Draga mea Maia,
Ceea ce traiesti tu acum e o drama. Drama prin ceea ce ti se intampla dar mai mare drama prin faptul ca esti nehotarata, ca esti legata material de acest barbat si asa cum simt eu acum esti inca foarte legata sufleteste. Esti victima perfecta, draga mea, acea victima care atrage agresorul.
Am trecut si eu prin ceea ce treci tu. M-am chinuit in fel si chip la gandul ca divortul este un stigmat pentru care societatea nu te iarta. Gandeste-te, te rog mult, la fetita ta. Pe cine iubesti mai mult? Pe tatal ei, pe tine sau pe ea? Daca raspunsul este cel pe care eu l-am simtit din ceea ce ai scris, atunci ocroteste-ti puiul. Nu-i mai chinui sufletelul si ocroteste-i copilaria firava de o drama atat de greu de dus pentru ea. Ceea ce va urma nu va fi usor, ti-o spun din experienta. "Moralii" din jurul tau isi vor da cu parerea, vor comenta, vor "cotcodaci". Dar cine poate astupa oare gura lumii? Doar pamantul.
Ia o hotarare asadar pentru puiul tau si de ce nu, pentru tine. Esti foarte tanara, poti iubi din nou si poti avea sansa sa fii iubita cu adevarat. Curaj si mult noroc!
|
ralubuzan
Postat pe 30 Octombrie 2008 20:38
|
De la: ica2, la data 2008-10-29 15:32:41Buna fetelor !
Si eu ma lupt cu violenta verbala in familie ,chiar am ramas uimita de faptul ca mai sunt si alte persoane care trec prin aceeasi situatie asemnatoare ca a mea .Dupa parerea mea astfel de persoane nu se pot schimba ,sunt instabile emotional si psihic .Asa ca din pacate nu se intrevad sanse de salvare a situatiei !Ar trebui sa stim parerea unui medic pishiatru ,poate exista vreo medicatie ,si totusi ...cu tratament de calmare cred ca se va indrepta situatia temporar ,iar dupa aceea ?
In tot cazul ,eu ...sincer am ajuns la capatul puterilor ,imi pregatesc separarea ,vreau sa il parasesc ,pentru ca trei ani de zile imi sunt deajuns !Desi nu as dori asta ...dar imi dau seama ca nu se poate schimba ...si mai mult de atat m-a imbolnavit,tresar de fiecare data cand intra in camera ,am stari depresive si cand se apropie de mine simt repulsie .
Nu imi dau seama daca il mai iubesc ,stiu doar ca ceva din interiorul meu respinge prezenta lui ,sau faptul cand ma atinge ,sau doreste sex forteze nota insistand fara tandrete ....
Parca as fi o marioneta , daca el vrea ...nu mai conteaza ce simt eu ...dorinta lui sa se implineasca !
Nu inteleg ,stiu ca "chestia asta " dorinta de sex trebuie sa vina din partea amandoura ...
Suint foarte descurajata ..
Asta este ,trist dar adevarat !
|
MaiaLuana
Postat pe 3 Noiembrie 2008 10:33
|
Sincer mie mi se pare ca noi - femeile - ne plangem mult prea mult si nu facem nimic cand intalnim o problema.
Am stat si am citit catva comentarii si mi se pare atat de ciudat ca nimeni nu a pomenit de metoda "discutie".Eu sunt convinsa ca 90% din problemele dintre cupluri sunt datorate lipsei de comunicare si interpretari gresite si in gerenal din faptul ca in viata asta totul e asa de ambiguu.Faptul ca vorbiti cu niste necunoscuti si cereti sfaturi date in urma a 5 randuri de cuvinte venite din partea unei singure persoane care oricum se considera deja victima - fiindca nimeni nu cere ajutorul la problemele lui (Nu cred ca am auzit vreodata pe careva care sa vina sincer si sa zica: Fetelor! EEEUUUU am o problema - am un defect nasol si vreau sa incerc sa ma indrept).
Mi se pare ciudat ca in toate povestile astea nu exista un motiv...nimeni nu expune un motiv pentru care crede ca barbatul ei face cum face.TOTUL are un motiv.Ati incercat sa gasiti acest motiv?Cum adica nu poti sa vorbesti cu familia ca ii impovarezi?Astea sunt probleme ale familiei tale.Daca nu vorbesti cu ei nu sti despre ce vorbesti - pentru ca e doar punctul tau de vedere (care nu poate sa fie obiectiv)si trebuie sa afli cum vad si ceilalti lucrurile.
S-ar putea sa descoperi ca nici tu nu esti perfecta - poate si tu ar trebui sa schimbi cate ceva ca sa mearga relatia mai bine.
Imi cer scuze daca am parut mai acra dar sincer sfatul meu este sa incerci sa stabilesti o conexiune cu el - ca in momentul de fata clar nu mai exista.Nu stiu daca a existat vreodata si s-a pierdut cu timpul... dar daca nu a existat niciodata nu stiu cum ati ajuns impreuna si aveti si un copil.Daca a existat vreodata atunci merita sa incerci sa regasiti ce ati pierdut...daca nu e prea tarziu.Asta numai de la el poti sa o afli.Incearca sa vorbesti cu el.Nu-ti fie frica de adevar si nu te mai lua dupa parerile necunoscutilor.Lucrurile astea n-ai cum sa le rezolvi singura din sfaturi.Tu esti unica si el e unic.Numai voi 2 stiti daca merita sau nu.
"Adevarata intelepciune inseamna sa-ti recunosti propria ignoranta"
(Socrate)
"Cunoaste-te pe tine insuti...si vei cunoaste Universul"
(Socrate)
"O casatorie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi." (Andre Maurois)
|
|
|
Postat pe 7 Noiembrie 2008 15:05
|
Era un cantec.."Nu sunt perfecta, nu vreau, nici nu pot..." -Elena Carstea cred. Nici vorba sa ma cred perfecta-pot sa scriu un caiet intreg poate cu defectele mele:). Bineinteles ca am incercat sa gasesc "un motiv", mai bine zis, sa gasesc cauza si mi-e foarte clara doar ca e prea mult de discutat si de intrat in detalii.In mare pot sa iti spun ca principala cauza a "certurilor" noastre o constituie familia lui, in principal parintii care pur si simplu nu m-au vrut inainte sa ma cunoasca deoarece nu eram fata cu "vila, casa, masini, docila, gata sa execute orice spun ei fara sa aiba o parere". Pentru ei nu conteaza ca am umblat disperata prin spitale cand fiul lor a fost bolnav, la pat,ca m-am descurcat f bine cu doctorii, cu medicamentele -chiar si in strainatate, ca am grija de el, ca arat bine, ca sunt harnica,ca sunt o mama responsabila, ca din punct de vedere profesional sunt f apreciata. Daca chiar o sa doresti o sa imi fac timp intr-o zi si am sa incerc sa iti detailez ca sa nu mai vorbesc de faptul ca intotdeauna am considerat comunicarea ca fiind primordiala si esentiala in orice relatie. Problema nu o constituie defectele lui sau ale mele pt ca e normal sa faci si compromisuri intr-o relatie pt ca nimeni nu e perfect.Problema este modul lui de a reactiona -si anume agresivitatea verbala si fizica. Eu de asta m-am plans, nu de altceva.
Si inca ceva, nu ma consider o victima-pentru simplul fapt ca, intr-un moment de descumpana( si toti avem momente din astea-ceea ce nu ne face sa dobandim automat statutul de victima) am postat pe forum mesajul. Si chiar daca iti vine greu sa crezi, toate raspunsurile primite m-au ajutat, chiar daca nu cunosc personal pe nimeni, mai ales ca sunt si alte femei care au trecut poate printr-o situatie similara si ca atare pot sa te inteleaga mult mai bine.
Nu am apelat prea mult la parinti pt ca au si ei problemele lor. Din pacate, amandoi au fost reci dpdv emotional cu mine si ca atare e normal sa se fi creat anumite lacune si sa nu pot discuta cu ei chestiunile intime.Plus ca au si probleme de sanatate si nu numai.Inca un motiv pt care nu am vrut sa discut cu ei sau altii mai apropiati este faptul ca nu sunt genul de femeie "plangacioasa"-prefer sa imi rezolv singura de obicei problemele sau in cazul acesta am considerat ca mi-ar fi de ajutor si niste pareri "din afara".Plus ca stiu ca sunt si alte femei care nu prea discuta subiectul asta cu cunoscutii asa ca, de ce sa nu incercam sa profitam de Internet si never know, poate un sambure de incurajare, imbarbatare poate veni si de pe un forum din acesta.
Eu ma simt mult mai bine si mai sigura pe mine de cand am primit raspunsuri. NU stiu cum va fi "finalul" cu "happy-end' sau nu, dar acum stiu ca indiferent cum va fi voi lupta pt fetita mea, si ma voi bucura de multele lucruri/persoane/frumoase din viata asta.Nu e mereu roz viata dar nici gri sau neagra-mereu sunt si alte nuante-albastru, violet, verde...:0 trebuie doar sa le putem "vedea" sau daca nu, cineva din afara sa ne ajute sa le "vedem".
Va multumesc inca o data pt. toate mesajele.
O zi frumoasa de toamana sa aveti!
|
MaiaLuana
Postat pe 11 Noiembrie 2008 09:34
|
Am fost plecata o perioada cu serviciul asa ca incerc sa va raspund acum.
Ica, din cate inteleg nici situatia ta nu e prea roz, din pacate la tine exista inca un element defel placut-si anume -o "usoara"-daca pot sa o numesc asa, agresiune sexuala. Din punctul asta de vedere eu nu am ce sa ii reprosez sotului- a fost mereu atent si tandru.In schimb au fost probleme de genul tau la parintii mei-si din pacate cam stiu ce inseamna asta..:(...si asta e unul din motivele pt care nu prea discut intimitati cu ai mei...apropo de un alt mesaj...viata asta, da, e tare nedreapta uneori dar trebuie sa luptam dupa ce ne-am lins oarecum ranile. tot ce pot sa iti spun este ca, din cate stiu eu treptat, sunt sanse sa se ajunga in cazul tau la violul domestic-un subiect aproape tabu din pacate la noi ..iar o alta consecinta ar putea fi infidelitatea din partea lui, poate si din partea ta. Nu sunt in masura sa dau sfaturi...ce ironie...tocmai eu, dar daca si sexual lucrurile nu stau cum trebuie atunci...nu stiu ce sa mai zic...mie, personal, cea mai mare umilinta si degradare fizico-psiho-emotionala mi se pare agresiunea sexuala.Fiecare are limitele lui/ei- eu stiu sigur 100% ca nu as putea face absolut nici o concesie in privinta asta. Decizia bineinteles ca iti apartine tie si numai tie, dar e bine sa te gandesti la posibilele consecinte pe termen lung...Din cate am inteles, voi nu aveti copii ceea ce este foarte bine in situatia actuala. Iti va fi mai usor sa treci peste.
D-zeu sa te ajute!
|
MaiaLuana
Postat pe 11 Noiembrie 2008 15:23
|
Imi permit sa imi dau cu parerea cu toate ca nu am copii inca. insa am trait intr.o familie in care cam o data pe luna exista un soi de violenta fizica si verbala din partea tatului la adresa mamei niciodata la adresa mea. insa in urma acestor chestii care s.au repetat ani de zile ..tin sa iti spun ca eu in mom de fata nu am amintiri pana la varsta de 14 ani. de ce simplu...fiindca nu am putut contine toate acele intamplari in memoria constienta. nu este tocmai placut copil sa fii si sa nu pricepi de ce mama si tata se cearta sau de ce tata dispare cu zilele de acasa si mama iti spune ca e in deleagtie sau te mai foloseste si pe tine copil pe post de paravan in acele delegatii care trebuiau sa fie de maxim 2 zile si ele se prelungeau la 3 zile. e drept ca am avut tot ceea ce mi.am dorit si eu si ceilalti. insa nu a fost suficient sa am material tot daca eu sufeream la nivel interior si nu puteam verbaliza aceasta suferinta. acum adult fiind..aparent sunt o persoana sociabila..dar dincolo de aparenta sunt foarte inchisa...aparent par foarte volubila...insa nu sunt deloc asa..ajung sa ma deschid foarte greu si sa am incredere in oameni plus ca mi.am format o personalitate destul de complexa si nu permit nimanui sa ridice tonul la mine sau sa nu mai zic de alte lucruri. ti.am prezentat o parte a unui posibil scenariu.
adeseori se merge pe ideea..cum ca copii cresc si pleaca. dar pana la copii te intreb eu pe tine daca chiar simti tu in interiorul tau ca merita sa sacrifici anii langa un el care nu te mai face sa te simti bine. degeaba imi spune cineva ca ma iubeste daca faptele lui imi arata altceva. mai bine stau singura si neiubita decat cu unul langa care nu pot scoate o vorba. am intrebat.o de curand pe mama de ce a stat langa tata 30 de ani..acum ca tata nu mai e de 5 ani si cei 2 copii ai ei sunt mari si plecati fiecare in drumul lui departe de ea. a plans si mi.a spus ca pt noi. apoi iar a plans..si a spus ca daca stia ca ajungea in situatia de fata in care fratele meu nu ii vorbeste decat daca e musai ..si cu mine prea putin caci telefoanele internationale costa..nu si.ar fi pierdut tineretea langa el. ne.ar fi crescut singura. si ca ii pare rau ca a renuntat la viata ei si ca niciodata nu se va mai intalni cu acei ani. si ca degeaba incerc eu acum sa ii dau ce nu a avut in tinerete caci acum nu mai simte ca atunci.
firesc de altyfel nu crezi?
asa ca..priveste adanc in sufletul tau si stai de vb cu tine...cu sinceritate ..caci esti singura care poate lua o decizie si pe cea potrivita. mai ales ca fiind mamica n.ai cum sa nu fi o luptatoare. copilul va creste si va intelege. tatal daca o iubeste cu adevarat ii va fi alaturi chiar daca nu mai e cu tine. am prieteni care au fost casatoriti au facut copii si din cauza a diverse probleme au divortat si acum au copii mari..fiecare are o alta relatie insa au ramas parinti pt acei copii si prieteni intre ei nu dusmani.
tu ma indoiesc ca poti iubi pe cineva care se paorata cu tine mai urat decat cu un caine. asta in cazul in care nu ai vreo forma de percepere deformata a iubirii.
pana la urma iubirea ne face sa fim mai frumosi mai curati interior mai buni ..ne da aripi..iubirea se cheama evolutie. dar asta este o forma de iubire neconditionata. acea iubire pe care o prezinti tu este un pic bolnava.
cu siguranta ca vei lua decizia potrivita tie si copilului tau..si cu siguranta ca asa cum iti vei asterne asa vei dormi si vei regreta sau nu mai tarziu.
uneori e mai bine sa suferi acum un pic decat o viata intreaga.
apropos..ai grija cu violenta fizica...am o alta prietena care se certa zilnic cu iubitul ei..pana intr.o zi cand acesta a impins.o si ea a cazut. si.a fracturat coloana in 2 locuri. dp 6 luni de stat in pat el i.a dat papucii.
s.au mai certat inca multe luni de atunci...ea toata viata va avea probleme cu coloana. el toata viata va ramane marcat de ceea ce a facut. o intrebam deseori de ce mai sta cu el..raspunsul era acelasi..il iubeste..si eu iar o intrebam..cum poti iubi pe cineva cu care in fiecare zi doar te certi?...si atunci mi.a raspuns..uiti ca si tu ai fost in aceeasi oala...si i.am raspuns..ca diferenta o face faptul ca eu am plecat de langa acel el cu care ajunsesem sa ma cert din cauza unei ei...si i.am lasat liberatate si spatiu si timp. au trecut aproape 2 ani pana cand a renuntat la orgoliu si pana cand a digerat si analizat totul. acum suntem impreuna. nu stiu daca ma iubeste sau nu..nu stiu daca il mai iubesc sau nu..nu stiu daca este bine sau nu ...dar stiu un singur lucru...ca a iubi inseamna a da libertate. a iubi inseamna a darui, a impartasi a rade a glumi a plange a pansa o rana si a face o ciorba impreuna a muta muntii din loc atunci cand se vrea si tot asa.
nimeni nu iti poate spune daca sa mai lupti sau nu in caznicie.
eu ti.am dat niste exemple din care poate sa tragi niste povete..
|
ll1
Postat pe 12 Noiembrie 2008 03:05
|
De la: MaiaLuana, la data 2008-09-26 13:58:30Buna.E prima data cand apelez la niste sfaturi on line. Adevarul e ca problema mea e destul de delicata pentru o a discuta cu familia (nu vreau sa ii impovarez cu ale mele) sau cunoscutii(atat eu cat si sotul meu avem un anumit statut social si atat cat se poate doresc sa pastrez discretia).Sunt casatorita de mai bine de 8 ani si am o dulceata de fetita de 7 ani.In ceea ce o priveste, consider ca sunt o mama responsabila. Se spune ca intr-o casnicie care nu merge vina apartine ambelor parti..asa o fi..probabil am si eu partea mea de vina-poate ca ar trebui sa fiu mult mai organizata, sa nu mai intarziu(asta e poateunul din cele mai mari defecte ale mele), sa gandesc de mai multe ori inainte sa spun ceva...Greseala lui, din punctul meu de vedere este ca sta prost cu controlul furiei.Din pacate, s-a ajuns si la violenta fizica. Cea verbala (tipete, injurii) este ceva normal din cauza oricarui lucru minor. Din pacate, rugamintile mele si toate strategiile de a-l convinge sa nu se manifeste atat de violent macar in fata fetitei nu au dat roade. Are si multe calitati, sustine ca ma iubeste dar nu stiu ce sa mai fac....poate imi dati voi niste sugestii..  >>> CAND UN BARBAT LOVESTE O FEMEIE ...INSEAMNA CA NU >>>ARE ARGUMENTE>CA VA LOVI DIN NOU SI DIN NOU.....  >>ESTI TANARA SI NUMAI TU POTI HOTARA DACA >>LA SINGURA VIATA CARE O AI>> ITI?!
|
Postat pe 16 Noiembrie 2008 19:14
|
Ai facut aproape tot ca sa fie bine,l-ai inagrijit pina ai ajuns sa te trateze ca pe un sclav,ce vrei tu e gresit numai ce vrea el e bine.Unde ai ajuns?Incepe de azi inainte sa nu te mai gindesti ce sa fac sa fie multumit,gindestete ce sa fac sa fiu multumita,sa nu mai fiu doar de decor,iar fetitei mele sa nu ajunga sai fie frica de rabufnirile lui.raspunsul e simplu creazati noi obiceiuriin care el sa faca efortul sa isi gaseasca loc,trateaza-l cu indiferenta,atragei atentia ca nu si-a spalat farfuria dupa masa,sau ca nu a facut anumite treburi marunte prin casasi daca comenteaza spunei ca nu esti sclav ci o fiinta umana care arenevoie de un sot care ar trebui sa fie prieten si nu stapin si ca daca nu esti respectata asa cum meriti nu simti nici o obligatie la rindul tau sa respecti pe nimeni.Daca ai sa reusesti sa-l tratezi cu indiferenta o perioada lunga de timp o sa realizeze si el ce pierde.
Si eu am fost lovita pina intr-o zi cind m-am intrebat ce fac?sint doar sclav nu am dreptul la o parere,si de atunci cind primeam dadeam si eu,chiar daca stiam ca o s-o iau mai tare si era parte in parte doar ca sa-i demonstrez ca pot si eu apoi m-am racit fata de el iar acum el incearca sa recistige ce a fost.Eu spun sa gindesti ca lupti pentru casnicie, ci sa lupti pentru a-ti recistiga respectul propriu sa nu mai fii calcata in piciore de nimeni nici macar de sot.Si nu te gindi ca iei atitudine dupa ce rezolvati cu imprumutul,ca eu asa am pierdut mult timp,eu aveam mai multe.
Multa tarie iti doresc sa poti reusi.
|
dmag71
Postat pe 18 Decembrie 2008 11:01
|
|
Multumesc mult pt. mesaj. Se vede ca vorbesti din prorie experienta si nu doar din teorie. Sa stii ca exact atitudinea asta am abordat-o deja de cateva luni si se pare ca functioneaza-cel putin pana acum doar ca..acum nu mai stiu exact cat de mult il mai iubesc...stii cum e- ca si cuiele scoase din usa..raman urmele care nu dispar niciodata...Am din nou incredere in mine, ca si mama, ca si femeie, ca si profesionist. Imi dau seama acum de multe alte lacune si incompatibilitati in casnicia mea-culmea acum mi se pare ca doar eu le vad iar pt el acum sunt femeia ideala...Nu l-am inselat niciodata in 10 ani desi roiesc barbati inteligenti, atractivi in jurul meu- el a fost primul si unicul. Acum nu stiu, nici macar sexual parca nu mai e aceeasi atractie. Ce ciudata e viata asta uneori-cand vrei tu sa mearga bine, nu vrea el, cand vrea el esti deja satula si obosita.
|
MaiaLuana
Postat pe 18 Decembrie 2008 15:38
|
poti sa lupti pentru casnicia ta cit ai resursele necesare. Resurse - adica vise, sperantze, iluzii, sentimente.
Cind n-o sa le mai ai o sa stii tu sigur ca nu mai poti sa lupti. Si o sa pleci fara sa te mai uiti inapoi.
Nu te desparti cit timp despartirea DOARE - va veni o vreme in care n-o sa mai doara: ba chiar o sa fii fericita ca ai scapat.
Tot ce sacrifici este TIMP, din pacate. Viata asta... trece.
|
eileenlately
Postat pe 21 Decembrie 2008 16:21
|
Am citit si recitit mesajul tau, Eileenlately, e atat de scurt, concis si totusi atat de profund...Nu ne-am mai certat demult-am avut doar discutii relativ calme in contradictoriu dar, aseara i-am spus foarte calm si serios dupa un moment de intimitate ca nu vreau sa mai aud ca ma iubeste-de ce? De ce i-am spus asta? nu mai simt ca ma iubeste? nu mai vreau sa ma iubeasca? nu mai vreau iubirea lui?
Am recitit acum recent Jurnalul pe care il mai tineam la inceputul relatiei-parca am fi fost 2 oameni complet diferiti, transfigurati...ne-am iubit atat de mult, cu pasiune, ne-am sprijinit atat de mult in momente dificile, reprezentam Totul pentru el si el pt mine, traiam pt fiecare clipa petrecuta cu el si viceversa. A fost exact ca in filme-o iubire frumoasa. A fost. Acum imi spune ca nu petrec timp suficinet cu el ci mai mult cu fetita. Acum 3-4 ani ii spuneam eu ca as dori sa stea mai mult timp cu mine, nu cu prietenii.. Ce ciudat, cum se invarte roata....
Si sunt bizara-ca om-ca femeie-m-am schimbat(indiferent care au fost motivele-exterioare sau nu)..PLangeam f mult pana acum cativa ani-acum plang extrem de rar dar in schimb sunt mai rece, distanta din anumite puncte de vedere...nu mai stiu ce e iubirea-sentimentul asta de implinire dupa care alergam cu totii...ma simt iar ca o adolescenta care trebuie sa isi caute identitatea, sensul in viata, sensul valorilor etice, ce e bine, ce e rau-totul e relativ si subiectiv...simt ca e necesara o reorganizare, o reformatare a sistemului meu cognitiv si nu numai...
|
MaiaLuana
Postat pe 23 Decembrie 2008 09:39
|
Draga Luana,
Am citit toata corespondeta ta cu cele care au fost dispuse sa se confeseze sau sa-ti dea sfaturi.Deduc,si sigur nu ma insel, esti o fata(imi permit sa-tispun asa,pentru ca as putea sa-ti fiu mama)bine educata,culta, cu o buna pregatire psihologica dar fara cunostinte practice si pragmatice privind o casnicie.Eu nu-ti voi da sfaturi, pentru ca dupa o casnicie de 25 de ani si care inca mai continua,dar in care suntem de fapt doi straini care locuim sub acelasi acoperis, m-as simti o infama, o hoata,dar pot sa-ti spun ca nimeni si nimic pe lumea asta nu te va desparti de fetita ta,si TOTUL PE LEME SE PLATESTE SI INCA FOARTE SCUMP!Sa ai parte de sanatate si s-auzim de bine!LIA,TIMISOARA
|
lia_rascol
Postat pe 28 Decembrie 2008 20:37
|
draga mea nu merita. de cand ma stiu am auzit o pe mama zicand: un barbat nu are dreptul sa loveasca o femeie.
in ziua in care s au casatorit parintii mei mama i ai spus tatei un lucru : nici dc ma prinzi cu altul in pat la mine nu ridici mana. exista divort si ce a fost a fost. din fericire, pot spune ca am avut o copilarie fericita, cu certuri intre ei rare, dar fara violenta de orice gen (nici macar verbala).si acum sunt fericiti.
Acest lucru l am invatat de mica. acelasi lucru i l am spus si viitorului meu sot si i am spus ca 10 copii sa am cu el, dc ma loveste o sg data, am plecat.
in ceea ce priveste iubirea nu cred ca mai ai nici un sentiment fata de acest om, si iti zic din proprie experienta. nu am avut parte de violenta niciodata, dar am luptat pt o relatie timp de 6 ani. si cand el a ajuns omul pe care mi l doream, mi am dat seama ca am obosit si ca nu merita sa mai sacrific nici macar o zi cu el. decizia mea fusese luata de mult, dar am cedat la insistentele celorlalti - parinti prieteni...etc. pana intr o zi cand nu am mai rezistat. si atunci am spus tot. regret timpul pierdut pt ca anii aceia nu se mai intorc. dar acum stiu ce inseamna nu doar sa iubesti, ci si sa fii iubita,respectata si altele.
renunta la el.ce dc e tatal copilului tau? Un copil are nevoie de dragoste, de un camin fericit si comportamentul tau ii va fi model. iar dc tu accepti sa fii agresata verbal si fizic la fel va fi si fetita ta. Dc acest lucru s ar intampla peste 20 de ani fetitei tale, ce sfat i ai da?
|
emma4_bogdan
Postat pe 5 Ianuarie 2009 11:31
|
maia, furia este rezultatul incapacitatii lui de a se impune ca barbat. se simte inferior tie si pentru a compensa aceast deficit incearca sa se impuna prin forta.
incearca sa comunici cu el. probabil copilaria lui a fost marcata de astfel de evenimente si e pacat ca si copilul vostru sa creasca intr-o astfel de atmosfera.
daca refuza comunicarea, parerea mea este ca nu se merita sa lupti de una singura. o casnicie nu se bazeaza pe dorinta doar uneia dintre parti.
succes! :)
|
eira
Postat pe 10 Ianuarie 2009 13:12
|
De la: Micass, la data 2008-10-26 09:53:17Violenta ramane violente, indiferent daca e verbala sau fizica. Ce inseamna asta:"nu acceptati violenta fizica"? Inteleg prin asta ca cea verbala e ok? E ok sa mergi ca pe ace in propria casa de frica sa nu il enervezi sa tipe la tine? E ok sa renunti la dorintele tale doar pentru ca el se supara si te injura? E ok ca si tu si copilul sa tremurati de frica in fata lui? Daca de tine nu-ti pasa si te-ai obisnuit sa tremuri si sa renunti la tine cu copilul ce ai? Ce crezi ca invata el din asta si cu ce sechele emotionale creste? Daca el e inconstient si nu-i pasa de sentimentele copilului tu ca mama ar trebui sa faci in asa fel incat sa il feresti de asta. Ce ma enervati...Ce inseamna asta: "suntem totusi de 8 ani impreuna". Pacat ca ai rezistat 8 ani si te-a depersonalizat. Daca ai rezistat 8 ani e ok sa mergi mai departe si sa ajungi din om neom doar pentru ca ati incercat sa traiti 8 ani? Gandeste-te mai bine cum traieste si creste copiulul si apoi la tine.
Micass ,in mare sunt de acord cu tine dar uitat-te la varsta ei ! Are 28 de ani deci s-a casatorit la 20 ,deci era usor de manipulat , mai ales ca la inceput cel putin, iubirea face regulile. Eu zic ca e f puternica daca a reusit odata stiind ca are o problema sa faca ceva sprijinita doar de sfaturi de aiurea de pe un forum . (Adica fara sprijinul unor oameni apropiati . De ce crezi ca nu le-a spus lor intai - dupa mine asta arata multe) .
Hai sa n-o descurajam !
Sfatul meu Maia e : Fii tare ! Esti pe drumul cel bun daca NU FACI COMPROMISURI de dragul amintirilor frumoase.
Citeste bine mesajele antiviolenta ale tuturor ,fiindca nu e de gluma !
Iti tin pumnii!
|
blanca
Postat pe 10 Ianuarie 2009 13:29
|
|
mereu am crezut ca sunt prea slabi sa se bata cu barbatiisi atunci dau in femei.cum sa te iubeasca? nici nu te-ar atinge , ar fi totul ok, v-ati intelege din priviri.eu din cauza asta am divortat.viata e frumoasa .mi-a luat insa o viata,am tot asteptat,am tot crezut ca va fi bine...de unde , Bine ,cand din nimic se enerveaza?Merita? Il iubesti atat de mult ca sa fii umbra lui, sacul lui de box,alinarea...TU STII MAI BINE.
|
cercelmarilena
Postat pe 17 Ianuarie 2009 14:09
|
|
Este de preferat sa incerci sa refaci conexiunile slabite cu partenerul tau de viata. Lipsa de comunicare, lipsa de diplomatie, orgoliul, monotonia in cuplu sunt lucruri ce duc la disconfort de ambele parti. Poate spune cineva ca nu a trecut printr'o situatie similara ? Orice casnicie salvata e un castig in primul rand pentru copil, dar si pentru cei doi. Sunt prea multe cazuri cand lipsa de intelepciune conduce la tragedii.
|
anarax
Postat pe 22 Ianuarie 2009 16:19
|
Ce frumos e sa primesti cuvinte sincere de incurajare atunci cand soarta nu e tocmai roz cu tine. Va multumesc din nou, tuturor.
O sa va spun ce s-a mai schimbat...el nu prea mai e violent-a avut mici tentative de a ridica tonul dar s-a calmat-atat. Mie mi se clarifica tot mai mult sentimentele fata de el...si, din pacate realizez ca nu-l mai vreau langa mine, de multe ori ma irita simpla lui prezenta iar fizic-n-as fi crezut-dar incepe sa imi produca repulsie..asa ca viata sexuala nu prea mai exista...Exista rare momente in care ma simt bine langa el-si asta posibil datorita obisnuintei-facem aproape 10 ani de cand suntem impreuna, datorita fetitei, a faptului ca am trecut prin multe, ca ne-am iubit candva sau..l-am iubit..Acum poate ca as vrea sa faca o scena f urata ca sa termin definitv cu el dar e destul de calm chiar daca simte si el ca nu il mai iubesc si nu il mai doresc.
M-am schimbat. Nu sunt depresiva dar nici nu pot spune ca o sa explodez de atata fericire...stiu ca povestea mea nu e nici prima nici ultima si ca in viata drumul fara obstacole nu duce nicaieri...stiu ca exista inca multe motive pentru care sa ma bucur si ca mereu dupa ploaie apare si soarele...
|
MaiaLuana
Postat pe 23 Ianuarie 2009 15:38
|
Draga mea, RUPE-O! Este cumplit de greu, de multe ori aproape imposibil, dar pe branci, cu ochii plini de lacrimi sa nu mai vezi pe unde mergi, cu sufletul sfasiat RUPE-O! Eu am divortat dupa 25 de ani de casnicie...si mi-a trebuit 7 ani sa ma pot rupe,este cumplit, dar...se poate.Si din propria experienta....iti spun NU TE IUBESTE...si nu isi iubeste nici copilul(exceptie facand faptul ca are o boala psihica).Si eu din prea multa dragoste ,de la un om labil, fara incredere in el, lipsit de empatie,cu grija,afectiune si dragoste am reusit sa il fac sa treaca in extrema cealalta, am creat un monstru de egoism si incapatanare...care s-a razvratit...ca dupa aceea ,plin de propria persoana..tu ii incalci "principiile",nu mai corespunzi. Este cumplit ce iti spun, dar este perfect adevarat si, daca ai putina stima de tine, putin respect nu astepta sa imi dai dreptate, ca atunci vei fi un suflet schingiuit.Si in privinta fetitei...cum crezi ca i se va dezvolta personalitatea mai bine, intr un cadru de iubire ce il poti oferi sau intr-o familie plina de istericale si ura?
Tu judeci, tu decizi...tu suferi sau tu nu vei mai suferi...dupa,deci tu esti factorul hotarator,dar este pacat de risipire,ca asta faci te risipesti pe cine nu merita!
|
georgescugeorgia
Postat pe 2 Februarie 2009 15:56
|
|
Nimic nu justifica violenta intre soti. Presupusa iubire cu atat mai putin. Respectul de el insusi ar fi trebuit sa fie o stavila in calea violentei. O situatie limita in viata lui, poate de ratacire temporara poate cauza nervozitate, dar nu violenta. Deja trebuie sa te intrebi daca el este omul pe care trebuia sa il alegi. Multe femei si barbati aleg gresit, dar nu e un capat de drum. Niciodata nu va fi, pentru ca viata e o continua provocare. Nu te simti provocata ?
|
taur_atipic
Postat pe 3 Februarie 2009 03:21
|
|
DRAGA MEA, AM CITIT CELE SPUSE DE TINE SI SUNT CONVINSA CA VEI REUSI SA TE DESCURCI. EU CAND AM DIVORTAT SOTUL MEU A SPUS CA NU O SA MA DESCURC FARA EL, SI ACUM EL E CEL CARE NU REUSESTE SA TRIMITA NICI MACAR PENSI ALIMENTARA. SUNT CONVINSA CA VEI REUSI. TREBUIE SA IEI DECIZIA. CREZI CA ATUNCI CAND FIICA TA VA CRESTE VA APRECIA FAPTUL CA AI RAMAS CU TATAL EI SI SA STEA IN FRICA SI CEARTA? EU CRED CA VA PLECA SI TU VEI RAMANE CU SOTUL TAU REGRETAND CA NU AI FACUT PASUL ATUNCI CAND TREBUIA. NU SPUN CA E SIMPLU. TREBUIE DOAR SA VEZI CAM CE VREI DE LA TINE, DE LA PARTENER SI DE LA VIATA. PUNE PE O PAGINA SI CELE BUNE SI CELE RELE SI VEZI CARE SUNT MAI MULTE. POATE ASA VEI REUSI SA IEI O DECIZIE. ASTEPT VESTI
|
camelya_74
Postat pe 8 Februarie 2009 18:26
|
Buna dimineata!:)
Cum mai este viata? Zambeste? Eu m-am decis de ceva vreme ca prefer sa imi zambeasca viata si sa ii zambesc..:).
M-am uitat adineaori sa vad cand am postat primul mesaj-a fost in septembrie-s-au intamplat multe de atunci si mai ales cred ca EU m-am schimbat mult :).
Apreciez toate mesajele si vorbele de incurajare-chiar m-au ajutat mai mult decat 10 psihoterapii...:).
Acum nu pot sa spun ca existenta mea e perfecta dar ca oarecum mi-am regasit linistea si pofta de viata si implicit si fetita mea.:).
Va multumesc!:).
|
MaiaLuana
Postat pe 10 Februarie 2009 08:15
|
|
atentie agresivitate. fizica si limbaj.el stressat usor si din nimic adesea. comportament nepotrivit cu tine si cu tine in public.verifica comportam de tip psihopat. vezi ca se agraveaza cu varsta. dak da , ia copilul si plecati . nenegociabil. nu se sch cand promite. acum e greu dar in scurt timp vei observa de ce chestie greu de dus ai scapat. grija ca psihopatul nu e prost. nu anunta dak pleci .dar nu te razgandi .nu exista tratam specific. el e tot mai groaznic. verifica comportam de tip psihopat pe net. dak e asa vezi ca esti in pericol. uneori de moarte. am patit. ia-ti aliati parintii .spune-le .informeaza pe toata lumea. ei se tem de lege . dar cand pleci nu il anunta ca poti sa dispari ca elodia pe cuvant .pupici .grija copil. ii facci un serviciu . scrie-mi te consiliez .succes
|
Postat pe 10 Februarie 2009 10:48
|
|
Buna! Primul impul a fost sa spun "lupta!", apoi am terminat de citit si m-am contrazis singura. Cred ca poti accepta multe de la un barbat, insa nu si violenta. Poate parea ciudat, insa doar tu sti cel mai bine ce trebuie sa faci. Am trecut prin ceea ce treci tu, am avut o casnicie, am avut parte de violenta, surprinzator sau nu tot de la un om care sustinea ca ma iubeste. Decizia mea a fost sa renunt, chiar daca am pierdut tot am facut-o. Nu spun ca este usor sa iei o decizie, nu este usoara nici lupta necesara pentru a salva sau a renunta definitiv. Insa un lucru pot sa iti spun sigur, tu esti cea care decide ca va face mai departe. Indiferent de ce spun cei din jur, indiferent de sfaturile primite, decizia de a face ceva si indeplinirea a ceea ce ti-ai propus depinde numai de tine. Incearca sa mergi la un psiholog, incearca sa privesti in viitor, incearca sa analizezi obiectiv situatia. Nu e ceva usor, mai ales cand este implicat si un copil. Il iubesti? Iubeste copilul si se poarta cu el ca un tata? Te iubeste? Aveti o cale de comunicare? Te vezi si peste zece ani tot in aceiasi casnicie? Ce fel vezi tu viitorul? Violenta a devenit o constanta in viata voastra? Iata cateva dintre intrebarile la care va trebui sa iti raspunzi. Nimeni nu are puterea si dreptul sa iti spuna "Pleaca" sau "Stai", pantru ca nimeni nu stie ce e cu adevarat in inima si in viata ta. Esti singura in masura sa iei o decizie. Daca mama ta mai traieste vorbeste cu ea, spune-i tot ceea ce simti si asculta ce iti va spune, se spune ca o mama isi cunoaste cel mai bine copilul. Mi-ar fi usor sa iti ofer una dintre cele doua posibilitati de rezolvare, insa ar fi felul meu de a vedea lucrurile iar noi suntem diferite. Poate ti se va parea banal si infolositor, insa ia o coala de hartie, imparte-o in doua, intr-o parte scrie motivele pentru care merita sa lupti iar in cealalta motivele pentru care nu merita; dupa ce termini priveste ambele coloane, analizeaza fiecare motiv, asculta-ti inima si vei avea raspunsul. Analizeaza-te si vezi unde gresesti si ce ai vrea sa schimbi in viata ta. Schimbarea trebuie sa vina intai din interiorul tau si apoi poti vedea ce se intampla si cu ceilalti.... si indiferent de decizia luata ZAMBESTE! Viata este darul care ne-a fost dat pentru a il trai si nu trebuie sa fie terna. Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, in asa fel, incat in clipa in care vei privi in urma sa poti zambi si sa nu te copleseasca regretele ca ai uitat de tine si nu ai facut nimic pentru tine. Poate am deviat un pic de la raspunsul intrebarii tale, insa toate sunt legate intre ele. Iti doresc mult succes si sper sa iei cea mai buna decizie pentru tine, pentru copil si pentru familia ta.
|
anda7620
Postat pe 13 Februarie 2009 09:05
|
buna la tota lumea tot citesc si nu-mi vine sa cred ca sunt si eu in aceeasi situatie dupa 23 de anide compromisuri aventuri ,bautura zilnica, jigniri si mmai recent chiar blesteme.
fetita mea de 17 ani imi spune sa fac pasul.de ce stau .amenintarile sunt la ordinea zile.iti fac iti dreg, chiar si biletel de amenintare etc.
tot am incercat sa-l iertl-am rugat ,cu frumosul ,cu scandal dar 2-3 zile sta cuminte si apoi iar vine seara beat.
in rest daca n-ar bea ar fi cel mai super om.degeaba mi-e sila ,scarba si vreau sa scap dar poate -am curajul inca sau refuz sa cred ce mi se intampla doamne ,ce cosmar
|
gratiela122
Postat pe 24 Martie 2009 12:38
|
|
Da! sunt de aceeas parere, trebuie sa fim mai puternice decit ei. Problema se pune in felul urmator, cind simt ca ai putere si independenta i-si cauta alta victima. Uite ce vad eu in jurul meu...chiar daca esti responsabila, harnica, draguta, intelegatoare...si tot ce vreti voi barbatul tot gaseste ca ceva nu e bine incearca sa ii convinga si pe cei din jur ca el are dreptate ca el e singurul care e potrivit SA AIBE GRIJA de EA. Oare chia avem nevoie sa aibe grija cineva de noi? Nu spun ca sunt si femei care sunt slabe dar atunci cind vezi o femeie responsabila, stapina pe ea inteligenta care e capabila sa intretina sa ingrijeasca si sa duca familia sa inainte si nu inapoi, atunci ce pretentii ai tu ...sa ai grija de cine?
|
garbo000709
Postat pe 29 Martie 2009 04:45
|
De la: MaiaLuana, la data 2009-02-10 08:15:27Buna dimineata!:)
Cum mai este viata? Zambeste? Eu m-am decis de ceva vreme ca prefer sa imi zambeasca viata si sa ii zambesc..:).
M-am uitat adineaori sa vad cand am postat primul mesaj-a fost in septembrie-s-au intamplat multe de atunci si mai ales cred ca EU m-am schimbat mult :).
Apreciez toate mesajele si vorbele de incurajare-chiar m-au ajutat mai mult decat 10 psihoterapii...:).
Acum nu pot sa spun ca existenta mea e perfecta dar ca oarecum mi-am regasit linistea si pofta de viata si implicit si fetita mea.:).
Va multumesc!:). Vai Maia,ce ne bucuram ptr tine,daaa,ne bucuram tare.spuneai ca a plecat de acasa fara sa tipi la el?,fara sa-l injuri?.ce l-o fi apucat?hmm.ciudat.dar e bine ca ti-a revenit pofta de viata.in bratele cui?spune-ne spune-ne,nu ne mai tine pe jar.si mai ales cand l-ai cunoscut.nu cumva inainte de septembrie anul trecut?hai spune-neeeeeeeeee..... .Cat despre restul "prigonitelor",care subit trec prin aceasi situatie....,as fi de parere ca e mai bine sa incercati sa va rezolvati problemele din casniciile voastre intai,si pe urma sa dati sfaturi.Nu stiu daca "minunata,oropsita" MAIA,a primit doua sfaturi din care sa reiasa ca ar fi bine sa incerce totusi sa-l determine pe "nenorocitul"ala de sot sa se schimbe si sa le fie bine impreuna. Cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 29 Martie 2009 08:42
|
|
Aceeasi atitudie de barbat oropsit. Cand ai sa intelegi ca un om nu se schimba si un barbat care bate o femeie o va bate mereu. Nu mai fi tu asa sigur ca si-a gasit liniste in bratele cuiva. Si daca ar fi asa atunci foarte bine pentru ca merita daca a avut un ticalos langa ea.
|
Micass
Postat pe 29 Martie 2009 09:20
|
|
De la MICASS:pentru ca merita daca a avut un ticalos langa ea.corect."DACA".imi pare rau daca te supara atitudinea mea(nu e nici pe departe aceea de barbat oropsit).dar atitudinea voastra de sfatuitoare atotstiutoare,nu te deranjeaza deloc?.hai sa dezvoltam putin cazul de fata.ea lasa de inteles ca il injura.poate sa intamplat de atatea ori,incat l-a adus pe sot in stare s-o pocneasca(recunoaste ca sunt si astfel de femei,care pur si simplu nu te lasa pana nu dai in ea.departe de mine a fi de acord cu asa ceva.).faptul ca nu a povestit nimic rudelor ei.....,iarasi imi da de gandit.cum sa nu spui familiei tale,ca un nene cu care te-ai casatorit,te snopeste in bataie?.hai sa fim seriosi.v-ati gandit vre-o clipa la astea?.nuuu,DIVORT DRAGA MEA.Eu vreau sa punctez altceva.si anume, ca ar trebui sa fim ceva mai temperati in a da sfaturi.eventual am putea incerca sa avem un dialog constructiv cu OAMENII CARE EXPUN ASTFEL DE PROBLEME,PTR A INCERCA SA AFLAM ADEVARUL CAT DE CAT,in prima faza.si pe urma sa dam sfaturi.daca mai e cazul.Cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 29 Martie 2009 09:50
|
Pe barbati ii faci mielusei in momentul in care simt ca esti puternica , si sa nu depinzi financiar de ei . Este foarte bine sa ai si o casa a ta proprie , si sa vezi cum se fac baieti cuminti cand vad ca ai un refugiu . Nu isi mai permit sa se poarte oricum.
Eu am 36 de ani de casnicie si sotul meu este violent verbal . Dar fizic , o singura data si-a permis sa imi dea o palma , si asta in primul an de casnicie . Imediat am plecat la parinti si cind a venit sa ne impacam i-am spus ca este singura sansa pe care i-o acord in viata , indiferent de numarul de copii .
De atunci nu s-a mai intimplat niciodata sa ridice mina asupra mea ,dar am un apartament al meu personal si o firma a mea deci nu depind in niciun fel de el .
|
Gi_gi
Postat pe 5 Aprilie 2009 00:21
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară