Sfat

Parintii nu ma lasa sa divortez

drepturi parintesti..limitarea lor
Sunt o femeie inteligentă și frumoasă la cei 44 de ani ai mei (așa spun cei ce mă cunosc). Sunt căsătorită de când mă știu, adică de la 20 de ani. Așa era moda atunci, de parcă bărbații ar fi fost pe cale de dispariție. Prost gândită treabă… Am iubit atunci. Am iubit cu naivitatea copilului care eram, dar, spre neșansa mea, am nimerit prost – soțului meu i-au plăcut băutura și scandalurile. Acea alegere m-a făcut să fiu azi ceea ce sunt și nu îmi place în totalitate ceea ce sunt. Pentru că am deranjat cu personalitatea mea, am fost îngrădită, am adunat frustrări și nu știu nici azi să fiu eu însămi… Dumnezeu mi-a dat, compensator cred, un copil deștept, frumos, un copil perfect, cel mai bun “lucru” din viața mea, cum îmi place să spun, și care acum și-o construiește pe-a lui într-o altă țară.
În tot acest periplu prin viață n-am încetat să-mi doresc cu ardoare un bărbat care să mă accepte și să mă iubească așa cum sunt, fără să vrea să mă schimbe în vreun fel. O dorință deja banală azi, când aproape toate femeile vor asta, dar pentru mine asta a fost mereu o dorință specială… Și, după atâția ani, Dumnezeu mi-a dat exact ce mi-am dorit: un bărbat care mă vrea așa cum sunt. Care mă adoră și face toate eforturile pentru a fi împreună cu el pentru restul vieții mele și a lui. Care vrea să plec din această căsătorie ce a devenit separație de ceva timp sau singurătate în doi – fiecare cu singurătatea lui în camera lui. Acest bărbat locuiește în altă țară și vrea să-și împartă viața și puținul lui cu mine, o oarecare femeie din altă parte a lumii…
Soțul meu știa că vreau de mult timp să plec din țară, că vreau să fac ceva cu viața mea chiar dacă aici am de toate… Mai puțin împlinire sufletească. Poate părea un moft, când alții poate n-au chiar nimic, dar eu am nevoie de această schimbare ca de aer. La aflarea veștii că am hotărât să plec el reacționează exact așa cum poate vă așteptați: își dă seama de pierdere, se împotrivește și luptă cu toate mijloacele.
Acum stau și mă întreb: să rămân – făcându-i fericiți pe alții, dar suferind eu – sau să plec cum îmi spune sufletul și să-i rănesc astfel pe cei din jurul meu? Întrebarea asta este nouă pentru mine care, până acum, nu am ținut cont niciodată de nevoile mele, ci doar ale celorlalți. Ce ciudat mi se pare ca tocmai când Dumnezeu mi-a dat ce mi-am dorit o viață întreagă, eu să descopăr întrebări existențiale și, cel mai greu, să trebuiască să găsesc și răspunsurile…
Acesta este comentariul unei cititoare care sigur are nevoie de validarea alegerii pe care se simte că e gata să o facă. Voi ce-ați face?
picaturaderoua
Postat pe 24 Ianuarie 2015 21:27
". Sunt căsătorită de când mă știu, adică de la 20 de ani. "

Tu te stii numai de la 20 de ani ? ( sorry , da-i amuzant ).
In rest , cred ca ar fi vremea sa te gandesti la sufletelul tau. Uneori nu strica sa fi putin egoista.
Duminica frumoasa sa ai :)
Rotty
Postat pe 25 Ianuarie 2015 06:09
Eu cred ca decizia deja a-ti luat-o si nu aveti nevoie de nimeni sa va zica ce e mai bine pt dumneavoastra, iar daca traiti cu frica de esecuri nu o sa traiti deloc, doar o sa existati... avem o singura viata, doar una. FACE-TI CE VA FACE FERICITA ! numai bine !
alina-84
Postat pe 30 Ianuarie 2015 01:21
Nu imi dau seama ce inseamna "prin toate mijloacele".Daca asta inseamna ca incearca sa recupereze timpul pierdut prin dovezi a faptului ca te iubeste dar a fost foarte stangaci in a o demonstra poate ar fi o idee buna sa ii mai acorzi o sansa. Dar asta presupune sa ii comunici exact ce pretinzi din partea lui si sa il intrebi daca e dispus sa iti fie alaturi cum nu a fost pana acum. Daca mijloacele lui sunt amenintari si vorbe grele atunci stii ce sa faci. Inainte de a face vreo miscare ia in calcul ca exista riscul sa patesti si cu urmatorul ce ai patit cu sotul tau, iar intr-o alta tara sa iti fie foarte greu sa te descurci. Este din nefericire foarte comun in zilele noastre divortul si apoi cel ce a plecat si-a dat seama ca a sarit din lac in put, fiindca noul venit mereu se va teme ca va fi parasit cum a fost parasit fostul partener de viata,iar viata sa devina mai dificila ca inainte. Am in familie pe cineva care a facut la fel si si-a distrus viata ireparabil, fiinca cel parasit nu o mai primeste inapoi nici macar de dragul copiilor. Decizia iti apartine, doar asigura-te ca iei in calcul toate variabilele. Si inca un lucru: cele mai multe probleme intr-o casnicie apar din cauza intreruperii comunicarii si restabilirea puntii de comunicare matura intre doi adulti responsabili de cele mai multe ori face minuni. Daca asta este si problema voastra sunt absolut convinsa sa iti poti recupera casnicia si totul sa ia o intorsatura inspre bine. Dar decizia este doar a ta. Tine-ne la curent.
angel_forever
Postat pe 16 Februarie 2015 09:43
Se spune "Fii atent la ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca"
ei bine tu ti-ai dorit ceva mult de tot si acum ca ai primit ce iti doresti nu sti ce sa faci. Asa e in viata.

Cum ii poti face pe altii fericiti cind tu esti nefericita?

Ai o virsta frumoasa si spui ca esi inteligenta, atunci de ce ai nevoie ca altii (niste necunoscuti) sa-ti valideze alegerea ? E vorba de viata ta pentru Dumnezeu! O femeie matura, pe deasupra inteligenta si frumoasa (dupa spusele altora) nu are nevoie de validari date pe un forum.

Pina la 44 ani ai trait pentru altii ( asa am inteles din postarea ta) cred ca a venit timpul sa traiesti un pic si pentru tine.
Daca nu o faci, la 60 de ani vei deveni o venerabila doamna sastisita de viata si care sigur nu va mai face pe nimeni fericit, nici macar pe propriul copil.
Chestia cu raminem impreuna pentru binele copilului mi se pare o scuza jalnica invocata din lasitatea de ati asuma o schimbare radicala de viata.
Un sot si o sotie care experimenteaza din plin singuratatea in doi nu au cum sa creeze un climat placut unui copil.

Oricum banuiesc ca ai facut deja o alegere, mergi pina la capat fara validari din partea altora, e viata ta si merita sa o traiesti asa cum iti doresti, fii cu adevarat o femeie inteligenta.
Tommy_Boy
Postat pe 24 Februarie 2015 08:56
Da,,buna seara sau buna ziua, ca si vaidare a alegerii tale,cred ca este o solutie potrivita pentru tine de a iesi din aceasta relatie care dureaza de 20,si de ani,in cazul in care nu ai ajuns in pat cu alt barbat decat omult tau de incredere,poti incheia relatia ta in termen amiabili la notariat in 30 de zile, fara nici un alt commentariu din partea nimanui,este viata ta si alegerea ta de viata, tu trebuie sa iti traiesti viata asa cum simti,vrei si ai ,,,si posibilitati materiale si financiare,este destul de clar ca nu te simti fericita in aceasta relatie, stai de vorba cu omul tau inainte sa mergeti la notar, si cautati sa ajungeti la o intelegere care sa va multumeasca pe amandoi , sa fie echitabil pentru amandoi, nu va costa mult divortul la notar, este mai simplu procedural si ca termen de separare! drum bun in continuare!
Vlaicu_Costel_1
Postat pe 22 Martie 2015 18:36
Costel, pe Leana unde ai lăsat-o?
Poate respiră ea în locul tău!
Axl_R
Postat pe 22 Martie 2015 19:18
Buna seara, aaaa,,,pai nu stii? ai uitat,,,, ultima oaram-am certat cu ea rau de tot, , nu puteam sa mai fac respiratie gura la gura, simteam ca ma sufocam , nu alta,dar pina la urma am iesit afara din casa, si am lasat-o sa vorbeasca de una singura, , pentru ca eu nu ma mai intorc la ea , nici cu autobuzul, ,,,darami-te pe jos!!!
Vlaicu_Costel_1
Postat pe 23 Martie 2015 20:52

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Am divortat de 3 ani si ma simt foarte bine, dar... 106 De la: calimera70 7 Octombrie 2014 17:47
eu si viata mea-ce am ratat-ce pot recupera din sufletul meu 12 De la: mia79x 3 Iulie 2009 00:35
partajarea bunurilor comune 10 De la: garbo253760 25 Mai 2012 11:52
TOT PARTAJ..!!!.. 10 De la: garbo205094 10 Ianuarie 2016 18:23
It`s complicated! 25 De la: AleSim 9 Decembrie 2010 12:56
Setari Cookie-uri