RELATIA CU DUMNEZEU

Persida, inainte lucrurile erau mai simple.Acum relatiile interumane s-au complicat foarte mult.Este ceea ce putem numi nivelul unei civilizatii.
Ioana007
Postat pe 30 Mai 2009 21:45
persida sti d c pt ca nu vad decat partea goala a paharului,daca am privi problema din alt unghi ce bine ar fi. am intalnit o persona mai invarsta, avea ceva de genu 53-55 , care mi-a spus ca este f fericita pt ca nu isi doreste mai mult decat are, ii dau dreptate, ca majoritatea cand isi doresc ceva si il capata are un nou obiectiv isi doreste altceva si asa mai departe,dar cand te multumesti cu ce ai si esti fericit ca il ai si pe ala vei fi cu mult mai fericit decat cel care este mereu nemultumit si vrea tot timpul mai mult.scuze repetarile nu am stat sa compun ,ci am scris asa cum mi-u venit ideile. eu sper sa fac parte din cei care sunt multumiti cu ce au.
ramonaaaa
Postat pe 31 Mai 2009 18:34
Ramona, corectie.
Nu spui unei persoane de 50 si de ani ca e o persoana in virsta ci spui ca e o persoana matura.
Asta asa ca sa nu jugnesti persoana in cauza si pentru ca te gindesti ca mai tirziu ai sa fi si tu o persoana matura.
E dintr-un cod de bune maniere.
Aemulus
Postat pe 31 Mai 2009 20:48
este f adevarat tot ceea ce spuneti.ma impresioneaza gandurile voastre.ma doare sa descopar ca putini mai sunt interesati de viata spirituala.eu nu sunt in tara noiastra acum insa aici sunt f multi romani.rautatea de care m-am izbit e JALNICA E STRIGATOARE LA CER.insa D-zeu mi-a fost alaturi vesnic.atunci cand eram ingenunchiata el ma tragea sus.CUM?atunci cand credeam ca nu mai pot,ca nu mai rezist mi-a scos in cale persoana potrivita pt problema mea.OAMENI BUNI stiti ce inseamna sa fii apreciat intr-o tara straina de cei care locuiesc aici?si ce inseamna sa fii lovit pe la spate de cei din aceeasi patrie cu tine?INSEAMNA DURERE,SUFERINTA.......... stiti ce inseamna sa iti doresti un copil si sa nu-l poti avea si cand strigi cu glasul mintii nu mai pot si D-zeu iti scoate in cale alti copii care te striga din suflet YLE hai cu noi,Yle ce faci azi?Yle de ce plangi?INSEAMNA BUCURIE.nu am copii mei proprii insa toti cei din jurul meu de aici sunt ai mei si ma striga din suflet si ma iubesc.e acea iubire nevinovata care te face sa mergi inainte............VINO DOAMNE SA VEZI CE A MAI RAMAS DIN OAMENI!
gheoneaileana
Postat pe 1 Iunie 2009 00:18
ileano...

asa e fata, prin strainataturile alea romanii-s scot ochii unii altora... norocu' tau ca-l gasisi pe dumnezeu sa mai stati la o gargara si sa mancati sarmale cu mamaliga... va vedeti des?...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 08:21
gheoneaileana ,ai incredere in Dumnezeu ,stai langa El si vei fi binecuvantata .Nu te descuraja ,chiar daca ai avut probleme cu cei din aceeasi patrie(romani).
A crede inseamna indeosebi a crede necrezutul. Credinta sta dincolo de limitele mintii omenesti si implica o incredere totala a credinciosului in cele ce crede.Toma ,unul dintre cei doisprezece Apostoli, desi a umblat cu Iisus aproape trei ani de zile ,nu avea atata credinta si incredere in Cel ce le vorbise in pilde ,facuse minuni (vindecari ), a avut indoieli cu privire la invierea lui Iisus si n-a vrut sa creada pana ce n-a pipait cu propriile-i degete urmele cuielor si pana n-a vazut cu proprii sai ochi ranile lasate de lance. Toma , omul neincrezator, care nu crede decat ceea ce vede el singur.
Ma bucur pentru tine ca manifesti o asa credinta ,cum spunea psalmistul :� C�t pentru mine, fericirea mea este s� m� apropii de Dumnezeu ;pe Domnul Dumnezeu �l fac locul meu de ad�post, ca s� povestesc toate lucr�rile Tale.�
ica2
Postat pe 1 Iunie 2009 17:26
icutzo...

hai ca esti tare, fata... deci asta-i deviza spalatorilor de creiere: sa crezi necrezutul...

bai nene, daca eu ti-as cere sa-mi trimiti 100 milioane prin posta, ca ti-i dau eu inapoi intr-o saptamana, m-ai crede?...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 17:33
ce-mi place mie la voi, fetele asta evangheliste, este ca propovaduiti cuvantul lui dumnezeu fara sa fi vorbit niciodata cu el... adica voi 'oti fi vorbit, da' el nu prea s-a facut auzit...

asa ca tot ce spuneti voi acolo ca a zis si-a dres dumnezeu, sau fi-su, e un fel de telefon fara fir... ati auzit si voi de la altii, care-au auzit de la altii... uite-acilea functioneaza spalarea aia a creierului, iar voi mirositi toate a dero...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 17:43
zambilu'

mami,e necajita iar,am ajuns sa o cunosc pe ica...nu are boii acasa,o framanta ceva...ea de fapt se incurajeaza si pe ea acolo... nu doar pe ileana...
iasomia
Postat pe 1 Iunie 2009 17:48
pai de mami, daca sta cu ochii la cer, se-mpiedica de pragu usii.. ca dumnezeu nu le da gps-uri d-alea...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 17:53
De la: zambil, la data 2009-06-01 17:33:44icutzo...

hai ca esti tare, fata... deci asta-i deviza spalatorilor de creiere: sa crezi necrezutul...

bai nene, daca eu ti-as cere sa-mi trimiti 100 milioane prin posta, ca ti-i dau eu inapoi intr-o saptamana, m-ai crede?...


Draga Zambil ,stai la colt de fiecare data si cum ies la inaintare ,gata ,mi-ai si lovit!
Nici nu ma mira faptul ca o faci ,dar fi rezonabil ...
Sa intelegem partea buna a lucrurilor ,nu facem speculatii de nici un fel ,imi place sa vorbesc cu si despre Dumnezeu .
Dar probabil ,perceptia ta si a mea cu privire la El este diferita. "Necrezutul" de care vorbeam ,era in contextul amintit (Toma necredinciosul ).
Si poate ...data viitoare nu mai stai la colt !


ica2
Postat pe 1 Iunie 2009 20:28
De la: iasomia, la data 2009-06-01 17:48:19zambilu'

mami,e necajita iar,am ajuns sa o cunosc pe ica...nu are boii acasa,o framanta ceva...ea de fapt se incurajeaza si pe ea acolo... nu doar pe ileana...


Iaso ,multumesc frumos !Ai o gandire pozitiva si simt ca esti alaturi de semeni .A incuraja sau ajuta pe cineva cand are nevoie ,inseamna ca simti impreuna cu persoana care sufera.
Avem multe persoane in jurul nostru care au nevoie de atentia noastra .



ica2
Postat pe 1 Iunie 2009 20:46
icutzo...

ca tu vorbesti cu dumnezeu, e ok... adica nu vorbesti cu el, ci i te adresezi, ca el, ca intotdeauna, are alte trebi... cel mult sa-ti raspunda vreun secretar pamantean, pe hartie cu antet si semnata in alb, ca secretarii aia de la toys r us ai lu' mos craciun...

p-orma, cred ca vorbesti in gand, sau in gura mare cand nu te-aude nimeni, ca altfel sigur nu-ti dadeau aia drumu' de la izolare sa intri pe calculatoru' surorii sefe si sa postezi p-acilea...

chestia mai nasoala e cand le indemni si pe altele sa vorbeasca, dupa ce in prealabil si-au clatit bine creieru' cu infuzie de biblie...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 22:47
m-am distrat teribil la chestia aia cu asteptatu' la cotitura... imi aduce aminte de colindele bronzatilor de prin metrou...

la un coltz de cotitura
s-a-ntalnit cu ... ma rog, cu cine s-a intalnit...
zambil
Postat pe 1 Iunie 2009 22:51
icutzo,

n-ai pt ce sa-mi multumesti,fato...

si mosneagului ii pasa de noi,dar ne vrea mai neinfricate...
iasomia
Postat pe 2 Iunie 2009 09:18
De la: zambil, la data 2009-06-01 22:47:52icutzo...

ca tu vorbesti cu dumnezeu, e ok... adica nu vorbesti cu el, ci i te adresezi, ca el, ca intotdeauna, are alte trebi... cel mult sa-ti raspunda vreun secretar pamantean, pe hartie cu antet si semnata in alb, ca secretarii aia de la toys r us ai lu' mos craciun...

p-orma, cred ca vorbesti in gand, sau in gura mare cand nu te-aude nimeni, ca altfel sigur nu-ti dadeau aia drumu' de la izolare sa intri pe calculatoru' surorii sefe si sa postezi p-acilea...

chestia mai nasoala e cand le indemni si pe altele sa vorbeasca, dupa ce in prealabil si-au clatit bine creieru' cu infuzie de biblie...

Zambil �. Cum sa definesc reactia ta ?Manie ?Suparare ?De ce ?
De multe ori , firea pamanteasca incearca sa domine ...
Cum putem vorbi cu Dumnezeu ? Decat prin rugaciune ; noi, oamenii, credem ca suntem "puternici", dar...de fapt avem o multime de imperfectiuni, nevoi, lipsuri...Insa exista ceva, adica Cineva, catre care putem sa ... ne rugam! Mai mult, Acest Cineva poate deveni, din Cineva "Acolo Sus", Cineva "In Mine Care Ma Iubeste si Il Iubesc"! Rugaciunea este respiratia sufletului. Ea este secretul puterii spirituale.
Daca avem totdeauna pe Dumnezeu inaintea noastra, lasand ca inimile noastre sa inalte multumiri si laude la adresa Sa, atunci viata noastra spirituala va cunoaste o continua reinviorare.


ica2
Postat pe 2 Iunie 2009 16:11
Nu stiu daca ai observat, dar in viata belelele curg, fie ca Dumnezeu este langa noi sau nu.Dar eu vreau sa va spun altceva.
Suzuki avea poarta stricata.Degeaba s-a rugat el de Dumnezeu, ca Dumnezeu tot nu a venit sa i-o repare.Pana la urma, a pus mana pe ciocan si pe cuie si si-a reparat-o singur.
-Doamne sunt suparat pe tine.De acum inainte nu te mai chem sa ma ajuti.Ma descurc singur.
Ceea ce nu stia Suzuki, era faptul ca Dumnezeu l-a ajutat sa repare poarta,chiar daca Suzuki si-a aratat peste tot degetele lovite cu ciocanul.Dumnezeu nu o sa-ti dea niciodata cuie si ciocan ca sa faci treaba.Dar te invata cum sa le folosesti ca sa iesi din propria ta nevoie.
Ioana007
Postat pe 2 Iunie 2009 16:28
I)Care este adevarata fericire?
Lupta omului �n viata este ca sa aiba toate cele trebuincioase, sa fie scutit de nenorociri, �ntr-un cuv�nt sa gaseasca fericirea. Si aceasta doreste si Dumnezeu pentru om. Pentru aceasta l-a creat Dumnezeu pe om: ca sa-l faca fericit. De multe ori �nsa omul nu dobandeste fericirea, deci nu iese biruitor �n lupta vietii. Si aceasta pentruca nu stie sa-si aleaga arma potrivita si tactica (calea) buna �n lupta vietii. Ba uneori nici macar nu �ntelege ce e adevarata fericire, ci se lupta pentru lucruri care adeseori, dupa ce le obtine, nu numai ca nu-l fac fericit, ci �i aduc chiar nenorocire. Sunt multi care cred ca daca vor avea bani multi sau pozitii �nalte vor fi fericiti; sau ca daca ar pierde banii sau pozitia �nalta, ar fi o nenorocire. Si totusi pe lume sunt oameni saraci si simpli care sunt fericiti, dupa cum exista si oameni �n pozitii �nalte, sau foarte bogati, care sunt nefericiti.
ica2
Postat pe 2 Iunie 2009 16:43
II)Care este adevarata fericire ?
Omul este compus din doua parti foarte diferite una de alta: sufletul si trupul. Sufletul este de la Dumnezeu, este nemuritor si vesnic, si la moartea omului se �ntoarce �napoi la Dumnezeu care l-a dat. Trupul este luat din tarana (pamant) este trecator, si la moartea omului este pus �napoi �n tarana (pamant), de unde a fost luat ( Eclesiastul 12:7). De aceea �n viata noastra noi ar trebui sa ne preocupam cel mai mult de sufletul nostru, fiindca tot ce castigam pentru trup (bogatii, titluri), la moartea noastra raman aici pe p�mant. In viata de dincolo de moarte ne urmeaza doar faptele - bune sau rele - pe care le-am facut �n viata pe p�m�nt. Dumnezeu �n marea Lui dragoste pentru om, si �n dorinta Lui fierbinte ca omul sa iasa biruitor �n lupta vietii, sa c�stige fericirea si sa fie ferit de nenorociri, ne-a lasat Porunca Sa, Cuvantul Sau scris �n Sfintele Scripturi (Biblia). Biblia ne �nvata �nsa despre o fericire deosebita de cea pe care o dau lucrurile pamantesti - bani, pozitii, putere. Biblia ne spune: "Cel neprihanit se bucura �n Domnul, si �n El �si cauta scaparea; toti cei cu inima fara prihana se lauda ca sunt fericiti." (Psalm 64:10). Iar psalmistul David spune: "Fericirea mea este sa ma apropii de Domnul ..." David a fost bogat, si a fost �n cea mai �nalta pozitie, fiind �mparat �n Israel; dar pentru el nu aceasta a fost fericirea. Fericirea lui a fost sa se apropie de Dumnezeu. E o fericire ciudata poate pentru noi, poate nici n-o putem �ntelege. Aceasta este �nsa fericirea adevarata, ea ne va ramane si dincolo de moarte.
ica2
Postat pe 2 Iunie 2009 16:49
Cand ideologia marxista, de esenta iudaica si de tendinta materialista, si-a facut aparitia, spiritele erau deja pregatite pentru a accepta orice atac la adresa Bisericii sau orice afront adus moralei. Deja, o astfel de atitudine anti-spiritualista sau desprinsa de morala nu mai era privita ca o anomalie. Individul se complacea in aceasta atmosfera de razvratire intima, dublata de placerea de a se simti solicitat si punct de convergenta al noilor idei la moda.

De aceea, a doua jumatate a secolului XIX a fost o adevarata epoca de institutionalizare a principiilor materialiste anti-spiritualiste, a principiilor anti-clericale si a normelor de comportament lipsite de morala. Marturisite sau nu, aceste tendinte au dominat indivizi si partide, deschizand drumul decaderii spirituale si morale pentru generatiile viitoare. Rezultatele ce au urmat au dovedit ca atat omul cat si organizatia care nu se conduce dupa reguli stabile, adica dupa norme etice si morale, si care in acelasi timp nu marturisesc incadrarea lor intr-o ordine superioara depasind ordinea sociala comuna prin aportul sau spiritual, nu pot avea respect de nimic in aceasta lume. Nici de oameni ca membri ai unei societati, nici de alte organizatii sau State. Mentalitatea lor devine o mentalitate pragmatica, materialista, bazata pe egoism, utilitarism, antispiritualism si indiferenta morala.

Influenta acestor atribute sparge cadrul de dezvoltare naturala al societatii si-i imprima o activitate anarhica. Omul crede ca totul ii e permis. Astfel, cel ce domina se cramponeaza in privilegii si se depaseste in abuzuri, iar cel ce se crede dominat explodeaza in revendicari si comite alt gen de abuzuri. Partidele, la randul lor, incurajeaza cand pe unii, cand pe altii, in speranta de a-i domina si a-si atinge scopurile.

Ca rezultat de ordin general, moravurile slabesc, lipsa de respect reciproc apare, familia se destrama, tineretul se corupe, persoana umana se ofileste, societatea intreaga se framanta nelinistita si tulbure. Disciplina, ierarhie, virtuti, iau forme monstruoase, prevestind o intoarcere spre epocile primitive. Dezlantuirea instinctelor primare, in toate paturile sociale, si mai ales printre tineri, provoaca o stare de spirit de decadenta si disperare.

Ceea ce lipseste unei societati atinse de acesti virusi sunt tocmai reconfortul regulilor de morala si aportul efectiv al spiritului religios. Din lipsa lor, din neintelegerea importantei lor intru dezvoltarea si sanatatea societatilor, s-a putut ajunge la anarhia structurala si la decadenta spirituala pe care le cunoastem cu totii.

Un partid sau o organizatie revolutionara care nu plaseaza viziunea societatii preconizate dincolo de orizontul material al catorva satisfactii imediate, care nu incadreaza conceptia omului intre limitele unei morale si a unei discipline spirituale, se gaseste in imposibilitate de a crea o noua civilizatie. Va putea domina, prin forta, prin teroare, prin minciuna, o perioada de timp. La prima delasare, se va prabusi. In ciuda tuturor ideilor agnostice si atee ce bantuiesc lumea, spiritul religios ramane una din marile constante ale omului. In el insul isi gaseste echilibrul iar societatea armonia.

Raul ce ne framanta si ne roade, e lipsa de dragoste. Incapacitatea de a intelege suferinta altuia, e lipsa de dragoste.
Egoismul, invidia, dispretul fata de cei mai mici, mai saraci sau mai putin inzestrati de natura decat noi, e tot lipsa de dragoste.
Iar cine are lipsa de dragoste in el, nu numai ca nu poate fi un bun crestin, dar nici un bun coleg sau camarad.
Oricum ceea ce se intampla sau se va intampla, a fost scris, iar noi nu facem nimic pentru a intarzia cele prezise.

persidadamian
Postat pe 2 Iunie 2009 22:47
Morala n-are ce cauta in politica", "Scopul scuza mijloacele", "Politica nu se face cu matanii" si multe alte expresii de aceste gen, au ilustrat si ilustreaza gandirea multor politicieni si, prin rasfrangere, felul de a judeca al omului. Rezultatul nu putea fi decat saracirea fondului spiritual al individului si lunecarea acestuia pe panta compromisurilor si a descompunerii morale.

Pe de alta parte, marxismul ideologic si comunismul aplicat aduceau in circuitul politic notiuni de-a dreptul anti-religioase. Nu mai era vorba de instalarea unei atmosfere, ci de impunerea voluntara a unor principii contrare a tot ce societatea umana si civilizatia occidentala acumulasera in decursul istoriei, sub semnul moralei crestine. Individul, profund influentat de perspectivele unei libertati anarhice, in care aplecarile egoiste se puteau dezvolta la infinit, devenea o prada usoara in fata doctrinelor marxiste, care-i curatau si bruma de respect sau teama ce mai putea purta unei institutii spirituale.

Coexistenta acestor doua tendinte, in epoca noastra, nu putea avea ca rezultat decat prabusirea interioara a individului. Amandoua bazate pe un materialism agresiv, pe un dispret total al celor mai elementare reguli de morala civica si pe respingerea oricarui respect fata de entitatea spirituala a vietii, democratia si comunismul conlucrau intru desavarsirea aceleiasi schimbari fundamentale: despiritualizarea omului.

Or, nimic nu poate fi mai vatamator pentru viata individului si a societatii in care traieste, decat pierderea acestui contact cu unica forta ce, depasindu-ne, ne aduce armonia interioara, intelegerea sociala si inaltarea individuala. Materialismul, de orice natura ar fi, stinge in om tot ce poate fi in el mai nobil si mai curat. Toate epocile de decadenta s-au evidentiat prin aparitia sau dezvoltarea ideilor materialiste si combaterea sau respingerea conceptului religios.

De ce oare? Pentru ca fondul religios, prin preceptele lui etice si morale, prin ridicarea omului catre o spiritualizare crescanda, prin infiltrarea in suflet a unei credinte si a unui respect fata de creatura umana, contribuie la ameliorarea interioara a omului. Ca urmare si atitudinea sociala sau politica a acestuia va pastra influenta binefacatoare a preceptelor respectate. De aceea putem spune ca omul social al unei epoci sau al unei comunitati nu-i decat reflexul preceptelor care domina intregul. O comunitate intrata pe fagasul denegarii normelor morale nu poate da nastere decat la o societate pervertita si imorala. Tot asa, o societate supusa conceptiilor materialiste si atee nu poate realiza decat o civilizatie hibrida, supusa unor norme statice si retrograde, fara suflul depasirii personale si-al implinirii spirituale.

Civilizatiile se destrama si dispar in clipa in care temeliile spirituale si morale incep sa se clatine. Cand omul, purtat de iluziile tendintelor bazate pe imediat si materie, se infunda in egoism si-n desacralizarea propriei existente, putem fi siguri ca nu suntem departe de prabusirea unei lumi, chiar daca aparent, progresele tehnice impun o viziune contrara
persidadamian
Postat pe 2 Iunie 2009 23:09
Un intelept a spus ca daca religia n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Si nu-i un simplu joc de cuvinte. Asa este. Omul, pentru a se simti om, pentru a pricepe propriul lui destin, are nevoie sa creada in ceva. Dar acest CEVA trebuie sa fie o forta care-l depaseste, atotcuprinzatoare, binevoitoare si justa. Omul nu se depaseste si nu-si creaza o armonie interioara decat prin credinta.

A crede deci, nu este o proba de "obscurantism" sau de prostie, ci necesitate ontologica. Cel ce nu poate sau nu vrea sa creada e un INFIRM. Aplicarea pozitivismului stiintific in aceasta problema nu corespunde la nimic, dat fiind ca e vorba de doua fatete diferite ale existentei. A sustine absurditatea religiei si-a credintei prin faptul ca nu pot fi explicate "stiintific" e ca si cum s-ar spune unui poet: "Poemul tau n-are nici o valoare, deoarece analiza lui chimica nu corespunde cu formula apei distilate pentru a putea fi considerat limpede si pur".

Credinta nu poate fi pusa sub microscop pentru a-i vedea structura moleculara. Ea face parte dintr-o alta ordine de valori, dincolo de materie.

Pentru a intelege acel ceva ce ne depaseste, si pe care-l numim religie, credinta, metafizica, imponderabil, Dumnezeu, ne trebuiesc alte antene decat cele cinci simturi sau nenumaratele aparate ce ne ajuta sa cunoastem volumul, greutatea, consistenta, densitatea unui obiect. Ne trebuie o sensibilitate interioara, o dorinta de cunoastere si depasire, o neliniste existentiala, intr-un cuvant: convingerea ca nu suntem un accident al naturii.
Ei bine, noapte bune, vise placute, mai vorbim.
Si sper ca nu v-am lasat impresia ca bat campii. In fine
persidadamian
Postat pe 2 Iunie 2009 23:13
De la: persidadamian, la data 2009-06-02 23:13:34Un intelept a spus ca daca religia n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Si nu-i un simplu joc de cuvinte. Asa este. Omul, pentru a se simti om, pentru a pricepe propriul lui destin, are nevoie sa creada in ceva. Dar acest CEVA trebuie sa fie o forta care-l depaseste, atotcuprinzatoare, binevoitoare si justa. Omul nu se depaseste si nu-si creaza o armonie interioara decat prin credinta.

O forta din afara noastra, Persida?

Mi-au placut expunerile tale. Noapte buna si tie! Pe curand!
sora_ilsi
Postat pe 2 Iunie 2009 23:35
hai, ca m-ati convins....
manca-le-ar mamica pe ele,ce-or fi stat ele cu sufletelu' in gat ..doar,doar..a apare mosneagu' Z. sa puna prajina pe ele..
iasomia
Postat pe 3 Iunie 2009 17:53
Credinta este o optiune.Ceea ce spune Zambil este tot o optiune de credinta.In vreme ce Calla, Ilsi, Persida se folosesc de Biblie ca argument, Zambil,-cum spune sora Iasomia,-foloseste prajina.Sunt metode de convingere sau de constrangere, cum doriti sa le numiti, una mai subtila decat cealalta.In loc de aceste forme de educatie religioasa sau atee , nu ar trebui sa folositi fiecare argumentele?Eu cred ca ar fi mai interesant.
Ioana007
Postat pe 3 Iunie 2009 19:25
Iasomia draga, eu nu incerc sa te comving de nimic, este doar o discutie si atat, iar faza cu prajina e doar in imaginatia ta.
Te rog.... completeaza-ma mai departe, sau contrazice-ma daca ceva din ceea ce am scris nu-ti miroase a bine, ori corecteaza-ma daca simti nevoia sa o faci.
Dupa cum probabil ca ai observat, ceea ce eu am scris acolo nu se limiteaza doar la un anumit individ, incerc sa acopar mai multe obiective, deci tu la care te referi ca "te-am convins," ca sa inteleg si eu.
E doar o discutie pe tema religiosa, atat.
persidadamian
Postat pe 3 Iunie 2009 22:51
De la: sora_ilsi, la data 2009-06-02 23:35:48
De la: persidadamian, la data 2009-06-02 23:13:34Un intelept a spus ca daca religia n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Si nu-i un simplu joc de cuvinte. Asa este. Omul, pentru a se simti om, pentru a pricepe propriul lui destin, are nevoie sa creada in ceva. Dar acest CEVA trebuie sa fie o forta care-l depaseste, atotcuprinzatoare, binevoitoare si justa. Omul nu se depaseste si nu-si creaza o armonie interioara decat prin credinta.

O forta din afara noastra, Persida?

Mi-au placut expunerile tale. Noapte buna si tie! Pe curand!


Bineanteles ca din afara noasta, pentru ca noi sa avem forta si abilitatile despre care vorbea Ioana007 in scurta si frumoasa ei povestioara, avem nevoie de Dumnezeu.
persidadamian
Postat pe 3 Iunie 2009 22:55
poate voi..
zambil
Postat pe 3 Iunie 2009 22:56
zanghli, frati. fiecari cu ci-l doari!
gianiblue
Postat pe 3 Iunie 2009 22:57
janica...

da parci nu si mai termini cu durerili selea, bre...
zambil
Postat pe 3 Iunie 2009 23:00

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
cizme ugg 1 De la: simona1023 15 Octombrie 2009 12:45
Cuviosul siluan antonitul,,,intre iadul deznadezdii si iadul smereniei 5 De la: luptatoareacurajoasa 2 Iunie 2010 22:34
va iubesc ...va doresc ...va vreau 190 De la: tutankhamon 3 Decembrie 2009 18:37
Croitoreasa cu experienta Bucuresti 1 De la: garbo227097 5 Octombrie 2011 18:56
varfuri despicate + coafuri la moda 1 De la: garbo_7980 16 Octombrie 2012 10:01
Setari Cookie-uri