lor iubirea profundă, respectul religios pe care romanii le aveau pentru Patria lor, pentru legile lor şi pentru libertăţile lor.
Odată cu viciile şi pentu a le susţine bogăţii imense au ajuns în Italia.
S-au creat averi colosale capabile să cumpere orice conştiinţă.
Se facea negoţ cu conştiinţele.
Dacă mie mi-e bine, ce mai contează restul?
Sub împăraţi iubirea de Patrie nu se mai putea manifesta decât opunând libertatea şi bunele moravuri tiraniei şi depravării generale.
Dar nimeni nu a făcut nimic ca să schimbe lucrurile.
Bunii cetăţeni se resemnaseră gemând în tăcere.
Doar autorii de satire mai aruncau o privire spre trecut şi-şi bateau joc amar de mârşăviile care au urmat frumoaselor obiceiuri de odinioară.
Nu toţi împăraţii romani au fost sceleraţi sau demenţi.
Mulţi dintre ei au fost înţelepţi, drepţi şi buni. Din această categorie fac parte Titus, Nerva, Traian, Antoninus şi Marcus Aurelius.
Poporul roman fusese cândva solid ca un bloc de granit.
Apoi, iubirea de Patrie, patriotismul dispărând, Naţiunea s-a dezagregat şi nu au mai rămas decât elementele ei componente, adică oamenii.
Numele de Roma, de romani continua să apară în actele publice, dar nu mai avea corespondent în idei, nu mai răsuna în inimi.
Dar cui îi păsa? Lăcomia, egoismul primau.
Până şi armata îşi pierduse coeziunea.
Împăratul Constantin şi-a însemnat soldaţii cu fierul roşu, ca pe asasini, pentru a-i împidica să dezerteze.
Romanii şi-au reamintit că sunt un Popor doar după ce barbarii s-au aşezat definitiv în Italia şi le-au luat tot ce aveau.
Abia atunci au înţeles că nu poţi să-ţi aperi intereserle personale fără să aperi interesul naţional.
Predescu Virgil
____________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
Toio34
Postat pe 11 Iulie 2014 13:42
|
De care "Romani" amintesti Toio? De aia dusi sau DUSI?
Tu scoti in evidenta istoria popoarelor, ideologia si crezul? K!
Dar alegerea si gandirea contemporana care ne leaga mai mult de geografie decat de istorie unde si cine recunoaste ca o ingroapa?
sau tu ?
S-au dus vremurile cand omenirea era folosita drept carne de tun, am evoluat.
|
pitiTa_
Postat pe 11 Iulie 2014 13:58
|
SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!
-I-
Problema naţională va exista cât timp va exista şi Poporul nostru.
Ne-am confruntat mereu cu adversari mai puternici ca noi.
A fi sau a nu fi a fost, în concizia ei tragică, formula vieţii noastre.
Un mod bun de abordare a problemei naţionale e apărarea fermă a tot ce e românesc.
În ultimii douăzeci şi patru de ani problema naţională a fost ignorată.
Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres.
Martori sunt Ţara şi sufletele noastre.
Un Neam care se neglijează pe sine nu imprimă Ţării pecetea sufletului său.
Ce am făcut cu chipul blând al României?
La sate obiceiurile care încep să apară în stilul caselor, în îmbrăcăminte, în viaţa de familie sunt străine de tradiţiile noastre.
La oraşe aspectul şi limbajul comerţului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc.
Ne rămâne, e adevărat, reduta sufletelor noastre dar şi ea se clatină.
Sunt tot mai mulţi cei care nu mai păstrează în inimile lor decât urme vagi ale ideii naţionale, ale idealului românesc, ale datoriei de român.
Într-o zi am pus o întrebare simplă unei prietene: „Ce e un român?” şi ea mi-a răspuns cu o ironie amară: „E o persoană care nu ştie cine e.”
Prietena mea mi-a relevat imprecizia, confuzia noastră în chestiuni vitale.
Şi câte atitudini, câte slăbiciuni nu ne arată ce suflet şovăielnic avem!
-II-
Principalul barometru al vieţii noastre naţionale e starea limbii române, legătura ei cu inimile noastre.
A crescut numărul celor care vorbesc şi scriu mai bine româneşte, dar a crescut şi numărul celor care nu se mai simt ataşaţi de română.
Ar trebui să luăm în serios acest avertisment.
Se pare că limba noastră maternă e impinsă pe un loc secund.
Avem o viaţă economică anapoda.
De douăzeci şi patru de ani repercusiuni teribile au adus în aproape fiecare cămin suferinţă şi chiar mai mult decât suferinţă, umilinţă.
Ignorarea fenomenală a raporturilor dintre economic şi naţional ne afectează nu doar viaţa materială, ci şi demnitatea şi libertatea.
Răul nostru are un nume: disoluţia sentimentului naţional.
E uluitor că s-au găsit unii care să spună că dăm dovadă de „naţionalism excesiv” când de fapt ne-am abandonat idealurile şi am frânt aripile aspiraţiilor noastre.
Ideea de Naţiune, ideea de Stat românesc, de Ţară nu mai sunt un imperativ viu pentru o parte dintre noi.
Am devenit un Popor care nu mai ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă.
Şi niciun Popor care şi-a pierdut busola nu a putut să-şi dea o viaţă coerentă, dreaptă, viguroasă şi prosperă.
-III-
Evoluţia actuală a Europei şi a lumii e neliniştitoare.
Niciodată sufletul şi viaţa nu ne-au fost mai ameninţate. Dar cu ameninţări mari ne-am confruntat mereu.
Lupta strămoşilor noştri cu puhoiul migrator, după părăsirea Daciei de către romani, a fost dură.
Cine, în 271 d.H., ar fi pariat pe viitorul nostru? Şi totuşi nu am pierit.
Se fac simţite în exterior o dictatură economică şi o atmosferă politică puţin favorabile. Dar trebuie să considerăm asta o fatalitate mai presus de virtutea defensivă a unui Popor dârz, decis să reziste? Nu! În faţa acestor agenţi ai disoluţiei ceea ce se poate vedea sunt forţe de reacţie inactive, funcţii de veghe pe care conducătorii noştri nu le exercită şi sentimente naţionale care nu sunt cultivate.
Suntem în posesia unor comori inestimabile: o cultură originală şi o religie capabilă prin debordanta sa bogăţie spirituală să formeze oameni virtuoşi, familii puternice şi un Neam omogen.
Ce ne împiedică să le cerem legal, paşnic conducătorilor noştri să-şi facă datoria faţă de Neam şi de Ţară?
Ce ne împiedică să luăm din cultura noastră, din credinţa noastră creştin ortodoxă tot ce ne pot oferi?
-IV-
Nu e practic să rămânem români, nu merită osteneala, se vor grăbi să spună unii.
Dintre miracolele trecutului, miracolul românesc nu e cel mai răsunător, dar e neîndoielnic cel mai emoţionant şi nu există oameni generoşi pe care să nu-i impresioneze.
Nu se poate contesta frumuseţea morală a unui Popor care prin dârzenie, statornicie şi voinţă şi-a refăcut Statul şi unitatea după două mii de ani de istorie vitregă.
Să rămânem români ne e realmente util din punct de vedere material.
Ce mai păstrează Ţăra noastră din originalitatea sa românească reprezintă un capital turistic considerabil.
Prin refacerea specificului nostru naţional va creşte şi capitalul turistic.
Turismul nu e singurul domeniu pe care refacerea specificului nostru naţional îl poate ajuta să se dezvolte.
Români profund, români până în străfundul sufletului, ni s-ar întâmpla ce i se întâmplă oricărui Popor care îşi păstrează identitatea, am deveni creatori de produse industriale şi artistice originale cu mare căutare pe piaţă.
Calculaţi locurile de muncă şi sumele enorme pe care le-am pierdut pentru că nu ne-am condus afacerile cu simţ patriotic sau măcar cu bun-simţ!
Dacă trăim rău, nu e din cauză că am fost prea români, ci pentru că nu am fost destul de români.
-V-
Nu nu ne putem în schimba destinul în bine fără o doctrină organică.
Trebuie să ştim care e sensul efortului nostru în istorie.
Trebuie să ştim cum să ne consolidăm Statul şi cum să ne asigurăm viitorul.
Trebuie să ştim ce să vrem şi ce să facem.
După ce ne-am creat doctrina va fi necesar să ne-o înfăţişăm clară, imperativă, entuziasmantă.
Cuvântul nostru de ordine să fie: români în România.
-VI-
E un fenomen social curent într-o Ţără dominată ca o parte a populaţiei să pactizeze cu străinii.
Se pare că un astfel de rol a fost atât de dorit de unii că nici nu vor să mai audă de altceva.
Îi rugăm pe aceşti oameni să ni se alăture într-un efort general de propășire.
O mare responsabilitate le revine gânditorilor, scriitorilor, publiciştilor, artiştilor.
Nu pledăm pentru înregimentărea intelectualităţii sub drapelul naţional, deşi e de dorit. Ar fi însă excesiv dacă am dori ca unii intelectuali să nu mai susţină cosmopolitismul, laicizarea şi imoralitatea?
În momente grele, ca acum, nu ar fi de datoria intelectualilor noştri ca, uneori, să coboare în for pentru a ajuta Poporul să-şi rezolve problemele de viaţă colectivă?
-VII-
Nu ne poate fi indiferent nouă, ca ortodocşi, că suntem un Popor mare sau un Popor mic, un Popor sclerozat, demn de dispreţ sau un Popor robust şi mândru.
Când ne lăsăm viaţa publică să se degradeze, când părem că nu putem face din Ţara noastră un Stat puternic, când în faţa adversităţilor luăm o atitudine resemnată dezminţim vitalitatea şi demnitatea ortodoxismului nostru.
Credinţa noastră creştin ortodoxă ne învaţă smerenia faţă de Dumnezeu şi supunerea faţă de autorităţile legitime, nu slugărnicia, servitutea, închinarea la arginţi, imoralitatea abjectă, tăcerea laşă.
Nicio altă credinţă nu a arătat omului, ca ortodoxia, măreţia lui de purtător al chipului lui Dumnezeu.
Să nu trăim în genunchi, să ne ridicăm, să ne apărăm paşnic, dârz, perseverent fiinţa naţională şi sufletul.
Între a dispărea resemnaţi şi a trăi curajos să alegem curajul de a trăi.
Pârvu Ana Maria
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
|
Toio34
Postat pe 11 Iulie 2014 15:12
|
pai atunci apara-ti doamna "pasnic si dirz" identitatea si scrie in romana AMOR PATRIAE NOSTRA LEX. 
ps: combinatia dintre pasnic si dirz nu ma duce decit cu gindul ca o incasezi in mod repetat cu stoicism. Ceea ce nu e departe de adevar.
|
quasaria
Postat pe 11 Iulie 2014 17:47
|
Cu tot respectul Toio....Nu s-ar putea sa-ti reduci patriotismul la cp_uri mai scurte ?  Astea cu prea mult bla_bla ma cam plicti_obosesc... 
|
Rotty
Postat pe 11 Iulie 2014 20:20
|
De la: quasaria, la data 2014-07-11 17:47:52pai atunci apara-ti doamna "pasnic si dirz" identitatea si scrie in romana AMOR PATRIAE NOSTRA LEX.
ps: combinatia dintre pasnic si dirz nu ma duce decit cu gindul ca o incasezi in mod repetat cu stoicism. Ceea ce nu e departe de adevar.
De la: Rotty, la data 2014-07-11 20:20:27Cu tot respectul Toio....Nu s-ar putea sa-ti reduci patriotismul la cp_uri mai scurte ? Astea cu prea mult bla_bla ma cam plicti_obosesc...
Da, da, cum spuneţi Dv....
Dar unde sunt contraargumentele?
|
Toio34
Postat pe 11 Iulie 2014 23:45
|
Daca Brincusi se gandea mai mult la eroism "ramaneam" fara COLOANA!
A, avut grija sistemul sa-si insuseasca meritele si sa traga foloasele.
El a ramas in poarta cu in soare asezandu-se din cand in cand "pe scaunel", la Masa Tacerii!
Fiecare timp cu Punctul lui/ei!
|
pitiTa_
Postat pe 12 Iulie 2014 00:09
|
De la: Toio34, la data 2014-07-11 23:45:35De la: quasaria, la data 2014-07-11 17:47:52pai atunci apara-ti doamna "pasnic si dirz" identitatea si scrie in romana AMOR PATRIAE NOSTRA LEX.
ps: combinatia dintre pasnic si dirz nu ma duce decit cu gindul ca o incasezi in mod repetat cu stoicism. Ceea ce nu e departe de adevar.
De la: Rotty, la data 2014-07-11 20:20:27Cu tot respectul Toio....Nu s-ar putea sa-ti reduci patriotismul la cp_uri mai scurte ? Astea cu prea mult bla_bla ma cam plicti_obosesc...
Da, da, cum spuneţi Dv....
Dar unde sunt contraargumentele?
Argumente pro nu vrea, numa' contra. 
Q, în latină sună mai ielevat.
|
Axl_R
Postat pe 12 Iulie 2014 06:03
|
suna mai IELEVAT, dar cum ramine cu identitatea? 
|
quasaria
Postat pe 12 Iulie 2014 13:33
|
Toio în lb mea înseamnă cel/cea care se ouă. 
Eu cred că Toio în afară de c/p, nu prea are ce să ne spună.
|
Axl_R
Postat pe 12 Iulie 2014 13:49
|
|
...Si mai vrea contraargumente...
|
Rotty
Postat pe 12 Iulie 2014 15:21
|
la naivitatea cu care scrie, nu stiu ce argumente, in afara de grow up, honey...
Tot timpul am urmarit cu interes discursuri din astea nationaliste sa inteleg dreak baza din spatele lor, dar toate sint cladite ca niste castele de nisip.... "Nu ne alegem patria" - no sht? De emigrare sau imigrare ai auzit? S-au inventat demult.
Pina si astia de aici care sint in fond popor de imigranti au asa niste reflexe pavloviene ca "strainii" fac si dreg. Da ei, mamele sau bunicile lor ce dreak au fost, nu "straini"?
|
quasaria
Postat pe 12 Iulie 2014 17:38
|
De la: Axl_R, la data 2014-07-12 13:49:42Toio în lb mea înseamnă cel/cea care se ouă.
Eu cred că Toio în afară de c/p, nu prea are ce să ne spună.
In limba ta se oua si el? =))
ba se pricepe la re_SUS_(si)_TARE!
|
pitiTa_
Postat pe 12 Iulie 2014 17:53
|
De la: pitiTa_, la data 2014-07-10 23:27:38NU! Ne confruntam cu incalzirea globala si mirose a creieri arsi in locurile cele mai OZONATE, pe unde "flutura iubitorii de tara steagul"!
Trădătorii sunt mai periculoşi ca nebunii.
O spun la modul general fără referire la cineva anume.
|
Toio34
Postat pe 13 Iulie 2014 11:44
|
Da' di ce trădător/i, bre, că nu-s de acord cu tine?
Nebunii au' farmecu lor.
Eii, tu în general numai, pt a face referire la cineva, îți trăbă curaj.
Na, dă-i înainte ci ctr/c și ctr/v!
|
Axl_R
Postat pe 13 Iulie 2014 12:01
|
De la: quasaria, la data 2014-07-12 17:38:47la naivitatea cu care scrie, nu stiu ce argumente, in afara de grow up, honey...
Tot timpul am urmarit cu interes discursuri din astea nationaliste sa inteleg dreak baza din spatele lor, dar toate sint cladite ca niste castele de nisip.... "Nu ne alegem patria" - no sht? De emigrare sau imigrare ai auzit? S-au inventat demult.
Pina si astia de aici care sint in fond popor de imigranti au asa niste reflexe pavloviene ca "strainii" fac si dreg. Da ei, mamele sau bunicile lor ce dreak au fost, nu "straini"?
Cine a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard nu-i va considera niciodată înţelepţi pe cei care n-au procedat ca el...
Naţionalismul e refuzul declinului. La noi în ultimii douăzeci şi cinci de ani numărul deceselor a depăşit constant numărul naşterilor şi trei milioane de oameni au emigrat. Trebuie să asistăm fără reacţie cum ne piere Neamul, cum ni se putieşte Ţara?
Orice s-ar spune, emigranţii nu vor fi consideraţi nicodată egalii cetăţenilor Ţărilor unde s-au stabilit.
|
Toio34
Postat pe 13 Iulie 2014 12:35
|
" cum ni se putieşte Ţara? "
Traduci te rog ? Si cine-i Tzara ? (daca tot ai scris cu majuscula )
" Orice s-ar spune, emigranţii nu vor fi consideraţi nicodată egalii cetăţenilor Ţărilor unde s-au stabilit. "
Ahaaa !!! Deci asta te rodea pe tine ?
|
Rotty
Postat pe 13 Iulie 2014 12:46
|
cu* și fără '.
Scz! Dar de Romtelecom nu văd ce scriu.
Miha, n-ai cu cine, n-are un sg gând, el vb doar așe-n general.
|
Axl_R
Postat pe 13 Iulie 2014 12:57
|
12:07, 15 Iulie 2024
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice