|
Nu.Asta nu este dragoste adevarata ci egoism.Si stii de ce?Pentru ca tu nu ai curajul sa privesti in ochii sotului, si al copilului tau, nici in ochii sotiei si a copilului lui.Daca esti cinstita, aduna-i pe toti laolalta, si spune-le:Eu vreau sa stric doua case, ca sa ma simt bine.Si sa stii un lucru.Fericirea pe care o cladesti pe nefericirea celor din jurul tau , nu este fericire.Ai sa porti intotdeauna ca o povara suferinta tutruror acelora pe care egoismul tau i-a facut nefericiti.Sau ca pe un blestem.
|
Postat pe 12 Mai 2008 20:25
|
scuze ca nu m-am autentificat in mesajul de mai sus si inca o data scuze pt. multitudinea de greseli din mesaj (litere mancate, etc ...) m-am grabit sa scriu si am gresit destul de mult.
daca credeti ca va e de folos, luati in seama doar continutul, nu si forma...
numai bine.
|
Postat pe 13 Mai 2008 13:39
|
mai am putin timp disponibil, asa ca revin cu cateva randuri ...
dragilor, cand judecati situatia emmei nu uitati ca ea nu e o curva, zau asa ... sigur ca traieste un adulter, dar a o face curva e mult prea mult si complet neadevarat !!!
emma traverseaza o perioada extrem de tensionata a vietii ei, spre deosebire de o curva (pe care n-ar durea-o nici in creanga din fata geamului) ea traieste intre agonie si extaz la modul propriu, trairile ei se succed intre fericire - culpa - abandon - fericire si tot asa... asta e cumplit de solicitant psihic si chinuitor !! ganditi-va ca noi, cei care iubim "liber" ca sa zic asa, avem trairi relativ stabile, fluctuatia lor nu este atat de dramatica ... pe noi nu ne consuma o relatie "normala" asa cum o consuma pe emma relatia ei extraconjugala, sa nu credeti ca e usor sa balansezi zi de zi intre aceste stari atat de opuse, insa a le pune capat se dovedeste a fi peste puterile ei actuale ...
daca ar fi fost curvasarie, nici la bascuta n-ar fi durut-o, ar fi fost vorba de distractie si atat, insa in cazul emmei nu e vb de asa ceva nici pe departe, pt. ea relatia cu iubitul ei este f serioasa fiindca altfel nu ne-ar fi scris in modul in care a facut-o.
zau, ganditi-va cu onestitate, nimeni nu-i de fier si credeti-ma ca oricui i se poate intampla, iar faptul ca inca nu i s-a intamplat nu e o certitudine pt. viitor. in sufletul ce are neimpliniri oricand se poate strecura cineva care sa implineasca acea lipsa si cu cat lipsa e mai mare cu atat impactul e mai mare. fiecare dintre noi, in dorinta absolut fireasca de a fi fericiti, vrem sa ne umplem cat mai repede si cat mai bine acele goluri de indata ce ele apar si o facem uneori chiar fara sa constientizam complet acest lucru.
fratilor, suntem oameni nu robatei, ceea ce traieste emma e o drama pana la urma si clipele de fericire furate nu fac decat sa i-o amplifice dureros, altfel nu ne-ar cere ajutorul/sfatul, sa nu credeti ca i-a fost usor sa vorbeasca despre astfel de lucruri, sa se expuna judecatii nemiloase a celorlalti, chiar jignirilor intentionate, transformandu-se intr-o tinta de tir ...
haideti sa fim mai intelegatori, mai prietenosi si mai intelepti, sufletul uman e un microcosmos delicat, chiar labil uneori, mai bine ii dam o mana de ajutor emmei sa si-l faca mai puternic ca sa poata suporta decizia viitoare care poate ii va schimba viata.
sunt o persoana destul de ocupata, insa ceea ce am citit aici / faptul ca mai nimeni nu a realizat drama prin care trece emma m-a determinat sa intervin succesiv.
emma draga, reinnoiesc sprijinul meu sincer pt. tine.
tuturor va doresc numai bine. pe curand.
|
|
|
Postat pe 13 Mai 2008 15:29
|
|
Carina, imi place cum gandesti. Am trecut prin multe identitati pentru ca ma atasasem de... emma. Emma n-a fost si nu va fi o... vanzatoare de dragoste. Personal am pierdut legatura ea, aceasta virtuala evident, pentru ca si ea si-a schimbat identitatea. Poate ca astfel analizeaza mai detasat reactiile noastre, ale celor care ne dam cu parerea despre situatia ei sentimentala. Este o femeie deosebita si fi sigura ca va lua o decizie corecta si necesara vietii ei. Multumesc "carina pentru prezenta ta pe acest site. Daca citesti acest mesaj, emma, poate iti vei mai aduce de mine (odata... Nipia).
|
Postat pe 13 Mai 2008 16:06
|
se pare ca emma nu mai are cont deschis aici ... ce pacat ca nu stie ca-i sunt alaturi ... oare ce-o fi facut pana la urma ??
iti multumesc mult, unfaithful ! ce bine ca suntem 2 pt. emma !!! f. frumos spus ca emma nu a fost si nu va fi "vanzatoare de dragoste" ... voi tine minte aceasta formulare, excelenta !!
|
Postat pe 13 Mai 2008 16:27
|
|
Bine v-am regasit, dragii mei prieteni! Si spun asa chiar si celor care m-au judecat mai aspru. Sa nu uitam ca prietenii adevarati TREBUIE sa spuna ce gandesc, chiar daca nu sunt in asentimentul nostru. Numai pentru faptul ca mi-au acordat cate putin din putinul timp liber pe care-l au, le multumesc! Ce-i drept, renuntasem la contul pe care-l aveam si alesesem calea anonimatului, vizitand totusi aproape zilnic aceasta pagina. Da, veti spune, ai demonstrat inca o data ca esti lasa. Poate numai pentru ca nu sunt mandra ca am persistat in mentinerea relatiei mele interzise am luat decizia sa renunt la cont. Insa mi-a fost greu sa nu va pot raspunde. Si in plus, nu am reparat nimic din ce stricasem! Ce-i drept, fruntea nu mi-o pot tine sus, in schimb ma consolez ca inca nu am ranit sufleteste pe nimeni. Eu sunt singura care are sufletul "auto-schingiuit". Ceea ce se petrece, e foarte, foarte discret. Insa nu pot renunta la familia mea. A trecut aproape un an de cand "sunt in deriva". Motiv de bucurie sau tristete?
|
Postat pe 13 Mai 2008 19:45
|
|
P.S.: Am omis sa precizez noul meu pseudonim: "emma_is_turned", insa credeam ca va fi mentionat automat.
|
Postat pe 13 Mai 2008 20:05
|
Ne grabim sa aruncam cu pietre, ca si cum noi am fi nepatati...ne e usor sa ii judecam extrem de aspru pe altii si sa ii etichetam..ce simplu e!Mai greu cand ar fi vorba despre propriile noastre persoane...atunci ne gasim scuze, motivatii, orice...
Poate ca greseala Emmei a fost ca a intrat in aceea relatie, acum e deja tarziu...dar care femeie nu si-a dorit macar un moment sa mai aiba momentele acelea de tandrete de la inceputul oricarei relatii, sa mai simta fluturasii in stomac? ...problema este daca cedam acelui impuls, sau punem ratiunea in fata simturilor...ne gandim la consecinte, la felul in care faptele noastre ii vor afecta pe ceilalti...depinde ce primeaza...n-am judecat pe nimeni niciodata, gandindu-ma ca fiecare e liber sa isi traiasca viata asa cum crede de cuviinta..la fel gandesc si acum...si va veni un moment cand si emma va sti ce cantareste mai mult
|
Postat pe 14 Mai 2008 11:05
|
bine ai revenit, emma !!! ma bucur ca nu ai renuntat la noi ...
draga Aryane, tu ai dreptate cand vorbesti de punerea ratiunii in fata simturilor, insa mai mult in principiu decat in realitatea uneori atat de diferita de teorie. cu tot dragul si tot respectul iti spun ca asta ma face sa cred ca nu te-ai indragostit niciodata peste orice (obstacole) ti-ar fi zis "nu", ca niciodata n-ai fost in situatia sa te lupti cu tine insati, cu mintea sa te impotrivesti inversunat inimii si sa pierzi "batalia", dincolo de logica, principii, canoane sociale, etc ... se pare ca numai cine a simtit vreodata asa ceva poate intelege ce impact extraordinar poate avea o asemenea traire, cum iti invadeaza fiecare celula a fiintei tale si te face captiva acelei iubiri. credeti-ma, dragele mele, ca sentimentul e inrobitor, ca sa zic asa, cred ca asta e si esenta acestuia asa cum, probabil, l-a gandit D-zeu cand l-a facut, astfel incat uniunea celor 2 sexe opuse sa le aduca fericire si sa aibe loc perpetuarea speciei umane. scuze, am o urgenta de rezolvat, voi reveni mai tarziu, numai bine
|
Postat pe 14 Mai 2008 11:44
|
|
Carina, sunt intrutotul de acord cu tine...dar, daca este acea dragoste despre care vorbesti tu atat din partea ei cat si a lui, nu crezi ca ar fi mai corect sa isi clarifice problema cu familiile , ca apoi sa se gandeasca la un viitor comun? Ma intreb eu insa daca ambii ar fi dispusi sa faca pasul asta?
|
Postat pe 14 Mai 2008 11:58
|
ai pus punctul pe i, Aryane !! de asta mi-e si mie teama, de lipsa acestei reciprocitati totale, insa se pare (repet, se pare) ca ea exista de vreme ce relatia a capatat un pic de vechime, prea putina insa pt. a spune cu certitudine ca asa va fi mult timp de acum incolo astfel incat (sa merite) sa se purceada la ruperea celor 2 familii spre a forma macar una de viitor. din pacate, dragostea aprinsa e un sentiment trecator in 99 % din cazuri, ea se stinge mai devreme sau mai tarziu, dupa ce il va fi "mistuit" macar pe unul dintre parteneri ca pe o casa in flacari, doar din cenusa arzanda tragandu-si puterea dar si stabilitatea iubirea ramasa dupa valvataia de la inceput. pt. emma (si poate nu numai pt. ea) miza este f. mare, divortul e o treaba mult prea serioasa pt. a putea fi tratata sub impulsul "valvataii", eu cred ca face f. bine ca inca nu rupe casnicia, din pacate duplicitatea in care traieste o consuma mult de tot si sigur ca, fata de sotul ei, traieste in minciuna, insa nu e alta cale care sa faca mai putin rau decat asta. sinceritatea absoluta, oricat de frumoasa ar fi ea in teorie, in practica nu este intotdeauna o solutie corecta, din pacate. una peste alta, cred ca emma face f. bine fiind extrem de discreta cu aceasta iubire careia nu i se poate impotrivi deocamdata. astfel va evita sa ii raneasca inutil pe cei din familia ei. nu e o situatie cinstita fata de sot in primul rand, dar nu e alta cale mai buna, in conditiile date. asta e, dragele mele, viata arareori e cinstita si dreapta, o stiti f. bine si voi, asta e adevarul si trebuie sa ne adaptam lui cat putem mai bine si sa incercam sa nu-i ranim (mai mult decat nu avem incotro) pe cei langa care traim. sa aveti o zi frumoasa.
|
Postat pe 14 Mai 2008 12:23
|
R�z�nd,ri�ti s� pari � nebun,
Pl�ng�nd, ri�ti s� pari sentimental !
�ntinz�nd o m�n�, cuiva . . .
ri�ti s� te . . . implici !
Ar�t�ndu-�i sentimentele, ri�ti s� te ar��i pe tine
�nsu�i !
Vorbind �n fa�a mul�imi,despre;
ideile, visurile tale, ri�ti s� pierzi.
Iubind, ri�ti s� nu fii iubit la r�ndul t�u . . .
Tr�ind, ri�ti s� . . . mori !
Sper�nd ri�ti s� disperi,
Incerc�nd, m�car, ri�ti s� dai gre�,
Dar, trebuie s� risc�m, pentru c�;
Cel, mai mare pericol, �n via��,
Este s� nu ri�ti nimic . . .
|
Postat pe 14 Mai 2008 13:56
|
mai lucrez cate ceva, mai fug inapoi la voi ... noroc ca sunt propriul meu sef si n-are cine ma certa, hi-hi-hi !
dragilor, as vrea sa fiu bine inteleasa : nu pledez pt. admiterea infidelitatii ca o stare normala, nicidecum !! sunt de acord cu Aryane ca trebuie sa punem ratiunea inaintea simturilor fiindca tentatii sunt la tot pasul, perfect de acord cu asta, va asigur, numai ca in cazul emmei nu discutam despre o tentatie ci despre un sentiment profund, cu implicatii personale profunde, despre o problema de viata f. seriosa. nu uitati ca emma e o femeie matura, cu 15 ani de casnicie in spate, f. probabil cu sentimente de dragoste fata de sotul ei erodate intr-o proportie semnificativa, asa cum se intampla mai mereu in casniciile de lunga durata. nu vb de o pustoaica pe care a luat-o vantul ci despre o femeie in toata firea, cu mult mai multa experienta de viata decat la 20-25 de ani, de o femeie serioasa fiindca altfel nu si-ar face atatea probleme din cauza acestei relatii adulterine. sigur ca atunci cand ne confruntam cu atractii mai mult sau mai putin incitante, lucrurile pot fi tinute sub control (mai usor sau mai greu, dar pot fi tinute), insa in cazuri ca cel al emmei situatia nu mai e nici pe departe la fel. de aceea am tratat aceasta problema din viata ei cu atat de multa implicare si v-am rugat sa fim intelepti si prietenosi cu ea, s-o ajutam, daca putem, sa ia decizia cea mai buna, cu cele mai putine rani posibile atat pt. ea cat si pt. cei din jur.
cativa dintre voi ati pledat pt. ruperea imediata a relatiei ei extraconjugale, insa v-ati gandit la modul cel mai sincer care ar fi consecintele si cui ar folosi aceasta solutie drastica ?? haideti sa analizam un pic : singurul caruia i-ar "folosi" (asta daca ar sti, dar cum nu stie ... nu-i "foloseste" la absolut nimic) ar fi sotul ei, cu implicatii asupra copilului in eventualitatea ca sotul ar divorta iminent. in rest, daca ar renunta dramatic la relatia ei ar genera numai belele fiindca ar fi profund nefericita, chinuita si mai mult, ceea ce s-ar vedea fara doar si poate in viata de zi cu zi, in starea ei de zi cu zi, ar fi innourata mereu, iar asta ar simti-o profund si cei din familie. dupa cum bine va dati seama, prezenta in casa a unei persoane cu mari probleme afective influienteaza negativ pe toata lumea, aduce multa tristete si ingrijorare cu atat mai mult cu cat ei nici nu ar sti de unde li se trage si nu ar putea face mare lucru spre a indrepta lucrurile nestiind cu ce au de-a face. atunci revin si zic : la ce bun ? doar pt. a aduce o jertfa pe altarul corectitudinii ca pricipiu ?? eu cred ca pretul acestei "corectitudini" nefolositoare e mult prea mare fata de ce pricipiu bun s-ar sluji in teorie. haideti sa zicem ca ar afla sotul ei; dupa mine exista 3 posibilitati: prima - cea mai probabila la barbati - el o va trata pe emma ca pe c..va, nu va intelege nimic din ce s-a intamplat cu sotia lui, va iesi scandalul de pe lume si se va lasa cu divort. a 2-a, putin probabila : el va intelege ce s-a intamplat cu sotia lui, insa se va simti extrem de tradat si dupa 15 ani de casnicie si va divorta oricum sau vor trai ca doi straini de dragul copilului, iar a 3-a, extrem de rara: el va intelege perfect si o va ierta, tratand cu intelepciune situatia prin prisma celor 15 de mariaj si viata in comun, eventual stabilind ceva noi reguli de convietuire (sau nu), ma rog ... deisgur ca ar mai exista si o a 4-a varianta extrema, sotul ei sa faca f urat dar sa nu divorteze ci sa prefere un mariaj de forma, insa plin de reprosuri si zile negre, un adevarat calvar, numai ca s-o chinuie cat mai mult cu putinta, manjind-o in fata tuturor de parca ar fi intrchiparea raului raului primordial ... poate mai sunt si alte variante in afara celor 4 expuse de mine, dar cred ca ela s-ar invarti cam tot p-aici ..
asadar : la ce bun sa-i spuna de pe acum ?? cui ar folosi ?? ce s-ar rezolva cu asta, la modul constructiv vorbind ?? eu cred ca numai s-ar distruge doar pt. a respecta docmatic un principiu de viata. dragilor, nu uitati ca o minciuna strict necesara e mult mai buna decat un adevar spus doar de dragul adevarului, fiind astfel complet nefolositor !! pe curand.
|
Postat pe 14 Mai 2008 14:05
|
|
scuze, "dogmatic" am vrut sa scriu... nu docmatic ... "adevar dureros de dragul adevarului" in loc de "adevar de dragul adevarului" ... oops ! as mai fi corectat cate ceva in text (mai spre final), dar nu am mai putut, s-a inchis mesajul ... nu ma certati ...
|
Postat pe 14 Mai 2008 14:25
|
|
Ceea ce ma intristeaza foarte tare, este ca in tine e un inger care plange.Tu poate ca nu auzi fosnetul lacrimilor lui, care cad peste timp, ca in zilele pustii de toamna,prin cerul carora, pescarusii trec tipandu-si disperarea.A cui este aceasta disperare, care urca pana la cer?A ta, a ingerului, sau a pescarusilor care nu se mai intorc?
|
Postat pe 14 Mai 2008 17:27
|
|
vanghelis, pt. cine este mesajul tau ? pt. emma, nu-i asa ?
|
Postat pe 14 Mai 2008 17:45
|
|
Probabil ca multe persoane m-au acuzat ca n-am altceva mai bun de facut decat sa sa incurc vietile altora. Dupa cum stiti foarte bine, factorul TIMP ne preseaza din ce in ce mai mult pe toti. Am atributii familiale, la serviciu si pana-n iulie voi fi implicata intr-o... hai sa-i spunem activitate de perfectionare profesionala, pentru care am de sustinut examene dificile. In toate ma straduiesc sa ma implic cu responsabilitate si, pana in prezent, pot spune ca fac fata mai mult decat multumitor. Deci, ganditi-va ca nu face parte din viata mea stilul "o ea, care se plictiseste cu cel de acasa, e pusa mereu pe oftat si pe joc de glezne si cand apare un mascul prin preajma,incep ocheadele, povestirile in care ea, neajutorata si neinteleasa e nefericita" (cum a scris "si totusi"). Niciodata nu m-am plans de sotul meu si nici nu o voi face deoarece, inafara de mici imperfectiuni (de care suntem capabili cu totii, trebuie sa recunoastem), nu am ce sa-i reprosez. De aceea, acum mai mult decat in alte dati, nu am curajul sa-l privesc in ochi si ma simt foarte, foarte vinovata.
|
Postat pe 14 Mai 2008 17:52
|
|
Acum intelegi Ema?Ingerul care plange este sufletul tau.
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:08
|
emma, deja mi-e teama ca te vei da de gol daca spui ca "acum mai mult decat in alte dati,..."
iarta-ma, dar as vrea sa te intreb ceva fara sa te superi pe mine, nu vreau sa-l acuz de nimic pe sotul tau, dar tu esti absolut convinsa ca el nu a avut nici o relatie extraconjugala ?? sunt totusi 15 ani de casnicie si, la cat stiu despre barbati, maaaaare minune sa nu fi avut !!!! am aproape 50 de ani si nu am intalnit / nu am auzit printre amici pana acum de vreun barbat care sa nu-si fi inselat nevasta mai devreme sau mai tarziu, v-o jur ! nici macar unul, de samanta - cum se zice ! asta ma face sa cred ca barbatii fideli 100% sunt extrem de rari, poate 1 la cateva milioane ... cea mai lunga perioada de fidelitate a unui barbat pe care il stiu a fost de 17 ani, apoi a facut-o chiar si cu sufletul nu numai cu trupul. era sa pic din picioare cand l-am auzit cat de mult i-a luat sa fie aldulterin ... asa ca ... sa ma scuzati, condamnam la cutite infidelitatea femeii cand barbatii sunt (de departe) campioni la asa ceva, doar stiti f bine asta ! in aceste conditii, emma draga, poti sa te simti f. vinovata fata tine insati pt.ca ti-ai incalcat principiile, nu neaparat fata de sotul tau. o seara frumoasa sa aveti.
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:13
|
|
Carina, hai sa facem un exercitiu de imaginatie...daca povestea lor de iubire ar iesi la iveala ce ar spune cei din jur despre el? dar despre ea? si cine crezi ca ar avea mai mult de suferit?
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:31
|
|
cei din jur ar spune ce am zis si noi aici ... adica si bune si rele ! din fericire, vremurile inchistate de demult au cam trecut, acum nu mai e nicicum o rusine sa fii femeie divortata, lumea nu te mai arata cu degetul, slava Domnului ca acest stigmat a cam disparut! "societatea" e atat de preocupata de treburile ei, ritmul vietii cotidiene este atat de solicitant, din ce in ca mai solicitant, incat cu greu ne mai permit timpul si nervii sa ne ocupam si de altii, putin ne mai pasa ca un cuplu a divortat, mai ales daca nu suntem afectati direct de acest divort. eu cred ca mare impact in "public" nu va avea, la o saptamana dupa vestea divortului, lumea va fi uitat de asta... cat priveste celalat aspect ridicat de tine Aryane, parerea mea e ca cel mai mult de suferit ar avea emma si copilul ei, asta in masura in care ea nu ar reusi sa-i explice copilului ca nu este nicicum vina lui, ca mamii si tatii nu se mai iubesc si nu mai pot (vor) sa traiasca impreuna (am inteles ca sotul ar divorta daca ar afla)... in functie de cum i se prezinta situatia, de cati ani are copilul si de structura lui interioara, acesta va intelege mai mult sau mai putin ... oricum lucrurile vor fi dureroase !! daca si sotul emmei va prefera o despartire cu scandal, facand-o vinovata doar pe ea, sigur ca va fi si mai dificil ...
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:42
|
|
Carina, trisezi.Si stii de ce?Pentru ca fidelitatea si infidelitatea sunt inscrise genetic in codul fiintelor noastre, care s-au nascut sa fie poligame.Asa ca oricat am judeca aspectele, pierdem timpul.Niciodata nu ai sa vezi o pisica, mancand salata de rosii cu castraveti, sau dovlecei fierti.Pisicuta ta o sa faca ca un bebelus si o sa dea afara mancarea care nu-i place.Dar ia cumpara-i de pe piata un kilogram de soricei?Fidelitatea este ca un soricel care se invarte pe sub mustatile rasucite ale unei pisicute, in timp ce ea se intreaba:"-Sa devin vegetariana, sau nu.Eu zic sa-l inhat pe individul asta care prea se invarte pe aici ca un nesimtit,si vad eu dupa aceea."
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:46
|
|
ma gandeam ca poate suntem putini cam duri cu emma... sa speram ca asta o poate ajuta insa, noi reusind sa fim ceva mai obiectivi decat ea...
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:47
|
|
vanghelis, nu trisez deloc ! suntem mamifere si, prin urmare, suntem poligami prin definitie - ca sa zic asa, cum bine spui si tu. speciile de mamifere care nu sunt poligame sunt extrem de rare (ca de ex. lupii), numai ca la om femeile sunt mult mai greu poligame decat barbatii, lucru perfect explicabil prin sistemul de excitatie diferit (organic vorbind) pe care il au femeile fata de barbati (si asta tot din codul genetic). de aceea barbatii inseala mult mai usor fiindca ei o fac mai mult cu trupul - chiar complet fara implicare afectiva - pe cand femeile inseala mai intai cu sufletul si apoi cu trupul - daca o mai fac - fiindca femeile sunt mult mai responsabile afectiv si au un cult mult mai mare pt. familie decat barbatii. la masculi primeaza simtul de reproducere, de imperechere pt. transmiterea genelor proprii cator mai multor femele, iar la ele primeaza sumtul matern, simtul familiei. de ex., ca femela sa-l accepte, leul trebuie sa-i omoare puii celei cu care vrea sa se imperecheze, altfel n-are nici o sansa, femela mu-i cedeaza doar ca are el coama valvoi si arata al naibii de bine. asa ca, vezi tu, draga vanghelis, nu trisez deloc ! numai bine.
|
Postat pe 14 Mai 2008 18:59
|
|
in completarea mesajului meu anterior, mai evidentiez inca o data faptul ca, fara sa fi avut un gol major in suflet, in viata familiala, in partea afectiva a existentei ei, eu cred ca emma NU ar fi intrat in acesta relatie extraconjugala. de aceea tot o apar, in casniciile de lunga durata majoritatea femeilor sufera din cauza uzurii sentimentelor de dragoste dintre soti, uneori nu mai ramane nici urma de dragoste p-acolo (chiar daca e o casnicie mentinuta in cote civilizate) si atunci, daca nu-si accepta moartea afectiva, femeia primeste in viata ei un alt barbat care sa ii umple acest gol, aceasta nevoie de dragoste, de intelegere, de implicare sufleteasca. odata gasite acestea, sexul poate fi "premiul", implinirea relatiei respective. e simplu de inteles cum stau lucrurile, nu-i asa ? trebuie doar sa avem mintea si inima deschise si sa fim onesti.
|
Postat pe 14 Mai 2008 19:46
|
|
ai dreptate, vanghelis, nu e onest sa dai iama la fripturica vecinului (sau vecinei !), dar viata nu e corecta 100%, stii si tu f. bine. imi amintesc ca, acum vreo 20 si ceva de ani cand m-am maritat, vedeam relatia cu (ex)sotul meu ca fiind una de daruire totala, de sinceritate absoluta, fara urma de tradare - de orice fel ar fi fost ea, credeam ca suntem o reduta ce nu poate fi distrusa si ca impreuna putem face orice ne dorim, vorbisem ca "acasa" si "impreuna" vor fi oazele noastre de refugiu din mizeria cotidiana, spatiul nostru de fericire neintinata, eu gandeam doar in termeni de "noi" ... ce mai, aveam in cap numai romane de dragoste cu final fericit ! ei, m-a scuturat viata de mi-au iesit toti gargaunii din cap, am divortat dupa 2 ani juma'te fiindca n-am suportat sa traiesc casatorita altfel decat mi-am dorit (tradarea lui a venit mult, mult prea devreme si m-a prins complet neprotejata atat mental cat si afectiv), mi-a fost f. greu sa renunt la casnicie si, chiar daca nu aveam copii, am simtit ca s-a prabusit cerul pe mine. imi amintesc ca trecusera deja 12 (ati citit bine : 12) ani de la divort si, intr-o zi, prietenul meu de atunci mi-a spus cu blandete "tu nu ti-ai revenit dupa divort nici pana acum " ... am intepenit cateva clipe - asa de mult m-a socat ce mi-a zis, nu am negat fiindca mi-am dat seama ca s-ar putea sa aiba dreptate. m-am gandit, apoi, cu toata seriozitatea la ce-mi spusese si asa era, in profunzimea sufletului meu inca nu-mi revenisem dupa divort ! de ce va povestesc toate astea ?? ca sa realizati ce alternative pot exista, ce e mai dureros in astfel de situatii, mai ales cand sunt si copii implicati : sa divortezi sau sa ai - dupa 15 ani de casnicie - o relatie extraconjugala care nu face rau familiei ? fetelor si baietilor, daca nu sunteti in stare sa suportati adulterul (ca despre aceasta forma de tradare vorbim in acest topic), atunci macar nu va casatoriti fiindca, mai devreme sau mai tarziu, asta se va intampla cu siguranta ! asa-i viata, n-ai ce-i face, trebuie luata ca atare si tras din ea tot ce e mai bun si mai frumos, atat cat se poate. o zi buna sa aveti.
|
Postat pe 19 Mai 2008 11:19
|
|
Interesanta confesiune Carina. As vrea sa mai adaug ceva la ce spuneai despre... divort. Cea mai mare problema, si mai ales a femeilor, este ca se trezesc, si cand s-au asteptat mai putin, cu libertatea in fata. Partea proasta este ca pentru o vreme nu stiu ce sa faca cu ea...
|
Postat pe 19 Mai 2008 12:34
|
|
ai dreptate, asa mi s-a intamplat si mie ! dupa ce a plecat din casa (el se mutase la mine) am ramas cu atat de mult timp liber incat nu mai stiam ce sa fac cu el si abia atunci mi-am dat seama cat de mult timp ii alocasem zilnic (ex)sotului. m-am adaptat acestei libertati destul de greu, mai ales ca lui inca ii simteam prezenta peste tot in casa, aveam senzatia c-o sa intorc capul si sa-l vad p-acolo ... mi-au trebuit 3 luni sa-l "scot" din casa, adica au trebuit sa treaca 3 luni ca sa nu-i mai simt prezenta acolo. poate o sa radeti de mine si-o sa ziceti ca sunt nebuna, dar va jur ca, nemaistiind ce altceva sa fac, m-am plimbat pe langa peretii interiori ai locuintei, trecand cu mainile pe ei, ca sa incarc casa cu energia mea, astfel anuland-o pe a lui si sa stiti ca a functionat ! nu imediat, dar din cateva incercari am reusit sa simt ca si energetic imi REapartine locuinta exclusiv. ca tot vorbim de chestii interesante, va marturisesc ca faza cu plimbatul pe langa pereti am mai facut-o si cu alte 2 ocazii, cand m-am mutat succesiv in alte 2 locuinte. la una din ele aveam senzatia pregnanta ca nu ma primeste casa (garsoniera), in plus, la 2-3 saptamani de cand ma mutasem acolo mi s-a intamplat ceva care m-a speriat (de pe suprafata balconului de deasupra s-a desprins mi-a cazut mie in balcon o maaaare bucata de tencuiala, aproape cat balconul mare, destul de groasa - vreo 2-3 cm grosime, daca eram pe balcon si-mi cadea in cap cred ca ma omora, cand am ajuns acasa am gasit tot balconul plin de bucati mari de tencuiala, o parte chiar ramasese compacta - nu se sparsese) si atunci mi-am amintit de faza cu plimbatul pe langa pereti ca sa schimb incarcarea energetica si sa aduc acolo energia mea. supertare, nu-i asa ?? va asigur ca nu e minciuna ce v-am povestit, pt. mine a fost f. firesc sa fac asta, nu m-a invatat nimeni (nici n-ar fi avut cine), asa am simtit si asa am facut ! din fericire a functionat f. bine si as mai face-o daca ar mai fi nevoie candva !
|
Postat pe 19 Mai 2008 13:38
|
|
.. e un fel instinctiv de marcare a teritoriului (hi-hi-hi)... valabil - iata - si la specia umana ! incredibil ?? nu chiar ...
|
Postat pe 19 Mai 2008 14:15
|
|
Credinta este cea care muta muntii din loc. Cand ti-ai... "marcat teritoriul" ai facut-o convinsa ca este bine. Ai facut cumva si Yoga?
|
Postat pe 19 Mai 2008 16:39
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară