O masina stricata sau o viata stricata !?

De la: The_fate_of_the_man, la data 2018-03-30 14:47:34Este Marti, ma gandesc ca pot dormi mai mult cu 30 de minute, Dna educatoare lipseste azi si nu ma trezesc ca in fiecare zi mai devreme pentru a o duce pe pitica la gradinita.
30 de minute nu sunt f multe dar de un timp am o oboseala cronica si orice minut pare sa conteze, este o oboseala pe care nu o inteleg...
Ma trezesc, ma spal apoi ma imbrac si plec la munca, ca in fiecare zi. Pe drum ma opresc sa cumpar un covrig, ajung in curtea firmei unde lucrez si parchez masina.
Este una din acele zile in care trebuie sa muncesc mult mai mult ca de obicei, am o stiva de calculatoare stricate din nu stiu ce motiv... toate in acelas timp.
Simt un gol in stomac, ma uit la ceas si observ ca este ora 13 si ma gandesc ca este timpul sa merg la masa.
Ma urc in masina, este foarte cald si deschid un geam pana sa pornesc aerul conditionat, pornesc motorul si bag in viteza 1-a
- la naiba, nu intra in viteza, incerc in a 2-a 3-a si tot nimic.. opresc motorul si incerc iar, masina este de neurnit.Batranul Seat nu vrea sa se miste din loc.
Brusc ma gandesc la service-ul din firma, dl Badescu batranul nostru sef de service este un profesor in ale mecanicii si sigur poate pune un diagnostic.
- "Este placa de presiune sparta" spuse el cu ochelarii pe varful nasului si privindu-ma peste acestia in timp ce stergea de zor o piesa de plastic cu o carpa.
Fac un calcul rapid 600 + 500 = 1100 lei plus ce o mai aparea - este munca mea pe 2 saptamani.
Ma gandesc ca nu poate fi corect, sigur dl Badescu se inseala, pun mana pe telefon si sun alti 2 mecanici priceputi tot sefi de service.
Se pare ca trebuie sa scot acesti bani din buzunar, este placa sparta am inca 2 confirmari.
Ma gandesc ca voi face mai mult pana acasa si sa plec mai devreme cu o ora de la servici, sa plec fara sa mai anunt pe nimeni sa ies pe usa din spate.
Se face ora 5 si stiu ca trebuie sa plec pe jos, comand un taxi, drumul pana la taxi este de aproximativ 10-15 minute prin curtea plina de balti si noroi.
Ajung in statia ratb si nici urma de taxi, dupa doua minute apare un taxi, soferul manca un sandwich, il intreb deca a venit la comanda si da din cap ca nu.
Ma uit la tarif pe usa 1.9 ... lei , ma gandesc putin si zic "stai asa ca taxiurile s-au scumpit" fac un calcul si reiese ca as plati cam 40 de lei pana acasa,
cu banii astia mai bine iau ceva la copii ma gandesc si ma pun in statie si astept transportul in comun.
Ma sui in prima masina venita, nu am bilet asa ca stau si ma uit pe geam cu teama in fiecare statie sa nu se urce controlorii.
Nu stiu unde merg, ma gandesc ca voi vedea o statie de metrou si voi cobori acolo iar metroul ma va lasa acasa, dupa 5-6 statii observ ca nu ajung unde trebuie
si cobor pentru a schimba cu o alta masina care poate ma va lasa la metrou.
Nu cunosc zona Berceni deloc, ma sui in masina si stau iar cu ochii pe geam. Dupa alte cateva statii tot nu dau de un metrou, cobor si iau un tramvai.
Merg cu acest tramvai si nici nu stiu ce nr are, cineva a spus ca dupa 7 statii ajung la metrou.
La a 4-a statie observ un grup de persoane in statie, controlorii!! ma uit spre usa disperat si reusesc sa cobor, a fost foarte aproape.
Iau urmatorul tramvai si ajung la metrou, ma opresc la curier sa las un colet pe care il aveam in rucsac, cand ajung la bloc ma uit la ceas si observ ca este aproape
de ora 7. Doua ore a durat acest drum.
Trebuie sa merg cu cealanta masina cu opelul dar masina nu mai are baterie si nu porneste, pe cine sa rog sa ma ajute!? Ajung acasa si EA vorbeste la telefon stand la geam,
astept un timp dar conversatia nu se incheie. Ma grabesc si ies pe usa, se face intuneric afara si trebuie sa gasesc pe cineva sa pornesc masina.
Am nevoie neaparat sa merg cu masina nu pot merge cu metroul, trebuie sa duc copilul la gradinita si foarte important sa merg sa ma intalnesc cu cineva in
timpul programului sa iau 800 de lei pentru niste servicii - cu aceasta afacere aproape scot ambreiajul stricat la seat.
Stau langa opel si ma uit la el, nu pot ridica capota si nici nu pot vedea pe geam este plin de zapada - caut ceva in porbagaj pentru a da zapada jos dar nu gasesc.
Am mainile inghetate, am reusit sa dau zapada jos cu mainile goale - observ ca se apropie o masina si ii fac semn:
- buna ziua, va rog daca aveti 2 minute am ramas fara curent am cabluri doar sa ma ajutati sa pornesc
- NU pot face asta - raspunde sec si pleaca mai departe.
Este a 5-a persoana pe care o rog sa ma ajute, daca nici acum nu reusesc renunt:
- da sigur va ajut, dar stati sa dau zapada jos.
-sigur, multumesc.
Pornesc masina, in sfarsit se intampla un lucru bun.
- va multumesc foarte mult, nici nu stiti ce mult m-ati ajutat, o mai las putin sa mearga sa nu cumva sa se opreasca.
Trebuie sa dau o tura cu ea, sa se incarce baterie sa porneasca dimineata. Ajung pe un drum ingust, este ingustat de un sant sapat in asfalt, o masina incetineste
in fata mea opresc si dau in a 1-a sa pornesc apoi se intampla inevitabilul: se opreste motorul!
Stau in mijlocul drumului, toti claxoneaza cand ma vad ca imping la masina, stiu ca nu suntem in secolul compasiunii si nu ma astept sa ma ajute cineva.
Reusesc sa o imping singur pe dreapta cat sa se strecoare o masina pe langa mine,
toti se grabesc si vor sa ajunga acasa si daca stau bine si ma gandesc si eu as da orice sa fiu si eu acasa.
Nimeni nu opreste, toti se uita cu neincredere pe geamul inchis al masinilor cand trec pe langa mine, ma gandesc brusc la o strategie:
"sa ridic capota si sa pun cablurile si apoi sa stau cu ele in mana si sa le flutur cum fac tiganii la semafor cand vor sa vanda ceva"
Prima masina careia ii fac semn soferului opreste, probabil oamenii nu intelegeau de ce le fac semn si probabil de acea nu opreau:
- baiatul din dreapta soferului coboara si ridica capota, "sa va dea Dumnezeu sanatate multumesc" !
Ziua parea salvata, ajung in bulevard si ma apropii de o benzinarie - instinctiv ma uit la indicatorul masinii, era trecut de mult de ultima linie.
Opresc in dreptul pompei, trag frana de mana, opresc luminile si opresc motorul. Am oprit motorul !!! Nuuu se aude o voce in capul meu gol !
Sunt din nou de unde am plecat, ma duc spre portbagaj privind in gol si cautand cablurile de pornire. Nu este nici un binevoitor in zona.
Alimentez de 50 lei si opreste langa mine un taxi, ma duc spre el cu cablurile de curent in mana, sa inteleaga ce vreau sa nu creada cine stie ce.
- Da sigur ca te ajut !
- Multumesc !
- pei ce banii tai nu au valoare ?
Taximetristii, cei mai prietenosi si saritori oameni, bineinteles ca fac orice pentru bani.
Afara este intuneric si ii intind 10 lei taximetristului, reusesc sa pornesc masina pentru a 3-a oara.
Dupa ce alimentez plec sa dau o tura pentru a incarca bine baterie, stau concentrat sa o turez mai tare sa nu moara iar motorul, ajung la bloc.
Am in sfarsit noroc, locul de parcare din varful pantei este liber, parchez acolo si daca dimineata nu porneste o imping la vale si o pornesc cu a 2-a.
O mai tin putin pornita dupa ce parchez poate poate se incarca... suna telefonul, este EA:
- alo da!
- ce faci !? unde umbli !?
- ce sa fac, parchez masina si vin acum acasa.
- bine - si telefonul se inchide brusc.
Ajung in fata usii dupa o zi de alergatura, stomacul meu scoate niste zgomote ciudate si ma gandesc ca are dreptate tinand cont de singura mea masa de azi: un covrig.
Brusc ma gandesc la telefonul primit si intru in casa cu o oarecare teama si bucurie in acelas timp, intru cu gandul ca va fi totusi o poveste amuzanta, am ce povesti nu ?
EA iese din baie cu fata cea mare in brate, ii facuse dus, aruncand parca fulgere din priviri, ma gandesc ca sigur a avut o zi grea cu copii acasa si se va calma.
- Unde ai fost, unde umbli !?? Pleci de acasa fara sa zici nimic, de ce eu sunt o proasta ?
- te rog sa nu mai tipi la mine !- de ce faci asa ce sa intamplat ?
- nu mai pot m-am saturat tu pleci fara sa zici nimic si eu stau si te astept ca o proasta.
- te rog sa nu mai tipi la mine, stai sa vb - de ce nu ma intrebi ce am patit, inainte de a trage concluzia finala ?
- nu ma intereseaza ce ai patit, trebuia sa ma suni, am crezut ca esti la magazin.
- am ramas cu masina pe drum, si m-am chinuit sa ajung acasa - nu am realizat ca trebuia sa te sun. De ce nu ai sunat tu daca ai vazut ca numai vin ?
- tot eu sa te sun !?? tot eu !??
- te rog sa nu mai tipi la mine ! hai sa vorbim ca doi oameni. Puteai sa suni si tu, daca eram la spital sau mai stiu eu ce..?
Si in acel moment iadul sa dezlantuit din lanturi, tipete urlete si jigniri de ambele parti, simt cum nu mai rezist si fiecare tipat este ca un nit ce ramane infipt in capul meu incerc sa
ma feresc din calea nervilor scapati de sub contrul si ma duc la bucatarie, loviturile ma urmareau ma intorc si ea era in spatele meu, tipa si ma utam la gura ei la care vedeam spume la propiu.
- te rog sa nu mai tipi la mine ! ii spun pentru a nu stiu cata oara.
Vreau ca durerea din capul meu sa se opreasca, totul se intampla cu viteza in jur, fara sa inteleg ce se intampla mana care mangaia, care oferea siguranta,
care oferea o floare sau un cadou brusc ii face rau si-i ofera o palma peste obrazul ei stang, la 6 ani dupa prima mangaiere a venit si prima palma.
Incerc sa o calmez, incepe sa tipe sa ii dau drumul, si se duce pe hol unde era o lopata pentru zapada.
Acum ma uit la ea ca o tinta la glont, se apropie de mine cu lopata in maini, totul se petrece cu incetinitorul si fiecare pas al ei pare ca dureaza la nesfarsit,
nu clipesc, nu ma misc, nu ma feresc sunt hotarat sa primesc aceasta lovitura fara discutii.
Cu un moment de luciditate observa si ea acest lucru si nu ma loveste in cap, ma loveste in zona pieptului.
Tipetele sunt la intensitate maxima, nu pot vorbi pentru ca nu ma aud, sunt ca intr-un film al carui sfarsit nu il pot schimba ci doar privi ca un spectator in sala.
Paharul de bere de pe masa ia locul unei galeti de apa pe care o arunc pur si simplu in fata in speranta ca totul se va termina.
Sunt in ochiul din mijlocul furtunii, o aud la bucatarie cum ma injura si blesteama spunand ca arunc cu bere pentru ca "fac eu curat".
Vine si ea in sufragerie, pentru a evita un nou conflict ma duc la bucatarie, urmeaza minute in sir de injuraturi si tipete.
Ii spun in mod repetat sa inceteze, ma duc la sufragerie si o apuc de gat si o arunc pe canapea si o intreb:
- de ce nu incetezi ? de ce nu te opresti ? ce vrei ? De ce faci asa ?
Ma uit la copilul nostru, fetita noastra de 4 ani cum tremura si nu intelege ce se intampla, brusc am un sentiment de "deja vu" si in mintea mea porneste un film in care eu sunt
in rolul copilului si tatal meu in rolul meu.
Ma opresc. Nu am vrut niciodata sa devin cea ce urasc, si nici nu voi deveni.
Acum este liniste, furtuna a trecut, pagubele sunt nemasurabile - nu pot vorbi sunt ca si mut.
zile intregi trecem unul pe langa celalant in casa ca doi straini care nu se cunosc.
Se deschide intamplator o discutie pe whatsapp. si acesta devine singurul nostru mijloc de comunicare.
Aflu ca vrea sa plece, sa se mute cu chirie si cei doi copii sa ramana cu mine. Sunt de acord, nu exista loc de impacare sau de iertare.

Dl Badescu spune ca ambreiajul se strica in timp si trebuie schimbat, nu se poate repara, la unele masini poate tine chiar cat timp folosesti masina.
Depinde cel mai mult de sofer, daca il foloseste corespunzator te poate tine o viata intreaga.
Probabil asa este si in relatia mea cu EA, ceva s-a stricat in timp si numai poate fi reparat.
Este Marti, ma gandesc ca daca ambreiajul ar putea fi reparat l-as repara sau inlocui ? Si daca s-ar repara as mai pleca la drum stiind ce defecte are ?

De la: Maria802, la data 2018-04-04 07:31:09

De la: The_fate_of_the_man, la data 2018-03-30 14:47:34Este Marti, ma gandesc ca pot dormi mai mult cu 30 de minute, Dna educatoare lipseste azi si nu ma trezesc ca in fiecare zi mai devreme pentru a o duce pe pitica la gradinita.
30 de minute nu sunt f multe dar de un timp am o oboseala cronica si orice minut pare sa conteze, este o oboseala pe care nu o inteleg...
Ma trezesc, ma spal apoi ma imbrac si plec la munca, ca in fiecare zi. Pe drum ma opresc sa cumpar un covrig, ajung in curtea firmei unde lucrez si parchez masina.
Este una din acele zile in care trebuie sa muncesc mult mai mult ca de obicei, am o stiva de calculatoare stricate din nu stiu ce motiv... toate in acelas timp.
Simt un gol in stomac, ma uit la ceas si observ ca este ora 13 si ma gandesc ca este timpul sa merg la masa.
Ma urc in masina, este foarte cald si deschid un geam pana sa pornesc aerul conditionat, pornesc motorul si bag in viteza 1-a
- la naiba, nu intra in viteza, incerc in a 2-a 3-a si tot nimic.. opresc motorul si incerc iar, masina este de neurnit.Batranul Seat nu vrea sa se miste din loc.
Brusc ma gandesc la service-ul din firma, dl Badescu batranul nostru sef de service este un profesor in ale mecanicii si sigur poate pune un diagnostic.
- "Este placa de presiune sparta" spuse el cu ochelarii pe varful nasului si privindu-ma peste acestia in timp ce stergea de zor o piesa de plastic cu o carpa.
Fac un calcul rapid 600 + 500 = 1100 lei plus ce o mai aparea - este munca mea pe 2 saptamani.
Ma gandesc ca nu poate fi corect, sigur dl Badescu se inseala, pun mana pe telefon si sun alti 2 mecanici priceputi tot sefi de service.
Se pare ca trebuie sa scot acesti bani din buzunar, este placa sparta am inca 2 confirmari.
Ma gandesc ca voi face mai mult pana acasa si sa plec mai devreme cu o ora de la servici, sa plec fara sa mai anunt pe nimeni sa ies pe usa din spate.
Se face ora 5 si stiu ca trebuie sa plec pe jos, comand un taxi, drumul pana la taxi este de aproximativ 10-15 minute prin curtea plina de balti si noroi.
Ajung in statia ratb si nici urma de taxi, dupa doua minute apare un taxi, soferul manca un sandwich, il intreb deca a venit la comanda si da din cap ca nu.
Ma uit la tarif pe usa 1.9 ... lei , ma gandesc putin si zic "stai asa ca taxiurile s-au scumpit" fac un calcul si reiese ca as plati cam 40 de lei pana acasa,
cu banii astia mai bine iau ceva la copii ma gandesc si ma pun in statie si astept transportul in comun.
Ma sui in prima masina venita, nu am bilet asa ca stau si ma uit pe geam cu teama in fiecare statie sa nu se urce controlorii.
Nu stiu unde merg, ma gandesc ca voi vedea o statie de metrou si voi cobori acolo iar metroul ma va lasa acasa, dupa 5-6 statii observ ca nu ajung unde trebuie
si cobor pentru a schimba cu o alta masina care poate ma va lasa la metrou.
Nu cunosc zona Berceni deloc, ma sui in masina si stau iar cu ochii pe geam. Dupa alte cateva statii tot nu dau de un metrou, cobor si iau un tramvai.
Merg cu acest tramvai si nici nu stiu ce nr are, cineva a spus ca dupa 7 statii ajung la metrou.
La a 4-a statie observ un grup de persoane in statie, controlorii!! ma uit spre usa disperat si reusesc sa cobor, a fost foarte aproape.
Iau urmatorul tramvai si ajung la metrou, ma opresc la curier sa las un colet pe care il aveam in rucsac, cand ajung la bloc ma uit la ceas si observ ca este aproape
de ora 7. Doua ore a durat acest drum.
Trebuie sa merg cu cealanta masina cu opelul dar masina nu mai are baterie si nu porneste, pe cine sa rog sa ma ajute!? Ajung acasa si EA vorbeste la telefon stand la geam,
astept un timp dar conversatia nu se incheie. Ma grabesc si ies pe usa, se face intuneric afara si trebuie sa gasesc pe cineva sa pornesc masina.
Am nevoie neaparat sa merg cu masina nu pot merge cu metroul, trebuie sa duc copilul la gradinita si foarte important sa merg sa ma intalnesc cu cineva in
timpul programului sa iau 800 de lei pentru niste servicii - cu aceasta afacere aproape scot ambreiajul stricat la seat.
Stau langa opel si ma uit la el, nu pot ridica capota si nici nu pot vedea pe geam este plin de zapada - caut ceva in porbagaj pentru a da zapada jos dar nu gasesc.
Am mainile inghetate, am reusit sa dau zapada jos cu mainile goale - observ ca se apropie o masina si ii fac semn:
- buna ziua, va rog daca aveti 2 minute am ramas fara curent am cabluri doar sa ma ajutati sa pornesc
- NU pot face asta - raspunde sec si pleaca mai departe.
Este a 5-a persoana pe care o rog sa ma ajute, daca nici acum nu reusesc renunt:
- da sigur va ajut, dar stati sa dau zapada jos.
-sigur, multumesc.
Pornesc masina, in sfarsit se intampla un lucru bun.
- va multumesc foarte mult, nici nu stiti ce mult m-ati ajutat, o mai las putin sa mearga sa nu cumva sa se opreasca.
Trebuie sa dau o tura cu ea, sa se incarce baterie sa porneasca dimineata. Ajung pe un drum ingust, este ingustat de un sant sapat in asfalt, o masina incetineste
in fata mea opresc si dau in a 1-a sa pornesc apoi se intampla inevitabilul: se opreste motorul!
Stau in mijlocul drumului, toti claxoneaza cand ma vad ca imping la masina, stiu ca nu suntem in secolul compasiunii si nu ma astept sa ma ajute cineva.
Reusesc sa o imping singur pe dreapta cat sa se strecoare o masina pe langa mine,
toti se grabesc si vor sa ajunga acasa si daca stau bine si ma gandesc si eu as da orice sa fiu si eu acasa.
Nimeni nu opreste, toti se uita cu neincredere pe geamul inchis al masinilor cand trec pe langa mine, ma gandesc brusc la o strategie:
"sa ridic capota si sa pun cablurile si apoi sa stau cu ele in mana si sa le flutur cum fac tiganii la semafor cand vor sa vanda ceva"
Prima masina careia ii fac semn soferului opreste, probabil oamenii nu intelegeau de ce le fac semn si probabil de acea nu opreau:
- baiatul din dreapta soferului coboara si ridica capota, "sa va dea Dumnezeu sanatate multumesc" !
Ziua parea salvata, ajung in bulevard si ma apropii de o benzinarie - instinctiv ma uit la indicatorul masinii, era trecut de mult de ultima linie.
Opresc in dreptul pompei, trag frana de mana, opresc luminile si opresc motorul. Am oprit motorul !!! Nuuu se aude o voce in capul meu gol !
Sunt din nou de unde am plecat, ma duc spre portbagaj privind in gol si cautand cablurile de pornire. Nu este nici un binevoitor in zona.
Alimentez de 50 lei si opreste langa mine un taxi, ma duc spre el cu cablurile de curent in mana, sa inteleaga ce vreau sa nu creada cine stie ce.
- Da sigur ca te ajut !
- Multumesc !
- pei ce banii tai nu au valoare ?
Taximetristii, cei mai prietenosi si saritori oameni, bineinteles ca fac orice pentru bani.
Afara este intuneric si ii intind 10 lei taximetristului, reusesc sa pornesc masina pentru a 3-a oara.
Dupa ce alimentez plec sa dau o tura pentru a incarca bine baterie, stau concentrat sa o turez mai tare sa nu moara iar motorul, ajung la bloc.
Am in sfarsit noroc, locul de parcare din varful pantei este liber, parchez acolo si daca dimineata nu porneste o imping la vale si o pornesc cu a 2-a.
O mai tin putin pornita dupa ce parchez poate poate se incarca... suna telefonul, este EA:
- alo da!
- ce faci !? unde umbli !?
- ce sa fac, parchez masina si vin acum acasa.
- bine - si telefonul se inchide brusc.
Ajung in fata usii dupa o zi de alergatura, stomacul meu scoate niste zgomote ciudate si ma gandesc ca are dreptate tinand cont de singura mea masa de azi: un covrig.
Brusc ma gandesc la telefonul primit si intru in casa cu o oarecare teama si bucurie in acelas timp, intru cu gandul ca va fi totusi o poveste amuzanta, am ce povesti nu ?
EA iese din baie cu fata cea mare in brate, ii facuse dus, aruncand parca fulgere din priviri, ma gandesc ca sigur a avut o zi grea cu copii acasa si se va calma.
- Unde ai fost, unde umbli !?? Pleci de acasa fara sa zici nimic, de ce eu sunt o proasta ?
- te rog sa nu mai tipi la mine !- de ce faci asa ce sa intamplat ?
- nu mai pot m-am saturat tu pleci fara sa zici nimic si eu stau si te astept ca o proasta.
- te rog sa nu mai tipi la mine, stai sa vb - de ce nu ma intrebi ce am patit, inainte de a trage concluzia finala ?
- nu ma intereseaza ce ai patit, trebuia sa ma suni, am crezut ca esti la magazin.
- am ramas cu masina pe drum, si m-am chinuit sa ajung acasa - nu am realizat ca trebuia sa te sun. De ce nu ai sunat tu daca ai vazut ca numai vin ?
- tot eu sa te sun !?? tot eu !??
- te rog sa nu mai tipi la mine ! hai sa vorbim ca doi oameni. Puteai sa suni si tu, daca eram la spital sau mai stiu eu ce..?
Si in acel moment iadul sa dezlantuit din lanturi, tipete urlete si jigniri de ambele parti, simt cum nu mai rezist si fiecare tipat este ca un nit ce ramane infipt in capul meu incerc sa
ma feresc din calea nervilor scapati de sub contrul si ma duc la bucatarie, loviturile ma urmareau ma intorc si ea era in spatele meu, tipa si ma utam la gura ei la care vedeam spume la propiu.
- te rog sa nu mai tipi la mine ! ii spun pentru a nu stiu cata oara.
Vreau ca durerea din capul meu sa se opreasca, totul se intampla cu viteza in jur, fara sa inteleg ce se intampla mana care mangaia, care oferea siguranta,
care oferea o floare sau un cadou brusc ii face rau si-i ofera o palma peste obrazul ei stang, la 6 ani dupa prima mangaiere a venit si prima palma.
Incerc sa o calmez, incepe sa tipe sa ii dau drumul, si se duce pe hol unde era o lopata pentru zapada.
Acum ma uit la ea ca o tinta la glont, se apropie de mine cu lopata in maini, totul se petrece cu incetinitorul si fiecare pas al ei pare ca dureaza la nesfarsit,
nu clipesc, nu ma misc, nu ma feresc sunt hotarat sa primesc aceasta lovitura fara discutii.
Cu un moment de luciditate observa si ea acest lucru si nu ma loveste in cap, ma loveste in zona pieptului.
Tipetele sunt la intensitate maxima, nu pot vorbi pentru ca nu ma aud, sunt ca intr-un film al carui sfarsit nu il pot schimba ci doar privi ca un spectator in sala.
Paharul de bere de pe masa ia locul unei galeti de apa pe care o arunc pur si simplu in fata in speranta ca totul se va termina.
Sunt in ochiul din mijlocul furtunii, o aud la bucatarie cum ma injura si blesteama spunand ca arunc cu bere pentru ca "fac eu curat".
Vine si ea in sufragerie, pentru a evita un nou conflict ma duc la bucatarie, urmeaza minute in sir de injuraturi si tipete.
Ii spun in mod repetat sa inceteze, ma duc la sufragerie si o apuc de gat si o arunc pe canapea si o intreb:
- de ce nu incetezi ? de ce nu te opresti ? ce vrei ? De ce faci asa ?
Ma uit la copilul nostru, fetita noastra de 4 ani cum tremura si nu intelege ce se intampla, brusc am un sentiment de "deja vu" si in mintea mea porneste un film in care eu sunt
in rolul copilului si tatal meu in rolul meu.
Ma opresc. Nu am vrut niciodata sa devin cea ce urasc, si nici nu voi deveni.
Acum este liniste, furtuna a trecut, pagubele sunt nemasurabile - nu pot vorbi sunt ca si mut.
zile intregi trecem unul pe langa celalant in casa ca doi straini care nu se cunosc.
Se deschide intamplator o discutie pe whatsapp. si acesta devine singurul nostru mijloc de comunicare.
Aflu ca vrea sa plece, sa se mute cu chirie si cei doi copii sa ramana cu mine. Sunt de acord, nu exista loc de impacare sau de iertare.

Dl Badescu spune ca ambreiajul se strica in timp si trebuie schimbat, nu se poate repara, la unele masini poate tine chiar cat timp folosesti masina.
Depinde cel mai mult de sofer, daca il foloseste corespunzator te poate tine o viata intreaga.
Probabil asa este si in relatia mea cu EA, ceva s-a stricat in timp si numai poate fi reparat.
Este Marti, ma gandesc ca daca ambreiajul ar putea fi reparat l-as repara sau inlocui ? Si daca s-ar repara as mai pleca la drum stiind ce defecte are ?

O fictiune prost scrisa. Daca ideea e ca ai vrea sa iti incerci norocul in ale literaturii , eu cred ca nu vei avea sanse prea mari