Sarcina

Ce as putea sa fac???

De ce alege un barbat sa faca amor cu lumina stinsa??

Abellona Postat pe 24 Ianuarie 2015 19:01
Salut! Nu am o intrebare anume, insa vreau pareri. Pt mine e mai usor sa judec lucrurile din afara, de asta am ales sa va scriu. Am 26 de ani si sunt insarcinata in 5 saptamani. Imi doresc sa pastrez copilul, dar tot ceea ce tine de logica si ratiune imi spune sa nu. Nu sunt casatorita si nici nu am fost vreodata. Acest copil, desi dorit de catre mine, a fost conceput fara intentie - sex neprotejat in perioada in care eu stiam ca nu sunt fertila. Tatal e un tip de 28 de ani care mai are un copil dintr-o alta relatie. Asta nu prea are relevanta, doar am considerat ca merita mentionat. Noi nu am avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului, a fost mai degraba un fel de relatie cu beneficii. Ideea e ca el nu e nici pro, nici contra. Azi i-am spus, a zis ca se va mai gandi, dar nu vad ce mare revelatie ar mai putea avea. Momentan nu are mijloacele necesare sau dorinta de a imi fi alaturi. Asa ca totul depinde de mine. Partea dureroasa e ca si eu provin dintr-o familie mono-parentala - nu am cunoscut-o decat pe mama. Deci stiu ce si cum va gandi si simti acest copil daca aleg sa il pastrez. Si as vrea sa il pastrez, dar nu am pe nimeni care sa ma ajute. Mama si bunicii au murit, iar frati nu am. Am insa un job stabil. Si, culmea, cu reale posibilitati de promovare fix in perioada asta. Pareri?
Daca te gandesti sa faci intrerupere de sarcina te sfatuiesc sa te gandesti de doua ori. Toate alegerile noastre atrag dupa ele consecinte. Avortul are consecinte tragice pentru sanatate, atat fizica cat si psihologica. Daca vei "rasfoi" putin internetul vei vedea ca orice femeie (sincera) care a avortat ar vrea sa dea timpul inapoi si sa nu mai faca aceeasi greseala. Cele 9 luni de sarcina trec, nasti si ramai cu sanatatea intacta. Plus ca nimic nu se compara cu momentul cand vei tine in brate un puiut care e parte din tine. Cat despre tatal copilului, iti sugerez sa discuti cu el, sa ii comunici pretentiile care e posibil sa le ai de la el si sa stabilesti in ce masura se va implica in viata copilului, pentru a nu avea neplaceri mai tarziu cand vei vrea sa te implici intr-o alta relatie sau cand vei avea decizii de luat cu privire la educatia copilului. In ceea ce priveste partea materiala nu cred ca nu ai posibilitati sa il cresti. Daca la locul de munca activitatea ta e apreciata nu va fi nici o problema sa avansezi, va fi doar un decalaj de cateva luni. Nu e un capat de lume ca ai un copil. Nici faptul ca pe tine te-a crescut doar mama ta nu e ceva iesit din comun, desi nu i-a fost usor. Sper sa fi invatat din toate acestea ca relatiile intime neprotejate uneori au rezultate neasteptate. Daca e posibil, ideal ar fi sa te casatoresti cu tatal copilului pentru a-i oferi legitimitate si a-l feri de un stigmat pe care va trebui sa il poarte toata viata. Nadajduiesc din tot sufletul sa iti limitezi relatiile intime doar la omul cu care vei imparti viata cu bune si rele. Vei scuti o gramada de alte probleme (chiar daca exista riscul sa iti par o persoana conservatoare). Daca ne intoarcem la problema ta, cel mai bine este sa aduci acel copil pe lume si sa il educi cat poti de bine si sa il sfatuiesti sa nu faca aceeasi greseala ca tine. Daca o ai pe mama ta alaturi de tine e foarte bine, din experienta stiu ca ea e cea mai potrivita pentru a te ajuta. De multe ori o bunica face cat 4 tatici. Priveste partea buna a lucrurilor. Implinirea pe care o vei avea ca mama nu se va putea compara cu nimic din ce ai trait pana acum. Curaj si succes.
angel_forever Postat pe 5 Februarie 2015 21:01
Te rog sa imi ierti greseala care am facut-o pomenind de mama ta. Nu am fost atenta la faptul ca ai mentionat ca a decedat. Chiar si asa, te rog nu renunta la copil, se va ivi la momentul potrivit ajutorul de care vei avea nevoie si totul va fi bine.

angel_forever Postat pe 5 Februarie 2015 21:06
Iti multumesc pt parere, dar am facut avort pe data de 28. Da, imi pare rau, dar nu consider ca este o greseala. Mai bine sa sufar numai eu. Mi se pare ca ai pierdut din vedere multe nuante din cele scrise de mine, iar sfatul tau a fost pro-viata, desi nu aveai toate detaliile. Da, am un job stabil, dar nu si un venit intr-atat de mare incat sa pot spune ca ma descurc singura cu un copil. Dar asta ar fi fost cea mai mica problema. Am specificat de la bun inceput ca voiam sa pastrez sarcina, deci evident ca inainte de a lua hotarararea am avut o discutie f clara cu tatal - dezinteres total, nesiguranta si lipsa promisiunilor de orice fel pt viitor. Nici macar nu a fost dispus sa ii spuna mamei sale (in eventualitatea ca poate ea ar fi vrut sa imi fie alaturi). Ceea ce ma aduce la ceea ce am scris in mesaj, dar se pare ca nu am subliniat destul: Nu am pe nimeni, sunt complet singura! Da, am prieteni, dar nu le pot cere sa isi asume rolul de parinte, iti dai si tu seama... Plus ca sunt si impartiti prin toata lumea. Referitor la mama mea - m-a facut din ambitie (la 40 de ani si dupa numeroase avorturi) si atat. De crescut m-au crescut bunicii, ea era prea ocupata sa-si vada de viata si bautura. Asa ca nu cunosc din experienta ,,mama" aia de care spui tu. Desi atat de axat pe ideea ,,fa copilul indiferent de orice", altceva m-a deranjat in ceea ce ai scris: partea cu a ma casatori cu tatal pt a-i oferi copilului legitimitate. Scuza-ma, dar asta e dincolo de principiile mele. Din experienta iti spun ca un copil nu are nevoie de legitimitate; are nevoie de afectiune. Daca tatal nu il vrea 100% nimic nu mai conteaza. Iar relatia pe care am avut-o cu el nicidecum nu ducea intr-o asemenea directie. Imi pare rau, dar nu faci un copil in speranta ca va fi bine si lucrurile se vor rezolva. Eu zic ca trebuie macar un minim de certidudine - materiala, financiara, afectiva etc. Si, atata timp cat inca mai poti face ceva pt a nu chinui un suflet........
Abellona Postat pe 7 Februarie 2015 00:22
e departe de principiile tale sa oferi copilului legitimitate prin casatorie. principiile tale includ sex neprotejat cu un barbat, doar de dragul sexului (ati fost prieteni cu beneficii). si beneficiile s-au terminat cand a aparut un copil pe care l-ai trimis fain frumos la crematoriu, fiindca nu se potrivea cu celelalte planuri ale tale. de ce nu te-ai gandit dinainte cu ce fel de barbat te culci, ca n-ai cu ce sa intretii un copil, ca esti singura? chiar nu va permiteati un prezervativ? esti sigura ca Fat-Frumos nu ti-a dat si vreo hepatita B, C, vreun HPV?
garbo_3567 Postat pe 7 Februarie 2015 15:00
ai facut rau ca ai avortat,dar acuma nu mai poti face nimicdecit sa te rogi pentru sufletul pruncului,si sa nu mai privesti inapoi,ca te poti distruge,eu sunt barbat si am avut o prietena,a ramas gravida si am puso sa avorteze,acuma imi pare fff rau de ce am puso sa faca,chiar imi doresc sa imi spuna cineva tata,dar e mai complicat,iti doresc tot binele din lume,si priveste inainte!
garbo_409202 Postat pe 7 Februarie 2015 15:15
Garbo 3567, usor mai judeci... Legitimitatea nu are nici o valoare daca nu exista afectiune intre toate cele 3 parti implicate, asta voiam sa spun. De ce nu m-am protejat am explicat deja. La naiba, am si eu traumele mele din copilarie pe care ma straduiesc sa le depasesc. Crezi ca mie mi-e usor? A fost prima si ultima data cand am trecut si voi trece prin asa ceva. Mi-am invatat lectia. Este o vorba: No-one can ever hurt me as well as I do. Pt Garbo 409202: daca nu te deranjeaza sa-mi raspunzi, de ce nu ai vrut acel copil? Macar i-ai fost ei alaturi in perioada aceea? Incerc doar sa inteleg psihologia masculina. Nu consider ca am procedat gresit avand in vedere toate circumstantele. De asemenea, cred cu tarie ca nu poti face absolut nimic (nici pozitiv, nici negativ) fata de un alt suflet fara voia sa. In alta ordine de idei, pt toti potentialii judecatori care se gandesc sa raspunda - nu cred in Dumnezeul ala al vostru care sta si urmareste tot ceea ce face fiecare dintre noi si in functie de asta hotaraste cum sa ne pedepseasca pe fiecare. Cred intr-un Dumnezeu care este in fiecare dintre noi si nu numai, care ne iubeste si care ne ajuta sa evoluam cu fiecare noua experienta. Iar etichetarile de orice fel si obsesia de a vedea totul ca fiind strict alb sau negru consider ca nu ajuta la nimic.
Abellona Postat pe 7 Februarie 2015 16:22
salut,nu stiu de ce nu am vrut,nu am avut un motiv,poate mia fost frica,erau tinar aviam 22 ani,nu lucram nu eram invatat cu munca traiam din alt ceva,era o viate de bagabond,dar regret fff tare,iam fost alaturi,e fff lunga povestea,acuma imi pare fff rau am cam tot cemi trebuie mie dar nu am o familie!
garbo_409202 Postat pe 8 Februarie 2015 02:44
Tu stii ce e mai bine pentru tine. Nu pot spune ca sunt de acord personal cu decizia ta dar rusine sa le fie celor care se cred morali si dau cu pietre. Nu mai judecati fara sa stiti si sa traiti in viata acestei femei care a cerut un sfat, nu critici. Am avut o prietena care a trecut prin asa ceva si de asta am si decis sa iti raspund...chiar daca esti ok si impacata cu decizia ta, acum cat e proaspata situatia, eu iti recomand sa te duci sa discuti cateva sedinte cu un psiholog, doar sa te descarci, sa "vent". Unele lucruri sunt mult mai usoare daca le impartasesti unui strain, iar paihologii stiu ce intrebari sa puna astfel incat sa te ajute sa depaseati momentul intr-un mod sanatos fara repercursiuni psihice in viitor. Am vazut ca nu pari inchisa la minte deci ma bazez pe faptul ca nu crezi ca te fac nebuna Mult succes iti doresc.
Allexys Postat pe 8 Februarie 2015 20:38
Garbo 409202, iti multumesc ca mi-ai raspuns si te apreciez ca om pt ca macar ai fost acolo pt ea in acele momente. Iti tin pumnii pe viitor si sper sa ai parte de tot ce iti doresti! Allexys, in sfarsit un om pe sufletul meu! >:D< Inteleg de ce sunt criticata, dar, cum am spus mai sus - no one can ever hurt me as well as I do... Si sa stii ca intr-adevar ma gandeam sa merg sa fac cateva sedinte. Stiu ca am nevoie si nu numai pt aceasta trauma, ci si pt multe altele din trecut. Chiar maine o sa merg sa ma interesez. Iti multumesc pt intelegere si compasiune si iti doresc tot binele din lume!
Abellona Postat pe 9 Februarie 2015 00:10
Multumesc frumos de urari si iti doresc si tie sa fii ok si fericita pe mai departe!
Allexys Postat pe 9 Februarie 2015 09:22
Nu am intentionat sa lezez in vreun fel convingerile tale. Dar am vazut foarte multa suferinta provocata de avort (sper din tot sufletul sa nu iti fie afectata sanatatea). Ce a fost a fost, dar ai multa grija de tine de acum inainte. Toate cele bune.
angel_forever Postat pe 10 Februarie 2015 14:31
Angel_forever, nu ai lezat nimic, stai linistita. Da, clar de acum inainte voi avea mai mare grija cu cine ma incurc. Si eu iti doresc tot binele din lume si iti multumesc pt raspunsuri!
Abellona Postat pe 13 Februarie 2015 18:28
...In urma cu 2 ani am aflat de la o prietena ca ramasese insarcinata o prietena de-a ei. Aveam doar 19 ani, iar la 15 ani am avut un accident destul de grav cu bicicleta, incat nu o sa mai pot avea copii. Inca nu imi era foarte clara orientarea sexuala, dar ma simteam atrasa de fete. Fata ramasa insarcinata era in bune relatii cu iubitul (urmau sa se casatoreasca, stiau parintii ei de sarcina) insa...acesta calcase stramb... Voiau sa avorteze, nu o cunosteam, si am incercat sa pastreze copilul...ma gandeam in naivitatea mea ca va pastra copilul si...ca va ramane cu mine...ca va fi copilul "nostru" S-a mutat la mine la Bucuresti, am locuit impreuna, dar rapid s-a facut avortul. Familia ei a decis si asa s-a facut. A venit la mine sa scape de insistentele lui, ea e de aceeasi varsta cu mine. Desi fata nu era interesata de mine atunci mi-am clarificat orientarea, am stiut ca voi fi cu o fata, dar nu aceea. Da, pe cat posibil sa nu se faca avorturi, trebuie mai multa atentie la conceptie. Mai ales ca si partenera mea va avea destule probleme. Asa fiind din nastere, hormonii androgini sunt destul de puternici si exista riscul aparitiei SOP (sindromul ovarelor polichistice) Asa ca, daca va fi sa avem un copil, va fi o mare minune. Dar, nu ne gandim la asta acum, sunt destule obstacole pana acolo si nu suntem hotarate, mai avem timp de a lua o decizie, inca suntem destul de mici. (21 eu, respectiv 23 de ani)
garbo_409587 Postat pe 18 Februarie 2015 21:25
587 , sa fi sanatoasa fato , dar chiar nu-i nevoie sa scoti in evidenta pe la toate subiectele ca tu esti lesbiana.
Rotty Postat pe 19 Februarie 2015 12:25

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
se mai poate reveni	11	De la: luptatoareacurajoasa 26 Mai 2010 19:56
AJUTOR	17	De la: garbo_7015 5 Octombrie 2012 22:24
cat timp sa astept sa ma prezinte amicilor	70	De la: garbo164652 28 Aprilie 2011 15:27

,,familia la distanta,,	33	De la: valentina_16 27 Septembrie 2009 02:49
parerea voastra conteaza	6	De la: Cassey 9 Iulie 2009 14:44