"loc de dat cu capu"

Dezamagita

iasomia Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:14
dragul meu...nu m-ati contrariat cu nimic...sunt eu cam grea de cap.. seara buna!..
De la: karmenrosa, la data 2009-01-18 18:09:32ovidiu...nu te arunca...nu merita...curiozitatea a omorit pisica. acum...e tarziu!! imi asum riscurile... si...cred ca...daca pisica a murit...eu...am sa reusesc sa pacalesc moartea!! n-ar fi prima data!!
ovidiu42 Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:15
iasomica...si tu ne parasesti mamica? si...noi cu cine mai rumegam subiectu`?

ovidiu42 Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:20
De la: prometeus_969, la data 2009-01-18 17:03:48 despre relatia copil - parinte cred ca se poate scrie la nesfarsit, fara sa epuizam subiectul... karmen...ai dreptate...da' si eu sunt nascuta in comunism, si crescuta tot acolo...de mine de ce nu s-a lipit mentalitatea aia imbecila? mama??? alegerea ei...ramane sau pleaca, deja nu mai conteaza... am inceput sa pun in practica ce ma sfatuiti pe aici, nu ii mai raspund. sincer, nici nu stiu ce sa ii spun. e clar ca nu vorbim aceeasi limba... stiu cum a fost in comunism, stiu ca doream sa se termine si am fost euforici si exaltati in cele citeva zile...ei au trait vremurile de indoctinare ruseasca. nu ai avut parte de o mama constienta sa vorbeasca cu tine si sa-ti explice...poate nici nu a realizat ce i se intimpla...eu am gasit o scrisoare a tatalui meu catre parinti. le scria din armata.si ii certa ca nu au fost entuziasti de 23 august, nu s-au bucurat....pai de unde bucurie? bunicul era preot si a avut noroc ca nu l-au inchis. erau 4 copii si au trait vremuri groaznice cind erau miiici..foamete, razboi.bunicul fiind preot in sat tinea un jurnal cu un soi de rapoarte.si scria acolo de citi copii mureau de foame si citi saci trebuia sa imparta la oamenii cu copii si fara sprijin...asta era pe vremea regelui.dupa razboi au venit rusii cu indoctinarea.parintii stiau ce se intimpla insa tata era tinar si habar nu avea...pe oamenii astia ia sucit comunismu'.pe cei de virsta ta si cu genul tau de viata grea nu i-a afectat pentru ca "sistemul imunitar" te-a scirbit. dar erau de virsta cu tine si mai mari putin care erau membrii de partid. aia cum sunt? mama ta daca e tratata cum ti-am spus o sa aiba un soc, dar nu va ceda...tot asa se v-a purta..insa pe tine e important sa nu te afecteze
karmenrosa Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:23
Buna seara , imi permit sa intervin , desi de obicei stau mai mult in umbra si citesc . A Aveam senzatia pina azi ca sint singura fata care are probleme cu mama ei. Ma simteam vinovata fata de ea dar acum nu pot decit sa va multumesc ca ati postat aici subiectul. Mi-a dat curaj sa cred in mine mai departe . Si eu am o fetita si sper sa fiu pentru ea prietena pe care si-o doreste. Va multumesc
oanta Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:25
Buna seara, pt prometeus wife: mama ta nu e singura care procedeaza asa, am si eu o mama care stie doar sa critice, nimic nu e bine din ce fac si multe, multe altele. Inteleg foarte bine prin ce treci pt ca in mare parte si mama mea procedeaza la fel ca a ta (dar nu atat de inversunata precum a ta). Ai spus la un moment dat ca ai impresia ca nu te iubeste si ca de aceea se poarta asa cu tine. Asa am gandit si eu de multe ori, pt ca nu te poti purta asa decat in cazul in care nu ai dorit acel copil, iar pt asta incerci sa-i arati ca nu l-ai dorit si el (copilul) s-a incapatanat sa se nasca. Eu cel putin stiu ca nu am fost dorita, dar nu am condamnat-o niciodata pe mama pt asta. Eu am reusit sa ma fac inteleasa de mama, acum avem o relatie buna, dar mai are din cand in cand scapari, dar e mama. E vorba de toleranta.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:30
pt clm dar ce te faci cind nu mai poti tolera? cind iti este mila si totusi stii ca a fi pe picioarele tale e mai important decit orice . cind vrei sa vezi o urma de impacare si ti se taie avintul imediat ce deschizi gura si cauti intelegere... mai poti tolera atunci ? dupa ani si ani in care ti s-a explicat ca nimic din ce faci nu e bine?
oanta Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:37
De la: oanta, la data 2009-01-18 18:37:52pt clm dar ce te faci cind nu mai poti tolera? cind iti este mila si totusi stii ca a fi pe picioarele tale e mai important decit orice . cind vrei sa vezi o urma de impacare si ti se taie avintul imediat ce deschizi gura si cauti intelegere... mai poti tolera atunci ? dupa ani si ani in care ti s-a explicat ca nimic din ce faci nu e bine? Si eu sunt noua, si la fel ca tine imi place mai mult sa citesc decat sa vorbesc. Am ceva sa-ti spun care poate o sa-ti sune a poveste fantastica. Mama mea desi, are 52 de ani nu a incetat nici macar o secunda sa o iubeasca si sa o ajute pe bunica, desi aceasta se comporta ca si cum ar fi ceva insemnificativ, care a esuat in viata deoarece nu s-a realizat in plan profesional ca fratele ei(adica unchiul meu). Abia acum cand are si cancer si toate bolile posibile si imposibile pe cap, a inceput sa-si dea seama ca mama a fost intotdeauna alaturi de ea, si a inceput sa o aprecieze.Stiu ca e nevoie de f multa iubire ca sa reusesti sa faci ceva ce celorlalti li se pare imposibil, in afara de tine.Eu imi admir mama f mult pt acest lucru, desi de multe ori am avut de suferit din cauza alegerilor facute in ceea ce o priveste pe bunica.Te pup si sper sa gasesti calea cea mai buna
ladyd Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:46
iasomio...poate am intels eu gresit...mi s-a parut o urma acida in mesaul tau...cred ca situatia mai mult decat delicata care e in casa acum, m-a facut sa devin un pic paranoic...vad sarcasme si acolo unde nu exista pentru celelalte doamne care ati postat...e greu sa fii in aceasta situatie...sotia mea e daramata psihic...sincer, a ajutat-o mult sa vorbeasca despre asta cu voi...ea nu e o persoana prea volubila, care sa discute cu usurinta despre ea...cred ca a ajutat mult anonimatul pe care ti-l ofera netul. problema cu ea e ca e prea sensibila, excesiv de sensibila as spune eu...si din cate am observat eu...mama ei speculeaza eficient aceasta sensibilitate
prometeus_969 Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:51
Stiu ca e greu sa tolerezi la nesfarsit, la un moment dat obosesti. Poate ar trebui sa ignori cuvintele grele aruncate de ea. Stiu ca e foarte greu s aaplici c espui, pt ca asa am procedat si eu, era cumplit sa ignor cuvintele ei. Dar cu timpul am invatat sa nu le mai ascult, sa ma incurajez singura si sa ii caut ei scuze. Ma gandesc ca nu a avut acces la informare, cum avem noi, ca l-a randul ei a suferit din cauza mamei ei si asa a stiu ea sa ma creasca, crezand ca daca ma critica si jigneste ma ambitioneaza si nu voi fi asa cum zice ea. Eu stiu foarte bine ce mult rau mi-au facut jignirile ei (o perioada mare de timp nu aveam incredere in mine, nu ma simtem in stare de nimic, credeam ca nu voi realiza nimic in viata, pt ca in viziunea ei eram o proasta. Eu asa am procedat, o perioada am ignorato, o sunam si o intrebam ce face si atat, daca incepea cu reprosurile ii spuneam ca am treaba si o sa inchid tel. Apoi i-am spus verde in fata ca daca nu inceteaza sa ma critice, nu o voi mai suna. Nu pot sa spun ca a incetat definitiv cu reprosurile, dar nu ma mai deranjeaza asa mult.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:53
De la: prometeus_969, la data 2009-01-18 18:51:05iasomio...poate am intels eu gresit...mi s-a parut o urma acida in mesaul tau...cred ca situatia mai mult decat delicata care e in casa acum, m-a facut sa devin un pic paranoic...vad sarcasme si acolo unde nu exista pentru celelalte doamne care ati postat...e greu sa fii in aceasta situatie...sotia mea e daramata psihic...sincer, a ajutat-o mult sa vorbeasca despre asta cu voi...ea nu e o persoana prea volubila, care sa discute cu usurinta despre ea...cred ca a ajutat mult anonimatul pe care ti-l ofera netul. problema cu ea e ca e prea sensibila, excesiv de sensibila as spune eu...si din cate am observat eu...mama ei speculeaza eficient aceasta sensibilitate Offff...spunei ca noi o incurajam si ii uram tot binele din lume.Din pacate nu avem cum sa o ajutam mai mult, desi sunt convinsa ca multi am dori sa facem acest lucru.
ladyd Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:58
pai tu esti fericita...ca nu stai cu mama ta...dar soacra mea sta cu noi...sotia mea are ideea asta fixa ca are responsabilitati fata de ea...si ca parintii nu ni-i alegem, cu asta si eu sunt de acord in totalitate...problema e ca toata victimizarea asta nu face bine nimanui. e o situatie tampita, mama se victimizeaza, bate moneda ca e batrana si bolnava desi, Napoleon e pistol cu apa in comparatie cu ea...sotia mea e plina de energie negativa...iar atmosfera e atat de apasatoare ca ne marcheaza pe toti
prometeus_969 Postat pe 18 Ianuarie 2009 18:59
Posibil sa ia dreptate in privinta mamei, e smechera, am citi o data un articol despre santajul sentimental, cam asta face mama sotiei tale.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:00
Asta am si vrut sa fug de mama. de aceea am plecat. Si am plecat la 20 de ani, din cauza ei. nu as fi putut locui cu ea. Probabil ca si la voi asta ar fi solutia.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:02
wife si promteus: insist sa scapati de atmosfera. gasiti o solutie. nu o mai lasati sa va manipuleze. tztz
gianiblue Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:16
draga mea...nimeni nu vrea ca ea sa plece...noua, varianta azilului ni se pare ...inacceptabila. nu din cauza ca vaiii...ce zice lumea. nu ni se pare uman sa lasi un parinte sa isi duca ultimii ani de viata intr-un azil, cand langa ea exista persoane care vor sa o ajute. problema e ca vrea sa fie masculul alpha in casa noastra.plus stresul pe care ni-l provoaca la toti. are camera ei, camera la care am muncit in vara asta de mi-au sarit mainile din incheieturi, la propriu. are un televizor sa se uite la telenovele. in casa e cald,avem incalzire centrala, avem baie in casa, nu trebuie sa iasa in frig. sunt batrani care nu se bucura de un asemenea confort. jeez...toata situatia asta e dementiala...
prometeus_969 Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:19
Cand are timp sotia ta, poate intra pe urmatorul site: www.e-look.ro/index.php?a=750 sau cauta pe google "santaj sentimental" este valabil pt orice tip de relatie nu neaparat de cuplu.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:21
Sincer, imi pare rau pt ca nu gasiti o cale normala de comunicare cu ea. clar vrea atentie, din cauza asta face asa. Cred ca depuneti toate eforturile pt a o multumii.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:24
Si inca ceva prometeus, jos palaria pt ca esti asa cum ar trebui sa fie un barbat, esti o raritate. Sotia ta este o norocoasa, asa ca ar trebui sa se bucure de ce are (sot, copil) si sa se gandeasca ca daca va are pe voi o sa reuseasca sa treaca si peste rautatile mamei ei. Putin optimism nu strica.
Clm Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:29
stiu ca sunt un tip grozav... la faza cu atentia, ai nimerit-o...problema e ca vrea sa fie centrul universului...ori pt mine, lumea mea incepe si se termina cu sotia mea. la michelle, lumea ei incepe si se termina cu fiica ei...si pe urma urmez si eu...e unul dintre lucrurile de care m-am indragostit la ea...aceasta capacitate infinita de a-si iubi copilul...
prometeus_969 Postat pe 18 Ianuarie 2009 19:55
Seara buna la toata lumea a revenit sa dau si eu cu capul de zid sa ma trezesc
wolfhell Postat pe 18 Ianuarie 2009 21:00
prometeus & wife.. sfatul meu: viata vostra e viata voastra si cea a mamei e a mamei. Cel mai bine sa sa-i gasiti un loc al ei si voi sa va vedeti de viata. Nu o sa ajungeti bine daca o sa continuati asa. Mentalitatea aia de Romania, unde copilul este obligat parintelui nu va duce nicaieri bine. Fiecare cu viata lui, si daca e mai bine la azil..atunci fie ..la azil si gata!!
dede Postat pe 19 Ianuarie 2009 04:56
Neata oameni buni, altceva zisese Iasomica. Sa aveti o saptamana excelenta!
Marisa Postat pe 19 Ianuarie 2009 08:27
'Neata! Zilele astea am fost cam ocupata cu proiectele de la scoala si n-am servit...sper sa ma primiti inapoi! Nu de alta, dar m-ati lovit rau de tot in dimineata asta cu subiectul - relatia copil-parinte... Michelle, parca ai descris relatia mea cu mama...orice fac, tot nu e bine!! Si cat m-am straduit sa fiu copilul perfect, sa le fac pe plac, cat am suferit ca nu am reusit sa fiu la fel de buna si desteapta precum copiii colegelor sau vecinilor..... Cat m-au afectat certurile zilnice dintre parintii mei...nimeni nu e perfect, dar orice ar fi facut tatal meu nu era bine, si de multe ori mama isi varsa nervii pe mine si pe sora mea! Am incercat sa evit certurile, sa nu ii deranjez cu nimic, sa nu le cer prea multe, doar sa ma lase sa traiesc linistita..nimic mai mult! Am terminat facultatea cu brio, cu bursa de merit, nu le-am cerut nici bani de carti, cred ca si faptul ca dorm acasa ii deranjeaza!! Cand am intrat la facultate, desi la fara taxa, mama mi-a zis: acum sa te vad cum iei examenele?! si asta desi n-am avut niciodata probleme la scoala, am fost premianta, nu le-am facut probleme niciodata...se pare ca nu e suficient! Mama nu a fost niciodata mandra de mine, mi-a zis intotdeauna ca nu sunt in stare de nimic...cand am dat pt permis la 18 ani mi-a zis ca si asa n-o sa iau ( si am luat din prima cu punctaj maxim)! Niciodata nu m-a felicitat pt vreo reusita!! Probabil asa e felul ei de a ma ambitiona, n-am reusit sa inteleg niciodata! Aceeasi problema a avut-o si ea cu mama ei, de aceea a si plecat de acasa la 20 de ani...si tot nu a reusit sa se desprinda, parca ii stie de frica, desi nu depinde de ea!!Acum a ajuns sa se poarte la fel ca bunica, dar daca ii zic, se supara! Eu am ajuns la capatul puterilor si deja ma gandesc sa iau in serios propunerea iubitului meu de a ma muta la el! off, cred ca deja v-am plictisit! Ah, era sa uit, nici prietenul meu nu e suficient de bun, desi i-a ajutat f mult, daca nu era el si cu mine nici acum nu terminau casa...dar nici macar un "mersi" nu am auzit de la ei! frumos nu?? si cum era aia cu recunostinta??? eu cred mai degraba in respect reciproc, indiferent de varsta!
zambila Postat pe 19 Ianuarie 2009 10:27
Buna dimineata lume , daca ma uit bine se pare ca incep sa ma simt foarte norocos ca am o asa mama , serios vb , a fost si este multumita de mine , ma ajutat si a fos alaturi de mine in mai toate momentele desi neamurile ma atacau pentru faptul ca am plecat in alta zona decat cea in care mam nascut . Pentru ca am fost insurat cu o femeie superba serios superba jumatate unguroaica jumatate romanca pe care prea putin o interesa nationalitatea sau limba vorbita , am fost aratat de neamuri cu degetu si-mi spuneau ca or sa te manance ungurii sau ce romancele noastre nu-s mai bune ? Ma rog tampenii din astea , insa mama mea mi-a spus un lucru , ce iuibesti tu iubesc si eu neconditionat , esti fiul meu , ai grija ce faci . Asta da mama , tin la ea ca la ochii din cap . Imi pare rau ca se intampla ce se intampla la altii insa e vb de orgoliu cred ca , orice ai face nu e bun caci ea ar fi vrut sa fi poate doctor si tu te-ai facut un inginer acolo sau sa fi avocat sau ma rog altele nu ceea ce ai facut din placere . Ai luat pe barbatul ala ? Ar fi vrut sa ai unul din aa zisa inalta societate , miliardar cu noscut in tara si peste hotare chiar daca tie nu iti era potrivit , iubirea vine si pleaca spun unii parinti si ramai cu banii . De aici poate si multele dezastre in casniciile multor romani . O vina o au si asa zisele prietene cele de zi cu zi care stau cu mamele noastre la o mica barfa sau prietenii tatilor nostri cei de pahar care dupa cateva sute de grame incep sa refuleze cu diverse tampenii . Da poate pana la urma ramane respectu ca va sunt parinti si atat . Sper sa vina un ceas cand se vor dezmetici dar atunci in general e prea tarziu cand isi pierd copii care rup relatiile cu parintii si-si dauu seama ce au avut , desii ma indoiesc si atunci ca orgaliul sa-i lase sa vada acel fapt . Eu va doresc numai bafta si nu uitati , nu va consumati si nu va ratati viata cautand sa va multumiti parintii cu niste chestii care voua nu va place si nu va raciti sufletele uitand sa iubiti pe cel de langa voi . Scuze de cat am scris dar am incercat sa fiu cat de scurt si concis !
wolfhell Postat pe 19 Ianuarie 2009 10:49
Nu o sa ma lungesc.. o sa spun totul in cateva cuvinte. Parinti sunt despartiti ...niciodata nu m-am inteles bine nici cu mama nici cu tata. Fiecare si-au vazut de vietile lor, avand grija sa nu duca lipsa de nimik. Am 21 de ani, iar cu tata nu am mai vorbit de vreo 6 ani si cu mama ma vad cam la 2 sapt - o luna, imi este mult mai bine fara ei, am alaturi un barbat care ma iubeste, si am avut grija ca sa-mi vad de viata mea, incercand sa ma multumesc pe mine in primul rand. Am renuntat de mult sa incerc sa fiu pe primul loc in viata parintilor. Ma intretin singura de la varsta de 18 ani si sunt foarte multumita de ceea ce am realizat, fara ajutorul nimanui si nu ma voi oprii aici. In momentele cele mai grele am fost singura, dar am reusit sa ies din impas prin forte proprii. Nu spun asta ca sa ma laud ci ca sa-i fac pe cei cu acelasi "ghinion" ca al meu sa vada partea plina a paharului. Greutatile va fac mai puternici, iar lipsa de afectiune din partea parintilor va face sa va doriti sa fiti independenti! ...cel putin asta s-a intamplat in cazul meu.
aly1987 Postat pe 19 Ianuarie 2009 11:29
hello si voua... wolf...mersi de incurajari, am citit ce ai scris si mi se pare ca tine de fantastic. uite domle' ca mai sunt si parinti normali pe lume... zambila...se pare ca si tu esti in club...e atat de trist...eu am un sentiment de pierdere...de...nu stiu cum sa denumesc...e tristetea aia ca oamenii aleg sa traiasca urat, si ca fac asemenea lucruri tocmai copiilor lor... aly...ce nu ne omoara, ne-ntareste...cred... am stat aseara mult pe net si am citit despre santajul sentimental in relatia parinti-copii. parca citeam despre mine si mama...in mare parte e vina mea, cred, pt ca nu am fost suficient de puternica si am acceptat sa vina sa locuiasca cu mine. tot am sperat ca se va schimba, ca va reveni la sentimente mai bune...speranta desarta, desigur... stiti ce ma uimeste pe mine ? capacitatea asta de a se face ca nu s-a intamplat nimic...vorbeste cu mine acum de parca nu s-ar fi intamplat nimic...despre lista cu medicamente, cate pastile trebuie sa ia...chestii banale...concluzia ? "pupat piata endependentei" sincer, cand am postat de problema mea cu mama, nu credeam ca sunt atat de multe persoane care sunt in aceeasi situatie...cum temele forumului se invart vesnic in jurul relatiilor barbat-femeie, nu speram ca subiectul sa suscite atat interes...pt mine a fost benefic sa va "incarc" pe voi cu problema asta, asta dupa ce mi-am depasit jena de a vorbi despre asta. stiu ca multora li se pare foarte urat sa iti critici parintii...dar cred ca e si vina parintilor daca ajungi sa faci asa ceva. am citit ca termenul de specialitate folosit pt asemena parinti este cel de "parazit", pt ca ei se hranesc cu emotiile copilului. ca de fapt ei isi privesc copii ca pe o proprietate. iar copii ajung de cele mai multe ori depresivi si total dependenti de ei. victima care isi iubeste calaul.cred ca fiecare dintre noi vrea sa fie iubit. ca adult iti poti controla oarecum sentimentele. dar cand esti copil, esti vulnerabil, nu ai discernamant, crezi orbeste in parintii tai, pt ca asa esti invatat ca trebuie sa faci. doar ei sunt acolo ca sa te apere, sa te protejeze, nu? se pare ca nu intotdeauna se intampla asa...ajungem adulti, si de cele mai multe ori facem aceleasi greseli. daca avem putina minte, invatam din traumele noastre si devenim parinti mai buni decat am avut noi. va multumesc tuturor ca ati avut rabdarea de a ma asculta ieri si de a discuta cu mine despre asta.
wife_de_zmeu Postat pe 19 Ianuarie 2009 12:13
prometeus_wife , de asta suntem aici , sa ne ajutam, sa ne sustinem sa ne incurajam . Experienta unora din noi e benefica altora si invers. O calitate a omului este de a fi sociabil deci de a cauta sa nu fie singur . Te felicit ca ai avut curajul sa deschizi subiecte de acest gen , e o diversificare daca vrei si mai ales serios iti spun e bine ca ai reusit cumva sa-ti descarci sufletul . Acela este OM care stie sa asculte si daca poate sa dea o sugestie un sfat .
wolfhell Postat pe 19 Ianuarie 2009 12:20
Pentru Iasomia Pentru ca te interesa viata mea, vreau sa stii ca eu nu am curajul de a divorta.Dar stiu ca am nevoie de liniste si nu o pot avea decat prin trecerea in nefiinta a unuia din noi.Divortul nu mi-ar aduce liniste ci doar grija permanenta de a nu se intampla ceva rau pentru mine si copil. Va doresc numai bine. Administrare
ADMINISTRARE Postat pe 19 Ianuarie 2009 13:12
De la: ADMINISTRARE, la data 2009-01-19 13:12:33Pentru Iasomia Pentru ca te interesa viata mea, vreau sa stii ca eu nu am curajul de a divorta.Dar stiu ca am nevoie de liniste si nu o pot avea decat prin trecerea in nefiinta a unuia din noi.Divortul nu mi-ar aduce liniste ci doar grija permanenta de a nu se intampla ceva rau pentru mine si copil. Va doresc numai bine. Administrare tare iti mai place sa o faci pe victima . daca nu ai curajul sa divortezi, atunci stai sa te bata ala si sa te calce in picioare adica divortul ar fi o grija permanenta pentru a....etc. vorbe si motive lasitate, lipsa de personalitate si chiar o doza de infantilism zi mai bine ca nu esti in stare sa fii pe picioarele tale si ca accepti orice, ca un caine batut. te omoara ala si tu tot faci filozofie . ce trecere in nefiinta, ce grija permanenta ? zi mai bine ca esti dependenta de un om care , chipurile are grija de voi in privinta raspunsului intepat dat iasomiei, gresesti. nu se intereseaza nimeni de viata ta decat pentru a-ti deschide ochii si de a te ajuta. asa ca, nu mai pune la punct pe altii atat timp cat nu-ti poti trai viata cu demnitate
si_totusi Postat pe 19 Ianuarie 2009 13:42

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Speed dating?	14	De la: garbo189525 15 Februarie 2011 23:24
speed dating	51	De la: garbo270885 23 Mai 2012 14:51
de ce fug barbati de casatorie?	62	De la: ingrid76 19 Iulie 2011 00:52

hai sa ne intalnim ca sa votam!	20	De la: iasomia 20 Noiembrie 2009 14:49
China	437	De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 12:19