Parintii nu ma lasa sa divortez

De la: garbo257922, la data 2015-01-11 08:54:53Parintii tai au nevoie de psiholog: Fiecare din noi suntem unici si nu putem traii dupa tipare impuse de altii .

De la: garbo_4047, la data 2015-01-11 18:44:24Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgaritar.
Deci, să recapitulăm: te-ai căsătorit ' de bună voie şi nesilită de nimeni' ,probabil oficial cu acte in regulă şi la biserică. L-ai convins pe soţul tău că il iubeşti şi drept răsplată ţi-a oferit tot ce ţi-ai dorit, cu mici exceptii.
Când o perioadă ai dat de greu ai uitat: de legătura in tot restul vieţii ...''la bine şi la rău...'' sigur in românia poţi avea o slujbă modestă fără prea multă calificare şi probabil părinţii ştiu ei ce ştiu. Nu cred că l-ai iubit cu adevărat,
şi sincer, să fiu în locul lui nu te-aş mai chema pentru nimic în lume. Aş căuta o româncă, de la ţară, chiar dacă nu este atât de titrată, dar sinceră,
iubitoare, să aprecieze diferenţa de viaţă şi m-aş strădui s-o ridic la demnitatea ei şi importanţa ei de femeie şi de mamă. Am vţzut că sunt multe fluieră vânt care te îndeamnă să-ţi uiţi trecutul. Fă-o dacă asta ţi-e firea şi dorinţa fără prea mult tamtam, la 40 de ani nu mai eşti o şcolăriţă!

De la: garbo_842, la data 2015-01-11 23:43:23

De la: garbo_4047, la data 2015-01-11 18:44:24Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgaritar.
Deci, să recapitulăm: te-ai căsătorit ' de bună voie şi nesilită de nimeni' ,probabil oficial cu acte in regulă şi la biserică. L-ai convins pe soţul tău că il iubeşti şi drept răsplată ţi-a oferit tot ce ţi-ai dorit, cu mici exceptii.
Când o perioadă ai dat de greu ai uitat: de legătura in tot restul vieţii ...''la bine şi la rău...'' sigur in românia poţi avea o slujbă modestă fără prea multă calificare şi probabil părinţii ştiu ei ce ştiu. Nu cred că l-ai iubit cu adevărat,
şi sincer, să fiu în locul lui nu te-aş mai chema pentru nimic în lume. Aş căuta o româncă, de la ţară, chiar dacă nu este atât de titrată, dar sinceră,
iubitoare, să aprecieze diferenţa de viaţă şi m-aş strădui s-o ridic la demnitatea ei şi importanţa ei de femeie şi de mamă. Am vţzut că sunt multe fluieră vânt care te îndeamnă să-ţi uiţi trecutul. Fă-o dacă asta ţi-e firea şi dorinţa fără prea mult tamtam, la 40 de ani nu mai eşti o şcolăriţă!

Draga, ai fi surprinsa sa afli ca multe fete de la tara sunt nesincere, nespalate lipsite de caracter care aspira la ce nu li se cuvine.

De la: garbo_4047, la data 2015-01-12 19:38:46

De la: garbo_842, la data 2015-01-11 23:43:23

De la: garbo_4047, la data 2015-01-11 18:44:24Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgaritar.
Deci, să recapitulăm: te-ai căsătorit ' de bună voie şi nesilită de nimeni' ,probabil oficial cu acte in regulă şi la biserică. L-ai convins pe soţul tău că il iubeşti şi drept răsplată ţi-a oferit tot ce ţi-ai dorit, cu mici exceptii.
Când o perioadă ai dat de greu ai uitat: de legătura in tot restul vieţii ...''la bine şi la rău...'' sigur in românia poţi avea o slujbă modestă fără prea multă calificare şi probabil părinţii ştiu ei ce ştiu. Nu cred că l-ai iubit cu adevărat,
şi sincer, să fiu în locul lui nu te-aş mai chema pentru nimic în lume. Aş căuta o româncă, de la ţară, chiar dacă nu este atât de titrată, dar sinceră,
iubitoare, să aprecieze diferenţa de viaţă şi m-aş strădui s-o ridic la demnitatea ei şi importanţa ei de femeie şi de mamă. Am vţzut că sunt multe fluieră vânt care te îndeamnă să-ţi uiţi trecutul. Fă-o dacă asta ţi-e firea şi dorinţa fără prea mult tamtam, la 40 de ani nu mai eşti o şcolăriţă!

Draga, ai fi surprinsa sa afli ca multe fete de la tara sunt nesincere, nespalate lipsite de caracter care aspira la ce nu li se cuvine.

păi, dragă, cele mai multe de la oraş sunt prespălate şi prin faţă şi prin spate şi aşa devin curate. Au şi ele caracter când agaţă vreun bancher.
Il adoarme nani, nanii şi apoi îi papă banii.

De la: garbo_406810, la data 2015-01-12 20:13:58Eu nu sunf asa.

eu nu pap si nu vreau sa pap banii la niciun barbat.

dar in schimb ei incearca sa profite de mine si sa imi pape banii.

De la: garbo_406810, la data 2015-01-13 10:21:39Eu nu vreau sa curat si sa fac mancare duoa un barbat mocca,
pt ca nici barbatii nu fac servicii mocca.eu de de as face eu sunt maii fraiera.
eu prieteni ii cinsider diar pe oamenii care nu umbla sa profite de pe urma mea.

De la: garbo235853, la data 2015-01-13 15:57:44Iar eu las niste rudotel pt. 406810, mama,mama, ce mai seaman in cuget simtire si scriere cu ingerasul-cuminte-si ... care bintuia prin topicuri faind subiectul varza.

In rest pt cea care a deschis subiectul, la 28 ani cu o facultate la dosar + un loc de munca trebue sa-ti mai dicteze parintii ce sa faci cu viata ta?
Chiar daca iti urmezi propriul drum asta nu inseamna ca nu-ti respecti parintii.
Dupa modul lor de comportament vis-à-vis de tine eu cred ca ei nu te prea respecta pe tine.

De la: garbo_408271, la data 2015-01-04 14:19:39Am 28 de ani, sunt casatorita cu un cetatean American (mai mare cu 13ani decat mine) din 2009 si am locuit in Elvetia cu el pana in 2012. A aparut in viata mea cand aveam cea mai mare nevoie de un sprijin, mi-a oferit tot ce-a avut, ma iubeste foarte mult, insa eu nu ma pot adapta acolo. la inceput a fost totul bine si frumos, apoi am inceput sa ne distantam, el si-a pierdut jobul si petrecea marea majoritate a timpului cautand altceva. Eu am fost la scoala, am invatat limba pana la nivelul mediu acceptat cat sa-mi gasesc si eu o slujba. Am avut mai multe interviuri insa nu am reusit sa ma angajez. In toti anii aceia in care am stat acolo cu el nu puteam sa raman mai mult de 3 luni. Gandul imi era doar acasa, la familie si prieteni, intotdeauna am avut dificultati in a ma adapta intr-un loc nou, mai ales daca eram singura. La fel s-a intamplat si cand am plecat la facultate. Cat timpam stat cu el ii spuneam tot timpul ca locul meu nu este acolo si ca nu ma pot acomoda. Am intrat in depresie si am inceput sa iau medicamente. Am avut un timp in care plangeam incontinuu si mancam. De iesit nu prea iesem pentru ca nu aveam prieteni si nici banii nu ne dadeau afara din casa. Ne-am mutat intr-un oras mai mare, ne-am luat o pisica, am reluat cursurile de limba, am mers la sala, dar tot nu m-a ajutat. Gandul imi era acasa, tot timpul ma gandeam numai sa plec. Am venit in 2012 acasa, dupa o operatie la un san (fibroadenom), cu gandul sa ma linistesc. O prietena mi-a recomandat un job si am inceput sa lucrez. Acum ma simt foarte bine si linistita acasa la mine, intre prieteni, insa sotul vrea sa ma intorc acolo. Parintii ma obliga sa merg inapoi pe motiv sa nu-l distrug pe el, pe ei si pe mine. Are o situatie financiara foarte buna acum, este un barbat realizat insa eu m-am racit cu totul de el. Mentionez ca in ultimii 2 ani am stat despartiti. Eu nu vreau sa ma intorc pentru ca aici imi este mult mai bine cu mai putin. Ma simt si foarte vinovata ca am acceptat sa ma casatoresc cu el fara sa fiu sigura de acest lucru si ca mi-a oferit tot cat am stat cu el. Nu vreau sa ma mai intorc la o viata cu bani si depresie. Ai mei nu vor sa inteleaga nici in ruptul capului ca eu nu mai simt nimik pentru el sau cum de nu imi era mie bine acolo... Mi-au zis ca alt drum nu exista pentru mine si ca pe aceste trebuie sa merg pentru ca in familia noastra nu exista divorturi. Sotul ma preseaza si eu sa ma intorc in ciuda faptului ca I-am zis ca nu mai simt nimic pentru el, plus ca stie foarte bine cum ma simteam cand era cu el acolo. Nu mai stiu cum sa gestionez aceasta situatie. Parintii nu ma asculta deloc, spun ca ceea ce simt eu sunt doar prostii.

De la: garbo_408271, la data 2015-01-04 14:19:39Am 28 de ani, sunt casatorita cu un cetatean American (mai mare cu 13ani decat mine) din 2009 si am locuit in Elvetia cu el pana in 2012. A aparut in viata mea cand aveam cea mai mare nevoie de un sprijin, mi-a oferit tot ce-a avut, ma iubeste foarte mult, insa eu nu ma pot adapta acolo. la inceput a fost totul bine si frumos, apoi am inceput sa ne distantam, el si-a pierdut jobul si petrecea marea majoritate a timpului cautand altceva
Gandul imi era doar acasa, la familie si prieteni, intotdeauna am avut dificultati in a ma adapta intr-un loc nou, mai ales daca eram singura.
Gandul imi era acasa, tot timpul ma gandeam numai sa plec. Am venit in 2012 acasa, dupa o operatie la un san (fibroadenom), cu gandul sa ma linistesc.

De la: garbo_408271, la data 2015-01-11 19:11:49Sotul meu este cetatean strain, ateu si prin urmare nu ne-am casatorit la biserica. M-am casatorit cu el in alta tara si acolo a ramas. N-am putut sa inregistrez casatoria aici pentru ca ii trebuia niste acte din tara lui natala pe care nu avea cum sa le aduca.... M-am casatorit cu el pentru ca asa am crezut eu ca e cea mai buna algere pentru mine in momentul acela. Nu puteam sa stau in acea tara daca nu ma casatoream. .... ...

De la: garbo_459988, la data 2016-11-29 16:25:55Buna seara!
Nici nu stiu cum sa ma exprim, îmi cer scuze daca greșesc, dar vreau sa va spun ca așa am pățit si eu. Ma căsătorit mama cu unul care a considerat ea ca e bun ca era nepotul unei prietene de-a ei. Mi-a făcut viață un iad, am suferit si nu m-a înțeles niciodată. Si nici acum nu e dezacord sa divorțez, nu pot sa înțeleg ce e in mintea acestor persoane, care ne impun pur si simplu sa stam cu cine nu ne înțelegem. Eu nu am nimic asemănător( ma refer la caracter) cu acest om , nu stiu chiar nu pot înțelege.
Nu va lăsați , in mâinile celor pe care nu ii iubiți, nu merita , viață e doar numai una!