Oare unde se va ajunge?

Timp de aproximativ 15 ani, de cand sunt casatorita, am fost o sotie fidela, foarte convinsa ca as putea trai pana la capatul zilelor cu aceasta calitate. Insa, nicicand sa nu spui NICIODATA. Am o casnicie, pot spune, in limite normale. Atat cu zile senine cat si cu nori. La locul de munca am o vechime de peste 10 ani, timp in care am dovedit seriozitate, amabilitate, implicare. De aproximativ acelasi numar de ani, am avut o prietenie speciala cu un coleg de serviciu, in limitele bunului simt, fara a-i sugera vreodata ca as fi atrasa de el in mod special. Pana la un moment dat cand, lucrand la un proiect comun cu inca cativa colegi, a trebuit sa stam mai mult decat deobicei unul in preajma celuilalt. In scurtele pauze pe care le luam, preferam sa stam de vorba decat sa iesim din birou, ajungand intr-un final sa simtim ca prezenta celorlalti deranjeaza intimitatea care se instalase intre noi. La un moment dat, el mi-a marturisit, mai intai indirect si apoi explicit, atractia pe care o simte pentru mine dar care niciodata nu si-a putut-o exterioriza deoarece ma considera o femeie integra. Spre surprinderea mea, i-am raspuns aproximativ la fel, dezvaluindu-i astfel reciprocitatea. Fara sa ne pese, aparent, de faptul ca suntem casatoriti, fiecare avand cate un copil, am ales sa avem o legatura secreta, insa niciunul neavand puterea de a renunta la familia sa. In casnicie, cel putin din punctul meu de vedere, totul este la fel de normal ca si inainte. Fara exagerari de niciun fel, fara suspiciuni. Sunt aproape 6 luni de cand suntem implicati in aceasta relatie, de cand mi-am calcat principiile, de cand duc o lupta continua cu mine insami, avand deseori pornirea de a pune capat relatiei. Insa, de fiecare data cand ne intalnim, mi se rastoarna toate teoriile. Traim momentul, stiu, in pacat, sunt atatea restrictii, dar e atat de dulce CLIPA! Mereu imi spun ca sunt pentru el doar o ratacire "de moment". Insa chiar acum cateva zile, cand i-am spus ca totul trebuie sa aiba un sfarsit, el mi-a raspuns ca nu vrea sa renuntam la aceasta relatie. Ea este un vis frumos care nu trebuie sa se sfarseasca niciodata. Si din pacate, sau din fericire (?!), sunt de acord cu el. Oare ceea ce este intre noi poate fi numita DRAGOSTE ADEVARATA?

Postat pe 1 Decembrie 2007 20:40
Foarte interesant... Nu ceea ce ne prezinti este interesant, ci dorinta ta de a mai afla si parerile noastre, ale celor care citesc confesiunile tale, pe internet. Si as mai adauga faptul ca este transparenta seriozitatea si dorinta ta de nou. Atat barbatii cat si femeile isi pun mari sperante, in prima sau primul partener, care, in cazurile fericite, ajung si la ofiterul starii civile. Din pacate, cu trecerea timpului, constatam ca alegerea noastra ne-a pacalit. Acest lucru se intampla cu cea mai mare parte dintre noi. Dragostea oarba este una, si contractul matrimonial, pe viata, este altceva, din pacate. Alegerile noastre sunt totul in viata noastra, si realizam acest lucru un pic mai tarziu decat trebuie. In cazul tau, te afli in situatia de a-i crea o problema de proportii sotului tau. Aceasta dragoste paralela nu duce la nimic bun. Va veni ziua cand sotul tau va afla ca-l inseli. Copilul va trateaza ca parinti ai lui. Daca ai curajul sa-i prezinti aceasta problema sotului tau, fata de care ai jurat sa duci viata cu el, la bine si la rau, ai realizat lucrul cel mai important al starii actuale prin care treci. Va aprecia acest lucru. Comunicarea dintre voi este problema de fata, si la fel si la colegul de serviciu. Nici unul dintre voi, tu si colegul de serviciu, nu doriti sa va confruntati cu consecintele propriilor alegeri intime actuale. Este bine? Raspunsul sa-l dati voi. Daca ar fi sa extindem cazul de fata, am ajunge la concluzii triste. Totusi pentru faptul ca ai puterea de a-ti prezenta problema pe internet este un prim pas laudabil. Societatea nu tolereaza insa asa ceva. Unde am ajunge daca toate femeile ar proceda ca tine? O dragoste ascunsa nu va rezista multa vreme. Ai curajul sa te confrunti cu dispretul celor din jur, al sotului, si al copilului? Daca da este alegerea ta si trebuie sa-ti asumi si consecintele. Daca tu crezi ca initial ai facut o alegere proasta, orbita de dragostea de moment, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa discuti cu sotul tau si sa va despartiti in mod civilizat, daca ajungeti la aceasta concluzie. Problema este ca viitorul tau va tine de doua decizii, a ta si a colegului de serviciu. Esti sigura ca va proceda si el la fel ca si tine? Greu de crezut. Atat el cat si tu va simtiti mai confortabil in starea actuala. Este mai dulce dragostea de furat... Nu va dura insa cat ti-ai dori si iarasi iti vei... reseta viata. Aceasta "dragoste adevarata", invocata ca motiv pentru actuala situatie, mi se pare o exagerare. Ce inseamna dupa tine o dragoste adevarata? Fiecare avem raspunsul nostru. Cat tine aceasta dragoste adevarata? Pentru unii un foc de paie iar pentru altii ceva mai mult, insa in nici un caz toata viata, si evident cu foarte putinele exceptii care-ntaresc... regula. Si ca sa inchei, si sa nu te supar prea tare, nu este o mare problema situatia ta, insa iti recomand sa te opresti la timp. Sau, daca raspunsul este negativ, sa-ti asumi in intregime consecintele viitoare. Toate cele bune si o viata asa cum iti doresti.

Postat pe 2 Decembrie 2007 09:57
Oricine ai fi, tu cea care mi-a raspuns,iti multumesc! Ce-i drept, nu este exact raspunsul pe care mi l-as fi dorit, insa trebuie sa fiu realista si sa recunosc faptul ca si eu am gandit la fel ca si tine: nu merg pe un drum bun, chiar daca mi-e bine momentan asa. Da, cred ca din egoism si lasitate deocamdata nu am puterea de a renunta la beatitudinea pe care o traiesc. De obicei, sunt constienta, realista si transanta. Acum insa...mi-e greu sa fiu la inaltimea valorilor pe care mi le-am trasat. Si cand ma gandesc la faptul ca, pana sa mi se intample aceasta, eram categoric impotriva legaturilor extraconjugale!...Nu ma recunosc! Incerc sa ma "agat" de ideea ca nu sunt eu cea care insist sa mentin aceasta legatura. Insa nici nu pot renunta momentan. Ma intrebi daca stiu ce este dragostea adevarata. Eu o percep in mai multe feluri. Dar, in principal, cred ca este daruirea de sine si perceptia feedback-ului ca fiind reciproc, la care se adauga ceva "chimic", energetic, ceva imperceptibil care-ti intuneca gandirea si-ti lumineaza sufletul. E starea mea de moment.

Postat pe 4 Decembrie 2007 21:14
Ceea ce simti tu acuma, este de fapt o fuga de la ceea ce ai acasa, dorinta de a trai altceva decat rutina de zi cu zi.Daca vei avea vreodata taria sa recunosti sotului tau, cred ca iti vei distruge casnicia.Ce simti tu si colegul tau acuma nu e dragoste e pur si simplu ceva frumos, ceva ce nu ai trait pana acuma. In clipele putine care va vedeti nu aveti cum sa observati defectele niciunuia dintre voi, dar credema ca daca ar fi sa stati impreuna, veti descoperi si partile urate ale fiecaruia dintre voi. E o flacara aprinsa, care pe viitor poate se va stinge. Sa fi amant e cel mai frumos, dar pastreaza pt tine si traiste clipa. Viitorul va decide ce se va intampla
pinkypink
Postat pe 9 Decembrie 2007 10:34
Ma asteptam la mai multe raspunsuri. E bine si asa insa. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..."

Postat pe 9 Decembrie 2007 20:12
Iubiti-o pe EMMA. Este prietena voastra, a tutoror celor indragostite in aceasta lume, de astazi. Emma este minunea acestui site. Am fugit din preajma ochilor ei. Ma indragostisem de ea...

Postat pe 21 Decembrie 2007 20:16
Daca este sa ne luam dupa "pinkypink", ar trebui sa tragem urmatoarea concluzie: "Nu-i spuneti adevarul sotului niciodata. Astfel va veti distruge casnicia" Sa o luam cu... judecata mai departe. Daca gandim asa urmeaza: Casnicia se bazeaza pe minciuna continua. Incet, incet ne intristam. Incercam sa schimbam sotul ori de cate ori ne trece prin cap, si dorim sa mai schimbam cate ceva in albumul nostru de...placeri intime. Facem copii accidental, cu cine se nimereste, si-i punem in brate celui care ne este sot. El ce ar trebui sa faca daca afla?. Aceasta este lumea pe care ne-o dorim? Daca este asa aceasta lume nu mai are mult de trait. Ne amagim insa continuu ca nu va fi asa. Si mai departe nu facem nimic. Pentru fiecare dintre noi conteaza ce avem acum si nu mai conteaza ce se va intampla maine. Oare de ce? Maine facem la fel, inventam altceva pentru a scapa de consecintele perceptiilor noastre de moment. Unde vom ajunge? Si totusi am puterea de a nu considera ca intrebarea mea este... retorica. Unde gresec? Cred ca incercati sa raspundeti la intrebari. Sunt incomode nu? Sunt sigura ca va ve-ti intreba de ce pun eu asa problema existentei noastre? Toti babatii sunt fel. Noi avem de la ei ceea ce meritam. Daca nu ne convine alegerea o luam de la capat. Inca n-ati obosit? Urmeaza...

Postat pe 22 Decembrie 2007 07:58
Pentru Torian: Nu-i adevarat, in cazul meu. Si ma limitez numai aici deoarece nu pot judeca alte persoane. Eu am un singur copil, cu sotul meu. Am fost foarte atenta cu viata mea si, pana in prezent, nu am mai avut nicio sarcina. Ce-i drept, chiar daca mi-as mai fi dorit un copil, am constientizat ca imi voi complica si mai mult viata, asa ca...am pus punct acestui capitol din viata mea. Referitor la recunoasterea infidelitatii mele in fata sotului, sunt constienta ca, inafara de faptul ca-l voi rani profund, sunt sigura ca nu va mai dori sa ne continuam casnicia, chiar daca avem un copil de crescut impreuna. Repet, avem o casnicie pe care o mentinem normala, fara incidente deosebite.

Postat pe 24 Decembrie 2007 08:19
Eu cred emma ca numai voi stiti cat e de speciala legatura voastra. Poate e bine sa lasi timpul sa hotarasca asta.(desi daca ma gandesc bine - cu riscul de a te pune pe ganduri - dragostea asta proaspata nu e in stare sa invinga convenienetele ...deci??) Si cred ca e bine sa nu mai spui niciodata... poate si in alte privinte.
blanca
Postat pe 27 Decembrie 2007 22:09
Imi place sa vad ca nu suntem asa cum cred, uneori, barbatii. Ar fi bine sa inteleaga ca in aceasta lume avem aceleasi drepturi cu ei. Ei se indragostesc, chiar daca sunt casatoriti, si au o amanta sau... mai multe. Noi femeile de ce n-am avea acces la astfel de... drepturi si...libertati. Atat barbatii cat si noi, femeile, facem o mare greseala. Investim emotional totul, la semnarea contractului matrimonial. Este evident o mare greseala. Este cel mai sensibil contract pe care ne decidem sa-l semnam. Este ca si cum ne-am inchide toate drumurile in viata, si sa mergem doar pe cel pentru care am semnat. Ce sa mai spunem ca exista si situatii de genul... Monica Columbeanu. Din start s-a castorit pentru avere, si fiti siguri ca n-a investit nimic emotional, de la inima. Noi femeile ar trebui sa scapam de complexul "divortata". Numai in acest fel demonstram ca ne putem gestiona viata asa cum dorim... Despre Monica Columbeanu cred ca n-avem ce mai discuta...

Postat pe 2 Ianuarie 2008 12:26
Sunt sigura ca inainte cu mult timp de a simti ca exista o legatura speciala intre voi doi,nu ti-ai imaginat niciodata ca o sa ti se intample asta tocmai tie ..Nu pot intocmai sa fiu de acord cu povestea aceasta dar cel mai bun sfat pe care as putea sa ti-l dau este sa-ti urmezi visele oricat de greu iti este . Poate o sa sune abstract sfatul meu . Dar ofera-ti un timp,un concediu impreuna cu familia ta.Modul in care relationezi cu cei din familia ta s-a schimbat ?daca da incearca sa aduci lucrurile la normal .. Stii bine chiar daca colegul tau ti a oferit sansa de a scapa putin din rutina de care erai prinsa nu putem spune ca va dura pentru totdeauna cu siguranta . O simpla poveste aici nu ne poate spune totul despre felul tau de a fi ,despre cum te intelegi cu sotul tau .. despre ce vrei de la viata . Oricum suntem oameni si nimic din ceea ce e omenesc nu ne este strain .
keep_wishing
Postat pe 5 Ianuarie 2008 14:36
Da, "keep wishing", am fost plecata in concediu cu sotul meu cca 2 saptamani, timp in care m-am gandit mereu la EL. La fel a facut si el, deoarece ne-am sincronizat concediile, astfel incat sa treaca eficient timpul pierdut de la serviciu, in care nu ne putem vedea. Lucrurile, in loc sa se linisteasca, mai mult s-au amplificat. E din ce in ce mai greu sa rupem aceasta legatura. Si-mi dau seama totodata ca ma afund intr-o mare minciuna CU MINE, in primul rand. De ce nu am vointa?

Postat pe 11 Ianuarie 2008 18:28
A amana la infinit o decizie normala, de viata, nu va face decat sa te imbolnaveasca. Doamne fereste! Inca mai ai ceva timp sa te hotarasti. Sper ca nu ai mai multe necunoscute in aceasta... ecuatie. Probabil ca aceasta este problema. Simplifica situatia de fata si ia decizia necesara vietii tale. Succes !!!

NB: Interesant raspunsul "necunoscutei" sau "necunoscutului". Parca prea cerebral insa, si de la distanta. Ii place insa spectacolul viatii tale. Sa nu se indragosteasca si el de tine... Cu cat te gandesti mai mult pierzi din anii frumosi ai vietii... Are insa dreptate cu dragostea furata. Este ca un drog de care ai nevoie tot mai... des.

Postat pe 12 Ianuarie 2008 21:05
Scriindu-va despre trairile mele emotionale intr-un moment (ce-i drept, cam prelungit) de cumpana, am atras atat simpatii cat si antipatii. Toti si-au exprimat parerea, fapt pentru care le multumesc foarte mult! Conteaza sa afli si parerea altora inafara de cea personala, care este ...subiectiva. Nu am urmarit sa fac pe nimeni altcineva sa se indragosteasca de persoana mea, insa trebuie sa recunosc ca anumite mesaje le-am receptionat un pic mai apropiate de suflet decat de obicei. Asta nu trebuie interpretat gresit, deoarece respectiva(ele) persoane poate au fost in situatia mea, au trait ceva similar si poate ca, sustinandu-ma, retraiesc, intr-un fel, momentele de odinioara.

Postat pe 13 Ianuarie 2008 16:43
Draga mea Ema,ma aflu intr-o situatie...asemanatoare cu a ta dpdv moral. Sunt divortata, am un baietel...am avut aceleasi principii morale ca si tine....dar anul trecut m-am indragostit de un barbat ....cunoscut pe internet. Incredibil si pentru mine. Inainte de a ne vedea....ne asteptam mesajele cu nerabdare...Iar cand ne-am vazut ...a fost
tragic...de ...frumos . In bratele lui ma simt de-acolo...sentimentul e pur si-adevarat.....dar...din pacate, nu e divortat, are un baietel si o casnicie de forma. Intodeauna mi-am spus ca niciodata, niciodata n-am sa am o relatie cu un barbat insurat( chiar daca ...nu se mai iubeste cu sotia lui de peste un an), desi oferte....sunt.. nenumarate. Si iata-ne in splendoarea iubirii...furate...cu nopti de singuratate, stiind cu certitudine ca nu-l pot rupe de langa baietel. Ca cel mic....are dreptul sa creasca si langa tata. Suntem doi oameni...rationali, care se gandesc la ceilalti...si nu la noi. Am incercat sa ne "rupem" unul de celalalt, dar dorul ne este atat de mare...incat ....
Si cu toata intensitatea sentimentului, stiu ca vom renunta la noi pentru cei de langa noi.
Daca ai forta de-a te gandi si la tine....sunt sigura ca-ti va fi bine. Restul, pareri, sfaturi de la ceilalti, principii, sunt doar ...un mod de-a ne ingradi sufletul. Noi2 suntem constienti ca ratiuna va invinge dragostea dar ne-am asumat acest risc. Voi2 ati discutat despre asta??? E foarte important.Iar relatia cu sotul....faptul ca v-ati spus la inceput ...ca o sa fiti sinceri ...hai sa fim seriosi. Asa am stabilit si eu cu ex-ul..dar a avut relatii si cu alta femeie. Sunt sigura ca barbatilor li se pare logic ...sa mai "calce" stramb....numai noi, femeile (unele dintre noi) avem...prostul "obicei" de-a ne pune sufletul "pe tava". Asa ca lasa timpul, draga mea, sa-ti limpezeasca mintea. Nu face alegeri pripite ... ai grija ...si de tine.
Mult succes!
Nane
Postat pe 1 Februarie 2008 08:36
Hai sa o spunem pe cea dreapta emma....sti ce faci tu acum???....curvesti....indiferent cat de mult iubesti....cat de mult cauti sa ne povestesti.....curvesti....alt cuvant nu exista...
tot timpul in viata exista tentatii....indiferent ca esti casatorit sau nu....colegul de servici...cel de pe net....vecinul....oriunde poti sa intalnesti o tentatie...dar eu cred ca mintea e mai presus de orice....eu spun ca e cazul sa/ti pui mintea la contributie si sa analizezi putin....sa traiesti in curvie nu poti....mai devreme sau mai tarziu se afla...si de obicei in astfel de cazuri femeia e mai invinuita.......sa te despariti de sotul tau....sa/ti traiesti marea iubire....care oricum o sa dispara in timp....pentru ca orice e trecator....crezi ca cineva se casatoreste si iubeste la nebunie aceiasi persoana 40 ....50 ani????nu ....de la ovreme intervine obisnuinta...respectul....etc
Ar mai exista o varianta....ce ar fi sa/ti vezi de familia ta....de copilul tau...de sotul tau...orice se poate realiza in viata de cuplu daca exista comunicare...daca nu....divorteaza...oare merita????

Postat pe 4 Februarie 2008 16:52
citesc si ma umfla rasul. ce elegant spunem ca ne-am indragostit de un tip insurat ! ce romantic e cand sustinem ca , impotriva vointei noastre, am cazut lovite de traznetul dragostei. aiurea.totul e facut cu buna stiinta. hai sa zic si eu pe cea dreapta. cam asta e scenariul unor astfel de "iubiri':
o ea, care se plictiseste cu cel de acasa, e pusa mereu pe oftat si pe joc de glezne cand apare un mascul prin preajma.incep ocheadele, povestirile in care ea, neajutorata si neinteleasa e nefericita.se lasa cu intalniri ascunse, barbatul cazut in mreje , abia asteapta sa lase totul pe umerii consoartei si sa fuga la amanta. apar SMS-uri dragastoase la orice ora din zi si noapte, fara a se tine cont ca cel suflet de acasa - tot o femeie - vede si sufera. ce conteaza? domnita pusa pe invarteli sentimentale nu tine cont decat de ea. uita ca cel care a tradat o sotie, va trada si o amanta. genul acesta de barbati care ofteaza dupa iubita cand sunt in concediu cu familia au cam pierdut drumul si nu gasesc cararea. chiar daca divorteaza , ei sunt intr-o vesnica cautare pentru ca s-au obisnuit sa nu mai ofere dragoste, prietenie, respect. se lasa dusi de val si, zic ei ,"traiesc clipa". nu dau lectii de moralitate insa, sunt multe femei care uita ca semanand vant , culegi furtuna
si_totusi
Postat pe 5 Februarie 2008 13:49
Emma,eu sunt din tab�ra cealalt�,am citit cu aten�ie ce ai scris,nu pot s�-�i dau un sfat,nimeni nu poate sau nu are dreptul s� judece,nici chiar so�ul t�u.E adev�rat,valorile morale,azi,s-au schimbat,ne gr�bim spre undeva f�r� s� �tim clar unde fugim �i ce faci tu e tot o fug�,dar de prezent de tine �nsu�i,nu-�i r�m�ne dec�t s� stai s� con�tientizezi cu care e mai bine,cu care te-ai sim�i mai femeie de aici �ncolo,pentru c� la asta se va ajunge,iar la un moment dat,va trebui s�-l �ntrebi pe coleg la fel,l�ng� care se simte �mplinit,ave�i afinit��i comune,dar asta la un moment dat e posibil s� fie o piedic�,tot ce pot s�-�i spun e c� nimic nu e �nt�mpl�tor,trebuie s� tr�ie�ti acest� experien��,de ce??? asta numai timpul o poate spune.Stau �i v� judec??? Nu am acest drept,dar pot s� m� pun pe mine �n situa�ia voastr�,adev�rul e c� nu �tiu ce a� face.

Nane,Carpe diem, ce pot s�-�i spun mai mult,adev�rul e c� �ntotdeauna merele din gr�dina vecinului au fost mai coapte �i mai bune dec�t cele din propria gr�din�,poate �i pentru faptul c� erau de furat,un plus de dulcea�� le d�dea adrenalina,TI ai ales s�-l crezi pe el,c� nu mai are rela�ii cu so�ia,dar te �ntreb?? te �ine cureaua s� o �ntrebi pe so�ia lui cum st� treaba??,Dragele mele,unii b�rba�i sunt ni�te sociopa�i des�v�r�i�i,dac� ar povesti unei pietre orice,aceasta ar mai seca o dat� de at�ta pl�ns,realitatea e c� va fi prea departe de adev�r,dar piatra nu va �ntreba pe nimeni,Nane,vrei s� stai cu el clipe furate,stai,oricum dac� nu e�ti tu va fi alta,oricum �ntr-o zi va fi alta,dar ai spus c� ai divor�at c� so�ul t�u avea o rela�ie cu o alt� femeie,sau eu a�a am �n�eles,anyway,doar r�spunde-�i la aceastr� mic� �ntrebare,so�ia lui ce ar fi �ndrept��it� s� fac�,�i asta din punctul t�u de vedere???
casperphantom
Postat pe 6 Februarie 2008 05:44
casper din punctul meu de vedere ai fost singurul care intradevar a gandit bine problema. Nimeni nu cred ca poate spune ce ar trebui emma sa faca si nici sa judecam nu suntem indreptatiti. Emma raspunsul il poti gasi doar tu.... "Tocmai de aceea i s-a dat omului,in luntrea sa fragila,vasla in mana,pentru ca sa nu asculte de capriciul valurilor,ci de vointa judecatii sale."
- Goethe -
adinainloved
Postat pe 7 Februarie 2008 10:51


este f usor sa-i judeci pe altii,dar knd ti se intampla nu stii ce sa mai faci
Asadar,sa nu ne transformam in zbiri
Nici sa nu fim ipocriti.Emma,cel putin a avut curajul sa marturiseasca.Iar eu cred ca asta e un prim pas important.Si cu siguranta ca daca a facut asta nu e tocmai egoista,asta tradeaza o apasare,mustrare de constiinta,sentimentul vinovatiei.
Emma,fi atenta cu viata ta,nu te pripi,invatza ce e de invatzat ,dar ia singura decizia finala!
Uita remarcile neplacute,are fiecare punctul lui de vedere si trebuie respectat,daca am fi obiectivi poate nu am mai fi oameni.
Anumite vorbe dor indiferent daca am gresit sau nu,asa ca poate ar trebui sa fim un pic mai atenti,mai delicati,sa incercam sa ne punem si in pantofii altora si poate atunci am fi mai aproape de adevar.Knd ii punem pe altii la zid si aruncam cu pietre sa ne vedem in locul lor,caci dk lucrurile ar lua o intorsatura neasteptata in viata noastra si ne-am afla intr-o postura asemanatoare cu siguranta nu numai ca am fi mai blanzi,dar nu am sti ce circumstante atenuante sa ne mai gasim.
Se spune:"Niciodata sa nu spui niciodata"
Cine are putzina experientza de viatza ,realizeaza ca asa este.
Suntem diferitzi,avem personalitatzi,gresim-nimeni nu a atins inca perfectziunea.
In plus,noi nu cunoastem detalii ce tzin de casnicia Emmei si nici nu trebuie.
Sunt lucruri care trebuie pastrate numai pentru noi,secretele noastre.
Si asta nu inseamna ca mintzim,dar chiar nu trebuie totul spus,pentru noi ce ar mai ramane?
Emma ,imi permit sa imi dau cu parerea:daca simtzi ca intr-adevar nu gasesti iesire din aceasta situatzie,apeleaza mai bine la un psiholog!
E obositor,apasator,stresant sa traiesti ferindu-te.Eu una nu sunt pentru adulter,prefer lucrurile pe fata,in lumina,in adevar,dar.......cum am mai spus.......viatza itzi rade in fatza uneori,te pune in dificultate,este complicata.
Cat despre a spune deschis sotzului tot,nu stiu ,cel putzin pt.moment,dk e tocmai potrivit.
Risti sa il pierzi.
mikaelacorina
Postat pe 7 Februarie 2008 16:51
SI TOTUSI ce te face sa crezi ca ce VEZI tu e singurul scenariu posibil? Citesc eu acolo printre randuri o femeie cu un f. dezvoltat simt al proprietatii ( si doar si barbatul din dotare e un bun, nu? Si daca el nu stie ca e, il faci tu sa simta cum sta treaba!!). Te si vad inarmata cu priviri taioase spre toate pipitele spui tu ,care n-au uitat sa fie feminine ,spre care el arunca priviri ingandurate, ca poate nu-si imagineaza cum arata aceasta trasatura pe fata ta, sau a uitat demult, nu de altceva ,dar pe care le banuiesti de cine stie ce intentii infame!
E!? Cum este?!
blanca
Postat pe 7 Februarie 2008 20:48
draga Emma,nu increcsa te judec,nu am acest drept,dar sunt convinsa ca ceva te-a determinat sa ajungi la aceasta relatie,acolo trebuie cercetat.spui ca ai o casnicie normala,asta inseamna ca esti plictisita de ea,acolo trebuie sa lucrezi,incearca sa gasesti noul pe care ti-l doresti,la SOTUL TAU,nu intr-o alta relatie,sunt convinsa ca vei reusi acest lucru daca privesti lucrurile din alta prisma.gandeste-te ca acel al doilea barbat nu exista si incerca sa cauti noul,care iti umple acum viata,in persoana sotului taudoar astfel iti vai da seama ce sot minunat ai. te-ai gandit vreodata ca sotul tau stie de aceasta relatie?pune-te in situatia lui sau in situatia celeilalte femei ce este inselata,mai ales ,spui ca nici el nu indrazneste sa ia o altfel de hotarare in privinta relatiei voastre,deci si lui, ca si tie ii place sa traiasca clipa.
o separare in casnicia ta ar insemna nu doar vietile voastre distruse ,sunt convinsa de acest lucru ,ci si ale copiilor si sotilor vostrii.
Presupunem ca nu este asa ,ca totul va fi altfel privit de copii si soti,dar sunt convinsa ca va veti suspecta unul din voi la fiecare pas si veti gandi in timp :cum si-a inselat sotul (sotia), ma va insela si pe mine si astfel
recasatoriti fiind,va veti invenina vietile.
deci in momentul in care trebuie sa iei o decizie de acest gen trebuie sa gandesti in perspectiva, sa vezi lucrurile din toate unghiurile si sa realizezi cum este mai bine.
cu respect pentru sinceritate.
Riela67
Postat pe 8 Februarie 2008 17:09
Nane scrie:"sentimentul e pur si-adevarat.....dar...din pacate, nu e divortat, are un baietel si o casnicie de forma. " Nane ,nu ti-e frica de boli(medical vorbind),dar de Dumnezeu? De moralitate,demnitate,constiinta nu te mai intreb,sint chestii prea sofisticate.........:(Nane, un barbat strasnic ,mai ales ca e considerat reprezentantul sexului tare ,nu umbla cu fundul in doua luntrii,ar trebui sa aiba taria de a pune punct si de a alege.Tare mi-e teama ca e vreun fatalau.Am toata desconsideratia pentru barbatii mincinosi, alunecosi ,nehotariti,care au mereu ceva de ascuns.Mai cinstit ar fi sa divorteze,dar poate atunci se mai stinge din flacara dragostei ,ca nu mai e pe furate.Mi-a placut opinia d-rei,d-nei "si totusi".
miralia
Postat pe 10 Februarie 2008 18:02
Mielutza,

nu sunt o femeie cu un dezvoltat simt al proprietatii. consider ca oamenii nu sunt "bunuri materiale". suntem asa cum suntem: cu defecte si calitati insa, revenind la discutie eu zic ca stii sa citesti dar mai ai de munca la interpretarea celor citite. nu e bai, fiecare dintre noi avem propriul mod de a gandi si analiza un anume fapt. hai sa nu cadem in greseala "judecarii "prin sabloane. stiu, e mai comod sa motivam totul asa insa, viata e mult mai nuantzata. imi spui ca am priviri taioase atintite catre "pipite care nu au uitat sa fie feminine"
hai sa analizam putin expresia asta.:
dupa cate inteleg, tu consideri ca sotiile, iubitele au pierdut din vedere acest atuu- feminitatea? nu prea cred. si pipitele si nevestele si prietenele pot fi feminine prin comportament, prin modul de a se imbraca, prin atitudine. nu aici e buba. nu aceasta e cauza pentru care de multe ori barbatii inseala. motivele pot fi multe si marunte. nu la acest aspect as dori sa ma refer ci la modul in care gestionam noi o astfel de situatie.
sunt femei care:
1. se fac ca nu vad de teama unei despartiri;

2. vad si iarta, oferind o a doua sansa sperand ca a fost doar o ratacire si ca nu se va mai intampla;
3. accepta acest fapt ca fiind normal . au fost crescute in ideea ca barbatul e vanator si ca asa e el "setat" de catre cel de sus - sa insele.
4.iarta dar nu uita. hotarasc ca relatia e terminata si ii pun punct.

hai sa ne gandim ce se intampla in toate aceste cazuri. daca gresesc, parerile voastre sunt binevenite. nu detin eu cheia adevarului universal.
....................................................
1. cred ca e o fuga aici. fuga din fata unei realitati pe care nu dorim sa o descoperim desi, o banuim. motivatii?
- il iubim prea mult si nu vrem sa descoperim ca el ne tradeaza
- exista riscul ca el, in urma discutiilor, sa ne spuna ca e decis sa urmeze alt drum.
- nu vrem sa stim ca sa nu fim nevoite sa luam atitudine.

ce se intampla? el isi va continua cuceririle intuind ca nu avem curajul sa-i reprosam nimic.
....................................................
2. suntem dependente de acea relatie si nu ne imaginam cum ar fi daca nu ar mai exista. e vorba de situatia materiala: casa ,copii,bani.

rezultatul relatiei? se va obisnui cu plansetele si amenintarile noastre si va continua acelasi mod de viata .
................................................
3. o viata de familie unde femeia nu este fericita , unde uita si ea ca e femeie si se comporta ca un robotel
rezultatul relatiei : aici e posibil sa fie 3 posibilitati
-el va deveni mult mai precaut insa nu va renunta la cel obicei
-desconsiderare si lipsa de afectiune pe fata
- cel mai putin probabil, nu va mai insela.
.................................................
4. cred ce nevoie de mult curaj pentru a lua o astfel de decizie si e greu sa iei totul de la inceput. insa, cred e cea mai buna cale. ca nu ma place el nu inseamna ca nu sunt frumoasa, desteapta,sexi. la urma urmei cand ceva s-a rupt, nodurile geaba le faci tot noduri raman. poate asa, isi va gasi fiecare sufletul alaturi de care sa fie fericit si implinit.



si_totusi
Postat pe 13 Februarie 2008 12:39
....si cum spunea si mirela_liana. expresia "am o casnicie de forma" e doar o minciuna menita sa-l faca credibil in ochii noilor cuceriri.in general,ei, tin a naibii de mult la astfel de "casnicii de forma"si daca incercati sa-l "scapati"din acest"necaz ", s-ar putea sa fie mari surprize. :)))
si_totusi
Postat pe 13 Februarie 2008 13:01
Citesc si ma minunez! Cineva spunea ca nu trebuie sa o punem la zid,sa o judecam..............Hei,pai cum ramane cu respectul,cu bunul simt,cu valorile si pricipiile din ghiozdan?Hai sa ne batem joc de toate aceste lucruri,si,pentru ce?Pentru harjoneli cu colegii de serviciu?Concluzionand,spun doar ca va potriviti!Atat tu,cat si colegul/amant aveti foarte multe in comun si as incepe cu minciuna.De ce tot ce ai scris aici nu ai discutat cu sotia lui?cu sotul tau?cu copilul(care sufera,din pacate,cel mai mult)? Spui ca nu ai curaj?Dar eu te simt puternica!Spui ca te-ai saturat de aceasta minciuna?Dar eu simt ca-ti place!P.S.Cred ca abia astepti sa mergi la serviciu...
O alegere total neispirata!

Postat pe 14 Februarie 2008 08:39
Chiar daca a parasit site-ul te intelege si inca se mai gandeste la tine. El apara de fapt pozitia ta corecta fata de tine in primul rand. As completa ca situatia "amant/amanta" este total diferita de cea de "sot/sotie". De tine depinde ce alegi. Toata viata alegem si suferim pe... mana noastra. Suferintele sunt in ambele situatii. Pe care le alegi?

Postat pe 19 Februarie 2008 09:48
@unfaithful,trebuie sa alegi intr-un fel.Tu ce-ai alege?Eu am spus ce-as alege.:))

Postat pe 20 Februarie 2008 14:56
Doamne dumnezeule uneori femeile au in cap tarite in loc de creier.pai daca sotul tau se indragostea de colega ti i-ti placea?tropaie hormonii citeodata de nu pot fii tinuti in friu ?Prietena mea pentru coleguuuuuuuuuu nu mai are casa si masa dar nici copii.acum i-si linge ranile singura la sanatoriu ca ,coleguuuuuuuuuuuuuuu a fost iertat de nevasta si i-a dat un sut in fund.avea situatie ,doi cpoii si un barbat bun care a urmarit-o o data la seviciu pentru a-i aduce flori ca de simtea omul ca sa racit relatia,iar individa se lingea cu ,colegu.mai femeilor va distrugeti viata pentru ceva efemer in loc sa incercati sa va recuceriti dobitocii care va tin de neveste.cind i-si baga dracul coada trebuie sa lupti cu el nu sa te duci sa dai apa la moara.treziti-va din vis si vedeti-va de casa voastra.s-au auzi caz ma inseala barbatul si eu il las ca de nu-mi convine si ma cuplez cu unul insurat.................. sa stric si eu case ce sa fac.chiar asa giste sa fie femeile sa ridice coada imediat si sa mai caute si scUZE?nu pot si nu vreau sa inteleg ca si eu am lucrat intre barbatifrumosi care i-mi faceau curte ,veneau cu fori si bomboane dar la toti le aratam veregheta si eram maritata cu un imbecil care ma insela.era orgoliul meu de femeie ,de doamna.

Postat pe 7 Martie 2008 15:15
M-a socat mesajul tau Lyonesse 2007 si ma intreb daca tu chiar esti fericita. Spui ca ar trebui sa incercam sa ne recucerim "dobitocii" care ne tin de neveste. Presupun ca tu asta ai incercat sa faci cu "imbecilul" care te insela si mi se pare ca nu ai prea reusit. Nu toti barbatii sunt dobitoci si imbecili si nu toate femeile care nu gandesc ca tine au in cap tarate. Din punctul meu de vedere a purta o verigheta pe deget nu e echivalent cu a fi o doamna. De altfel o doamna s-ar exprima altfel, ca sa nu mai spun ca ar face-o corect din punct de vedere gramatical. E foarte usor sa arunci cu pietre, mai ales din prisma sotiei inselate (caci tu ai recunoscut ca te gasesti in aceasta postura). Prietena noastra, Emma, a cerut un sfat, ne-a cerut ajutorul. Desi nu cred ca o poate ajuta vreuna dintre noi, asta nu inseamna ca ar trebui sa o punem la zid pentru ca s-a indragostit de cine nu trebuia.Sunt convinsa ca la momentul potrivit va lua cea mai buna decizie.
angelaviorica
Postat pe 10 Martie 2008 16:03

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
am luat din nou bataie 41 De la: ADMINISTRARE 8 Decembrie 2008 08:00
Relatia cu un barbat mai in varsta 65 De la: geo32 13 Martie 2009 11:11
In pat cu......dusmanul 5 De la: pustietate_in_floare 13 Octombrie 2011 21:48
e greu cu copii 7 De la: iasomia 29 Octombrie 2009 18:07
ce ascunde comportamentul ciudat al unei prietene 64 De la: si_totusi 14 Octombrie 2010 16:10
Setari Cookie-uri