refacerea vietii dupa divort

mi`e frica sa vorbesc cu sotul meu

rugaciune facatoare de minuni

garbo_406791 Postat pe 8 Decembrie 2014 19:39
as vrea sa va cer parerea cu privire la refacerea vietii dupa divort in situatia in care exista si un copil la mijloc.ce credeti ca trebuie avut in vedere la inceputul unei noi relatii?cum e mai bine pentru copil?
buna seara,,,,acum depinde mult de ceea ce ai facut inainte si dupa separare,daca a trecut un timp mai mare de la separare, daca ti-ai identificat greselile facute in fosta relatie,daca ai inceput sa te corectezi si sa iei atitudine de greselile facute, sa nu le mai repeti,sau cel putin pentru inceput sa nu le faci atat de repetitiv,, cu cat mai putine greseli in viata cu atat o viata mult mai frumoasa si fericire.Sa ai o slujba care sa te ajuti sa traiesti, nu la limita subxistentei, sa ai o situatie cel putin satisfacatoare materiala si financiara, sa te ierti pe tine pentru greselile tale si apoi sa incepi sa iti refaci viata de cuplu cu o alta partenera, si ar mai fi,, de spus dar pentru inceput este cel mai bine sa stai sa te gandesti si sa meditezi ,sa nu mai gresesti si a doua oara sau chiar si de mai multe ori.Iar in privinta copilului,, cauta sa comunici cu el despre voi despre tine ,pregateste-l sa ai faci prezentare cu noua partenera a ta, sa nu il pui in fata faptului implinit si el trebuie sa accepte situatia data, dai timp copilului de acomodare cu situatie respectiva si tie si lui si observa cum va simtiti amandoi in o noua relatie, si abia dupa ce faci observatiile cu tine si copilul poti face prezentarile,, sa nu le faci inainte pentru ca nu stii cum va reactiona copilul,!!!!!.
Vlaicu_Costel_1 Postat pe 8 Decembrie 2014 22:06
in primul rind, in cazul unui divort, "refacerea vietii" e chiar divortul in sine. In general detest expresia "refacere" - nu e o vaza care s-a spart. E o viata cu bune si rele - cind decizi sa divortezi, "relele" sint lasate in urma. In al doilea rind, disperarea de a te anexa cuiva cit mai repede e principala greseala. Consolideaza-ti relatia cu tine insuti/insati, cu copilul tau, evolueaza, fa lucruri pentru voi doi, gasiti-va echilibrul impreuna, urmati-va pasiunile, experiente noi pentru care n-ati avut timp pina acum etc. Exista mult mai multe lucruri pe lumea asta decit a te inghesui repede in epiderma altcuiva. Invata sa traiesti individual. Si asa vei avea posibilitatea sa iti ALEGI relatia potrivita, fara constringerea disperarii ca esti singur. A fi singur poate fi o situatie cit se poate de fericita.

quasaria Postat pe 8 Decembrie 2014 22:28
sunt divortata de 3 ani si am deja o relatie, insa m-am obisnuit singura si ma gandesc daca ar fi bine sau nu sa aduc un barbat in casa.plus de asta am inceput sa vad si defectele prietenului meu,au fost si certuri intre noi si aproape de fiecare data el a facut primul pas spre impacare.am si eu defectele mele si uneori ma gandesc sa renunt la relatia asta apoi ma razgandesc,nu stiu ce sa fac.intr-un fel mi-e frica sa implic si copilul in relatia asta,ma gandesc ca poate e mai bine sa stau singura,alteori ma gandesc ca copilul creste,isi va face propria viata iar eu voi suferi daca raman singura de dragul copilului. ,
garbo_406791 Postat pe 9 Decembrie 2014 17:57
in mod clar nu "trebuie sa ramai singura de dragul copilului" - pe copil nu il avantajeaza cu nimic faptul ca tu esti singura, ba chiar ar putea beneficia de prezenta altui adult care sa ii fie prieten: sint lucruri pe care un barbat le aduce intr-o relatie, atit dpdv educativ cit si ca activitati in timp liber: de ex. sa mearga la pescuit impreuna, la vinatoare, sa faca un sport, sa repare si sa mestereasca impreuna chestii.... etc. E drept, asta presupune ca prietenul tau sa fie un barbat de calitate, si aici tu stii daca actualul e ce vrei sau nu. Si nu, nu trebuie sa ii fie "tata": e mult mai important sa ii fie mentor si prieten, ceea multi tati biologici nu sint in stare sa fie..
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2014 23:01
refacerea vietii dupa ce afost ucis bunicu,bunica,mama de catre comunistii,socialistii infectii din cea mai imputita tara din lume.
CARMENMIRELA Postat pe 27 Decembrie 2014 09:44
Buna ziua, Singuratatea e foarte grea indiferent de varsta la care ramai singur dar nu e bine nici sa te angrenezi intr-o alta relatie din disperare. Cel mai corect ar fi sa-ti consolidezi situatia personala din toate pct de vedere,relatia cu copilul si apoi sa vezi daca e cazul sa te implici intr-o noua viata de cuplu. Eu as zice ca e mai relaxant sa ai pentru moment un "partener" doar de suflet si mai tarziu,daca ajungi la concluzia ca sunteti "suflete pereche" sa va uniti singuratatea sub acelas acoperis. Nu te grabi. Copilul va intelege daca iti vei gasi cuvintele potrivite varstei lui pentru explicatia situatiei actuale din viata voastra si daca viitorul tovaras de drum e un OM cu suflet mare,copilul va simti si se va atasa de el. In orice caz,ideea de sacrificiu pt copil,nu e buna. Copilul va creste,isi va face propriul viitor in care tu nu vei fi inclusa decat intr-un rol secundar.Asta e parerea mea.
alimacri49 Postat pe 27 Decembrie 2014 11:27

garbo_538 Postat pe 27 Decembrie 2014 15:40
De la: quasaria, la data 2014-12-08 22:28:45in primul rind, in cazul unui divort, "refacerea vietii" e chiar divortul in sine. In general detest expresia "refacere" - nu e o vaza care s-a spart. E o viata cu bune si rele - cind decizi sa divortezi, "relele" sint lasate in urma. In al doilea rind, disperarea de a te anexa cuiva cit mai repede e principala greseala. Consolideaza-ti relatia cu tine insuti/insati, cu copilul tau, evolueaza, fa lucruri pentru voi doi, gasiti-va echilibrul impreuna, urmati-va pasiunile, experiente noi pentru care n-ati avut timp pina acum etc. Exista mult mai multe lucruri pe lumea asta decit a te inghesui repede in epiderma altcuiva. Invata sa traiesti individual. Si asa vei avea posibilitatea sa iti ALEGI relatia potrivita, fara constringerea disperarii ca esti singur. A fi singur poate fi o situatie cit se poate de fericita. Tare mult mi-a placut raspunsul asta! Da, Quasaria, din toata inima!
anca16 Postat pe 27 Decembrie 2014 16:28
tatal meu a murit, mama a ramas singura ''ca are copii'' . eu abia am reusit sa imi fac o viata personala o familie. mereu era interesata de a mea, nu puteam de multe ori nici sa ies cu prietenele mele la plimbare, devenise posesiva . te rog nu spun sa te mariti cu primul venit, dar incearca sa iti faci o viata a ta nu o distruge pe a copilului tau!
lllorena Postat pe 27 Decembrie 2014 20:26

Gherle_Flisc_Lili_1 Postat pe 27 Decembrie 2014 22:47

Gherle_Flisc_Lili_1 Postat pe 27 Decembrie 2014 22:48

Gherle_Flisc_Lili_1 Postat pe 27 Decembrie 2014 22:50
sunt intr-o situatie similara... doar ca am asteptat...am asteptat ani intregi sa-mi creasca copiii, sa termine studiile, sa se angajeze, sa-si gaseasca jumatatile... cred ca pasul facut acum...trebuia sa-l fac mai demult... Deci cred ca ai facut ce trebuia, chiar daca exista un copil in ingrijire. Daca vorbesti de refacere ...inseamna ca tu nu esti convinsa ca ai procedat bine... Daca nu regreti, nu trebuie decat sa traiesti cu normalitate zi de zi cu optimism...si cred ca ce e al tau e pus bine si va aparea chiar in fata ta cand vei fi deschisa spre o noua relatie de prietenie...si asociere... Eu asta simt, daca e sa fie...va fi...Vorbeste o bunica.
garbo000491 Postat pe 30 Decembrie 2014 15:55

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
verighete	14	De la: tutankhamon 16 Februarie 2010 01:21
Dilema intre religii.. O piedica?	149	De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:19
Buchetele de flori la mana domnisoarelor de onoare?	6	De la: Roxxynela 20 Iulie 2009 15:29

Femeia la 20 de ani,la 45 ani ,la 65 ani......	69	De la: elenacuartz6 2 Octombrie 2016 19:44
Geloziia îmi distruge relația	1	De la: garbo_502354 17 Aprilie 2020 00:45