RELATIA CU DUMNEZEU

De la: Fiodor Dostoievski, la data 1880-01-01 00:00:0...Aminteste-Ti de subtilul inteles al primei intrebari, care a sunat asa: "Ai intra in lume cu mainile goale? Te-ai aventura intr-acolo doar cu promisiunea Ta vaga si nedeterminata a unei libertati pe care oamenii, obtuzi si indisciplinati din fire, vor fi atat de incapabili sa o inteleaga in adevaratul ei sens incat SE VOR TEME DE EA SI O VOR EVITA? Caci nimic nu a fost vreodata mai de nesuportat pentru omenire decat libertatea individului! Vezi pietrele acelea din dezolantul si sclipitorul pustiu? Fa ca aceste pietre sa se transforme in paine, si omenirea va alerga dupa Tine, la fel de ascultatoare si recunoscatoare ca si o cireada de vite. Vor urma mana Ta, oricat de tremuratoare si sovaielnica ar fi, caci stiu ca este mana care le da paine si ca daca nu Te-ar urma si-ar pierde hrana." Tu ai refuzat sa accepti oferta de teama ca vei priva oamenii de LIBERTATEA DE A ALEGE, dar unde este acea libertate cand ei pot fi mituiti sa aleaga doar daca li se ofera niste paine? Dar care a fost raspunsul Tau? Ca oamenii NU VOR TRAI NUMAI CU PAINE. Se pare ca tu nu stiai ca exact in numele acestei simple paini spiritul prozaic se va ridica intr-o zi impotriva Ta, va lupta cu Tine si, in final, Te va invinge, urmat de multimile infometate, strigand "Cine este precum Fiara, cine pogoara focul din ceruri pentru a parjoli pamantul?" Tu nu stii ca, doar dupa cateva secole, intreaga omenire a proclamat in marea ei intelepciune, prin gura Stiintei, ca nu exista crime, deci nici pacate, pe pamant, ci doar oameni infometati? "Hraneste-ne mai intai si apoi porunceste-ne sa fim virtuosi!" sunt cuvintele scrise pe flamura ridicata impotriva Ta, o flamura care va distruge din temelii Biserica Ta, in locul templului tau urmand a se ridica din nou teribilul Turn Babel, si desi aceata constructie va ramane neterminata, la fel cum s-a intamplat si cu prima, totusi va ramane inregistrat faptul ca, desi ai fi putut impiedica aceasta incercare de a construi un nou turn, crutand omenirea de un mileniu de suferinte inutile pe acest pamant, acceptand oferta, nu ai vrut sa o faci. Si atunci, oamenii isi vor intoarce din nou fata catre noi, preotii. Ne vor cauta catacombe pentru a ne ascunde, deoarece vom fi din nou persecutati si transformati in martiri, iar ei vor striga catre noi "Hraniti-ne caci cei care ne-au promis focul sacru din ceruri ne-au amagit!" Acela va fi momentul cand vom termina constructia, iar noi ii vom hrani in numele Tau si ne vom sprijini pe ei, tot in numele Tau. Nici o stiinta nu le va oferi in veci painea atata timp cat ei raman liberi sa aleaga, atata timp cat ei refuza sa-Ti astearna la picioare aceasta libertate spunandu-Ti "Fa-ne scalvii tai, dar hraneste-ne!". Aceasta zi va veni atunci cand oamenii vor intelege ca libertatea de a alege nu se va impaca niciodata cu ideea de a avea zilnic paine suficienta pentru toti, coexistenta acestor doua notiuni fiind de neconceput atata timp cat ei nu vor fi capabili sa faca o distinctie onesta intre aceste notiuni in propriul lor eu. Si tot atunci vor invata ca nu vor putea fi niciodata liberi cu adevarat, pentru ca sunt slabi, pentru ca sunt pacatosi, niste biete nulitati. Tu le-ai promis painea sfanta care simbolizeaza viata si Raiul, dar Te intreb din nou, poate aceasta paine sa rivalizeze in ochii unei fiinte slabe si pacatoase cu painea de aici, de pe pamant? Si sa presupunem ca mii sau zeci de mii de oameni Te urmeaza pe Tine in numele si de dragul painii Tale din Rai; ce se va alege cu milioanele sau sutele de milioane de oameni prea slabi pentru a dispretui painea lumeasca si a-si dori paine Ta din ceruri? Sau cei zeci de miii de oameni alesi sa stea la dreapta Celui Mare si Atotputernic sunt singurii care-Ti sunt dragi, in timp ce ceilalti, sute de milioane de oameni slabi si viciosi, multi ca firele de nisip de pe fundul marilor, vor fi folositi doar ca material experimental de catre Creator? Nu, nu! In acceptiunea noastra, cei slabi si umili sunt cei pe care ii iubim. Este adevarat, sunt viciosi si rebeli, dar ii vom forta sa ne dea ascultare, si astfel ei ne vor admira pe noi cel mai mult! Se vor uita la noi ca la niste zei, si vor fi recunoscatori celor care au consimtit sa conduca masele si sa poarte pe umerii lor povara libertatii de a alege a oamenilor, domnind asupra lor - iata, deci, cat de infricosatoare li se va in cele din aceasta libertate. Apoi noi le vom spune ca noi ii conducem ascultand de vointa Ta si in numele Tau. Sigur ca vor fi din nou amagiti si mintiti, caci noi niciodata, absolut niciodata, NU TE VOM MAI LASA SA MAI VII PRINTRE OAMENI. Dar aceasta amagire a lor va insemna si suferinta noastra, caci va trebui sa mintim vesnic si niciodata sa nu ne oprim din mintit! Acesta este intelesul tainuit al primei ispite si asta ai respins Tu acolo, in pustiu, de dragul acelei libertati de a alege pe care o pretuiesti atat de mult. In acelasi timp, insa, oferta ispititorului continea si un alt mare mister al lumii. Prin acceptarea "painii" Tu ai fi satisfacut si ai fi raspuns unei dorinte universale, treaza mereu in sufletul oricarei fiinte umane, tainuita in simtirea intregii omeniri, reprezentand raspunsul la cea mai complexa dilema "cui sau la ce sa ne inchinam?" Nu exista pe lume nici o neliniste mai dureroasa decat nelinistea unui om, eliberat de toate prejudecatile religioase, de a gasi mai repede cu putinta un nou obiect sau idee pe care sa o venereze. Dar oamenii cauta sa se plece doar in fata a ceva caruia ii este recunoscut, macar de catre marea majoritate, daca nu de intreaga omenire, dreptul de a fi venerat, drept ce este atat de mai presus de orice indoiala, incat ei accepta in unanimitate sa venereze acel ceva. Caci principala preocupare a acestor creaturi mizerabile nu este aceea de a gasi un idol pe care sa-l venereze conform liberului lor arbitru, ci sa descopere daca toti ceilalti vor crede in acel idol, consimtind sa i se plece cu totii, in masa. Aceasta nevoie instinctiva de a avea un idol la care sa se inchine cu totii reprezinta principala suferinta a fiecarui om si preocuparea majora a omenirii inca de la inceputurile sale. Din cauza acestei dorinte ancestrale de a se inchina aceluiasi idol, oamenii s-au trecut prin sabie unii pe altii. Creand zei dupa chipul lor, ei au inceput sa-si comande unii celorlalti astfel:"Abandoneaza-ti zeitatile tale si vino de te pleaca zeilor mei, sau, daca nu, te vom da mortii si pe tine si pe zeii tai!" Si asa vor face oamenii cat timp va exista aceasta lume, si chiar si dupa aceea, atunci cand chiar si zeii insisi vor fi disparut, caci vor gasi ceva in fata caruia sa se prosterneze si un concept pe care sa il venereze. Tu ai stiut asta. Nu se poate sa nu fi cunoscut aceasta trasatura principala, de neinteles, a firii umane, si totusi, ai refuzat singura flamura incontestabila oferita Tie, careia toate natiunile i-ar fi ramas credincioase, si in fata carora toti s-ar fi inclinat - flamura painii obtinuta pe acest pamant, pe care ai respins-o in numele "painii din imparatia lui Dumnezeu"! Priveste aici, ce ai facut in continuare de dragul acelei "libertati de a alege". Pentru ca iti spun inca o data ca nu exista grija mai mare in viata unui om decat aceea de a gasi pe cineva in fata caruia sa poata inchina acest dar al libartati de a alege, cu care nefericitul s-a nascut. Dar cel carui ii inchina acest dar, daca va fi capabil sa ii linisteasca si sa ii faca sa taca constiinta, va ajunge si el sa fie posedat de libertatea de a alege a omului. O data cu "painea ce de toate zilelel" Ti s-a oferit o putere extraordinara: arata-i "painea" unui om si el va urma pe cel care i-o da, caci cum ar putea rezista atractiei oferite de aceasta. Paine Ta va fi uitata, iar omul il va urma pe acela care i-a sedus constiinta. Pana aici ai avut dreptate. Caci misterul fiintei umane nu este dat doar de dorinta de a trai, ci de dilema: oare la ce bun sa traiasca, in fond? Fara sa perceapa clar ratiunea existentei sale, omul nu va accepta sa traiasca, alegand mai degraba sa moara decat sa traiasca, chiar daca ar fi inconjurat de paine. Asta este adevarat. Dar ce s-a intamplat? In loc sa preiei controlul asupra libertatii de a alege a omului, Tu ai largit-o chiar! Ai uitat oare din nou ca pentru linistea omului chiar si moartea este preferabila unei alegeri libere intre cunoasterea venita de la Dumnezeu si cea venita de la Satana? Nimic nu pare mai seducator, dar in acelasi timp si mai chinuitor, in ochii omului decat o constiinta libera. Si uite ce ai facut! In loc sa construiesti o fundatie solida pe care sa se poata sprijini odata pentru totdeauna constiinta omului, Tu ai ales sa starnesti in el tot ceea ce este anormal, tainic si nedeslusit, tot ceea ce depaseste rezistenta sa, si ai actionat ca si cand Tu nu l-ai fi iubit de fapt, desi Tu ai fost cel care a venit "sa isi dea viata pentru oameni"! Tu ai impovarat viata omului cu griji necunoscute pana la Tine. Insetat sa primesti de buna voie dragostea sa, incercand sa ii dai posibilitatea sa Iti urmeze calea din propria vointa, sedus si fermecat de tine, in loc sa pastrezi vechea si inteleapta randuiala care il tinea in supunere, Tu i-ai dat dreptul de aici inainte sa aleaga si sa decida liber ce este rau si ce este bine pentru el, condus insa in aceast alegere doar de chipul Tau, pastrat de el in suflet. Dar nu Te-ai gandit niciodata, si sunt sigur ca nu ai facut-o, ca la un moment dat acest om va ajunge sa-si scoata din suflet chiar si chipul Tau si sa respinga adevarul Tau, odata ce se va vedea incarcat cu o asemenea povara numita liberatate de a alege? Caci vremea aceea cu siguranta va veni atunci cand oameni vor striga ca Adevarul si Lumina nu pot fi in Tine, caci nimeni altcineva nu i-a lasat intr-o suferinta mentala si o dezorientare mai mare decat ai facut-o Tu, incarcandu-i cu atat de multe griji si probleme de nerezolvat.