cred ca am nevoie de ajutor

am luat din nou bataie

MAREA DESCOPERIRE ?NU -DOAR O CONVINGERE CARE POATE NU TREBUIA

si_totusi Postat pe 30 Octombrie 2008 19:08
decat sa contabilizezi greselile lui, mai bine da dovada de maturitate si vezi ce ai tu de facut.
asa totusico, coboara tu fata cu chisoarele pe pamant....
iasomia Postat pe 31 Octombrie 2008 08:06
parerea mea este ca orice om ın viata are ni�te ıncercari,poate sotul tau nu realizeaza ınca ce face,poate pentru el e o distractie ıl incita faptul ca se vede cu ea pe ascuns,poate ca daca ai divorta de el,nici cu persoana respectiva n-ar mai fii.el �tie ca tu nu vei divorta u�or,te-a citit te cunoa�te ,�tie ca fetele sunt pentru tine orice.ıti dau un sfat , mamei mele i-a ajutat pentru ca �i noi ın familie am avut un caz asemanator ca al tau,tatal meu era ımpreuna cu ''cea mai buna'' prietena a mamei mele,�i biata de ea a aflat de la o vecina ca ei defapt se ıntılneau de vreo 2 ani.dupa un timp mama i-a prins ımpreuna ,bineınteles tata ca de obicei nega,(cam asta e arma tuturor barbatilor).dar mama la sfaturile bunicii mele a apelat la rugaciune.au fost la o biserica catolica unde un preot a sfatuit-o sa se roage pentru sufletul lui tata ratacit sa se ıntoarca acasa.�i a functionat!acuma depinde de tine daca la-i putea ierta ın viitor �i ai putea traii alaturi de un om care te-a chinuit,dar merita sa ıncerci pentru ca din cıte am vazut eu nu vrei sa divortezi.sper sa traiti fericiti pına la adıncı batrıneti sa va fie copii sanato�i �i ıntr-o zı cınd le vei povestii ce sacrificii ai facut pentru ele,sper sa te iubeasca �i sa te respecte mai mult..o zi buna!mihaela

Postat pe 11 Noiembrie 2008 14:16
Iti multumesc pt sfat,Mihaela.Chiar duminica am fost la biserica si am vb cu un preot care mi-a zis acelasi lucru:sa ma rog pt sufletul lui ratacit.Pe la biserici am fost de cate ori am avut ocazia,nu prea des,ce-i drept.Mi-ai zis ca eu nu vreau sa divortez.Poate asa e,poate nu-i asa.Nu e usor sa iei o asemenea decizie.Numai cine trece prin asa ceva poate sa stie cum e, cat de greu e sa iei o hotarare care sa fie cea mai buna pt tine si copiii tai macar.Si daca ar fi ca el sa vina cu picioarele pe pamant eu nu sunt sigura ca as putea trece peste tot ce s-a intamplat pt ca m-a ranit prea tare.Nu a stiut cand sa se opreasca .A tinut de ambele relatii cu orice pret in loc sa renunte la cealalta in momentul in care eu am aflat.Chiar nu stiu ce vreau. De-aia am si cerut ajutorul vostru .
kiki33 Postat pe 12 Noiembrie 2008 10:55
cred ca problema ta e alta.....tu de fapt nu ai niciun gind sa divortezi si cauti aici doar sustineri pentru a sta in aceasta casnicie...cum poti sa spui ca nu este interesat de tine si copii?stii tu cum e sa stai in casa cu copilul...fara sa ai serviciu si sa nu ai ce sa maninci 3 zile??????nuuuuuuuuuuu..........nu ai de unde sa stii si nici nu vei afla pentru ca nu vei divorta...cum sa pleci din asa confort????bilete la mare....50 de lei pentru copii doar pentru plimbare....tie iti lipseste el ca barbat...confortul creeat de el e bun?nu te mai plinge atit....sint femei care au trait in saracie,bataie,fooooaaarte multe lipsuri si au avut totusi puterea sa incheie un capitol si sa mearga mai departe singure....tu nu vei face niciodata asta pentru ca iti place sa stii ca are cine sa iti poarte de grija...financiar...sa ne anunti si pe noi daca iti vei lua viata in miini fara sa mai stai ascunsa dupa un barbat.....daca totusi stai cu el...nu incerca sa ne pacalesti ca o faci ptr. copii...aici sintem si femei trecute prin viata nu numai tinerele....
coco6 Postat pe 18 Noiembrie 2008 12:26
Draga mea, am trecut prin foarte multe in timpul fostei casnicii. Am amenintat de sute de ori ca divortez, iar situatia a devenit tot mai urata. Mi-a fost atata de frica............Dar am reusit!!!! Nimic nu se compara cu linistea de care am parte acum! Am si eu un baietel care isi iubeste tatal. Si sufera. Si ma intreaba zilnic "de ce?". Importante sunt comunicarea, linistea si dragostea neconditionata pentru puisorii nostri....... Bafta! Sunt sigura ca o sa reusesti. Viata e prea scurta... nu ne permitem sa ne batem joc de ea, de noi.........
elena36 Postat pe 18 Noiembrie 2008 17:00
Ma bucur pentru tine Elena.Bravo tie.Ai fost o fata desteapta.
Postat pe 19 Noiembrie 2008 09:22
Cunosc o tipa care era in aceeasi situatie ca tine. Si avea si ea 2 copii. Cand a fost sa divorteze el a amenintat ca-i ia copii. S-a speriat ea, a plans, etc. O amica a sfatuit-o sa ii spuna ca ii lasa ambii copii. Sa vada daca noua lui amica e de acord sa creasca 2 copii straini. Asa a si facut. A spus "ok, ia tu copiii, eu vreau sa-mi refac viata". Amicului i-a cam picat fata. S-a fastacit, s-a intors pe o parte, pe alta, pana la urma s-a intors spasit acasa (presupun ca cealalta i-a dat un sut undeva can a auzit ca se face brusc mama de 2 copii). Incearca si varianta asta. Crezi ca femeii cu care e acum i-ar conveni sa creasca 3 copii in loc de 1?
Micass Postat pe 19 Noiembrie 2008 09:32
Am ramas fara tata la 3 ani si mama s-a imbolnavit de schizofrenie in urma pierderii sotului.Am ramas trei copii care am crescut cam fiecare pe la ce bunici si matusi a apucat.E posibil sa simt si lipsa lui ca barbat dar de partea materiala ma pot lipsi cu usurinta.Sunt o luptatoare si nu mi-e frica ,ca o sa mor de foame.Pentru mine nu mi-e frica .Dar poate fetelor mele le-ar fi mai greu pt ca ele au avut totul.Ele nu stiu cum e sa mergi la scoala in noiembrie in espadrile si in jacheta tricotata (la un liceu sanitar unde erau numai copii de bani gata)si sa -ti platesti internatul din bursa sociala.Eu ma pot adapta oricarei situatii dar nu as suporta sa mi se reproseze ca am tarat in noroi si fetele.De aceea am de gand sa am o discutie cat se poate de serioasa cu sotul meu si sa stabilim(daca se poate vb ca doi oameni maturi)ce e de facut in viitor pt ca noi doi si copii nostri sa nu mai suferim.
kiki33 Postat pe 19 Noiembrie 2008 10:45
Nu sunt o materialista si nu am fost niciodata.In schimbul confortului as prefera din toata inima liniste,intelegere si dragoste.Sunt constienta ca relatia noastra nu mai are niciun viitor si cat de curand o sa iau masuri.Dar trebuie sa fiu foarte sigura ca ceea ce fac e cel mai bine.Poate aveam si am nevoie de incurajarile voastre ca pot sa traiesc si fara el si ca o femeie divortata si cu doi copii nu e pierduta pt totdeauna. El chiar mi-a zis ca imi ia fetele si ca face tot posibilul sa raman fara nimic si asta cand problema divortului era o simpla amenintare spusa la o cearta.Cred ca el nu s-a gandit niciodata serios ca eu as fi in stare sa merg pana la capat.Ma crede prea slaba(si asa e)si de aceea nu ia in seros divortul.In ianuarie e ziua mea de nastere si pana atunci trebuie sa fie terminata povestea asta.Asa mi-am promis eu mie. Si inca ceva:nu traiesc pe spinarea lui,am serviciu si nu as muri de foame fara el.Banii nu aduc fericirea!CEL PUTIN MIE NU.Cred ca unii ma judecati cam aspru.
kiki33 Postat pe 19 Noiembrie 2008 11:04
revin.....mai putin suparata decit ieri cind mi-am adus aminte de perioadele urite din viata mea si a copilului meu,incomparabile cu ceea ce spui tu despre situatia ta si a fetelor tale....si iti spun ca...daca vei reusi sa fii o mama buna,sa le fii prietena fiicelor tale,sa incerci sa ramii tinara sufleteste iar ele sa simta asta,sint convinsa ca vor uita de confortul creeat de tatal lor si se vor multumi ca te au alaturi,te vor sprijini,iar cu trecerea timpului vor intelege ca starea materiala nu inlocuieste linistea din familie,vacantele si sarbatorile frumoase.
coco6 Postat pe 19 Noiembrie 2008 12:43
eu am reusit sa rup o astfel de casnicie cind fiul meu avea 9 ani,mi-a fost foarte greu sa duc totul pe umerii mei,acum deja cred ca am obosit,dar sint o mama fericita si implinita....are 25 de ani acum,stie sa pretuiasca banii pe care ii munceste...ma respecta si imi multumeste ptr. educatia si sprijinul pe care i le-am oferit....parerea mea e ca,daca vrei......reusesti.
coco6 Postat pe 19 Noiembrie 2008 12:58
offffffffffff! Kiki, si eu am probleme. este greu sa primesti sfaturi de la alte persoane, nu neaparat ca sunt bune sau rele, nu neaparat ca unii oameni sunt mai rautaciosi. Nu! Fiecare isi spune parerea, dar nimeni nu stie mai bine decat cel care este in situatia respectiva. Noi, oamenii suntem la fel, si totusi... atat de deosebiti..... fiecare traieste in felul sau, fiecare simte in felul sau. Este foarte greu, crede-ma! Sunt o persoana responsabila, am o educatie frumoasa, am un serviciu bun....dar sunt plina de frustrari , de neimpliniri .... si jur ca am incercat sa nu supar, sa fie bine si nu sunt egoista...ce folos? Nu sunt fericita, nici macar linistita.. Tu trebuie sa faci ce simte inima ta, ce simte sufletul tau!
KYKY Postat pe 19 Noiembrie 2008 19:56
Si tu kyky trebuie sa faci la fel.Sa vezi ce te supara, sa cauti cauza si sa iti indrepti busola pe drumul cel bun.O femeie care iubeste viata ca tine, are forta de a misca muntii din loc.Nu te poate opri nimeni, sa stii.Nici chiar Dumnezeu.
Postat pe 20 Noiembrie 2008 09:17
KIKI33, ia-ti si tu un amant si traieste-ti viata:) Si atentie la educatia fetelor:)
LumiCodrescu Postat pe 4 Decembrie 2008 20:18
kiki nu mai sta linga acel om,zici ca te-a lovit,injosit etc.chiar daca ai copii crezi ca meriti toate astea?copii nu cred ca vor merge cu el(nici un copil nu este deacord cu despartirea parintilor,cum crezi ca vor vrea o mama vitrega) si nici fara bunuri nu vei ramane pt ca din cite stiu in astfel de situatii se face partaj.poate mi-a scapat nu stiu dar te intreb cu el ai vorbit de divort e deacord?o zi buna si universul sa lucreze pentru tine
ghelene_06 Postat pe 5 Decembrie 2008 13:33
offf! Kiki, viatza este atat de nedreapta. Te inteleg perfect. Nimeni nu-ti poate spune ce sa faci! TU SINGURICA DECIZI! Nimeni nu este in masura sa dea sfaturi, crede-ma! ... poate pareri si atat! fiecare vede lucrurile din punctul sau de vedere. si eu am patit ca si tine. al meu a plecat de acasa 6 luni. a revenit. l-am primit inapoi..... este greu. foarte greu........ am incercat sa "uit", sa trec cu vederea...... dar are si mania alcoolului.... si asta m-a facut sa nu uit. sa nu uit ce mi-a facut in toti acesti ani din pricina alcoolului. este adevarat ca nu m-a batut, dar asta nu-i totul. de 18 ani suntem impreuna. avem un baiat de 17 ani. am incercat sa gasesc in alta parte ce-mi lipsea. nu-i vorba de sex. am considerat ca un altul la fel ca si mine ma poate intelege. dar nu a fost asa. m-am ARS! mai tare..... ma simt goala, fara sens. prietenii ma sustin. am un job bun. sunt o femeie independenta d.p.d.v. material... dar sufletul? NIMENI NU POATE SA-TI SPUNA CE SA FACI. NIMENI NU DETINE CHEIA REZOLVARILOR. IN TINE STA FORTZA...
KYKY Postat pe 5 Decembrie 2008 19:39
Parerea mea proprie si personala....DA DIVORT...e usor pentru mine sa spun asta pentru ca sunt pe dinafara , privesc si judec la rece...dar sunt ferm convinsa ca sufletul tau vrea sa fie linistit daca nu indragostit si fericit..sunt ferm convinsa la fel ca si fetitele tale isi doresc sa isi vada mama relaxata si implinita...cred ca poti sa iti refaci viata fara sa ranesti copiii...el nu va recunoaste niciodaa pentru k oricarui barbat ii place acel fruct oprit..lucrurile interzise sunt foarte gustoase... Daca nu faci pasul asta acum, mai tarziu vei regreta,fetitele vor creste mari si iti vor reprosa faptul k ti-ai interzis fericirea de dragul lor...SI PANA LA URMA ,SA TE UMILEASCA SI SA TE LOVEASCA ,E CEVA DE NEIERTAT!!
alinachelcu Postat pe 6 Decembrie 2008 14:00
va multumesc ca nu m-ati uitat.De data asta am sunat avocata si am stabilit o intalnire cu ea.As vrea sa fiu foarte sigura ca nu-mi poate face vreo surpriza.Dupa sarbatori o sa fac pasul ce trebuia facut de mult. Intre timp am mai avut niste discutii cu el in care l-am intrebat ce are el de gand.Normal ca el nu are nicio problema din moment ce se complace in aceasta situatie de peste 4 ani,singurul incovenient ar fi ca acum eu stiu cine este aia si ce fac ei.De cand i-am spus ca daca nu renunta la amanta si nu se schimba asa cum vreau eu ca altfel divortez-incearca sa fie mai dragut,mai comunicativ.Chiar se vede ca face eforturi sa fie un tata mai bun,mai atent.Dar nu-l tine mult ca revine cu picioarele pe pamant si se inchide in carapacea lui. M-am obisnuit cu ideea de divort dar inca nu ma vad despartita de el.Nu pot sa viitorul fara el in casa cu toate ca acum vine decat sa doarma ,sa se spele si sa manance,ca si la hotel.Cred ca asta va fi cel mai greu.Sper sa am puterea sa trec si peste asta,sa ma linistesc.
kiki33 Postat pe 6 Decembrie 2008 22:31
draga kiki33, postasem un raspuns ieri dar din pacate a fost o problema de net si nu apare. eu nu am fost casatorita niciodata, am avut parte de barbati care m-au tratat prost si foarte prost, instabili emotional si fara educatie. asadar eu spun ca sunt norocoasa pt ca nu am ajuns sa fac un pas important cu unul dintre ei. iar tu nu sta pe ganduri, imi permit sa iti spun ca trebuie sa te gandesti la tine exclusiv, copiii vor pleca intr-o zi iar sacrificul tau de a mentine familia va parea prostesc si inutil pt ca oricum nu va fi o familie fericita. daca totusi exista posibilitatea ca el sa va iubeasca pe amandoua, sotie si amanta, as mai fi inteles. cred insa ca e doar comod, ca sa nu folosesc alt termen. barbatii, unii dintre ei, fac parte dintr-o categorie tare ciudata, sunt niste animale ssexuale si sociale total afoane in ceea ce provesc sentimentele. deci out cu el si eu mai spun sa mergi si la psiholog, sau sa discuti cu o prietena apropiata, sa incepi sa te descoperi, sa vezi ce vrei cu adevarat de la viata, pt a sti ce ai de facut in continuare. eu asa vad lucrurile si nu m-am putut abtine sa nu-ti comunic. sunt leu si incerc mereu sa ma impun dar in sensul constructiv, imi place sa cred. daca ai nevoie de ajutor, cu mare placere. numai bine.
georgiana_irl Postat pe 7 Decembrie 2008 10:55
Nu cred k ai nevoie de nici un ajutor ! singura stii ce trebuie sa faci. Daca vrei sa ai liniste, ignora totul si traieste linistita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
ioana_cdrn Postat pe 8 Decembrie 2008 17:41
kiki33, sa fii tare si sa faci ceea ce e bine pentru tine. daca tie iti va fi bine, cu siguranta le va fi bine si fetelor. eu am dat divort cind fetita mea avea 3 ani si jumatate . a fost greu , si pentru ea si pentru mine doar pentru ca iesisem dintr-o "obisnuinta" ciudata si obositoare . dar viata s-a dovedit a fi frumoasa , nu prea usoara dar frumoasa. si tatal ei s-a obisnuit foarte repede fara ea si fara alte "probleme" e adevarat ca acum nu are acum ceea ce ar fi putut avea in acea "familie". dar cred ca mai important e ca ne avem una pe cealalta ! in cazul tau e o dubla fericire , ai doua suflete alaturi de suferinta ta actuala. sa nu iti fie frica sa arati ca suferi, te vor intelege si iti vor fi alaturi chiar daca riscul e sa se maturizeze mai devreme decit e cazul. poate e mai bine asa uneori . iti tin pumnii !
oanta Postat pe 8 Decembrie 2008 18:28
Asa cum v-am spus,azi am fost la avocata.Am vorbit aproape o ora si m-a intrebat si ea daca sunt masochista.Maine vreau sa ma duc sa platesc taxa de timbru si sa ii duc actele necesare pt inaintarea divortului. Dar deja incepe sa-mi fie frica.Nu vreau sa dau inapoi ,vreau sa pun capat acestei situatii.Mi-e frica de tot ce va urma.Dar trebuie sa pot merge pana la capat.
kiki33 Postat pe 8 Decembrie 2008 21:56
draga kiki, te cred ca ti-e frica dar e normal, nu? esti om nu robot. deci curaj, mergi inainte si cand ai nevoie de cineva noi suntem aici, doar trimite un semn eu spun asa: cand ti-e mai greu gandeste-te la lucrurile bune pe care le ai si incearca sa te pozitionezi tu in centru, vezi cum faci sa-ti fie bine mai ales in viitor. poate sunt eu mai egoista dar face tare bine.
georgiana_irl Postat pe 9 Decembrie 2008 20:10
Mult noroc...si incepe-ti o noua viata!Ai tot dreptul.
luna_m2003 Postat pe 15 Decembrie 2008 21:40
Buna !Ieri am fost din nou la avocata si am pus la punct detaliile in legatura cu divortul.i-am dus toate actele necesare si am incropit cererea,urmand ca miercuri sa merg s-o semnez si joi sa dea drumul la dosar. Am plans aseara din cauza situatiei dar pana la urma sunt convinsa ca o sa fie bine.Deocamdata nu constientizez decat frica de ce va urma si nu cred ca ar mai putea ceva sa ma faca sa ma razgandesc.Tineti-mi pumnii,va rog.Am nevoie. Va multumesc ,ca sunteti alaturi de mine.
kiki33 Postat pe 16 Decembrie 2008 13:49
BAFTA! Scuze pt intarzierea raspunsului. Sarbatori Fericite si te asteptam cu vesti bune.
georgiana_irl Postat pe 23 Decembrie 2008 18:26
Adaug si eu urarile de sarbatori fericite si sper ca anul care o sa vina, sa fie mai bun ca acesta, si cu rezolvari la problemele care ne framanta.
Ioana007 Postat pe 24 Decembrie 2008 16:03
Craciun fericit tuturor!Sanatate,fericire,dragoste si intelegere va doresc sa aveti de aici inainte !
kiki33 Postat pe 25 Decembrie 2008 21:14
Dumnezeu sa te ajute sa reusesti sa iei cea mai buna decizie pt. tine si fetele tale.Un an mai bun iti doresc !
madalina7 Postat pe 1 Ianuarie 2009 14:56

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Fiul meu este homosexual	81	De la: Micass 31 Ianuarie 2009 10:34
Masturbarea feminina	56	De la: prometeus_969 23 Aprilie 2009 19:53
Un an plin de minciuni....de ce?	66	De la: estela 30 Mai 2010 04:26

legile lui murphy despre sex...	22	De la: garbo001254 24 Aprilie 2009 13:49
Ce faci cand �fostele� sunt ......in prezent ...�prietene�?	150	De la: liaiedera 21 Aprilie 2010 10:17