Nu mai am chef de nimic

DE CE?

Ajutati-ma sa iau o hotarare buna pt viata mea !!!!

daniela6august Postat pe 3 Iunie 2009 14:54
da ce pot sa va spun si eu sunt la fel NU AM CHEF DE NIMIC.nu stiu ce sa mai fac.am in jurul meu numai oameni ma refer din familia lui care nu ma accepta cu toate ca am facut tot ce se putea face mai bun in jurul meu sunt foarte diferiti fata de unde sunt eu am schimbat mediul .cu toate ca cu sotul sunt ok .de multe ori imi spune sotul sa nu ii bag in seama dar nu pot sa accept poate educatia pe care am primit o ?cine poate sa ma sfatuiasca cum sa trec peste acest e stari
Parintii mei sunt despartiti de aproape 15 ani , dar traiesc in aceeasi casa, tata avand o amanta( telenovela , as putea spune).Nici nu poti sa-ti imaginezi certuriile la care am asistat.S-a creeat o aversiune fata de casnicie, motiv pt care nu m-am casatorit cu nimeni, nici cu tatal copilului meu. Acum, sunt singura,de fapt , cu copilul meu.Aveam o casa in Italia, mica dar a noastra si ne descurcam destul de bine.Ne mai certam uneori , dar m-am gandit ca el este fam mea, asa ca am mai trecut cu vederea.Pana a intervenit MAMI LUI, din ce in ce ma invaziv si insistent, cu diverse.Prietenul meu a fost influentat (acum regreta), ceea ce a dus la separarea mea. Te intreb si pe tine cum l-am intrebat pe el atunci:CINE ESTE FAMILIA TA SI CU CINE VEI PETRECE TOT RESTUL VIETII, DE ACUM INCOLO?vorbim
mona77 Postat pe 3 Iunie 2009 17:45
mai fetelor...eu am impresia ca voi incercati prea mult sa faceti pe plac altora, si mai putin sa faceti pe placul vostru

wife_de_zmeu Postat pe 3 Iunie 2009 18:28
Cand nu mai ai chef de nimic, e ceva in neregula in organism: o lipsa de multiminerale si vitamine -in special C, scade serotonina...iti vine sa mori, daca pot spune asa. Cel mai bine e sa mergi cu cineva apropiat la o plimbare, la psiholog sau pur si simplu la farmacie sa suplimentezi ce nu ai. Lipsa iubirii da o apatie sora cu moartea.RIDICA-TE, te rog! Pupici.
cercelmarilena Postat pe 4 Iunie 2009 15:29
Aceasta stare...e foarte dureroasa! Este o durere a sufletului ! si poate fi foarte adanca. O cunosc foarte bine. E o rana urata ascuna undeva acolo adanc. Cand te innabusa de tot...nu mai stii ce sa faci ! Si eu simt la fel. Ca nu mai are rost nimic. Ca respir si merg, dar in rest...sunt un fel de zombi.
SelenaM Postat pe 16 Iunie 2009 15:15
bre fetele, sunteti depresive rau mami..zau..
gabitzza Postat pe 16 Iunie 2009 15:22
Xanaxul cred ca ajuta...
Romeo_Ex Postat pe 16 Iunie 2009 15:52
Eu n-am bani pe masura chefului. Am un chef nebun de un concediu de vreo doua luni pe Costa del Sol
tulipe Postat pe 16 Iunie 2009 16:00
De la: cercelmarilena, la data 2009-06-04 15:29:26Cand nu mai ai chef de nimic, e ceva in neregula in organism: o lipsa de multiminerale si vitamine -in special C, scade serotonina...iti vine sa mori, daca pot spune asa. Cel mai bine e sa mergi cu cineva apropiat la o plimbare, la psiholog sau pur si simplu la farmacie sa suplimentezi ce nu ai. Lipsa iubirii da o apatie sora cu moartea.RIDICA-TE, te rog! Pupici. Ca sa faci toate astea nu trebuie sa ai chef?
strumfitoaia Postat pe 17 Iunie 2009 09:22
buna. parca ai vorbit pe limba mea!!! sunt la fel ca si tine,incep sa imi fac probleme pt locul de munca pt ca nu ma pot concentra.probleme cu alcoolul am si eu,ma izolez,stau la calc si uit sirul berilor sau a paharelor de vin pe care le beau.realizez ca sunt destul de turmentata doar cand ma ridic de pe scaun ca sa merg in pat. sunt convinsa ca ai un motiv pt care esti asa...motiv pe care poate l-ai uitat(ca si mine) dar inca continui sa traiesti asa. in zilele mele bune,ies la cumparaturi...cheltui in nestire bani pe haine care...ajungand acasa,realizez ca nu am unde sa le port pt ca nu ies nicaieri iar la servici am tinuta obligatorie...stiu cum e si nu esti singura care trece prin asta dar ce solutii avem cand nimic nu ne incanta? prietenele mele mi-au facut abonament la sala crezand ca asa voi iesi din casa si iata ca le-am dezamagit,am fost de 2 ori si tot izolata sunt...si tot bere beau...si tot turmentata ma duc la culcare...si totusi? nu putem face nimic?????
mihaela30 Postat pe 20 Iunie 2009 23:19
dragele mele...ma alatur Crinei si regret ca citesc unele mesaje rautacioase. v-ati gandit vrodata ca o fiinta poate ajunge la delasare? poate fii un sir intreg de dezamagiri...indiferent de ce natura sunt ele.. la un moment dat ajungi sa nu mai poti lupta cu baricadele si sa nu mai ai incredere ca va fii un nou inceput. nu v-ati dat seama ca ea sufera din dragoste sau singuratate? avand un partener nu esti singura asa ca nu se pune problema unei izolari sau a unui consum excesiv de alcool.e greu,nu? e greu sa realizati ca ea se simte singura...si ca visele ei se alimenteaza cu alcool si ca doar sub infuenta lui poate devenii persana pe care subconstientul ei si-o doreste...mda..e greu...pentru cele care nu sunteti in situatia asta...bravo voua!!!...dar lasa-ti rautaile la o parte pt ca nici nu stiti cat de usor e sa ajungeti ca ea...ca mine...chair daca in momentele de luciditate realizati ca e o mare gresala,din pacate motivele va ajung din urma...oricare ar fii ele.
mihaela30 Postat pe 20 Iunie 2009 23:59
miha poti cum sa nu... numa' ca pana nu gasesti tu in tine puterea de-a lupta,orice observatie din afara te va face sa-ti mai cumperi o sticla. alcoolici asta fac,cauta pretexte pt a se face muci. "sunt prea suparata." "oooo,sunt prea fericita" avem o fata p-acilea kyra,cred ca ar putea sa va ajute mai mult decat mine. miha, ia zii tu..de cand ai inceput sa bei?poate descoperim si de ce... si berea umfla fetelor,urateste..macar pana va vindecati,incercati sa va faceti plinul cu altceva.
iasomia Postat pe 21 Iunie 2009 07:48
Crina, in primul rand nu te invinovati. Cu totii ne legam de ceva cand nu avem nimic. "Renunta la alcool" o sa-ti zic de o mie de ori chiar daca astfel de indemnuri nu ajuta prea mult. Dar nu te invinovati pentru efectele depresiei tale, caci alcoolul este doar un efect. Si eu sunt la fel, stiu si cauza si chiar stiu cum se rezolva dar....nu am chef. Si eu am fost aproape de a recurge la alcool. Dar nu am baut de felul meu si cand am facut-o intr-o seara, combinat cu o problema medicala, am picat din picioare de vreo trei ori si cand m-am trezit toata lumea era in jurul meu(vreo 15 persoane) insistand sa mergem la spital. Nu aveam nimic, nici macar nu ma imbatasem, dar imi venise rau si m-a speriat perspectiva. De atunci nici nu am mai mers prin pub-uri. Chestia e ca oricat ti-ar spune cineva cat de frumoasa e viata nu te ajuta. Pe mine de exemplu ar trebui sa ma ajute faptul ca sunt genul de persoana care canta cand gateste, cand face curat, cand e fericita, eram...dar acum .....NU AM CHEF....Singurul lucru pe care ti-l pot spune e ca desi durerea nu trece, ea se estompeaza. Incearca sa supravietuiesti, e cel mai important. Doar....nu face prostii, nu ajunge dependenta de nimic, cel putin pana cand te vei simti mai bine fa doar asta, deocamdata doar timpul poate ajuta. As vrea sa iti zic sa faci lucruri vesele, dar acum in perioada asta si cand vei face lucruri vesele tot un gust amar iti vor lasa. Asa ca, pentru un timp doar incearca sa supravietuiesti tinandu-te departe de ceea ce TU crezi ca te poate face o persoana mai putin buna. Apoi, cand te vei trezi si te vei simti mai bine....incearca orice. Incet, incet va fi mai bine. Cel putin asta spun oamenii intelepti. Daca ti-as spune ce am patit eu te-ai ingrozi, dar nu are sens ca noi toti patim diverse. Sensul acestor lucruri? Cred ca doar prin durere intelegem ce bine e cand nu doare! Mult succes. Ajuta sa vorbesti, desi raspunsurile tot la tine sunt!
Sascha Postat pe 21 Iunie 2009 14:00
mai, da ce s-a intamplat azi? multa lume noua pe garbo
si_totusi Postat pe 21 Iunie 2009 14:01
shi unii e chiar zece! tanti totushica, ma lashi sa mai raman nitzelus?
pik_nik Postat pe 21 Iunie 2009 14:15
va dati seama?am 19 ani si de un an de zile imi doresc sa nu mai fiu pe fata pamantului.vreau sa fiu singura sa nu mai stiu de nimeni chiar daca in jurul meu stiu ca sunt oameni care incearca sa ma faca fericita dar in van.m am despartit de prietenul meu pe motiv ca nu ma intelegea am avut impreuna doi ani....si acum ies cu cineva care pare sa mi inteleaga starile depresive dar cred ca mai mult de simpatie nu simt pt el...vroiam la fac dar din motive financiare m am angajat....locul meu de munca e f stresant nu mai suport dar e nevoie de bani...acasa e si mai groaznic ai mei mereu se cearta....astea ar fi cateva motive.nici sa plang nu mai pot si ceea ce este mai grav mi am pierdut credinta nu mai amchef sa traiesc nu gasesc bucurie in nimic si de multe ori vreau s afac o prostie dar nu am curaj si sunt o pers dest de inteligenta ca sa stiu ca nu merita.asa ca inteleg ce inseamna sa nu ai chef....
l_erika Postat pe 21 Iunie 2009 14:19
ca-n penes curcanul. ramai nene. ca doar e loc pentru toata lumea numai sa nu ma ghiontesti ca ma invinetesc repede de usor
si_totusi Postat pe 21 Iunie 2009 14:23
mai fata, ia fa tu o prostie si pune-ti ordine in viata! indeparteaza-i pe cei nemerituosi, pastreaza in jurul tau doar persoanele care-ti confera o minima senzatie de confort, destindere, fa-ti ordine si in relatiile cu parintii, daca tot lucrezi si ai venitul tau, apoi fa-ti o lista a prioritatilor. porneste de la cum te simti, ce ai, ce-ti doresti si cum vrei sa te vezi peste cativa ani. viata nu te iarta, fuge, asa ca nu mai pierde timpul cu lamentari. distreaza-te cat cuprinde, dar cu cap. ca daca nu-ti porti tu de grija, nimeni nu te numeste printzesa mostenitoare.
pik_nik Postat pe 21 Iunie 2009 14:25
O sa-ti revina pofta de viata, ai sa vezi. Chestia e, ca si tu singura te pui la pamant, singura iti faci rau. Fa un exercitiu, incearca sa vezi dincolo de orele de munca, dincolo de ceea ce se intampla intre parintii tai. Ce te face pe tine fericita? Nu cred ca nimic.
persidadamian Postat pe 21 Iunie 2009 14:26
Erika,am avut si eu cindva 19 ani... am trait ceva stari asemanatoare si un prieten mai intelept m- sfatuit sa vizitez un spital,l sectia de boili in faza terminala...Gindeam:o prostie,ce sa fac acolo...si nu m-am dus...de buna voie,atunci.Am fost mai tirziu,constrins...Spun doar ca am inteles acolo si atunci ce dar mare este viata si,mai ales sanatatea...Poti skimba totul in viata si in jurul tau,important e sa vrei,metodele vin dupa...CURAJ.
valentino Postat pe 21 Iunie 2009 14:33
asa mami.. ajutati fetele....sunt tare multumita cand vad ca va pasa,bravo...
iasomia Postat pe 21 Iunie 2009 14:35
Sa nu rizi tare Iasomico,am si eu copii si ,sincer inteleg aceste perioade...s-apoi,sintem si noi oameni cu inima de parinte,kiar daca,pe ici pe colo,mai dam si cite alte sfaturi...
valentino Postat pe 21 Iunie 2009 14:39

persidadamian Postat pe 21 Iunie 2009 14:42
De la: l_erika, la data 2009-06-21 14:19:05va dati seama?am 19 ani si de un an de zile imi doresc sa nu mai fiu pe fata pamantului.vreau sa fiu singura sa nu mai stiu de nimeni chiar daca in jurul meu stiu ca sunt oameni care incearca sa ma faca fericita dar in van.m am despartit de prietenul meu pe motiv ca nu ma intelegea am avut impreuna doi ani....si acum ies cu cineva care pare sa mi inteleaga starile depresive dar cred ca mai mult de simpatie nu simt pt el...vroiam la fac dar din motive financiare m am angajat....locul meu de munca e f stresant nu mai suport dar e nevoie de bani...acasa e si mai groaznic ai mei mereu se cearta....astea ar fi cateva motive.nici sa plang nu mai pot si ceea ce este mai grav mi am pierdut credinta nu mai amchef sa traiesc nu gasesc bucurie in nimic si de multe ori vreau s afac o prostie dar nu am curaj si sunt o pers dest de inteligenta ca sa stiu ca nu merita.asa ca inteleg ce inseamna sa nu ai chef.... Subscriu la ceea ce zice pik nik. Ordine in viata, oameni care merita, lucruri vesele. Concentreaza-te pe ceea ce te face fericita, pe lucruri mici. Iar daca tu cauti pe cineva care sa iti inteleaga depresile...poate merge pt un timp dar va durea al dracului cand vei descoperi ca nu asa merg lucrurile. Asa ca intai lucreaza cu tine.
Sascha Postat pe 21 Iunie 2009 15:34
hei, salutare tuturor.Am revenit, si cu un alt alt tonus, ceea ce inseamna ca aceste stari pot fii depasite.M-am jelit voua, m-ati ascultat, m-am axat pe munca si copilul meu si am inceput sa ma ridic. MULTUMESC.Ideea e ca se poate, mai Erikutza, nu ai decat 19 ani, toti probabail am trcut prin ce treci tu(mai mult sau mai putin) si am supravietuit.Viata e prea pretioasa si mai ai multe SA-TI OFERI.Prietenul tau ,daca tine la tine va avea rabdare sa iti dezv sentimente pt el, in timp.Un barbat exista la tot pasul, dar, dar un prieten adevarat e foarte greu de gasit.asa ca ........foloseste tot ce poti: o raza de soare, un cantec in baie sub dus, niste brate binevoitoare, un zambet de copil pe care il vezi pe strada.Sunt semne ca viata e frumoasa. Daca nu, cum spunea cineva , du-te la un orfelinat de copii, cu handicap pshio-motor si vb dupa aceea. Eu obisnuiesc sa iau dulciuri, hainute,din putinul care il am,si sa merg cu fiul meu, din cand in cand.Acolo ma apuca plansul, dar imi dau seama ce mult am si nu stiu sa-l apreciez
mona77 Postat pe 21 Iunie 2009 15:43
mai dureros e ca parintii mei carora as vrea sa le pese mai mult de cele ce se intampla in fam le pasa de ei doi ca nu se pot intelege,dar nici nu divorteaza.si nu stiu ce sa fac cred ca sunt super stresata chiar bolnava de stres fiindca ma enervez usor tremur si ma iau caldurile.in plus am si slabit si iau calmante nu prea des doar cand simt nevoia.spuneti mi cum sa ma pot bucura de tinerete cand zi si noapte ma chinuie gandul ca am putea ajunge in strada si alor mei nu le pasa decat de ei???
l_erika Postat pe 21 Iunie 2009 16:04
Erika,poti da mai multe detalii,te rog.Tu citi ani ai?
valentino Postat pe 21 Iunie 2009 16:10
detalii? despre care din probleme? am 19 dar cred ca am mai zis asta
l_erika Postat pe 21 Iunie 2009 16:12
Ai dreptate,nu am citit tot.Deci,cit privesc parintii tai Erika,problemele dintre ei sint mai mari decit puterile tale,fie de a le rezolva,fie de a le suporta...poti,si trebuie,sa inveti mult din greselile lor,sa stii cum sa nu ajungi in astfel de situatie.De restul,ar trebui sa lucrezi la viitorul tau.Inconjoara-te de prieteni pozitivi,care te-ar putea ajuta sa cresti in cunostinte si virtuti.Investeste cit mai mult in formarea ta profesionala,in a fi cit mai competitiva si mai complexa ca si aptitudini profesionale.De rest,nu uita ca ai totusi 19 ani...
valentino Postat pe 21 Iunie 2009 16:24
incerc sa nu uit ce varsta am.ai dreptate in ceea ce priveste realizarea pe plan profesional,dar oare nu as fi prea egoista sa ma gandesc la asta cat timp pot ajunge pe strazi?cred ca sunt mult prea afectata.cat despre prieteni o sg prietena am care pleaca in america,apoi i cine mai pot avea eu incredere din mom ce pers cu care am avut o rel de 2 ani si care stia toate probl mele nu a stiut sa ma inteleaga si tot sg m am simtit?
l_erika Postat pe 21 Iunie 2009 16:30

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cum faceti fata stressului la serviciu..	194	De la: tutankhamon 5 Februarie 2010 23:13
buna	1	De la: garbo016357 25 Iunie 2009 20:47
Esalonarea datoriilor catre casa de asig de sanatate	1	De la: garbo107495 15 Iulie 2011 02:01

e greu sa fii femeie	1	De la: rudi 27 Noiembrie 2008 01:14
oare unde...?	30	De la: micabis 14 Iunie 2009 19:33