Durerea unei fiice

Durerea unei mame

despartire sau nu?
pinkrainbow
Postat pe 4 Ianuarie 2016 14:19
Saraha, Tommy-boy este un nick name derutant dar sint femeie nu barbat iar sfatul ti l-am dat din propria experienta, deloc placuta cu cel putin unul din personaje, cel cu cea mai mare logoree verbala care contrazis devine foarte violent (verbal).
Deci silenzio stampa este singura atitudine potrivita si civilizata.
Eu am facut o greseala la inceput de an dar te asigur ca nu o voi mai repeta.
O zi buna iti doresc, multa intelepciune si rabdare si mai ales sa ai grija de familia ta, mai ales de fetita, ea trebuie sa fie pe primul loc in toate alegerile tale.
Tommy_Boy
Postat pe 4 Ianuarie 2016 14:25
@842, 2016 are 'bune' auspicii deja si pare sa fie anul...
...academismelor ...'exhaustive'!

Asa ca nu uita sa te abtii sa mai consumi carne macar lunea, miercurea si vinerea:
...O sa gasim suficienta 'carne' pe-aici!...
garbo101426
Postat pe 4 Ianuarie 2016 14:28
De la: garbo101426, la data 2016-01-04 14:28:27@842, 2016 are 'bune' auspicii deja si pare sa fie anul...
...academismelor ...'exhaustive'!

Asa ca nu uita sa te abtii sa mai consumi carne macar lunea, miercurea si vinerea:
...O sa gasim suficienta 'carne' pe-aici!...




Prostia pana nu-si ia haine de gala... ce din coada au sa sune, n-o recunoaste sotzietatea de teapa-i, obisnuita numai cu "academisme" masterale, doctorale, MBA-iste, contabile, gospodaresti, culinare, sfat popular si... exhaustiv
pinkrainbow
Postat pe 4 Ianuarie 2016 17:49
Dupa cum vezi, n-simtita motaneasca a forumului deja se crede ... pe stadion sau in redactia vrunui ziar sportiv!

Maaaaare mai e 'gradina'!...
garbo101426
Postat pe 4 Ianuarie 2016 17:59
Ma regasesc, dar nu in totalitate, in povestea expusa de tine.

Am ajuns la varsta frumoasa de 28 de ani, dar nu stiu sa ma bucur de aceasta varsta, ma simt neimplinita pe orice plan, si sunt si foarte dezamagita din cauza familiei in care am crescut.

Mamei i-a placut sa bea mereu, si vesnic era o tensiune in casa. Prietene nu am avut aproape niciodata, si atunci cand au existat am fost mereu proasta lor. La mine nu venea aproape nimeni, din cauza situatiei financiare pe care o aveam acasa. Datorita stresului sub care am crescut, si fiind mereu alungata, si nedorita, mi-am dorit mereu sa plec din casa parinteasca si sa ma rup de tot, dar am ajuns la concluzia ca degeaba fug de trecut, caci daca nu am puterea sa il depasesc, ma va urmari peste tot.
Nu imi urasc mama dar mi-as fi dorit si inca imi doresc sa fie altfel.Cand am incercat sa comunic cu ea totul era bine pana la urmatorul conflict verbal, moment in care imi arunca sageti si ma ataca cu ceea ce ii povestisem eu anterior.Din cauza asta m-am inchis in mine, am inceput sa scriu jurnale, si sa plang pe de-ascuns atunci cand nu ma vedea, si sa nu ma mai incred in cuvantul ei.
Am si eu un frate, care este mai mic decat mine cu cativa ani. El a fost cel mai dorit de mama-mea. I-a facut toate poftele, l-a tinut in puf, asa cum a putut, iar recunostiinta fata de ea stiti unde este? Nicaieri.
Nu cred ca voi putea trece vreodata peste copilaria mea, care as fi vrut sa fie mai frumoasa. Mare lucru nu imi amintesc din ea, decat ca munceam in gradina, faceam curat in casa si tot felul de munci, in timp ce fratele meu era cel bolnav si ferit de munca.
Am ajuns sa nu mai am stima de sine, sa nu mai am incredere in fortele proprii si sa fiu frustrata.
Poate ca ce nu te omoara te intareste, dar eu una am ajuns la un moment dat sa fiu atat de depresiva din cauza asta incat am fost la un pas de a face lucruri neortodoxe.
Tensiunea existenta in casa m-a facut sa iau cele mai proaste decizii in materie de relatii, si chiar daca nu eram fericita in vreo relatie, am preferat sa stau si sa inghit decat sa ma intorc acasa, caci sa stai pe chirie de unul singur e greu, in tara asta.
Nu stiu ce sfat sa iti dau decat sa o lasi in legea ei, iar daca prin comportamentul creeaza disconfort in locuinta ta, atunci ar trebui sa aveti o discutie toti in care sa gasiti cea mai buna solutie.
Stiu ca fiecare viitor parinte incearca sa faca pe cat posibil cat mai putine greseli din cele facute de parintii lui. Asa ca nu lasa pe nimeni sa iti incarce locuinta cu negativism, indiferent cine ar fi.
Chiar daca avem datorii morale fata de parintii nostrii, sa nu uitam ca cele mai importante persoane din vietile noastre sunt chiar propriile noastre persoane.
Multa intelepciune si rabdare iti doresc
garbo_390768
Postat pe 6 Ianuarie 2016 15:39
De la: garbo101426, la data 2016-01-03 13:02:13
De la: garbo_842, la data 2016-01-03 09:22:37de acord. dar trebuia sa postezi pe celalalt topic, unde ai depistat djuvarieni suferinzi, aici sunt "doar" djuvarieni nerecunoscatori

Stiu si eu?...
Pt. mine si nerecunostintza asta e tot o ... suferintza.
Chiar mai grava...


Cat de cretin ar fi cineva care si-ar vinde sufletul pt. singura "cauza" cu care ar merge si-n infern, sa fie nerecunoscator? Nu fi aspru si nu-l rani, el nu-si doreste decat sa-ti fie bine ce i se spune si ceea el insusi spune gresit, uneori, il raneste inzecit.
pinkrainbow
Postat pe 6 Ianuarie 2016 21:55

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
M-am indragostit pe internet de un baiat mai mic cu 12 ani 34 De la: Ioana007 25 Ianuarie 2009 20:38
iubirea mea ... 40 De la: autumn_iris 17 Martie 2011 09:07
GRANITA DINTRE MINCIUNA SI ADEVAR.. 34 De la: mia79x 13 Mai 2009 20:36
Buna! 2 De la: vanghelis007 16 Noiembrie 2008 20:06
Confesiune si incertitudine 116 De la: TEODORRD 14 Mai 2009 16:03
Setari Cookie-uri