Garbo
Forum
Relatii
Despartiri
Povestea mea, am putina nevoie de ajutor. Multumesc!

Povestea mea, am putina nevoie de ajutor. Multumesc!

Despartire

Vine despartirea.. am o atitudine ok?

Buna. Ma numesc Cristi, am 22 ani si sunt stabilit in Austria de 4 ani de zile. Am citit timp de 2 ore dramele prin care ati trecut, ma simt putin mai bine si mult mai usurat sa vad ca nu sunt singurul in aceasta situatie . Ok, sa scriu si eu randurile pe care de mult vreau sa le impartasesc cu cineva. De la 18 ani, imediat dupa ce am terminat liceul, am ales sa nu mai continui nimic in Romania si sa vin in Austria(chemat de Mama mea, care si ea saraca a trecut printr-un divort cu tatal meu). era aici cu fratele meu mai mic, iar ea lucra ca si femeie de serviciu. Cand am ajuns, cam 4 luni de zile nu am avut nimic de lucru, mai curatam zapada la anumite persoane, mai mergeam cu mama sa o ajut la curatenie, pentru ceva bani sa o pot ajuta pe mama mea. Dupa 4 luni, am reusit sa gasesc un loc de munca, un loc de munca unde faceam si scoala, mai exact bucatar. M-am mutat singur, pentru ca simteam ca trebuie sa o fac si pe asta, sa am singur grija de mine(eram mai ,,mamos,, eu si cu greu m-am indepartat de mama :)) ) Toate bune si frumoase pana am ajuns sa am probleme din cauza limbii, persoanelor rasiste etc, asta nu mai conteaza. Cand eram deja in anul 2 de scoala, la lucru a venit o fata, o fata din Slovacia, un inger, numele ei era Kristina. Am discutat putin, am iesit cu ea la suc, a fost totul superb. Doar ca ea a fost in proba pentru 3 zile, iar apoi urma sa vina peste 3 saptamani iara. Au trecut aceste 3 saptamani, ea a venit exact cum a fost programat, doar ca atunci a fost o problema, m-a anuntat ca a avut iubit, pe atunci nu am prea simtit multe, dar un gol in stomac a fost. Am zis, ok, o sa fim doar prieteni. Timpul trece, au trecut 4 zile, iar pe ea o tot auzeam ca plange(statea fix langa camera mea de hotel), aud o data, aud de 2 ori, dar asta a ajuns sa fie in fiecare zi, iar la un moment dat am ales sa merg sa o intreb ce s-a intamplat. Am vorbit cu ea, cred ca 6 ore, timp in care am vorbit despre tot, despre faptul ca s-a despartit de prietenul ei, despre faptul ca ii e extrem de greu in lucru, ca nu stie ce sa faca si ca vrea sa mearga inapoi in tara ei. Sincer mi s-a rupt sufletul, nu vreau sa va ganditi ca ma gandeam la sex, m-am gandit direct la faptul ca si eu am trecut prin chestiile astea, ca si eu am avut despresii de nu stiam ce sa fac din cauza lucrului, ca am avut momente in care am vrut sa plec pe picioare inapoi in Romania din cauza persoanelor cu care lucram si am ales sa stau pe langa ea, sa o linistesc. Au trecut ceva zile si am inceput sa ne cunoastem mai bine, chiar din ce in ce mai bine. Am inceput sa ne intrebam unul pe celalat de viata noastra, inclusiv ce-a sexuala si asa a inceput oarecum relatia noastra. Totul a fost extraordinar, cand veneam de la lucru, doar cu ea stateam, faceam sex nebun(am avut cateva reclamatii de la oamenii ce stateau in hotel :)) ), chiar ne-am programat un concediu impreuna, am inceput sa nu imi mai pot vedea ziua fara ea. Era lumina ochiilor. Asa a fost cam 1 luna jumatate, pana intr-o zi cand ma jucam pe calculator si am fost mult prea prins de joc, incat am stat undeva la 5-6 ore in fata calculatorului si am cam neglijat-o, asta stiu 100% ca a fost numai si numai vina mea, am regretat, regret si o sa regret si in viitor chestia asta. Cam de acolo a inceput sa se duca totul de rapa. Cand zic ,,sa se duca totul de rapa,, ma refer la faptul ca, nu mai avea chef sa vorbeasca cu mine, ca vorbea cu tot felul de baieti pe messenger, chiar a ajuns sa vorbeasca iara cu fostul iubit si sa imi zica ca e ,,varul,, ei. Atunci am intrat intr-o despresie, eram foarte agresiv(sunt o fire agresiva in general, dar in ultimii ani am ajuns sa ma controlez, dar in acel moment chiar am explocat). Nu am stiut ce sa fac, mintea mi-a luat razna cand am aflat cine e defapt acel ,,var al ei,, . Am asteptat sa vina de la lucru si m-am asezat frumos cu ea la masa si am intrebat-o frumos, cine e acel baiat? , in acel moment a zis ,,un prieten,, , nu a mai zis ca e varul ei, am zis ca bomba de la Hiroshima, se v-a numi bomba din Austria. Nu am clintit si cu tot calmul ce l-am mai avut in acel moment (va zic, de atatia nervi imi venea sa plang, nu am facut nici un fel de gest, nu am lacrimat, doar am respirat adanc) atunci am mai intrebat-o odata, cine e acel individ, iar ea in sfarsit a recunoscut ca e ,,fostul prieten,, . M-am mai calmat, dar in acel moment, m-am uitat la ea si i-am zis sa isi ia tot ce avea la mine in camera si sa plece (ne mutasem amandoi impreuna de cateva saptamani). A inceput sa planga, a inceput sa faca dramatisme, cu cateva zile inainte i-am cumparat un buchet de trandafiri, pe care in acea seara l-a aruncat in fata usii mele, l-a facut praf. Pana a 2-a zi nu am mai vorbit, iar a 2-a zi chiar daca sufletu mi se rupea, nu aveam de gand sa mai vorbesc cu ea, dar a venit la mine in camera, beata, moarta. Si a inceput sa delireze, nu mai stia ce sa inventeze, oarecum am iertat-o, asta a fost 100% a 2-a greseala imensa pe care am facut-o si o regret amarnic. Am facut in acea seara sex, ce nu am mai facut niciodata pana atunci, toata seara, de la 8 seara si am adormit pe la 4 dimineata. A fost intradevar ,,waw,,. A 2-a zi, nu am mai stat pe ganduri, laptop ul l-am si pus pe internet la vanzare (stiind ca am gresit ca am stat in acea zi prea mult pe calculator) si ziua urmatoare l-am si vandut. Am vrut sa ii arat cat de mult o iubesc si ca as fi in stare sa fac ori ce pentru ea(asa am gandit eu), dar in acel moment am facut a 3-a greseala, asta am simtit-o si mi-am dat seama dupa ceva vreme, doarece ea in acel moment a vazut ca eu chiar pun suflet si m-a luat de prost. Am ajuns la 4 luni de relatie, in ultimele saptamani nu a mai fost tocmai extraordinat, dar am ales sa continuam. Dar a venit momentul in care a trebuit sa mearga inapoi la ea in tara, deoarece a vrut sa mearga in armata, asta era visul ei, iar eu nu am vrut sa ma impotrivesc, chiar daca mi se rupea sufletu si pe langa in cateva zile o ruda foarte importanta de a ei, trebuia sa aiba nunta si ea nu putea lupsi. Ok, ea a ajuns acasa, eu eram tot aici, cu gandul la ea. Au fost 2-3 zile in care am stat ore in conferinte pe skype/messenger. Dupa, tot o sunam, cand raspundea era foarte nervoasa, cand o sunam, o intrebam cum se simte, iar ea doar raspundea, era o conversatie gen interogatoriu (eu intreb, ea raspunde), nici nu ma mai intreba cum a fost ziua mea, cum ma simt(ceva de rutina, intre noi 2), am continuat, a ajuns sa nu imi mai raspunda, iar eu am ales sa nu o mai sun. Dupa mai exact 4 zile, ea ma suna pe mine si ma intreaba nervoasa si uimita in acelasi timp ca ,,ce s-a intamplat,, , i-am explicat absolut totul, i-am explicat si faptul ca eu mereu cand vorbesc cu ea , ea imi da sa vorbesc cu parintii ei, cand eu vreau sa vorbesc cu ea, 3 sfert din apelurile cu ea vorbeam cu parintii ei. S-a suparat foc, a inceput sa imi arunce cu vorbe, ca nu imi plac parintii ei, ca s-a terminat totul si sa nu o mai sun niciodata. Daca ma credeti, in acel moment am inceput sa plang, sunt o persoana ce nu plange usor, ma cred o persoana puternica, dar chiar am inceput sa plang. Din acea zi, in fiecare zi, dar in fiecare zi m-am gandit la ea si tot ma amageam, luam in fiecare zi toata povestea de la inceput pana la sfarsit sa vad ce am gresit si ce nu, de ce nu i-a mai pasat deloc de mine. Am avut si acel concediu programat, a mers singura, a zis ca ea nu a zis niciodata ca vrea sa mearga cu mine. Zilele au trecut, au trecut aproape 5 luni, de atunci, iar acum o saptamana aud ca ea o sa vina inapoi. Am incremenit, nu am stiut ce sa fac, nu am stiut la ce sa ma gandesc. A sosit ziua in care a venit, iar ea da buzna la mine in camera, ca si cand nimic nu s-a intamplat ca si cum suntem cei mai buni prieteni, nu am stiut cum sa reactionez, iar eu am intrebat-o ,,Parca ai zis ca nu vrei sa mai vorbesti cu mine?,, , ea raspunzandu-mi ,, Crezi ca sunt satana? Asa de rea ma vezi?,, , in acel moment nu am putut sa tac si am zis ca ,,Da,, . Cam asta a fost discutia. Am auzit ca are un nou iubit, cu 11-12 ani mai in varsta decat ea, chiar daca ea mi-a promis mie dragostea si chiar aveam ganduri mari cu ea. Faza e, ca chiar daca e aici, tot ma gandesc la ea, chiar daca stiu ca am suferit ca un caine, tot ma gandesc la ea, ma gandesc doar la momentele frumoase si imi bate inima extrem de repede. Ce pot face? Ceva solutii? Imi dedic mult timp jocurilor video acum si sport ului, dar simt ca nu e deajuns. Tot am timp sa ma gandesc la ea, altceva? Simt ca inebunesc, serios! Multumesc! Cristi!
CristiEu Postat pe 4 Septembrie 2018 20:36

Buna. Ma numesc Cristi, am 22 ani si sunt stabilit in Austria de 4 ani de zile.
Am citit timp de 2 ore dramele prin care ati trecut, ma simt putin mai bine si mult mai usurat sa vad ca nu sunt singurul in aceasta situatie .
Ok, sa scriu si eu randurile pe care de mult vreau sa le impartasesc cu cineva.
De la 18 ani, imediat dupa ce am terminat liceul, am ales sa nu mai continui nimic in Romania si sa vin in Austria(chemat de Mama mea, care si ea saraca a trecut printr-un divort cu tatal meu). era aici cu fratele meu mai mic, iar ea lucra ca si femeie de serviciu.
Cand am ajuns, cam 4 luni de zile nu am avut nimic de lucru, mai curatam zapada la anumite persoane, mai mergeam cu mama sa o ajut la curatenie, pentru ceva bani sa o pot ajuta pe mama mea.
Dupa 4 luni, am reusit sa gasesc un loc de munca, un loc de munca unde faceam si scoala, mai exact bucatar. M-am mutat singur, pentru ca simteam ca trebuie sa o fac si pe asta, sa am singur grija de mine(eram mai ,,mamos,, eu si cu greu m-am indepartat de mama :)) )
Toate bune si frumoase pana am ajuns sa am probleme din cauza limbii, persoanelor rasiste etc, asta nu mai conteaza.
Cand eram deja in anul 2 de scoala, la lucru a venit o fata, o fata din Slovacia, un inger, numele ei era Kristina.
Am discutat putin, am iesit cu ea la suc, a fost totul superb. Doar ca ea a fost in proba pentru 3 zile, iar apoi urma sa vina peste 3 saptamani iara.
Au trecut aceste 3 saptamani, ea a venit exact cum a fost programat, doar ca atunci a fost o problema, m-a anuntat ca a avut iubit, pe atunci nu am prea simtit multe, dar un gol in stomac a fost. Am zis, ok, o sa fim doar prieteni. Timpul trece, au trecut 4 zile, iar pe ea o tot auzeam ca plange(statea fix langa camera mea de hotel), aud o data, aud de 2 ori, dar asta a ajuns sa fie in fiecare zi, iar la un moment dat am ales sa merg sa o intreb ce s-a intamplat.
Am vorbit cu ea, cred ca 6 ore, timp in care am vorbit despre tot, despre faptul ca s-a despartit de prietenul ei, despre faptul ca ii e extrem de greu in lucru, ca nu stie ce sa faca si ca vrea sa mearga inapoi in tara ei.
Sincer mi s-a rupt sufletul, nu vreau sa va ganditi ca ma gandeam la sex, m-am gandit direct la faptul ca si eu am trecut prin chestiile astea, ca si eu am avut despresii de nu stiam ce sa fac din cauza lucrului, ca am avut momente in care am vrut sa plec pe picioare inapoi in Romania din cauza persoanelor cu care lucram si am ales sa stau pe langa ea, sa o linistesc.
Au trecut ceva zile si am inceput sa ne cunoastem mai bine, chiar din ce in ce mai bine. Am inceput sa ne intrebam unul pe celalat de viata noastra, inclusiv ce-a sexuala si asa a inceput oarecum relatia noastra.
Totul a fost extraordinar, cand veneam de la lucru, doar cu ea stateam, faceam sex nebun(am avut cateva reclamatii de la oamenii ce stateau in hotel :)) ), chiar ne-am programat un concediu impreuna, am inceput sa nu imi mai pot vedea ziua fara ea. Era lumina ochiilor. Asa a fost cam 1 luna jumatate, pana intr-o zi cand ma jucam pe calculator si am fost mult prea prins de joc, incat am stat undeva la 5-6 ore in fata calculatorului si am cam neglijat-o, asta stiu 100% ca a fost numai si numai vina mea, am regretat, regret si o sa regret si in viitor chestia asta.
Cam de acolo a inceput sa se duca totul de rapa. Cand zic ,,sa se duca totul de rapa,, ma refer la faptul ca, nu mai avea chef sa vorbeasca cu mine, ca vorbea cu tot felul de baieti pe messenger, chiar a ajuns sa vorbeasca iara cu fostul iubit si sa imi zica ca e ,,varul,, ei.
Atunci am intrat intr-o despresie, eram foarte agresiv(sunt o fire agresiva in general, dar in ultimii ani am ajuns sa ma controlez, dar in acel moment chiar am explocat). Nu am stiut ce sa fac, mintea mi-a luat razna cand am aflat cine e defapt acel ,,var al ei,, . Am asteptat sa vina de la lucru si m-am asezat frumos cu ea la masa si am intrebat-o frumos, cine e acel baiat? , in acel moment a zis ,,un prieten,, , nu a mai zis ca e varul ei, am zis ca bomba de la Hiroshima, se v-a numi bomba din Austria. Nu am clintit si cu tot calmul ce l-am mai avut in acel moment (va zic, de atatia nervi imi venea sa plang, nu am facut nici un fel de gest, nu am lacrimat, doar am respirat adanc) atunci am mai intrebat-o odata, cine e acel individ, iar ea in sfarsit a recunoscut ca e ,,fostul prieten,, . M-am mai calmat, dar in acel moment, m-am uitat la ea si i-am zis sa isi ia tot ce avea la mine in camera si sa plece (ne mutasem amandoi impreuna de cateva saptamani). A inceput sa planga, a inceput sa faca dramatisme, cu cateva zile inainte i-am cumparat un buchet de trandafiri, pe care in acea seara l-a aruncat in fata usii mele, l-a facut praf. Pana a 2-a zi nu am mai vorbit, iar a 2-a zi chiar daca sufletu mi se rupea, nu aveam de gand sa mai vorbesc cu ea, dar a venit la mine in camera, beata, moarta. Si a inceput sa delireze, nu mai stia ce sa inventeze, oarecum am iertat-o, asta a fost 100% a 2-a greseala imensa pe care am facut-o si o regret amarnic.
Am facut in acea seara sex, ce nu am mai facut niciodata pana atunci, toata seara, de la 8 seara si am adormit pe la 4 dimineata. A fost intradevar ,,waw,,.
A 2-a zi, nu am mai stat pe ganduri, laptop ul l-am si pus pe internet la vanzare (stiind ca am gresit ca am stat in acea zi prea mult pe calculator) si ziua urmatoare l-am si vandut. Am vrut sa ii arat cat de mult o iubesc si ca as fi in stare sa fac ori ce pentru ea(asa am gandit eu), dar in acel moment am facut a 3-a greseala, asta am simtit-o si mi-am dat seama dupa ceva vreme, doarece ea in acel moment a vazut ca eu chiar pun suflet si m-a luat de prost. Am ajuns la 4 luni de relatie, in ultimele saptamani nu a mai fost tocmai extraordinat, dar am ales sa continuam. Dar a venit momentul in care a trebuit sa mearga inapoi la ea in tara, deoarece a vrut sa mearga in armata, asta era visul ei, iar eu nu am vrut sa ma impotrivesc, chiar daca mi se rupea sufletu si pe langa in cateva zile o ruda foarte importanta de a ei, trebuia sa aiba nunta si ea nu putea lupsi.
Ok, ea a ajuns acasa, eu eram tot aici, cu gandul la ea.
Au fost 2-3 zile in care am stat ore in conferinte pe skype/messenger. Dupa, tot o sunam, cand raspundea era foarte nervoasa, cand o sunam, o intrebam cum se simte, iar ea doar raspundea, era o conversatie gen interogatoriu (eu intreb, ea raspunde), nici nu ma mai intreba cum a fost ziua mea, cum ma simt(ceva de rutina, intre noi 2), am continuat, a ajuns sa nu imi mai raspunda, iar eu am ales sa nu o mai sun.
Dupa mai exact 4 zile, ea ma suna pe mine si ma intreaba nervoasa si uimita in acelasi timp ca ,,ce s-a intamplat,, , i-am explicat absolut totul, i-am explicat si faptul ca eu mereu cand vorbesc cu ea , ea imi da sa vorbesc cu parintii ei, cand eu vreau sa vorbesc cu ea, 3 sfert din apelurile cu ea vorbeam cu parintii ei.
S-a suparat foc, a inceput sa imi arunce cu vorbe, ca nu imi plac parintii ei, ca s-a terminat totul si sa nu o mai sun niciodata.
Daca ma credeti, in acel moment am inceput sa plang, sunt o persoana ce nu plange usor, ma cred o persoana puternica, dar chiar am inceput sa plang.
Din acea zi, in fiecare zi, dar in fiecare zi m-am gandit la ea si tot ma amageam, luam in fiecare zi toata povestea de la inceput pana la sfarsit sa vad ce am gresit si ce nu, de ce nu i-a mai pasat deloc de mine.
Am avut si acel concediu programat, a mers singura, a zis ca ea nu a zis niciodata ca vrea sa mearga cu mine.
Zilele au trecut, au trecut aproape 5 luni, de atunci, iar acum o saptamana aud ca ea o sa vina inapoi. Am incremenit, nu am stiut ce sa fac, nu am stiut la ce sa ma gandesc.
A sosit ziua in care a venit, iar ea da buzna la mine in camera, ca si cand nimic nu s-a intamplat ca si cum suntem cei mai buni prieteni, nu am stiut cum sa reactionez, iar eu am intrebat-o ,,Parca ai zis ca nu vrei sa mai vorbesti cu mine?,, , ea raspunzandu-mi ,, Crezi ca sunt satana? Asa de rea ma vezi?,, , in acel moment nu am putut sa tac si am zis ca ,,Da,, . Cam asta a fost discutia.
Am auzit ca are un nou iubit, cu 11-12 ani mai in varsta decat ea, chiar daca ea mi-a promis mie dragostea si chiar aveam ganduri mari cu ea.
Faza e, ca chiar daca e aici, tot ma gandesc la ea, chiar daca stiu ca am suferit ca un caine, tot ma gandesc la ea, ma gandesc doar la momentele frumoase si imi bate inima extrem de repede.
Ce pot face? Ceva solutii?
Imi dedic mult timp jocurilor video acum si sport ului, dar simt ca nu e deajuns. Tot am timp sa ma gandesc la ea, altceva?
Simt ca inebunesc, serios!

Multumesc!
Cristi!

CristiEu
Postat pe 4 Septembrie 2018 20:36

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
credeti ?	280	De la: pantera_neagra 24 Aprilie 2010 18:44
buna!	5	De la: emory 23 Octombrie 2010 17:48
V-as ruga daca se poate sa-mi dati un sfat	227	De la: albatros 21 Noiembrie 2009 19:12

avem sanse sa ne impacam?	249	De la: liaiedera 11 Aprilie 2010 16:30
despartirea temporara	11	De la: KNIGHT_31 6 Noiembrie 2010 19:31