relatie (banuiesc) emotionala extraconjugala

De la: Schmetterling, la data 2015-12-28 08:28:46Stimate 423602, tu faci misto? Daca nu e un subiect deschis aiurea, menit sa iste polemici, iti recomand sa-l cauti, tot aici pe Garbo pe un anume Bobulica-aveti multe in comun, cred ca ati putea dezvolta o prietenie si purta discutii la nivelul vostru superior.

De la: Axl_R, la data 2015-12-28 11:21:46Anagrama ce are cu agramat?

''nu te lua la intrecere cu prostia'' Să ştii, că aşa o să fac!

De la: Axl_R, la data 2015-12-28 11:21:46Anagrama ce are cu agramat?

''nu te lua la intrecere cu prostia'' Să ştii, că aşa o să fac!

De la: libra66, la data 2015-12-26 14:41:36Domnule 602, imi pare rau ca nici dupa ce ati realizat ca sotia dvs s-a detasat emotional, si ca e preocupata de alt barbat, nu ati reusit sa intelegeti ce se intampla de fapt. Mie mi-ati facut impresia unui sot deranjat de faptul ca sotia a "indraznit" sa se uite la alt barbat, decat ca sunteti afectat, adica e un orgoliu rascolit. Casnicia dvs e in pericol. Pusa in pericol de..un taran, asa parca ati spus, "neelegant"..inferior dvs, culmea, nu-i asa ? Un barbat, care, tot prin rationamentul dvs fara gres - trebuia sa fie insurat la 33 de ani(??!!) - dar care ii arata atentie, consideratie si respect sotiei dvs., adica exact ce nu mai faceati dvs, pt. ca munceati mult la firma dvs. Dvs, care, asa cum rezulta din modul in care va prezentati, dar chiar si din relatarea situatiei, sunteti, scuzati-ma , plin de infatuare, va erijati in cunoscator a tot si toate (fara nici o baza reala, nu aveti pregatire academica,nu e nevoie sa ma contraziceti, sa argumentati , nu-i rusine ), debordati de o suficienta paguboasa, de egoism, egocentrism, cu un pic de fenomen "Bonaparte", ca tot l-ati pomenit (cu femeile), dar el mai obisnuia sa spuna si ca " lumea incepe cu MINE si se termina tot cu mine" , adica exista pe ici pe colo o tendinta megalomana. Sunteti extrem de centrat pe propria dvs persoana si nu v-a pasat ce se intampla cu sotia, desi ati observat ca s-a schimbat, nu v-ati gasit timp sau interes real sa aflati ce nevoi are, ce simte, ce doreste. Aveti o limitare in idei jenanta, conceptii cvasipopulare pt. o persoana care se pretinde superior, intelectual . Expuneti plin de emfaza situatia d-nei de 47 de ani bani vs.iubire, faceti un talmes-balmes, folositi generalizarea ca etalon, ceea ce denota o imensa mediocritate - folositi cuvinte si notiuni "dupa ureche", sunteti cumva autodidact, dar unul care nu-si cunoaste locul, ati fi fost modest, si deschis, ci sunteti unul cu pretentii, critic, arogant. Da, sunteti un barbat de 1,90, prezentabil, grozav si cu firma, insa, credeti-ma, indezirabil....
Ar trebui sa va considerati norocos daca sotia dvs. mai are totusi sentimente pt dvs si doreste sa va reconsiderati relatia, pt a va salva casnicia. Ati tratat-o ca pe un bun..o proprietate, o carte in biblioteca; era pe raft, o mai rasfoiati cand si cand, in rest...ramanea cu praf pe raftul bibliotecii. E tanara, 32 de ani.. e dornica de viata, poate sa faca tot ce-si propune, daca se canalizeaza, nu-i mai minimalizati calitatile, nu-i mai anulati feminitatea prin lipsa de atentie , timp si afectiune.. O relatie trebuie intretinuta, e un "mecanism" viu..are o dinamica proprie, de aceea trebuie ca partenerii de cuplu sa fie atenti si constienti de ceea ce doreste celalalt.
Probabil ca nu o sa va placa ce am scris referitor la dvs, insa ati cerut pareri; parerea mea e ca v-ati neglijat afectiv emotional sotia, aceasta-i cauza. Ca e "indragostita"platonic, se pare, iubeste..iubirea, de fapt, este..efectul. adica ceea ce ati generat dvs. Daca o sa-i treaca..?? Glumiti, nu-i asa? mama Omida raspunde pe alt site..Nimeni nu va poate garanta . In functie de felul in care veti rezolva aceasta situatie critica si de cat sunteti dispus sa-i oferiti
Nu intentionez sa intru in polemica cu dvs, daca alegeti sa ma jigniti, daca nu este un dialog constructiv,nu sunt interesata. Toate cele bune, si reflectati la ceea ce simtiti, doriti cu adevarat.

De la: angel_forever, la data 2015-12-28 11:56:15Draga 602, cineva iti sugera inaintea mea ca ar fi foarte bine sa gasesti momentul potrivit si sa iti intrebi sotia daca mai doreste sa fiti o familie cu tot ce implica asta. Intreab-o de-a dreptul daca are rost sa lupti pentru ea sau nu. Dar nu astepta ca o problema aparuta in timp sa se rezolve in doua saptamani. Poate vrea sa se convinga ca nu este ceva de moment ci chiar ai intentii serioase sa iti salvezi familia (de asta nu schiteaza nici un semn deocamdata, pur si simplu nu vrea sa isi faca sperante desarte si apoi sa ramana "cu ochii in soare"). Nu inseamna ca nu a observat eforturile tale. Si incercati sa faceti cat mai multe lucruri impreuna: gatit, cumparaturi, mers in parc cu cel mic, mers la cofetarie la o prajitura, la teatru etc. Sunt multe posibilitati. Gaseste-ti rabdarea necesara sa povestesti cu ea chiar daca initial subiectele de discutie iti par neghioabe, ghideaza discutia spre subiecte la care ea este priceputa (de ex. daca este contabila gaseste "dileme" cu care te confrunti la firma si cere-i parerea) si incet incet ea va capata incredere in tine. Umorul isi are rostul lui si ar fi bine sa nu iti lipseasca glumele bune, rasul printre altele are rolul de a apropia doi oameni. Implic-o in activitatea ta cerandu-i pareri in diferite probleme, nu neaparat din cele mai dificile, pur si simplu arata-i ca iti poate fi de folos o idee in plus. In ceea ce priveste particularitatea asta fiziologica a ei, aici nu prea ai ce face. Posibil ca refuzurile ei sa fie si din cauza asta: sa se simta incomoda cu propriul ei corp care nu mai face fata exigentelor tale de acum. Si aici e nevoie tot de comunicare. Exista posibilitatea sa fi ajuns intr-o criza de personalitate. Nu numai barbatii pot trece prin asemenea crize ci si femeile. Si daca e asa, o criza are un debut, un parcurs si un final, ca o diagrama incepe de jos, urca pana ajunge in punctul culminant apoi incet o ia din nou in jos pana se stinge si totul revine la normal. Intrebarea este daca esti dispus sa ai rabdare si sa o sustii pana trece. Si nu uita ca nimeni nu este de neinlocuit. Fa tot ce depinde de tine si daca chiar nu va merge macar vei fi cu constiinta impacata ca ai incercat. Succes.

De la: ghiompirica, la data 2015-12-28 20:58:19Am incercat sa tin pasul cu tot ce s-a postat si....e prea mult pentru mine in acest moment.
Nici nu stiu cu ce sa incep...Faci o mare greseala psihanalizandu-l pe acel barbat, parerea mea. Eu inteleg ca vrei sa afli cu ce este mai bun ca tine sau ce ofera el in plus fata de tine, dar psihanaliza aia e pierdere de vreme. Tu nu pe el trebuie sa il intelegi, ci pe ea. Inteleg faptul ca vrei sa stii cu cine ai de-a face si iti construiesti o startegie de contracarare, dar nu esti in razboi. Tu incerci sa-ti salvezi casnicia ori nu vei reusi atata timp cat te vei focusa pe el si nu pe sotia ta. Pe de alta parte in incercarea ta de a-l demitiza vorbindu-l de rau si desfiintandu-l nu-ti faci nici un bine pentru ca ea se va incapatana si se va apropia si mai mult de el, uitand de ratiune.
Ok, dau din casa si iti spun ce am facut eu, desi stiam ca voi pierde. La 42 de ani, insarcinata a 3 a oara, am aflat ca pruncul de 3 ani al prietenei mele este al sotului meu si ca el, in ciuda vointei lui, pleaca de acasa sa-si creasca copilul pentru ca altfel aia ii taie accesul la prunc, legal sotul meu neavand nici un drept, tatal din acte fiind altcineva.Pe scurt si strict la obiect, cam asta a fost. Am stiut din primul moment ca nu voi reusi sa-mi salvez casnicia pentru ca nu ma puteam lupta cu un inocent care a venit pe lume fara nici o vina si atunci, toata perioada cat a mai stat acasa, am facut tot ce facusem si inainte : l-am iubit si m-am comportat ireprosabil cu o singura schimbare : no sex. Am incercat din rasputeri sa-l fac sa inteleaga la ce se inhama langa acea femeie si am pus bunastarea psihica a copilului pe primul plan. Una peste alta am considerat ca partea aceea din " la bine si la rau....." a sosit si eu trebuie sa-i fiu alaturi. Cum? Fiind eu insami si focusandu-ma pe el in contextul respectiv. Cum spuneam, stiam ca nu am nici o sansa, dar am fost impacata ca am facut tot ce depindea de mine sa-i arat posibilele cai care i se deschid, in incercarea mea de a-i netezi putin macar viata viitoare. Una peste alta suntem separati de 5 ani, din cauza socului am pierdut copilul, a plecat, iar convietuirea cu respectiva n-a durat f mult, s-a ingropat in munca si traieste pe langa viata cumva. Nu este nici macar multumit, de fericit....nu mai vorbim. Nu i-am cerut niciodata sa se intoarca acasa considerand ca atata timp cat eu nu l-am izgonit si el a plecat de bunavoie, nu eu trebuie s-o fac. Intre timp eu imi vad de ale mele si, sincer, nu stiu cum as reactiona sa vrea inapoi, ma cam sperie gandul, recunosc.
Sper ca ai inteles ceea ce doresc eu sa-ti transmit. Lasa mesajele, sms-urile dintre ei sau ce-o fi. Nu te privesc decat in masura in care doza ta de masochism este mare sau daca vrei neaparat motive intemeiate sa nu mai fii cu ea. Nu-ti folosesc, doar te chinuie si te indeparteaza de ea. Daca iti doresti cu adevarat sa-ti salvezi casnicia concentreaza-te pe a o recuceri, implicit pe persoana ei. Si inhama-te cu rabdare si intelegere pentru ca altfel iti tai sansele din start.
Iti spun un secret : toate femeile cand se apropie de 35 de ani trec prin criza. Faptul ca realizeaza ca intra pe o panta descendenta, ca nu mai sunt asa de tinere si seducatoare, ca vin din urma prospaturi, etc le cam destabilizeaza. Insa nu toate reactioneaza la modul lasat sot, plecat cu primul care-i zice poezii decat daca acasa ceva nu merge. Majoritatea trec peste cu o mica depresie si gata, unele incearca o relatie extraconjugala pt a-si domoli orgoliul de muieri si se intorc apoi acasa purtand secretul adanc ingropat iubindu-si sotii mai mult ca oricand, altele nici nu realizeaza ca nostalgia aia de anul trecut a fost criza de 35.
PS Bonaparte, intr-una din scrisorile lui catre Iosefina, ii spunea sa nu se spele in urmatoarele 3 luni pentru ca va veni acasa si ea stie cat de mult ii adora mirosul de femeie. Citat cu aproximatie.

De la: ghiompirica, la data 2015-12-28 20:58:19Am incercat sa tin pasul cu tot ce s-a postat si....e prea mult pentru mine in acest moment.
Nici nu stiu cu ce sa incep...Faci o mare greseala psihanalizandu-l pe acel barbat, parerea mea. Eu inteleg ca vrei sa afli cu ce este mai bun ca tine sau ce ofera el in plus fata de tine, dar psihanaliza aia e pierdere de vreme. Tu nu pe el trebuie sa il intelegi, ci pe ea. Inteleg faptul ca vrei sa stii cu cine ai de-a face si iti construiesti o startegie de contracarare, dar nu esti in razboi. Tu incerci sa-ti salvezi casnicia ori nu vei reusi atata timp cat te vei focusa pe el si nu pe sotia ta. Pe de alta parte in incercarea ta de a-l demitiza vorbindu-l de rau si desfiintandu-l nu-ti faci nici un bine pentru ca ea se va incapatana si se va apropia si mai mult de el, uitand de ratiune.
Ok, dau din casa si iti spun ce am facut eu, desi stiam ca voi pierde. La 42 de ani, insarcinata a 3 a oara, am aflat ca pruncul de 3 ani al prietenei mele este al sotului meu si ca el, in ciuda vointei lui, pleaca de acasa sa-si creasca copilul pentru ca altfel aia ii taie accesul la prunc, legal sotul meu neavand nici un drept, tatal din acte fiind altcineva.Pe scurt si strict la obiect, cam asta a fost. Am stiut din primul moment ca nu voi reusi sa-mi salvez casnicia pentru ca nu ma puteam lupta cu un inocent care a venit pe lume fara nici o vina si atunci, toata perioada cat a mai stat acasa, am facut tot ce facusem si inainte : l-am iubit si m-am comportat ireprosabil cu o singura schimbare : no sex. Am incercat din rasputeri sa-l fac sa inteleaga la ce se inhama langa acea femeie si am pus bunastarea psihica a copilului pe primul plan. Una peste alta am considerat ca partea aceea din " la bine si la rau....." a sosit si eu trebuie sa-i fiu alaturi. Cum? Fiind eu insami si focusandu-ma pe el in contextul respectiv. Cum spuneam, stiam ca nu am nici o sansa, dar am fost impacata ca am facut tot ce depindea de mine sa-i arat posibilele cai care i se deschid, in incercarea mea de a-i netezi putin macar viata viitoare. Una peste alta suntem separati de 5 ani, din cauza socului am pierdut copilul, a plecat, iar convietuirea cu respectiva n-a durat f mult, s-a ingropat in munca si traieste pe langa viata cumva. Nu este nici macar multumit, de fericit....nu mai vorbim. Nu i-am cerut niciodata sa se intoarca acasa considerand ca atata timp cat eu nu l-am izgonit si el a plecat de bunavoie, nu eu trebuie s-o fac. Intre timp eu imi vad de ale mele si, sincer, nu stiu cum as reactiona sa vrea inapoi, ma cam sperie gandul, recunosc.
Sper ca ai inteles ceea ce doresc eu sa-ti transmit. Lasa mesajele, sms-urile dintre ei sau ce-o fi. Nu te privesc decat in masura in care doza ta de masochism este mare sau daca vrei neaparat motive intemeiate sa nu mai fii cu ea. Nu-ti folosesc, doar te chinuie si te indeparteaza de ea. Daca iti doresti cu adevarat sa-ti salvezi casnicia concentreaza-te pe a o recuceri, implicit pe persoana ei. Si inhama-te cu rabdare si intelegere pentru ca altfel iti tai sansele din start.
Iti spun un secret : toate femeile cand se apropie de 35 de ani trec prin criza. Faptul ca realizeaza ca intra pe o panta descendenta, ca nu mai sunt asa de tinere si seducatoare, ca vin din urma prospaturi, etc le cam destabilizeaza. Insa nu toate reactioneaza la modul lasat sot, plecat cu primul care-i zice poezii decat daca acasa ceva nu merge. Majoritatea trec peste cu o mica depresie si gata, unele incearca o relatie extraconjugala pt a-si domoli orgoliul de muieri si se intorc apoi acasa purtand secretul adanc ingropat iubindu-si sotii mai mult ca oricand, altele nici nu realizeaza ca nostalgia aia de anul trecut a fost criza de 35.
PS Bonaparte, intr-una din scrisorile lui catre Iosefina, ii spunea sa nu se spele in urmatoarele 3 luni pentru ca va veni acasa si ea stie cat de mult ii adora mirosul de femeie. Citat cu aproximatie.