Impas...

Am nevoi de ajutor!

O dilema

Marcela Postat pe 23 Mai 2008 06:50
De cateva zile am aflat ca sunt insarcinata,ceea ce m-a bucurat in primul moment; acum sunt intr-un impas si nu stiu ce decizie sa iau cu privire la a tine sarcina sau nu;pe scurt am sa va spun povestea mea:cu taticul Bebeului am o relatie de 2 ani insa nu am facut nici un plan de viitor impreuna,pentru ca el nu stie ce vrea(spune el) si mai are o relatie cu o alta femeie de 4 ani,deci el traieste in dualitate.Il iubesc si de aceea nu am putut renunta la el in decursul acestor 2 ani si,,speram ca el sa ia o decizie in ceea ce ne priveste.Relatia noastra s-a intensificat in ultimul timp,insa e presat de cealalta femeie si nu e in stare sa ia o decizie din pacate... Am un copil din prima casatorie,pe care l-am crescut singura de la 4 ani,peste cateva luni va pleca la studii in strainatate,deci viata mea se va schimba radical.Pur si simplu acum simt ca mi-e mintea blocata si,desi imi doresc acest BB care este in burtica acum,nu cred ca voi fi in stare sa il cresc singura,mai ales ca nu am 20 de ani. De BB am aflat acum 2 zile,pe el l-am anuntat printr-un sms(nu ne-am vazut in acest timp),el m-a sunat ieri si mi-a spus printre altele:"...trebuie sa mergi la medic pana nu e prea tarziu...".Am ramas socata,fiindca de cateva saptamani m-a intrebat de mai multe ori daca sunt imi doresc si daca mai sunt in stare sa cresc un copil. Mi-e greu sa iau o decizie,nu stiu ce sa fac,daca BB va ramane probabil se vor isca furtuni in familie,mai ales daca voi ramane singura,daca BB nu va ramane,deja am un sentiment de culpabilitate,...uff,ce sa fac?
Draga Marcela, imi permit sa-mi dau cu parerea desi nu te cumosc, nu stiu toate amanuntele relatiei tale dar am o varsta apropiata de a ta. Un copil reprezinta o responsabilitate enorma, sunt sigura ca stii asta.Faptul ca ai deja un copil mare, pe care l-ai crescut singura, ar trebui sa te ajute mult in luarea unei decizii.Te-as sfatui sa te pui in locul copilului tau (cel mare) si sa-ti imaginezi ce gandeste el in legatura cu ce ti se intampla.Nu cred ca ideea unui fratior mai mic il entuziasmeaza, chiar daca ar sustine contrariul. De la o anumita varsta copiii nostri au simtul ridicolului mult mai bine dezvoltat decat noi.In legatura cu relatia ta cu tatal BB-ului mi-as permite un sfat: lasa-l inainte sa te lase el.Este clar ca pentu el tu ai fost un fel de amanta, un fel de haina de vreme rea, atata timp cat ai aparut in timp ce avea deja o relatie la care nu a renuntat dupa 2 ani de dualitate. Nu cred ca el este un om pentru care merita sa "risti". In plus, la varsta noastra nu prea mai faci copii decat daca nu ai reusit deloc toata viata si ai un partener care isi doreste si el cu ardoare sa devina tata si se comporta in consecinta.Pentru a lua o decizie corecta e bine sa te analizezi cu atentie, sa te intrebi daca mai ai putere sa schimbi scutece, sa incepi clasa I, sa mergi la sedinte cu parintii, sa treci prin teze, admiteri, examene, toate astea la o varsta la care oamenii isi doresc liniste, relaxare si, de ce nu, o pensie fericita. Sentimentul de culpabilitate il vei avea oricum, chiar daca nasti sau nu copilul.Sper ca nu ti s-a parut deplasat comentariul meu.Cu stima, C.
crmn Postat pe 23 Mai 2008 08:51
Draga C.,multumesc pentru raspuns,nu e deloc deplasat,stiu ce inseamna treaba cu scutecele,sedintele cu parintii,admiteri,etc,chiar lucrez in invatamant ;tocmai asta e dilema in care ma aflu,nu stiu daca mai sunt in stare la 40 de ani sa risc sa cresc singura un BB.

Marcela Postat pe 23 Mai 2008 16:41
draga marcela, e dificil sa iei o decizie. in situatii din astea cel implicat decide in functie de ceea ce simte..noua din afara ne-ar fi usor sa ne dam cu parerea.. este evident ca relatia ta cu domnul respectiv se va incheia. faptul ca nu e responsabil ar trebui sa atirne si mai mult in balanta decit faptul ca il iubesti. Deci pe el eu l-as scoate pur si simplu din ecuatie...esti tu, bebelusul din burtica, copilul tau cel mare si viata ta. Virsta nu are importanta..esti tinara..deci de virsta chiar nu trebue sa vorbim..Vorbim aici despre puterea ta de a creste inca un copil singura..pentru ca ai sa fii singura..fiul tau va pleca la studii, tu ai sa ramai singura sa cresti un bebelus care nici macar nu a fost dorit de taticul lui..aici e durerea si aici e problema. Pot sa inteleg ca iubesti, dar stii cum e..noi femeile trebuie sa ne trezim la un moment dat si sa realizam ca cel pe care il iubim nu merita efortul, increderea si iubirea noastra. Daca crezi ca poti sa explici copilului tau mare situatia, si daca crezi ca peste citiva ani ai sa poti sa explici copilului tau mic situatia, si daca crezi ca bebelusul te va face fericita in lipsa tatalui (ca el sigur va pleca din viata ta..sau poate nu..desi ma indoiesc ca ar fi fericit sa ramana pornind de la faptul ca esti insarcinata), atunci go ahead si fa copilul.. daca nu,draga mea da un sut in fund tipului, mergi la doctor (dupa ce ii dai sutul in fund!!!) refati viata (stiu, nu e usor..dar esti femeie tinara, fara obligati-vezi lipsa unui bebelus), calatoreste sa-ti vezi fiul in strainatate..gaseste omul care sa te iubeasca, sa te divinizeze..care sa traiasca din fericirea de a te vedea linga el. Exista astfel de barbati..si tu cu siguranta meriti unul dintre acei barbati minunati. Eu cred cu tarie ca exista astfel de barbati..sta in puterea noastra sa ne respectam, sa ane spunem ca meritam tot ce este mai bun. iti doesc sa alegi calea cea buna..oricare ar fi ea..dar sa fie buna pentru tine.
dede Postat pe 24 Mai 2008 19:16
Acel barbat nu te merita! In secunda in care afla de BB trebuia sa fie alaturi de tine si sa te sprijine! Eu ti-as recomanda sa pastrezi copilu! Cel mare pleaca! Cui transferi dragostea ta de mama?
Bogdan38 Postat pe 18 Iunie 2008 12:33
Daca iti doresti acel copil, ar fi pacat sa nu il pastrezi... daca doresti copilul, si nu pe tatal lui. In legatura cu acel barbat iti pot da doar un exemplu: un prieten de-al meu a avut o relatie de 5 ani cu o femeie pe care o iubea. Dupa doi ani, atunci cand se spune ca indragostirea dispare, a gasit pe altcineva, cu care a inceput o relatie in paralel. Timp de 3 ani a fost cu acea femeie, pe care o cauta din cand in cand pentru....divertisment. S-a despartit de cea cu care fusese 5 ani si cu care se casatorise intre timp... insa nici cu amanta nu a ramas. L-am intrebat: de ce? Daca ai fost capabil sa iti inseli sotia cu o alta femeie timp de 3 ani, inseamna ca ceva ceva avea amanta de o cautai mereu? A spus ca pe amanta nu ar fi putut niciodata sa o vada ca pe o partenera... ca era doar amanta si atat. Acum tragi tu concluziile... pentru ca, chiar daca el nu e casatorit cu cealalta femeie, tu tot amanta esti. Ganduri bune iti doresc....
Postat pe 19 Iunie 2008 13:32
Frumos gandit! Intrebare: a trecut ceva timp de cand ai aruncat aceasta problema pe tapet - ce s-a intamplat? Ai pastrat copilul sau nu? A fost o problema reala sau o inventie? Existi?
Bogdan38 Postat pe 20 Iunie 2008 10:27
Exist Bogdan, inca nu s-a intamplat nimic,mai am putin timp sa iau decizia majora,sunt mai derutata acum decat eram atunci cand am postat aceasta"problema",BB-ul exista inca,dar nu stiu daca voi avea putere sa merg pana la capat,in cateva zile oricum voi decide ce va fi...
Marcela Postat pe 20 Iunie 2008 15:15
Eu te sfatuiesc sa te gandesti foarte bine ce iti doresti.... daca esti pregatita sa ai grija de un copil, chiar daca vei fi o mama singura? Daca esti dispusa sa iti asumi acest statut... se poate ca tatal copilului sa isi doreasca sa fie cu tine pentru tot restul zilelor... sau poate ca nu... trebuie sa iei in considerare orice posibilitate.... dar problema se reduce la asta: esti pregatita sa cresti singura un copil si sa ii oferi toata dragostea ta? sau il vei simti ca pe o povara? daca il doresti cu adevarat, nu renunta la el.. Nu esti curioasa ce va fi? baiat sau fetita? Ce culoare vor avea ochisorii ei/lui, nu esti curioasa sa ii auzi glasul spunandu-ti mama si iubindu-te mai presus de orice? Pe mine gandurile astea m-ar termina daca as fi nevoita sa avortez.... numai daca as sti ca mi se naste bolnav as putea renunta la o sarcina...altfel, cu siguranta nu.
Postat pe 20 Iunie 2008 16:06
Am decis in 21 iunie ca BB-ul ramane(impreuna cu prietenul meu),el si-a clarificat relatia cu fosta prietena,s-a despartit de ea,pe mine m-a prezentat familiei lui chiar in 21 iunie,ma inteleg foarte bine cu el,cu toti din familie,sunt incantati de relatia noastra,el isi doreste BB-ul,am discutat si am facut planuri de viitor,am facut analizele medicale sa vedem daca e totul in regula,au iesit foarte bune,dar ma nelinistea faptul ca acum aproape 2 saptamani am avut cazut de pe un scaun si m-am lovit foarte rau la sold si coloana,am fost suspecta de fisura,in fine,nu mai continui cu amanunte;DUREROS este fatul ca am mers la un medic sa fac o ecografie si mi-a spus ca sunt insarcinata in 8 saptamani,desi eu calculasem 10 saptamani,am mers la un alt medic,alta ecografie,care mi-a spus ca sarcina e oprita din evolutie de aproape 2 saptamani:(((...............maine vroiam sa ii anuntam pe toti din familie,inclusiv pe fiica mea ca urmeaza sa aiba un fratior:((((;sufletul meu e in doliu acum,cuvintele sunt de prisos,voi mai consulta inca un medic,mai asteptam 2 zile sa vedem daca totusi nu a fost o greseala a acelei doctorite,iar daca verdictul va fi ca BB-ul e mort,nu mai am ce face decat sa sper ca se va mai intampla odata minunea de a ramane insarcinata,fiindca acum STIU si eu,STIE si el ca vrem un BB impreuna.
Marcela Postat pe 4 Iulie 2008 16:38
draga mea, fii fericita ca esti insarcinata, ca esti binecuvantata cu un copil.Sa nu faci prosti caci va veni o zi cand vei regreta.Sa fie sanatos si cel de sus te va ajuta.
Riana_look Postat pe 22 Iulie 2008 00:38
Draga mea, Sunt fericita pentru tine pt ca ai hotarat , inteleg, sa pastrezi copilul. Vei simti intr-o zi ca sensul vietii tale, si rasplata lui dumnezeu pentru hotararea asta , e tocmai acest copil. Le multumesc si celorlalti ca si-au facut timp sa fie alaturi de tine in aceste momente . Va pup pe toti! Deja esti binecuvantata! Deja se stie ca esti un om fericit.
Riana_look Postat pe 25 August 2008 17:34
Buna ziua. Imi permit sa-ti dau si eu un sfat, se pare ca l-ai mai primit si de la altii..........lasa-l tu, inainte sa te lase el pe tine..... Parerea mea este ca nu vrea sa se implice, ii place numai ,,cireasa,, nu si tortul........sper sa-ti fi oferit un sfat bun......si sper ca intre timp lucrurile sau rezolvat si/sau asezat. Sper ca spre binele tau evident.... Fiind Psiholog de profesie, sper ca sfatul meu sa conteze mai mult dar in primul rand sa te ajute mai mult.......
Postat pe 7 Septembrie 2008 13:42
Inteleg ca te-ai hotarat sa pastrezi copilul si asta este un pas important. Dar asta nu inseamna sa fiti neparat impreuna......... Parerea mea personala, nu de psiholog ci de om si de femeie, este aceea ca acela care nu te apreciaza nici nu te merita.
Postat pe 7 Septembrie 2008 13:45
Buna ziua Daniela, Multumesc pentru sfatul ce mi l-ai dat,din pacate BB-ul nu mai este,am pierdut sarcina fara sa vreau,viata merge inainte ma gandesc,relatia cu el a intrat pe un fagas normal,a renuntat de cateva luni la relatia ce o avea,ne-am mutat impreuna de atunci,vreau sa vad si eu cum merge relatia in continuare si vom lua o decizie,...m-a cerut in castorie luna trecuta.Mi-ar place daca mi-ai mai da cateva sfaturi in legatura cu relatia noastra,multumesc,Marcela.
Marcela Postat pe 8 Septembrie 2008 12:30
Daniela40, Daca esti psiholog de meserie,as vrea ca intr-o zi, cand vei avea timp, sa-mi acorzi si mie cateva sfaturi sa zicem, profesioniste. Eu nu am decat scoala vietii in domeniul psihologiei si am si eu cateva probleme care ma macina si as vrea sa mi le clarific intr-un fel sau altul... Nu as vrea sa le fac publice si de aceea mi-as dori sa ma contactezi pe mail:[email protected]
Riana_look Postat pe 10 Septembrie 2008 07:14
chiar nu stii ce sa faci?....iti mai trebuiesc raspunsurii?
elissa Postat pe 30 Ianuarie 2009 14:25
Daniela,ne-am casatorit in septembrie,am avut nunta,a fost frumos,speram sa avem un Bebe,ne dorim asta,imi pare tare rau ca Bebeul de atunci nu mai e,dar sper sa reusim pana la urma.
Marcela Postat pe 30 Ianuarie 2009 21:53
draga mea, te sfatuiesc sa nu faci avort sub nici o forma, e mare pacat, mai putine pacate ai daca omori un om, decat daca faci un avort. Dumnezeu v-a avea grije de acel suflet nevinovat. daca baiatul pleaca in strainatate...s-ar putea sa nu mai vina-napoi , o sa ramai singura si bebelusul o sa fie ca o mangaiere pentru tine.iubitul tau sigur se v-a schimba, si v-a fi alaturi de tine, cand vei avea bebele...dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze la minte..asi vrea sa stiu mai multe despre tine ...te pup, gandeste-te sa nu regreti toata viata, ca ai facut o crima..
anisoara Postat pe 16 Februarie 2009 12:13
helllllllooooooo,mai uitati-va si la postarile de mai sus,BB nu mai este(sarcina s-a oprit in evolutie)Marcela s-a casatorit cu acel..."domn"(si cred ca n-ar fi trebuit s-o faca)daca nu a existat (din partea lui)respect nici macar la inceput,ce mai asteapta acum de la el?sa-i vina mintea la cap?in nici un caz!ba dimpotriva,banuiesc ca sunt cam de aceeasi varsta(40 ani)varsta la care se instaleaza asa numita criza de varsta mijlocie,care apare cel mai des la barbati,si o va lua din nou pe "aratura".daca Marcelei ii convine acum ca se afla in postura de nevasta,si nu de amanta,asa cum nu demult era,atunci...no problem.doar ca va vedea cum s-a simtit cealalta .
robby Postat pe 28 Octombrie 2009 16:33
povestea n-are prolonjeu?
liaiedera Postat pe 11 Aprilie 2010 23:48

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Buna	10	De la: garbo_398494 4 Mai 2014 20:41
Mila	67	De la: Mirica_Raluca_Elena 20 Martie 2012 12:03
vreau un loc de munca in strainatate	1	De la: garbo047656 30 Octombrie 2010 09:30

cum faceti fata stressului la serviciu..	194	De la: tutankhamon 5 Februarie 2010 23:13
Iubire in exil de Donna V	30	De la: vivacedonna 21 Decembrie 2011 15:17