PAna acum, a fi mama am crezut ca nu are o limita...
In sfarsit...sa va spun insa si noutatile...se pare ca ultimultratament face ceva miracole cu ea....din discutiilecu ea si cu cei apropiati este ceva mai linistita si responsabila. Sper sa fie de bun augur...
Danganaua este ca acum ar vrea sa se mute si prietenul ei la noi....deci, cum se pune problema sa in acest caz?
Responsabilitatile unui cuplu sunt de la sine inteles...poateveti sari cu gura...dacaii face bine fetei, de ce nu? prfect de acord? insa...respnsabiitatile lor care ar fi?
|
garbo_404835
Postat pe 10 August 2014 22:50
|
ea nu are nici un venit, iar el , baiat foarte bun, salariul minim pe economie, iar nici pe mine nu ma dau banii afara din casa...CAnd vad progrese in viata ei, fie ca este vorba desanatate sau aspecte relationale sau profesionale ,bineinteles ca imi vine si mie mai usor sa percutez...
Imi veti spune probabil...multe...Din aceasta cauza am insistat sa isi ocupe timpul cu ceva,pentru ca in cazul unei pensii de invaliditate snsele de angajare sunt reduse...pana la urma chiar si fara angajare...
Ultimul tratament ii suplineste am inteles o substanta pe care organismul ei nu o secreta...
Pana una alta, va multumesc pentru pareri si sfaturile expuse...Scuzati greselile...
In aceasta seara m-amgandit la tilul acestui topic...inclin sa cred ca se potriveste si fetei mele...
|
garbo_404835
Postat pe 10 August 2014 23:00
|
|
quasaria, fatuca mea a plecat de doua ori de acasa...asa ca...
|
|
|
garbo_404835
Postat pe 10 August 2014 23:04
|
Gresit...poate de parerile voastre nu am nevoie asa precum spui, insa din toate comentariile expuse, fie ca e vorba de lupta, de boala, de divin, de cotidian, de dragostesau de eliminarea din viata mea aceste lucruri le-am facut deja si trait apoteotic impreuna cu ea. Este surprinzator sa citesi atatea puncte de vedere si sa le tredci prin preambulul experientei tale proprii, pentruca toate cele expuse mai sus au fost si sunt traite. Greseala mea in prezent , nu este neaparat fata de ea...in cazul ei, fara modestie, fara o mama puternica situatia ar sta alfel....Insa in aceasta seara, recitind comentariile voastre foarteobectiv si impletindu-le cu subiectivul ....din relatia mama -copil am tras o concluzie esentiala pentru viitor.
Urmeaza sa va tin la curent cu ce se va intampla . Sa dea Dumnezeu sa imi lumineze sufletul si mintea.
Respect celor care si-au exprimat pro sau contra parerile.
|
garbo_404835
Postat pe 10 August 2014 23:30
|
|
Scuze penru gresei...sunt novice pe o tableta si scriu pe o terasa unde prind semnal...fara o sursa de lumina
|
garbo_404835
Postat pe 10 August 2014 23:33
|
Inteleg ca ti-e greu,si stiu cum e le e greu si parintilor mei cu sora mea si altor apropiati care au copii bolnavi de schizofrenie.Au trecut si ai mei si sora mea prin multe experiente foarte urate,poate mult mai urate decat cele traite de tine alaturi de fata ta.Probabil ca stii ca aceasta boala e genetica si ca cineva din familia ta sau al fostului sot are sau a avut schizofrenie,rata ca ea sa nasca un copil normal e 50%.
Zici ca momentan e ok tratamentul,a luat cam mult timp si s-au facut prea multe experimente pe ea,din pacate nu exista o medicatie stereotip,exista doar tratament personalizat si faptul ca e mai mereu prin spital e semn ca tratamentul si ce e in jurul ei nu e ok.
Uite parintii mei dupa atatea internari au constatat ca de fapt ce se intampla acolo in spital nu ii face bine sorei mele si asa si e,pt ca atata timp cat stau internati sunt mereu sedati,nici nu stiu pe ce lume sunt.Asa ca au facut tot posibilul ca sa nu mai ajunga internata in spital,o tin pe o linie de plutire,merg regulat adica de doua ori pe luna la medicul care o trateaza pt tratament si in rest tratamentul medicamentos zi de zi.Chiar nu-mi vine sa cred ca te gandesti sa renunti la ea in favoarea ta,sincer ea e mai importanta decat tine,tu ai trait o viata,ai un trecut si un prezent insa ea e la inceput de drum.Mama mea a renuntat la servici pt a fi acasa zi de zi cu sora mea,pentru a-i fi sprijin si ajutor.
Ziceai ca are un iubit,offf,nu e o idee buna deloc,are ea 20 de ani dar sunt cinvinsa ca nu e matura ca de acea varsta.Baiatul respectiv habar nu are in ce se baga,si daca la un moment dat el nu e destul de puternic sa o accepte asa cum e ea si o va parasii va fi groaznic pt ea,se va imbolnavii si mai rau.
Sper sa-ti dea Dumnezeu putere si intelepciune sa mergi inainte alaturi de copilul tau.
|
shalymar30
Postat pe 10 August 2014 23:51
|
Vai, tocmai am reusit sa citesc intregul topic..si nefiind pusa niciodata in situatia asta nu pot sa-mi spun parerea ca fiind nici pro nici contra dorintei dvs de a renunta la aceasta copila.
Insa trebuie sa stiti ca un iubit si o eventuala relatie, serioasa, deduc din faptul ca vor sa se mute impreuna, inseamna ca fata dumneavoastra se simte in stare si de altceva decat inconsecventa.
Daca va simtiti in stare sa duceti in spate o persoana in plus in ceea ce priveste cheltuielile casei, ingaduiti-i sa traiasca aceasta poveste si apoi decideti ce este de facut.O relatie poate schimba un om normal, dar unul cu probleme?
O seara buna si sa auzim de bine
|
Trestiuta
Postat pe 10 August 2014 23:55
|
Draga mamica in impas!
Scrie-mi te rog exact diagnosticul dat fiicei tale ,conform documentelor medicale.
Cu dragoste si respect
psih.E.T.
|
esmeralda_63
Postat pe 11 August 2014 08:11
|
@835, se pare ca uiti un singur lucru, fata ta este BOLNAVA.
Tu ii judeci comportamentul din pc. de vedere al omului sanatos.
Stiu ca e greu, ca de multe ori iti vine sa pleci si sa nu te mai uiti inapoi.
E omenesc sa te mai si prabusesti din cind in cind, problema este daca inima si constiinta ta spun ca este ok sa o parasesti.
Conform legilor morale nu e correct DAR numai cine nu trece prin asa ceva poate judeca simplist in alb si negru.
|
Tommy_Boy
Postat pe 11 August 2014 08:25
|
Buna dimineata! Esmeralda...momentan nu sunt in tara sa citesc ad literam diagnosticul medical. Din ce imi amintesc a avut scris, tulburare afectiva bipolara , pentru ultimul diagnostic trebuie sa vorbesc cu ea sa vad foarte clar despre ce este vorba.
Referitor la celelalte comentarii, cu toate ca nu as fidorit sa mai dezbata atat de mult subiectul aduc urmatoarele completari. Acet tip de tulburare,in functie de stadiul evoutiei sale, are sande de remediere. Discutiile cu doctorii au avut ca efect sustinerea unei cocluzii..si anume30 % din cazuri pot avea un epidod, doua in decursul unei vieti, insa sub tratament in faza incipienta a bolii, aceste persoane pot avea o viata destul de impinita social, pofesional,familial.Alte 30% dintre cazuri Pot luamedicatia toata viata ,important este ca nivelul si concentratia pastilelor sa scada in timp...si alte vreo 30% dintre cazuri, care isi vor trai viata prin spitale si medicatie prmanenta.
Referitor a cauzele aparitiei acestui tip de boala ele sunt nenumarate , nu numai genetice. Bineintele ca stiu despre posibilitatea de a naste un copil cu asemenea probleme, lucru cae deja ma inspaimanta, cu toate ca ar avea un potential matern fabulos.
Cauzelepot fi de ordin emotional indus, de ordin genetic de soc psihic sau inurma unui eveniment, fapt petrecut in viata ei sau a noastra.
Nu imi puneti la indoiala sentimentele de iubire fata de ea...Insa resursele mele, fara ajutorul celor din afara s-au epuizat. Abia cand am ajuns la un final, cei din jurul meu au ninceput sa vada, sa simta si sa traiasca adevarata amploare a acestei situatii. Si este destu de greu sa mergi mai departe in conditiile in care, stiind ca fata este bonnava, cei din juru tau ma fac pe mine nebuna si efecttul este de bumerang....asupra ei si asupra mea...
Nu imi puneti la indoiala nici inteligeena, de anu ma informa suficient despre ce a putea sa ii amelioreze starea de sanatate...incepand de la carti si terminand cu forumuri medicale, incerc sa imi fac o idee pe care o discutmai apoi cu doctorii sai.
Nu imi puneti la indoiala nici sentimentele fata de ea...pentru a-mi putea creste copiii si a fi alaturi de ei, am invatat si si noapte pentru a a vea un serviciu rezonabil care sa imi permita sa fiu cu ei acasa , in vacanta. Am ucrat in rei schimburi, imp in care am facut si o facultate si i-am avut si pe ei.
Nu imi puneti la indoiala capacitatea si tenacitatea de a lupta pentru ea.
Progrese exista incepand de vreo trei luni, patru de cand parca , sa zic a decoperit divnitatea, ca forma si expresie de viata. Iubirea fata de un partener nu o exclud, incerc sa vad laturile de avantaje, dar in acelasi timp sa o si stimulea din acest punct de vedere ognitiv si reational.
|
garbo_404835
Postat pe 11 August 2014 09:58
|
A avea o relatie cu cineva care o iubeste si o accepta asa cum este poate fi un colac de salvare, atat pt ea cat si pt mine un respiro. Iau in calcul orice i-ar putea face bine, insa fara a mai fi santajata si adusa la pamant pentru binele ei.
A facut un curs de manichiura coafor, zicand ca ii place etc..incerc , bineintele sa observ ce a putea-o determina sa aibe o activitate...si credeti-ma investitiile financiare nu sunt deoc de negllijat,,,pana la urma, duca-se si astea...dar, totusi...ar putea fi incluse in ceva productiv, dacasi-ar gasi constanta.
Pregatita sunt aproape pentru orice, pentru ca asa cum mentiona cineva anterior, un asemeneacaz in familie si pentru apartinatori este greu.
Si personal, nu are de ce sa imi fie rusine de sentimentele, emotiile si gandurile mele. . Aceste trairiindividuale emise si receptate de cate voi imi pot creiona o dinamica a perceptiilor intr-o alta coloratura, pe care , poate nu am constientizat-o.
|
garbo_404835
Postat pe 11 August 2014 10:07
|
Esmeralda, voi lua legatura cu cineva din famiilie sa se uite in dosarul ei medical si iti voi scrie diagnosticul-ele conform actelor. Multumesc.
RAspuns pentru Ghiompirica...
Acceptarea si iubirea sunt solutii. insa conform ultimei taleinterventii in acest topic...>
In toate fazele ....de la acest lucru am plecat....sa vedem ce este de facut de acum inainte...indiferent de cum si ce s-a petrecut in trecut...exact asa am luat-o cautand solutii adecvate momentului respectiv. Acest lucru inseamna de fapt pana la urma sa lupti. Si lupti, pentru copilul tau tocmai diniubire si acceptare ca sa ii facilitezi drumul in viata...ca sa ii creezi un sistem de valori in care poate crede si trai. Nu uit ca este bolnava...Insa acest vesnic inceput...,,sa vdem ce facem de acum incolo..m-a terminat, pt ca orice am facut cu ea sau pt ea am facut singura. In aceasta ecuatie reversibila sau nu...strigatele mele de disperare de a fi sustinuta de catre cei din jur au avut ecori nefaste...Tu esti devina, ea nu este bolnava, tuu ii faci toate mofturile, ar trebui sa o pedepsesti, nu ii dai bani suficienti, nu ai controlat-o etc..Vorbe si iar vorbe...Si atunci, cum sa mai rezisti....in sfarsit cele povestite nu reprezinta nici macar 20% din toata povestea inlantuita in fapte si episoade...
Personal, insa nu ma asteptam la atatea pareri exprimate si chiar sa primesc ajutor calificat. Multumesc pentru interventii, chiar daca sunt neutr, pro sau contra. Este pentru prima oara cand dezvolt un subiect pe un forum iar surpriza este benefica ....
|
garbo_404835
Postat pe 11 August 2014 10:35
|
835, nu esti nebuna, esti afectata psihic foarte accentuat vizibil si corpul tau fiind supus permanent la stress si cautare de informatii, te-a aglomerat de nici nu-i mai da voie mintii sa recunoasca ca esti tu sau o alta
fiinta in propriul corp. Ma repet: tu pt. tine ai cerut un ajotor medical
cuiva in toata perioada asta de cand "lupti" cu toate "sistemele" pt. a te edifica?
Faptul ca maine vei intra in posesia unei informatii cu denumire noua si cu efect cunoscut deja de tine va duce la agravarea sanatatii tale, te-ai gandit?Cam asa se precipita "jocul" in ale medicinei in zilele astea.
Deciziile care le-ai luat: cum ca faci/dregi cu fata si in final tot zero barat rezulta este ca lupta cu morile de vant.
Linisteste-te, ia o pauza de gandire pe o perioada pana contactezi un psiholog pt. tine, relateaza-i toate prin ce ai expus aici si sigur vei gasi o indrumare cu efect benefic in primul rand pt. tine. Se vede bine- bine ca esti ca un "caine" incoltit, impins/tras in toate directiile pt. a gasi solutii. Uneori solutia poate fi doar praf in ochi sau sapun "a-la" baby...joi pt. a te afunda mai tare in propriul necaz. Nu conteaza studiile, functia, serviciul si toate meritele pe care ti le-ai insusit pt. a te descurca in viata mai mult decat conteaza cine da si pune etichetele in situatia de fata/actuala! Crezi? Deschide ochii si inchide gura, ia o pauza si las-o sa se cupleze cu iubitul, poate efectul in sine iti va da o lectie definitiva, participa in continuare (ca mama) numai din cat poti tu sa mai oferi si intoarce "misterul" pe pagina cealalta care-ti apartine total, VIATA si sanatatea proprie daca vrei sa fii functionala "ca piesa" in mecanismul in care esti prinsa, daca nu, risti sa fii data definitiv LA CASARE cu constiinta neampacata.
Succes si incredere!
|
pitiTa_
Postat pe 11 August 2014 10:46
|
|
Revin cu o corectura, pentru a nu se interpreta gresit enuntul. Meseria pe care o practic mi-a permis sa am timp pentru ei, pentru a fi in vacante cu ei, pentru a petrece timpul cu ei. Am divortat cand ei aveau trei si cinci ani, iar de un an in acea perioada imi schimbasem meseria intr-un alt domeniu in care activez si acum . Am dat licenta si un concurs care mi-a permis mai apoi sapractic ceea ce imi place dar sa nu mai lucrez in trei schimburi, si in acest fel sa ma pot ocupa de educatia si cesterea copiilo asa cum imi doream.
|
garbo_404835
Postat pe 11 August 2014 10:48
|
Fiecare mama este fiinta vie de sacrificiu pt. propriul copil dar uneori si in anumite situatii(precum a ta)totul te depaseste si vei claca. Nu spun ca merita sau nu, tu stii cel mai bine dar recunoaste ca in momentul actual problema cea mare este la tine.
Nu suntem robotei, suntem oameni, cu un mecanism intern care la un moment dat se: "uzeaza, cedeaza si trebuie renovat".:(
Sorry, ii modul meu de exprimare si sper sa intelegi la ce ma refer!
Zi linistita!
|
pitiTa_
Postat pe 11 August 2014 11:06
|
Piti..ta..Intr-un final, ma bucur ca ai inteles motivatia acestui topic....da, am primit ajutor...iar faptul ca incerc in acest stadiu sa iau acet moment de respiro este si pentru a imbina ratiunea de mama in ceea ce va urma pe viitor.
Tocmai la casare.....inca nu am ajuns, si sper sa nu fie cazul...atunci, va fi vai de mine...hahhahah
|
garbo_404835
Postat pe 11 August 2014 11:15
|
Rasul, nu-i de bine,  dar in fine, succes si sa ne spui si noua cum ai evoluat!
Tine cont de rabdare, este traiectoria sigura spre CASARE! 
|
pitiTa_
Postat pe 11 August 2014 11:26
|
Recunosc....am percutat la notiunea de abandon. Am eu o trauma de maturitate legata de acest subiect pe care o gestionez cum stiu si cum pot. Cateodata nu reusesc prea bine. Scrisul nu exprima intotdeauna in mod clar, sau poate gresesc, toate intentiile. Tot ceea ce ti-am scris a fost ca reamintire, nu o judecata. Am vrut sa-ti aduci aminte cine esti. Printre randuri se simte oboseala, preaplinul, deznadejdea si de aceea nici nu am atins subiectul ptr ca esti fragila si nu am vrut sa fac mai mult rau. Si de aceea am scris de ajutor de specialitate. Pentru tine, mai ales pentru tine ca apartinator.
Stiu cum este cu un om bolnav. O ingrijesc pe mama de peste 30 de ani, de pe la 14.... Sunt in situatia inversa. Si crede-ma nu o data am vrut sa fug si sa abandonez, dar am gasit cumva resursa interioara sa merg mai departe si sa-i fiu alaturi. Singura, fara nimeni care sa imi intinda o mana sau sa ma intrebe cat mai rezist.Sper doar sa nu plec eu inaintea ei...atat. Si nu e din datorie ci pur si simplu....o fac. Nu abandona. Ia-le pe rand, cateodata vin toate gramada, e drept, dar cerne. Am invatat un lucru : sa te fereasca Dumnezeu sa afli cat poti duce. Eu stiu.....
|
ghiompirica
Postat pe 11 August 2014 15:20
|
Buna
Am si eu copii, dar nu am o experienta atat de vasta ca a ta. Dar acum nu vorbesc din punctul de vedere al unui parinte, ci din punct de vedere profesional. Daca domnisoara are un diagnostic stability de un medic inseamna ca are si un tratament de urmat. In mod normal tratamentul ar trebui sa ii fie de ajutor pentru a-i stabiliza starea. De asemenea, acest tratament trebuie schimbat in functe de felul in care se simte si de comportament, deci relatia cu medical are o foarte mare importanta. Apoi, eu nu am citit nimic despre psihoterapie, sau poate nu am fost atenta. Tratamentul medicamentos trebuie insotit de psihotarapie o perioada destul de lunga. Poate ca si tu ai nevoie sa vorbesti cu consulti cu cineva, daca nu mai poti. Pana la urma suntem oameni si resursele noastra se mai reduc. Stiu ca nu suntem obisnuiti cu acest tip de serviciu, pentru ca il asociem cu psihiatria, si mai ales cu nebunia, de cate ori nu am auzit replica: "Numai nebunii se duc la psiholog!", dar nu este asa: este foarte util, iar in cazul tulburarilor afective chiar necesar.
Ceea ce simti tu acum este absolut firesc, chiar te admir pentru exercitiul de sinceritate. Agresivitatea dintre parinti si copii este absolut normala, si de o parte si de cealalta. Ar trebui ca aceasta agresivitate sa fie constientizata si controlata pentru a nu se ajunge la dezechilibru. Acum cred ca numai tu ai capacitatea de a-ti constientiza furia, iar fetita ta nu are resursele necesare, ceea ce inseamna ca tu ar trebui sa ai mai multa forta psihica decat ea. Tocmai de aceea vorbesc despre terapie si pentru tine si pentru ea.
|
TeodoraS
Postat pe 11 August 2014 16:54
|
Teodora, nu relatia cu medicul are o deosebita importanta ci efectul benefic al tratamentului asupra corpului pacientei are importanta si trebuie acordata atentia maxima in functie de schimbare, bine sau rau.
..."dupa lupte seculare.....capitulare"!  Iti spune ceva?
Uneori trebuie sa "incetam" definitiv a mai vizita medicul sau sa ne imbuibam cu medicamente!
Corpul, "ti-o" spune de la sine, el transmite cele mai vizibile semnale prin comortamentul "in exercitiu"! Trebuie mereu stampila atestatului doc. pt. ca creierul "tau" sa se linisteasca?
|
pitiTa_
Postat pe 12 August 2014 13:43
|
Draga de tine!....
Ai fost atacata si acuzata de atatea ori incat esti intr-o pozitie de lupta si cu mine ,care inca nu a conversat cu tine niciodata...nu te-a acuzat si nici nu are de gand.De pe palierul pe care doresc sa te ajut nici nu mi-ar trece prin minte sa pun la indoiala calitatile tale sau eforturile depuse in acest sens.
Motivul pentru am cerut diagnisticul corect este in primul rand onestitatea in calitate de persoana competenta (de meserie psiholog care lucreaza cu copii
speciali si intaplator sau nu ...are si un sot cu TAB).
Un profesionist porneste intotdeauna de la un diagnostic,sa speram ..un diagnostic corect.Daca este vorba de tulb.afectiva bipolara,problema devine interesanta deoarece factorul ereditar este determinator in 90% iar conform altor statistici din pacientii cu TAB 96% sunt barbati si doar 4% sunt femei.Deobicei debuteaza la maturitate nicidecum in copilarie ,vezi de ce trebuie sa stiu cu ce am de-a face ?Un diagnostic eronat poate duce la consecinte ciudate ,uneori ireversibile.Sunt ferm convinsa ca amandoua ati facut mari eforturi in situatia data si traversati fiecare in parte o criza pe care nu ati reusit sa o gestionati fara un ajutor pe masura.Epuizarea emotionala are la randul ei si efecte somatice ,momentan ai nevoie de refacerea resurselor ca mai tarziu sa poti reconstrui strategiile cognitive care te vor calauzi spre o solutie optima raportata la situatie.
Astept raspuns...intreaba-ma orice te-ar putea interesa ,scuze ca m-am autoinvitat in aceasta discutie...sper sa te pot ajuta .
Cu dragoste su respect
E.T.
|
esmeralda_63
Postat pe 12 August 2014 14:00
|
Multumesc, voi apela cu siguranta.Momentan nu am luat legatura cu vreu membru al familei pentru diagnosticele medicale.
Voi reveni cat se poate de curand...Raspuns pentru Esmeralda....
RAspuns pentru celelalte comentarii....Am urmat impreuna cu fata mea psihoterapie. Ulterior, acest lucru a ramas valabil numai pentru ea. O insotesc des la psihoterapetul sau si discutam , analizand problema in fel si caz.
Ideea de baza a acestui topic,insa as vrea sa retineti, este urmatoarea. Dupa ani de sedine de psihoterapie, dupa ani de incercare de apropiere de dumnezeu, dupa ani si ani de metodeanalizate si desfasurate in patru....asa cum scria Piti..ta ...este timpul sa mai zabovesc si asupra mea.
Cei,cele care ma sfatuiti sa fac orice din ceea ce mi-ati scris , credeti-ma am facut de zece ori...si apoi am luat-o de la cap...
Poate si acumo voi lua, insa sunt determinata altfel. POt avea un echilibru bine definit de fata mea , eu ca persoana ....Am muncit mult cu mine ca sa ajung in acest punct>Poate o voi ajutain contiuare, se pare ca am gasit o soutie care impaca multe aspecte ale acestei probleme. Si intradevar trebuie sa te detasezi uneori....
In orice caz, va sunt recunoscatoare celor care mi-ati impartasit opiniile voastre.
Pe curand...
|
garbo_404835
Postat pe 12 August 2014 23:46
|
|
Esmeralda, cand am scris ...nu imi puneti la indoiala cutare, sau cutare nicidecum nu ma refeream la o persoana anume. Ma refeream la toate persoanele care citesc acest topic si care au bunavointa de a -mi raspunde. Aceste randuri au fost scrise pentru a facilita mesajul acestui topic.
|
garbo_404835
Postat pe 12 August 2014 23:50
|
departe de mine gindul sa minimalizez diagnosticele puse de "renumiti" dar... tulburare schizoida e una, sindromul bipolar e alta. Iar schizofrenia e cu totul altceva fata de "tulburare de personalitate". Iar daca e sa ne cautam toti mai cu de amanuntul, precis ne gaseste fiecaruia cite o tendinta si niste ingrijorari acolo....  Iar noi nu trecem prin adolescenta acum.
Asa ca parerea mea e ca ar trebui ceva mai mult optimism in planurile de viitor: biata fata se poate dezvolta foarte bine intr-un adult normal si fericit si implinit, in pofida medicatiei cu care a fost indopata din plin si a ideii ca e "defecta" care i s-a inradacinat cu atitea vizite la dl. doctor.
|
quasaria
Postat pe 16 August 2014 12:10
|
Buna,sora mea a fost bolnava de schizofrenie 15 ani,si mama mea are pana acum trei atacuri cerebrale,din fericire poate merge si se poate duce la toaleta,dar asta nu conteaza acum.Nici ce am patit ceilalti.
Am inteles foarte bine fiecare cuvant din cele scrise,si am simtit si pe pielea mea si a familiei mele.
Numai ca sora mea acum a gasit o doctorita buna,care i-a schimbat tratamentul in pastila potrivita,si vreau sa spun ca,dupa atatia ani si atatea pastile,ea este ajutorul nostru si nu povara noastra care ne omoara cu zile.De doi ani este bine.
In primul rand pentru ea,care e inca tanara,si poate avea un viitor,poate munci,acum cauta si de munca.....vrea sa si munceasca.
1.In primul rand,trebuie citita hartiuta de la medicament.Exista pastile cu efecte secundare asupra sistemului nervos,care te inebunesc mai tare in loc sa te vindece.Socrul meu a luat asa ceva,si sora mea,si nu intelesesem ca de acolo vine raul,pana nu a luat si verisoara sotului meu,si a avut exact efectele secundare din hartiuta,si medicul a taiat pastila,si a inlocuit.Imediat s-a revenit...adica in cateva saptamani,inseamna imediat.
Efectele secundare erau:agresivitate,somn nelinistit si lipsa somnului,amnezie,nervozitate,si multe altele,cel mai grav amorteala pe pertea stanga care inseamna viitor mini atac cerebral,si asa a ajuns verisoara la urgente si asa a taiat medicul tratamentul...medicul are responsabiliatea,apoi noi insine,adica familia,ca pacientul nu intelege ce e cu el,de aia nici nu vrea sa se vindece.
Socrul meu a taiat dupe ce a cazut in coma dupa injectia cu risperidal,adica pastila de care vorbesc acum.
Aveti si dvs responsabilitatea sa cititi hartiuta,pentru ca medicul nu este acasa cu ea 24 ore ca sa inteleaga daca are efecte secundare sau daca exista evolutie pozitiva.Cei care inteleg daca se inrautateaste sau daca se imbunatateaste,sunt familia ei.
Exista docorul dobrescu in braila,dar cel mai bun este ionescu la Nifon.
cunosc personal vreo cinci cazuri,care s-au dus acolo pentru doua luni,si s-au intors oameni,si acum muncesc si nici nu mai iau pastile.S-au vindecat acolo si cazuride psihoza,schizofrenie.Au luat insa pastlele vreo cativa ani,e nevoie de timp.
Daca puteti obtine de la medicul ei,o trimitere la Nifon,trebuie doar copie buletin,trimitere,si adeverinta de asigurat,daca nu are ,platiti asigurare de sanatate pentru sase luni,si aveti hartia.Am tel si adresa.
Trebuie pe sase luni.Ii va face bine schimbarea mediului,si familiei dvs ii trebuie o pauza,odihna sufleteasca,pauza de suparare.
Pana puteti merge la Nifon,cititi prospectul de la pastilele pe care le ia.
Exista in Braila medicul R,aproape toti care au nenorocul sa ajunga la ea,ajung irecuperabili,si acolo a fost si sora mea a fost primul ei medic.....ea mi-a spus ca sora mea nu se va vindeca niciodata,si eu habar nu aveam de boli psihice,nici de tratamente nu stiam,si am inghitit galusca,si a suferit si sora mea.
Am suferit degeaba atatia ani,purtam o greutate in suflet,peste tot pe unde eram,cum imi aminteam plangeam,am plans atata atatia ani,in loc sa am speranta ca intr-o zi toate se vor termina,nu am stiut.Am mancat si atata batiaie de la sora mea si cate si mai cate......
Nu va mai suparati,toate trec,vor fi doar amintiri urate,si atat.
nu este vina ei ca nu s-a vindecat,asa facea si sora mea,nici pastilele nu voia sa si le ia,si cate altele...nu era vina ei.
As putea sa ajut mai mult,scriu aici mailul meu,si sa stiti ca daca ia pastila potrivita,exista doua grupuri: cele care au afect secundare urate chiar asupra sist nervos,care nu fac rau la toti oamenii,si a doua grupa,care nu face rau la nimeni.
Eu personal,am o prietena din copilarie,o stiu de la patru ani,a avut niste probleme urate psihice,si am putut sa o ajut prin doua cai: una,cartea lui philipe brinster,terapia cognitiva,e la librarii sau la biblio,in ea pe scurt zice de ce unii oameni se imbolnavesc cand dau de greu,si altii se intaresc psihic,explica pe intelesul tuturor,ce trebuie sa faci,ca sa devii puternic psihic,
Si multe altele,as putea trimite o copie xerox....este mica cartea,foarte placuta la citit,usoara,si e a doua carte dupa biblie,pentru mine.
Apoi,exista niste dialoghisme,patru a unui chirurg care opereaza fara anestezic,nu e batran,daca le asculti inregistrate pe o caseta,recordfon,sau daca le faci singur,la fel,devii puternic sufleteste,si iti vindeca toate ranile din trecut.
Creierul nostru,actioneaza asa;daca vindeci o amintire in care te speriasei,va vindeca subconstientul si restul,fara sa stim noi macar.
Cu cartea e mai de durata,pentru ca trebuie sa scrii,cum iti spune in carte,amintiri urate din trecut,si sa faci in scris ce iti spune acolo,adica poate dura luni vindecarea,dar merita.
primul pas este pastila potrivita,apoi dupa ce se raresc crizele putin,si intra pe calea cea buna,abea apoi este pasul doi,cu cartea,si dialoghismele.
bolile psihice vin din traume,din suferinte mari,adunate in subconstient.Asa cum si dvs aveti acum in subconstient traume,din suferinta cu boala ei,numai ca v-a afectat fizic,in loc de psihic.
Poate la adolescenta,cand exageram la maxim,ce traim,ceva i s-a intamplat,cu primul prieten,sau cine stie ce a patit,plus traumele din copilarie,poate a mancat bataie ca mine de la tata,era la moda,poate la scoala a mancat bataie,sau a speriat-o cineva,ca pe prietena mea pe care am ajutat-o,la scoala avea pe unul care o urmarea,ameninta,o teroriza,pana a reusit sa spuna parintilor,dar era cam tarziu,adunase deja in suflet multe.
Copiii nu spun de obicei parintilor,se inchid in ei,si izbucneste prin boala sufleteasca sau fizica.
Mai era sora nasei mele,umbla prin sat cu un slam in mana.si spunea prostii,si batea,acum e maritata si are doi copii frumosi,si e sanatoasa tun ,nu mai ia pastile deloc.
e greu sa gasesti un medic bun,si e necesar ajutorul dvs.....si trebuie inteleasa si ajutata la crize,si dvs sa va spuneti,e doar o criza si va trece.
Mailul meu este [email protected] o adresa de casuta postala cu codul,ca sa trimit copii xerox de la dialoghisme,si cartea pe capitole,si daca vreti,scrieti despre tartament,sa intreb pe psihiatru aici in Grecia,medicul care mi-a explicat despre efectele secundare,despre potrivitul pastilei numai la unii pacienti,si despre celelalte.
pe sora mea nu am putut-o ajuta cat timp a luat risperidalul...era atata de agitata,si de departe de realitate....nu putea intelege despre binefacerile vindecatii vechilor trauma,care i-au provocat boala.Acum de doi ani poate...dupa ce a luat pastila potrivita....in general pastilel puternica au efecte secundare urate,si medicii au tendinta sa le recomande,o perioada,pana se stabilizeaza situatia.Exista insa si alte solutii,mai bune.am citit si eu o gramada,tot ce era in biblioteci,si in librarii am cumparat,pana sa inteleg cele de baza....
imi cer scuze ca am scris grabit,si astept sa comunicam,eu cred ca va pot ajuta.Cu multa iubire,Daniela.
|
daniilia
Postat pe 30 August 2014 11:03
|
|
lasati-o libera sa faca ce vrea,indiferent de responsabilitati si consecinte....ii va face bine relatia cu prietenul,daca nu se amesteca cele doua familii ale lor,in certurile lor,si problemele lor.
|
daniilia
Postat pe 30 August 2014 11:05
|
Buna seara, Daniela! Imi permit sa iti spun pe nume! Multumesc de informatii! Si acum, raspusul meu....
Il cunosc personal pe d-nul doctor Ionescu. de mult nu mai este directorul SpitaluluiNifon. Insa,mai trateaza doar cateva cazuri la un cabinet propriu. Din fericire, ultima ei internare a acest spital a fost, iar doctorii care au preluat loculdomnului Ionescu, o eeminenta europeana in domeniul psihiatriei, i-au schimbat trataentul, cu toate ca a mai avut o internare la acest spital.
Peste o luna ma reintorc in tara si voi vedea scriptic ce scrie pe biletul ei de externare. Se pare ca evolutia ei este una buna si pozitiva. Nu ma pot pronunta pana cand nu iau contact direct cu ea si sa vad despre ce ete vb in noul tratament, ca asa dupa ureche, nu pot avea informatii plauzibile.
Insa, de cand cu acest topic, dar de cand m-am si detasat oarecum, de gravitatea situatiei, observ ca exista solutii impaciuitoare, sa le zic asa, de ambele parti. ... amea si a ei...sa zic, asa...
Momentan sunt multumita ca starea ei este buna, nemaivand stari de neliniste, nesomn sau agitatie...sau daca exista sunt d scurta durata si ceva mai temperate...
REferitor la relatia ei ..nimic d zis,insa , ca orice mama si soacra. voi avea niste reguli de bun simt. Aceste reguli le cunosc foarte bine amandoi. asta , insa este o alta problema...daca in timp,s-ar rezolva si pb unui posibil serviciu, ca sa isi poata stimula totusi potentele fizice si intelectuale de care dispune, ar fi ideal...insa prioritar, este sanatatea sa...
voi intra pe mail si vom comunica....ca informatie adiacenta, sunt din reggiunea Buzaului ....
Este impotant de stiut ca maiexista si alte cazuri asemanatoare...Multa lume ma intreaba ,inclusiv doctorul de familie de ce nu ii fac o pensie de invaliditate...tocmai pentrru ca inca sper...sa mai existe solutii pentru un viitor cat de cat acceptabil pentru ea...Insa ...uneori, ma termina...Nu stiu daca am facut greseli de ortografie..scriu doar la lumina tabletei intr-o zona unde prind semnal....Cu multa apreciere, o mama.
|
garbo_404835
Postat pe 30 August 2014 23:09
|
Noul tratament nu are nici o pastila din cel vechi.Sunt oarecum surprinnsa, si din dialogul cu tatal sau si cu ea incerc sa inteleg, studiind netul deocamdata ce are de a face una cu alta, lipsa unei subsante cu lactoza etc..inca nu ma pot pronunta neavand un prospect si diagnostic concret ...citit de ochii mei.
Insa cei doi doctori ai spitalului Nifon fac o treaba minunata preluand cu experienta activiatea DOmnului Ionescu.
|
garbo_404835
Postat pe 30 August 2014 23:26
|
Dupa un an si ceva, lucrurile au evoluat favorabil. Fata mea a raspuns favorabil tratamentului. De cateva luni formeaza un cuplu cu baiatul care i-a stat alaturi.
Sper ca traiectoria ei sa fie una buna. Pana la urma si ea a devenit independenta ...emotional de mine....Comunicarea intre noi s-a imbunatatit simtitor.
|
garbo_404835
Postat pe 2 Septembrie 2015 22:03
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară