|
Am 28 de ani, sunt casatorita cu un cetatean American (mai mare cu 13ani decat mine) din 2009 si am locuit in Elvetia cu el pana in 2012. A aparut in viata mea cand aveam cea mai mare nevoie de un sprijin, mi-a oferit tot ce-a avut, ma iubeste foarte mult, insa eu nu ma pot adapta acolo. la inceput a fost totul bine si frumos, apoi am inceput sa ne distantam, el si-a pierdut jobul si petrecea marea majoritate a timpului cautand altceva. Eu am fost la scoala, am invatat limba pana la nivelul mediu acceptat cat sa-mi gasesc si eu o slujba. Am avut mai multe interviuri insa nu am reusit sa ma angajez. In toti anii aceia in care am stat acolo cu el nu puteam sa raman mai mult de 3 luni. Gandul imi era doar acasa, la familie si prieteni, intotdeauna am avut dificultati in a ma adapta intr-un loc nou, mai ales daca eram singura. La fel s-a intamplat si cand am plecat la facultate. Cat timpam stat cu el ii spuneam tot timpul ca locul meu nu este acolo si ca nu ma pot acomoda. Am intrat in depresie si am inceput sa iau medicamente. Am avut un timp in care plangeam incontinuu si mancam. De iesit nu prea iesem pentru ca nu aveam prieteni si nici banii nu ne dadeau afara din casa. Ne-am mutat intr-un oras mai mare, ne-am luat o pisica, am reluat cursurile de limba, am mers la sala, dar tot nu m-a ajutat. Gandul imi era acasa, tot timpul ma gandeam numai sa plec. Am venit in 2012 acasa, dupa o operatie la un san (fibroadenom), cu gandul sa ma linistesc. O prietena mi-a recomandat un job si am inceput sa lucrez. Acum ma simt foarte bine si linistita acasa la mine, intre prieteni, insa sotul vrea sa ma intorc acolo. Parintii ma obliga sa merg inapoi pe motiv sa nu-l distrug pe el, pe ei si pe mine. Are o situatie financiara foarte buna acum, este un barbat realizat insa eu m-am racit cu totul de el. Mentionez ca in ultimii 2 ani am stat despartiti. Eu nu vreau sa ma intorc pentru ca aici imi este mult mai bine cu mai putin. Ma simt si foarte vinovata ca am acceptat sa ma casatoresc cu el fara sa fiu sigura de acest lucru si ca mi-a oferit tot cat am stat cu el. Nu vreau sa ma mai intorc la o viata cu bani si depresie. Ai mei nu vor sa inteleaga nici in ruptul capului ca eu nu mai simt nimik pentru el sau cum de nu imi era mie bine acolo... Mi-au zis ca alt drum nu exista pentru mine si ca pe aceste trebuie sa merg pentru ca in familia noastra nu exista divorturi. Sotul ma preseaza si eu sa ma intorc in ciuda faptului ca I-am zis ca nu mai simt nimic pentru el, plus ca stie foarte bine cum ma simteam cand era cu el acolo. Nu mai stiu cum sa gestionez aceasta situatie. Parintii nu ma asculta deloc, spun ca ceea ce simt eu sunt doar prostii.
|
garbo_408271
Postat pe 4 Ianuarie 2015 14:19
|
BUNA!!! NU TREBUIE CA PARINTII SA ITI SPUNA CE SA FACI . FACI CEEA CE E MAI BINE PT TINE NU PENTRU EI.. ASA SANT PARINTI NE VOR BINELE DAR DE MULTE ORI GRESESC . FA CEEA CE SIMTE INIMA TA . TE PUP.
|
garbo_398452
Postat pe 10 Ianuarie 2015 11:39
|
Spune-i mamei tale sa mearga ea sa stea cu el daca il iubeste chiar asa de mult. Si eu sunt mama , dar nu as calca niciodata peste sufletul copilului meu. Cred ca lui ma-ta (scuza exprimarea ) i-au cam intrat banii in ochi. Crede probabil ca iti vrea binele . Parerea mea e ca ar trebui sa te lase sa zbori daca tot ti-au crescut aripi. Adica ( in "traducere" ) sa te lase sa-ti faci viata cum vrei tu. Cu bune , cu rele. Sa fie acolo pentru tine cand ai nevoie si sa-ti fie prietena .
Zi buna sa ai :)
|
|
|
Rotty
Postat pe 10 Ianuarie 2015 12:06
|
Poate parintii vor sa mergi la el ca sa le trimiti si lor bani sa ii ajuti.
EU ZIC SA TE MUTI SEPARAT DE PARINTI SI SA II LASI SA VB SINGURI,
DACA NU AI SENTIMENTE PT EL NU ARE ROST SA MERGI LA EL
|
Ingerasulluptor
Postat pe 10 Ianuarie 2015 14:50
|
|
Cautati un alt barbat,dar care sa fie mai bun ca el,numai rau ca el,sa fugi de dracul si sa dai de taicasu
|
Ingerasulluptor
Postat pe 10 Ianuarie 2015 14:52
|
Bună! Eu sunt în aceeași situație ca și tine. Cei care nu au trăit departe tara nu au cum sa înțeleagă cât de greu este sa trăiești singura printre străini,fără prieteni,fără familie etc. Și mai ales sa depinzi 100% de cineva. Câteodată e bine sa nu îți asculți părinții și sa faci ce simți. Lasă inima sa te ghideze și nu mintea.
Părinții vor accepta în final orice decizie iei dacă te iubesc cu adevărat. În fond și la urma urmei este vorba de viața ta nu a lor.
|
garbo330940
Postat pe 11 Ianuarie 2015 07:13
|
De la: garbo_398452, la data 2015-01-10 11:39:51BUNA!!! NU TREBUIE CA PARINTII SA ITI SPUNA CE SA FACI . FACI CEEA CE E MAI BINE PT TINE NU PENTRU EI.. ASA SANT PARINTI NE VOR BINELE DAR DE MULTE ORI GRESESC . FA CEEA CE SIMTE INIMA TA . TE PUP.
Sunt de acord cu tine, draga 452 .
|
gavril
Postat pe 11 Ianuarie 2015 08:46
|
|
Parintii tai au nevoie de psiholog: Fiecare din noi suntem unici si nu putem traii dupa tipare impuse de altii .
|
garbo257922
Postat pe 11 Ianuarie 2015 08:54
|
De la: garbo330940, la data 2015-01-11 07:13:38Bună! Eu sunt în aceeași situație ca și tine. Cei care nu au trăit departe tara nu au cum sa înțeleagă cât de greu este sa trăiești singura printre străini,fără prieteni,fără familie etc. Și mai ales sa depinzi 100% de cineva. Câteodată e bine sa nu îți asculți părinții și sa faci ce simți. Lasă inima sa te ghideze și nu mintea.
Părinții vor accepta în final orice decizie iei dacă te iubesc cu adevărat. În fond și la urma urmei este vorba de viața ta nu a lor.
Corect spune 940, "e viata ta nu a lor". Asa ca traiesti-o cum simti tu ca iti este bine, fara depresii si fara plansete. Parintii ti-au dat viata fara ca tu sa o ceri, dar trebuie sa te lase s-o traiesti cum vrei tu. Si eu am avut astfel de probleme cu parintii mei, insa cand au vazut ce viata duceam cu fostul sot, nu s-au mai impotrivit divortului, ba chiar mama a venit ca martor la proces
|
gavril
Postat pe 11 Ianuarie 2015 08:59
|
|
Fa numai ce simti tu,altfel te vei distruge si nu va fi nimeni alaturi de tine acolo.Lucrurile se pot complica daca mai apar si copiii si o sa fie mai greu.O spun din propria experienta deoarece eu sunt in aceasta situatie, am tot crezut ca pana la urma o sa simt altceva dar nu se schimba nimic si credema doar acum realizez ca toate regulile si conceptiile astea vechi au facut un dezastru din viata femeilor care au trait nefericite si asa au si murit.In final am realizat ca de fapt nimeni nu poate sa ma oblige sa duc o viata chinuita.
|
garbo_407800
Postat pe 11 Ianuarie 2015 08:59
|
|
E laudabil ca iei in calcul si opiniile parintilor(una din provocarile vietii cred ca e sa reusim sa ii respectam stiindu-le bine defectele),dar numai atata timp cat raman la acest nivel-'opinii'. Daca ii lasi sa iti conduca viata intr-o directie pe care nu o vrei,e foarte posibil ca intr-o zi sa te trezesti plina de amar si de resentimente impotriva lor pentru ca,de,ei 'ti-au distrus' viata. La varsta pe care o ai acum,esti responsabila deplin pentru alegerile pe care le faci. Deci,daca ii lasi sa iti conduca viitorul cum cred dansii ca e bine,e alegerea ta si raspunderea ta peste ani pentru ce obtii astfel. Daca iti faci curaj,ii infrunti si le explici clar ca tu poti si ai decis sa faci o alta alegere pentru tine,peste ani te vei gandi poate cu multumire ca ai stiut sa fii TU alaturi de tine si sa iei o hotarare asa cum iti spune mintea si sufletul pe baza experientei de la varsta actuala,chiar daca sa presupunem ca vei gresi. O prietena speciala mi-a spus odata ca nu a regretat niciodata in viata ce a facut,ci ceea ce nu a facut. Sunt de acord cu ea si asta cred ca aceasta concluzie se datoreaza faptului ca atunci cand alegem si actionam,castigam ceva la final:fie rezultatul asteptat,fie o experienta utila mai departe,oricum sufletul mostru se simte luat in calcul,respectat,iar noi castigam imcredere in noi. Daca stam pasivi si lasam viata sa fie impinsa de altii,singurul lucru pe care il putem castiga la sfarsit e concluzia ca nu ne-am trait viata,nu ne-am trait bucuriile,nu am incercat ce ne-ar fi fost posibil si,culmea,tot nu am scapat de suferinta. Deci,ca sa scurtez ideea,orice ai alege,tine minte ca e oricum alegerea ta. Daca iti asculti parintii,nu aduna resentimente peste ani impotriva lor pentru ca in realitate tu esti cea care se supune. Daca te opui,la fel,nu da vina pe nimeni pentru ce va decurge. Este greu,mai ales la inceput,sa iti asumi total responsabilitatea alegerilor in viata,poate teama domina bucuria libertatii,nu ai nici inconstienta adolescentei,nici maturitatea deplina. Dar merita cu varf si indesat pentru a fi impacata cu tine peste ani. E mult mai bine sa mergi pe picioarele tale,in ritmul tau,in directia necesara tie,decat sa ii lasi pe altii sa te duca in brate,unde simt ei ca e frumos,protejandu-te umeori si de ce nu vrei si sa te intrebi la final cum ar fi fost daca faceai ce iti doreai tu. Te imbratisez si iti doresc sa ajungi la armonie cu tine si cu cei din jur.
|
Bristenna
Postat pe 11 Ianuarie 2015 09:20
|
|
Va multumesc tuturor pentru sfaturi si suport. Continuare: Eu sunt cu alticena aici de 1 an si jumatate, dar problema este ca binainteles parintii nu sunt deacord cu el. Este cu 2 ani mai mic decat mine, suntem vecini si verisori de gradul III (nu stiu sigur daca suntem de sange). Parintii ne despart dar noi vrem sa fim impreuna. Mama cand a aflat ca sunt cu el m-a batut cu clestele de la soba, mi-a smuls parul din cap si mi-a spart telefonul deabea cumparat (era in buzunarul de la capot si l-a spart cand ma lovea). Era primul lucru care mi l-am luat din banutii mei si eram mandra de el. In fiecare noapte acum ma incuie in casa. Prietenii nu am voie sa-i mai vad, ba chiar m-a amenintat ca nu ma mai lasa sa merg nici la servici daca nu fac ce zic ei. Imi spun mereu ca nu valorez nimik, ca intotdeauna i-am facut de rusine, ca nu mai pot iesi pe poarta de rusinea care le-am facut-o eu. Ne-a amenintat ca ne distruge pe amandoi daca incercam sa fugim, ca ma pune in scaunul cu rotile si multe altele. M-au dus si la preot pentru ca au zis ca sunt posedata. Recunosc ca nici eu nu am facut lucrurile bine, dar am vrut sa evit tocmai aceste conflicte. Iubitul ma sprijina, la fel ca si toti prietenii, am vorbit cat am putut de mult despre ceea ce mi se intampla tocmai pentru ca vreau sa iau cea mai buna decizie. Ma simt foarte vinovata pentru ceea ce se intampla, pentru suferinta parintilor mei si cea a sotului.
|
garbo_408271
Postat pe 11 Ianuarie 2015 09:27
|
Faceți tot posibilul pentru a vă salva!
Dacă ați ajuns la depresie, este deja foarte grav. Ca să nu mai spun de violențe verbale și fizice! Groaznic!
Să fii sclavă în vremurile noastre înseamnă că trăim încă într-o societate primitivă, anacronică, privativă de liberul arbitru.
Vă doresc să aveți mai mult curaj și determinare. E chiar viața Dvs. în joc!
Cu prietenie!
|
angelica42
Postat pe 11 Ianuarie 2015 09:57
|
De la: garbo_408271, la data 2015-01-11 09:27:18Va multumesc tuturor pentru sfaturi si suport. Continuare: Eu sunt cu alticena aici de 1 an si jumatate, dar problema este ca binainteles parintii nu sunt deacord cu el. Este cu 2 ani mai mic decat mine, suntem vecini si verisori de gradul III (nu stiu sigur daca suntem de sange). Parintii ne despart dar noi vrem sa fim impreuna. Mama cand a aflat ca sunt cu el m-a batut cu clestele de la soba, mi-a smuls parul din cap si mi-a spart telefonul deabea cumparat (era in buzunarul de la capot si l-a spart cand ma lovea). Era primul lucru care mi l-am luat din banutii mei si eram mandra de el. In fiecare noapte acum ma incuie in casa. Prietenii nu am voie sa-i mai vad, ba chiar m-a amenintat ca nu ma mai lasa sa merg nici la servici daca nu fac ce zic ei. Imi spun mereu ca nu valorez nimik, ca intotdeauna i-am facut de rusine, ca nu mai pot iesi pe poarta de rusinea care le-am facut-o eu. Ne-a amenintat ca ne distruge pe amandoi daca incercam sa fugim, ca ma pune in scaunul cu rotile si multe altele. M-au dus si la preot pentru ca au zis ca sunt posedata. Recunosc ca nici eu nu am facut lucrurile bine, dar am vrut sa evit tocmai aceste conflicte. Iubitul ma sprijina, la fel ca si toti prietenii, am vorbit cat am putut de mult despre ceea ce mi se intampla tocmai pentru ca vreau sa iau cea mai buna decizie. Ma simt foarte vinovata pentru ceea ce se intampla, pentru suferinta parintilor mei si cea a sotului.
Eu cred ca tie iti cam place sa fabulezi...nu te prea baga nimeni in seama si atunci inventezi povesti...iar daca e adevarat, atunci chiar cazi din lac in put si te faci de ras la varsta pe care o ai. 
|
garbo_167
Postat pe 11 Ianuarie 2015 10:13
|
Eu vreau sa-ti dau un sfat, nu trebuie sa asculti sau sa-l urmezi dar poate te va ajuta in a lua o haotarare. Priveste profund in sufletul tau si raspunsul la ce trebuie sa faci se gaseste acolo trebuie doar sa-l urmezi. In rest tot ce-ti spun uni sau altii este din punctul de vedere al fiecaruie si nicidecum din punctul de vedere al tau si a ceea ce se gaseste in sufletul tau. Toti te vor sfatui din punctul lor de vedere si din ceea ce simt ei si nicidecum din ceea ce simti tu. Nu trebuie sa faci asa cum iti spun eu daca tu simti altfel, faci asa cum simti tu.
|
nutu
Postat pe 11 Ianuarie 2015 10:21
|
Eu nu-ti spun ce trebuie sa faci, dar asa cum banuiam e un semn de intrebare in relatia pe care o ai ....daca esti gata sa-ti asumi ceea ce ti se poate intimpla e ok.
""Am o cunostinta care este sofer pe salvare.Dupa ce sotia lui a nascut 2 copii cu grave malformatii si care au murit imediat dupa nastere au mers la doctor pentru controale amanuntite.Analizele adn au aratat ca amandoi au acelasi adn de parca ar fi frati gemeni.Concluzia doctorului a fost ca amandoi vor putea avea copii sanatosi cu orice alt partener mai putin ei doi impreuna.Metionez ca cei doi sunt din acelasi sat si da sunt neamuri asa de departe.
Deci intai de toate un test adn si dupa aia Dumnezeu cu mila Lui cea mare! ""
De aici probabil si marea suparare a parintilor tai ....Fiecare ne alegem drumul in viata ,asa cum vrem noi ,dar este foarte important sa pasim pe drumul drept. Sa auzim de bine !
|
fengari
Postat pe 11 Ianuarie 2015 10:54
|
|
cred ca ai deja varsta cand iti poti lua singura viata in maini.....Nu are rost sa o irosesti stand langa cineva care TE IUBESTE dar tu NU , stand undeva unde nu te regasesti. Incearca sa ai o discutie cu sotul tau (daca se poate fata in fata fara insa a merge tu acolo), explica-i ca hotararea ta este ferma . Cat priveste parintii tai, daca nu inteleg solutia este la fel de radicala. Ai spus ca lucrezi, incearca inainte de a vorbi cu ei sa inchiriezi un spatiu, un apartament (in eventualitatea ca te vor da afara din casa) ,apoi pune cartile pe masa si cu ei. Mamele de mule ori , din cauza ,,prea mult bine-lui " pe care il vor odraslelor, gresesc. Tu nu trebuie sa permiti nimanui sa iti calce in picioare sufletul INDIFERENT cine ar fii el.
|
pirania_1960
Postat pe 11 Ianuarie 2015 12:35
|
Adevarat..!!! Banii nu-ti aduc fericirea,fara sentimente de iubire fatza de cel care ti-i ofera..!!! Daca n-ai intelegerea necesara din partea familiei,pe moment,muta-te in chirie si urmeaza-ti viata asa cum vrei..!!! Cu timpul,,parintii..vor intelege si ei..mesajul tau..iar sotul tau..la fel..!!! Merita sa ramaneti prieteni,dar fiecare pe drumul lui..!!! Domnul fie cu voi.! Amin.!!!
|
garbo115329_camy
Postat pe 11 Ianuarie 2015 12:59
|
|
Da..!!! Complicata situatie..!!! Dar..numai dialogul deschis....fatza in fatza...cu toata familia ,si iubitul tau..precum si un bun psihologsi un preot bun, la mijloc,va poate lumina mintile si remedia situatia.! Parintii tai..regreta probabil binele lor material..de pe urma acestui mariaj,dar..a te bate bestial..un parinte..nu este normal..!!! Daca n-ai intelegere..pleaca....pana nu ramai schilodita si distrusa.! Mintile involburate si infierbantate pot distruge iremediabil..!!!
|
garbo115329_camy
Postat pe 11 Ianuarie 2015 13:10
|
|
Astazi m-au dus la un preot "sa-mi scoata demonii din mine", am stat de vorba cu el, i-am explicat situatia si mi-a spun ca alegerea o fac eu nu parintii mei. Sa ma mut cu prietenul si sa ne vedem de treaba si sa merg si cu el la biserica, duminica viitoare. Sper ca doar asa o sa-i fac pe parintii mei sa inteleaga modul gresit in care vad lucrurile. N-as vrea sa plec de acasa si sa ramana cu durerea in suflet. Poate ca preotul are puterea sa le deschida mintea. Cu toate cele intamplate nu le port resentimente, chiar ii inteleg, ii iubesc si vreau sa ii ajut. Va multumesc tuturor pentru vorbele bune! Va pup!
|
garbo_408271
Postat pe 11 Ianuarie 2015 14:04
|
Doamne sfinte, ce familie ai? Ce greseli ai facut in tinerete de te tin legata in casa?
Pe de alta parte, esti suficient de matura incat sa-ti iei viata in propriile maini, mai ales ca ai fost si casatorita. Muta-te de la ai tai, dar nu cu iubitul de acum (degeaba-ti scoate preotul demonii din tine daca traiesti in concubinaj cu unul, fiind maritata cu altul). Du-te si fa o facultate, te va ajuta in dezvoltarea personala, iti va da curaj si imbold sa faci ceea ce-ti place si nu te vei mai simti fara valoare asa cum te considera ai tai. O femeie nu e femeie daca se marita si devine casnica. E important sa socializezi, sa-ti creezi o lume a ta in care sa te simti in largul tau, sa-ti gasesti acel serviciu care te pune in valoare, care-ti dezvolta abilitatile si care iti ofera suficiente resurse sa te intretii singura (chirie, cheltuieli, poate si un cont in banca pentru o locuinta personala). Elibereaza-te de acei oameni din viata ta care-ti spun ca esti un nimic, care te tin cu forta desi tu-ti doresti altceva. Nu vei adauga decat frustrari peste frustrari si nici toti banii din lume nu te vor face fericita, decat daca sunt bani munciti de tine. Include-l pe actualul iubit in viata ta doar daca te sustine si-ti da libertatea necesara sa te dezvolti tu singura si sa devii ceea ce-ti doresti. Daca insa si acesta de ingradeste si-ti impune restrictii (nu te lasa sa faci decat ce spune el), gandeste-te ca nu vei sari decat din lac in put: scapi de un sot care nu te intelege si nu te sustine in deciziile tale si-ti iei un altul care te supune si-ti inchide usile pe care tu te chinui singura sa ti le deschizi...
|
garbo_8209
Postat pe 11 Ianuarie 2015 14:37
|
Draga mea, ma bucur ca toata lumea ti-a dat cam acelasi sfat: asculta-ti inima! Fii puternica, tu trebuie sa-ti hotarasti viata, nu parintii sau altcineva. Inconjoara-te de prieteni, sper sa fie sinceri si buni. Munceste, daca ai un serviciu, daca nu, mai cauta. Daca te poti intretine, inseamna ca esti independenta, nu e nevoie sa-ti organizeze altii viata, chiar daca ei cred ca buna intentie este suficienta. Tu esti stapana pe destinul tau. Daca trebuie, explica-le atat sotului cat si parintilor ce gandesti in mod rational si calm. Daca nu vor sa inteleaga si sa accepte, EI au o problema, nu tu.
Succes, fa-ti viata cum crezi, e a ta, nu a lor!
|
anca16
Postat pe 11 Ianuarie 2015 14:59
|
|
Buna . parintii nu au nici un drept sa te oblige sa nu divortezi . degeaba are el bani, daca tu nu te simti ok linga el. ascultati sufletu, si daca crezi ca te simti mai bine ramii pentru todeauna. daca parinti nu vor sa te inteleaga, iati bagaje, si pleaca la o prietena care e alaturi de tine, si te intelege.
|
Andrei_Petrica_Pavalache_1
Postat pe 11 Ianuarie 2015 15:38
|
Parintii vor sa gandeasca in locul tau.
in fond mamele femeile din alta generatie pun pe primul loc averea..
asa se intampla pt ca locuiesti la parinti eivir ca tu sa traiesti si sa te lasi condusa de ideile lor.
decat sa te imbolnavesti mai bine pkeaca si incearca sa te desprinzi de ei,nu este bine sa depinzi dd nimeni.
|
Ingerasulluptor
Postat pe 11 Ianuarie 2015 15:51
|
Sau poate parintii te trimit la el la sotul tau ca sa scape ei sa iti tot dea bani.
ar trebui sa incerci sa nu nai apelezi la ei.
|
Ingerasulluptor
Postat pe 11 Ianuarie 2015 16:02
|
|
Nu ai pic de rușine și respect față de părinții tăi!pe la 40 de ani ai să realizezi ca ceea ce ți spuneau părinții era bine pentru tine....lasă prietenii...ei sunt pe moment...părinții vor fi mereu alături de tine nu prietenii....si ce e cu prostia asta...sa ai o relație cu o rudă!? Știu ca ti se pare nornal....dar fetiță nu e normal....gândeștete ca copiii tai vor fi handicapați. ...
|
elisabeta_negru
Postat pe 11 Ianuarie 2015 16:27
|
De la: garbo_408271, la data 2015-01-11 09:27:18Va multumesc tuturor pentru sfaturi si suport. Continuare: Eu sunt cu alticena aici de 1 an si jumatate, dar problema este ca binainteles parintii nu sunt deacord cu el. Este cu 2 ani mai mic decat mine, suntem vecini si verisori de gradul III (nu stiu sigur daca suntem de sange). Parintii ne despart dar noi vrem sa fim impreuna. Mama cand a aflat ca sunt cu el m-a batut cu clestele de la soba, mi-a smuls parul din cap si mi-a spart telefonul deabea cumparat (era in buzunarul de la capot si l-a spart cand ma lovea). Era primul lucru care mi l-am luat din banutii mei si eram mandra de el. In fiecare noapte acum ma incuie in casa. Prietenii nu am voie sa-i mai vad, ba chiar m-a amenintat ca nu ma mai lasa sa merg nici la servici daca nu fac ce zic ei. Imi spun mereu ca nu valorez nimik, ca intotdeauna i-am facut de rusine, ca nu mai pot iesi pe poarta de rusinea care le-am facut-o eu. Ne-a amenintat ca ne distruge pe amandoi daca incercam sa fugim, ca ma pune in scaunul cu rotile si multe altele. M-au dus si la preot pentru ca au zis ca sunt posedata. Recunosc ca nici eu nu am facut lucrurile bine, dar am vrut sa evit tocmai aceste conflicte. Iubitul ma sprijina, la fel ca si toti prietenii, am vorbit cat am putut de mult despre ceea ce mi se intampla tocmai pentru ca vreau sa iau cea mai buna decizie. Ma simt foarte vinovata pentru ceea ce se intampla, pentru suferinta parintilor mei si cea a sotului.
Dacă chiar au facut așa ceva, părinții tăi sunt pasibili de închisoare pentru sechestru de persoană , lipsire de libertate și violență fizică și verbală (de la 3 la 10 ani - și poate ajunge până la 15 - 20 de ani).
Și sincer, nu văd care este acea "mare suferință" pe care ai provocat-o părinților și sotului. Te-au vândut cumva soțului și se tem că le va cere banii inapoi? Și nu prea cred că omul ăla (soțul) nu și-ar dori să își petreacă viața cu o femeie care să îl aprecieze și care să îi poată fi alături, ci te vrea neapărat pe tine! Divorțează de el și gata! Spune în cererea de divorț că nu ai pretenții la banii lui (dacă îi este frică să nu îl lași lefter) și mergi mai departe!
Și fraza aia cum că în familia ta nu a mai divorțat nimeni: zi-le și tu că ești mândră că ești prima! că deschizi noi orizonturi și creezi noi datini și obiceiuri în familie!
FAMILIA și PRIETENII sunt cei care îți sunt alături MAI ALES LA RĂU (că la bine poate orișicine); FAMILIA și PRIETENII nu te judecă ci te acceptă așa cum ești; FAMILIA și PRIETENII te ajută și îți dau sfaturi, NU te amenință și NU se folosesc de tine; FAMILIA și PRIETENII te văd pe tine ca OM (cu vise, sentimente, temeri, nevoi, defecte, calități) și nu ca pe un obiect sau ca pe o proprietate care există DOAR ca să le facă lor pe plac.
|
Noiniumi
Postat pe 11 Ianuarie 2015 18:16
|
Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgaritar.
Deci, să recapitulăm: te-ai căsătorit ' de bună voie şi nesilită de nimeni' ,probabil oficial cu acte in regulă şi la biserică. L-ai convins pe soţul tău că il iubeşti şi drept răsplată ţi-a oferit tot ce ţi-ai dorit, cu mici exceptii.
Când o perioadă ai dat de greu ai uitat: de legătura in tot restul vieţii ...''la bine şi la rău...'' sigur in românia poţi avea o slujbă modestă fără prea multă calificare şi probabil părinţii ştiu ei ce ştiu. Nu cred că l-ai iubit cu adevărat,
şi sincer, să fiu în locul lui nu te-aş mai chema pentru nimic în lume. Aş căuta o româncă, de la ţară, chiar dacă nu este atât de titrată, dar sinceră,
iubitoare, să aprecieze diferenţa de viaţă şi m-aş strădui s-o ridic la demnitatea ei şi importanţa ei de femeie şi de mamă. Am vţzut că sunt multe fluieră vânt care te îndeamnă să-ţi uiţi trecutul. Fă-o dacă asta ţi-e firea şi dorinţa fără prea mult tamtam, la 40 de ani nu mai eşti o şcolăriţă!
|
garbo_4047
Postat pe 11 Ianuarie 2015 18:44
|
|
Sotul meu este cetatean strain, ateu si prin urmare nu ne-am casatorit la biserica. M-am casatorit cu el in alta tara si acolo a ramas. N-am putut sa inregistrez casatoria aici pentru ca ii trebuia niste acte din tara lui natala pe care nu avea cum sa le aduca.... M-am casatorit cu el pentru ca asa am crezut eu ca e cea mai buna algere pentru mine in momentul acela. Nu puteam sa stau in acea tara daca nu ma casatoream. Am incercat apoi sa imi fac o viata acolo, timp de 3 ani, dar nu am putut...la cateva luni trebuia sa vin acasa. Am venit acasa si in sfarsit m-am simtit si eu utila, aveam un plan, aveam incredere in mine...dar cum nu mai sunt sigura de nimic. Nu pot sa mai gandesc, sa mai simt...
|
garbo_408271
Postat pe 11 Ianuarie 2015 19:11
|
|
eu am fost fortata sa divortez de barbatul meu si de soacra si de mama( socrul si tatal au decedat) si noi ca sa le linisti-m ne-m mutat impreuna, si nu am mai comunicat cu niciuna! acum suna ca au nevoi! dar nu gandesc la raul facut? intreaba preotul daca cel de sus nu vrea ca tinerii sa isi intemeieze familii? de a face copii? de a trai in armonie in aceeas religie?
|
lllorena
Postat pe 11 Ianuarie 2015 20:23
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară