Ce v-a costat pastrarea unui copil?

IUBIRE

viata persoanei institutionalizate
Ne iubeam de 2 ani.Cu toate ca am avut probleme-mama lui impotriva noastra din cauza diferentei de varsta, pierderea unei sarcini-pentru ca era la inceputul relatiei, pentru ca el nu lucra, pentru ca nu era pregatit,etc.Am depasit momentul impreuna, ca si momentele bolii lui, cu gandul ca vom repara greseala impreuna. Ne promiteam ca vom avea un copil frumos.ASA e. E minunat, are un an.Si tot de un an ascult reprosurile:mi-ai facut copilul anume, m-ai incaltat.S-a razbunat: se vedea cu o fata pe care a mintit-o ca nu e insurat,ca nu are pe nimeni. Am gasit mesajul ei in telefonul lui,dupa mai multe seri in care iesea cu prietenii, la biliard. Eu ramaneam acasa cu puiutul, spunandu-mi ca totusi mi-a promis ca nu ma inseala. Am crezut, am avut incredere, sperand ca Dumnezeu ii va lumina sufletul, va intelege ca noi il iubim,ii dam un sens vietii, nu ii incurcam viata.A recunoscut ca a gresit, ca pe noi ne iubeste. Dar durerea mea...nu se poate descrie in cuvinte...Si trebuie sa mergem mai departe, pentru noi, pentru puiut, pentru parinti...M-am condamnat singura la nefericire?
anisoara_puiu
Postat pe 30 Ianuarie 2009 16:25
Eu ramaneam acasa cu puiutul, spunandu-mi ca totusi mi-a promis ca nu ma inseala.


si tu l-ai crezut?
prometeus_969
Postat pe 30 Ianuarie 2009 16:53
"M-am condamnat singura la nefericire?"
Cam da.
Micass
Postat pe 31 Ianuarie 2009 10:58
Tu esti handicapata si nu poti sa mergi singura , doar cu copilul tau in viata?De ce trebuie sa tarai si bolovani dupa tine?Trimite-l la amantica sa-i suporte ea nazurile.In felul acesta nu tu vei suferi, ci el, cand isi va da seama de diferente.
Ioana007
Postat pe 19 Martie 2009 07:22
Da, te-ai condamnat singura la nefericire! Cu un barbat stai daca ti-este tie bine cu el, in nici un caz pt copil, parinti etc! Lasa-l cu problemele lui si apuca-te sa-ti refaci viata, ca altfel nu ramai decat cu sacrificiul si atat! Si nu mai spune ca "va iubeati", tu il iubeai, nu el pe tine! Lasa-l in zeama lui si vezi-ti de viata ta!
Darksukkubus69
Postat pe 22 Martie 2009 12:06
Eu nu am inteles care e nefericirea de care vorbesti.
Ai un copil care are nevoie de tine sanatoasa, vesela si fericita. Tatal copilului nu are nevoie de tine in nici un fel.
Deci?
Da-l in pumnii mei pe tatal copilului si tu vezi-ti de viata pentru copil si pentru tine.
El nu e decit tata biologic si atit.
Aemulus
Postat pe 22 Martie 2009 19:17
Anisoara, e adevarat ca puiutul tau are nevoie de un tata. Nu neaparat de tatal biologic. E clar ca nu-i pasa de voi... Ar trebui sa te gandesti bine la viitor. Il vezi alaturi de acest om? Plin de suparare si amaraciuni? Iti poti creste singura copilul si poti fi mult mai fericita. Iti spun din experienta. Eu am asteptat 20 de ani pana sa realizez ca nu are rost sa-mi distrug viata. Si nici pe ale copiilor. Si eu ca si tine, am ramas pentru copii, pentru parinti... Si copii mai mult au suferit, parintilor nu le-a pasat. Gandeste-te la fericirea voastra ( a ta si a copilului tau) si atat. Restul nu traieste in locul vostru.
Orice ai alege, iti doresc multa fericire!
Lidiaolteanu
Postat pe 30 Martie 2009 10:54
M-a „rupt„ tanti asta cu tarotul, hai mai fata.. tu si ala..vieru..
gabitzza
Postat pe 12 Aprilie 2009 09:24
Ca sa nu mai spui ca nebunia este numai de genul masculin.
Ioana007
Postat pe 12 Aprilie 2009 15:13
sigur ca un copil creste mai fericit cu ambii parinti si, cu timpul, daca vei gasi un barbat care sa te iubeasca si sa il iubeasca si pe el, tot nu vei fi sigura ca va fi un tata adevarat.

Merita sa porti o discutie cu el, cu partintii in final, fara patima, ci cu calm (atat cat se poate). Fara sa acuz, ci incercand sa rezolvi problema.

Daca el "se jura ca nu fura" nu merita sa il crezi, dar merita sa ii dai o sansa. Poate a fost doar un mesaj, o tentatie de moment...Nici asta nu e de iertat, ca din astea pot aparea mereu, dar...mai incearca odata si...daca nu...chiar nu merita de dragul copilului sa iti traiesti nefericiriea, ca nefericirea ta e si nefericirea copilului tau.
foreverme06
Postat pe 19 Iunie 2009 01:41
Buna....sfatul meu e sa te gandesti foarte bine ce ai de facut . Sa pui intr-o balanta lucrurile rele si lucrurile bune din relatia voastra si sa vezi care inclina mai greu....Eu am o fetita pe care am ales sa o cresc singura din cauza ca nu am vazut deloc implicare din partea tatalui nici in relatia noastra ,nici in cea cu copilul...am luat acesta decizie gandindu-ma ca nu este sanatos pentru copil sa creasca intr-o casa unde nu simte iubire,ci numai tensiune si nervi ....nu spun ca este usor sa cresti un copil singura (sau impreuna cu parintii),pt ca as minti,dar nic atat de greu incat sa nu o poti face.......cel mai greu este cand incepe copilul sa-ti puna intrebari de genul:'tati al meu unde e?'.....de ce nu vine la mine?nu ma iubeste?....mami tu de ce nu ai sot ca celelalte mamici?....si multe altele....intrebarile au inceput de pe la 2 anisori....eu sunt cu cineva , care o accepta si o iubeste si ea la fel,dar inca nu locuim impreuna....copilul creste si pleaca....tu vei putea ramane in continuare cu acest barbat?....mai comunici cu el cum o faceai inainte?sau o sa ajungeti 2 batranei,tu cu la tv la un film ,el la un meci si uite asa a mai trecut o zi din viata............sper sa te ajute si sa iei decizia corecta petru tine si pentru copil.Gandeste-te ca si copilul sufera daca te vede pe tine suferind........
garbo005738
Postat pe 19 Iunie 2009 09:55
Salutare la toata lumea..subscriu la ce-a spus garbo005738...si eu tot la concluzia asta am ajuns...cu muuulte compromisuri si incercari de reinnodare a relatiei "pentru copil" si de dragul "familiei"...dar nu se poate...odata instalata neincrederea si unde nu mai exista comunicare in cuplu...nu se mai poate face nimic...Iubirea dispare...nici macar respectul nu mai e...si atunci...de ce sa ne chinuim? Sunt de acord ca nu e usor sa cresti un copil singura...dar...Dumnezeu ne intareste...si nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
ankclaudia
Postat pe 21 Iunie 2009 18:36
hello! e dificil sa iei o hotarare referitor la a pastra sau nu copilul.....eu una am hotarat sa nu-l pastrez...insa chiar daca nu mi-a incurcat viata, pot spune ca sufleteste m-a distrus acest gest...si timp de 5 ani am trait ca un zombi. Totul se rezuma la ceea ce vrei( eu vroiam pe atunci sa termin facultatea, sa-mi fac un viitor...plus nu eram casatorita> Oricum daca nu ai cu ce-l creste si unde...nu merita sa-l aduci pe lume doar ca sa-l chinui...asa ca uneori e bine sa-l pastrezi, alteori e bine sa avortezi...oricum in ambele situatii nu e4 deloc palcut si pe cat posibil e bine sa evitam asemenea dilema..mult succes tuturor!
paula_daniela
Postat pe 22 Iunie 2009 08:47
COPII NU SUNT VINOVATI PENTRU GRESELILE NOASTRE................................................................................................................................................................................................................................................ COPII SUNT O BINECUVANTARE DE LA BUNUL DUMNEZEU e GREU SA INTELEGI SI SA ACCEPTI ACEASTA ATUNCI CAND AI 18-30 ANI SI CREZI CA ACEL COPIL ESTE O PIEDICA IN VIATA TA
Eu am ales sa cresc doi copii singura si aveam doar 30 ani ,eram si sunt bolnava si speriata ,dar nu puteam trai la intamplare si nu puteam condamna copii la o existenta in stres si teama chiar daca era tatal lor din nefericire.
A fost greu ,dar nu imi pare rau ;am facut ceeace am crezut ca este mai bine.
Tot ce ramane dupa noi sunt doar copii.
La fel ca cele mai multe dintre voi mi-am dorit un barbat care sa ma iubeasca ,sa maq inteleaga si accepte asa cum sunt.
Viata mi-a oferit multe momente grele , dar si multe satisfactii morale ,materiale si sentimentale.
Ar fi fost pacat sa traiesc degeaba si sa mor fara sa cunosc si sa ma conving ca iubirea exista cu adevarat ,dar trebuie sa ai sansa sa-ti gasesti jumatatea si sa nu fugi de ea din cauza experientelor trecute sau pur si simplu din teama ,reala,justificata sau doar instinctuala.maria
.........................................
garbo005851
Postat pe 23 Iunie 2009 15:48
hmmm... pastrarea unui copil? nu m-a costat nimic.
pastrarea celui de al doilea? m-a costat dublu, adica tot nimic.

stii tu, chestii din astea ieftine... iubire neconditionata, devotament, atasament...

ce am primit in schimb...
e, aici e shpilul!
Thor
Postat pe 26 Iunie 2009 21:41
oameni buni, desi nu stiu despre ce e vorba... presupun si eu ca topicul e eronat. ce dilema-i asta?!!! ce sa te coste? puiul tau e al tau. cum "sa te coste"? eu asa imi pierd tot curajul de a mai face vreodata pui...
gianiblue
Postat pe 26 Iunie 2009 21:58
Majoritatea barbatilor fug de responsabilitati,sa fim sinceri..Unii isi doresc cu ardoare un copil dar venirea lui pe lume i-i sperie asa tare incat nu mai stiu ce sa faca.Altii nu-si doresc deloc insa cand il vad cat de mic si neajutarat este...se schimba total,la 180 grade...devin cei mai familisti barbati.mai exista o varianata care seamna cu zicala"lupul isi schimba blana,dar naravul BA".de acest gen de barbati trebuie sa va feriti.Am un copil si in 2 luni astept un al doilea.vestea primului l-a speriat si-a avut o reactie la care nu ma asteptam insa a trecut.E innebunit dupa el.Si-a dorit,cumva,si un al doilea copil insa mereu imi spunea ca-i este teama ca nu-l va putea iubi ca pe primul,pentru ca pe cel mare il divinizeaza.Un copil este o BINECUVANTARE in adevaratul sens al cuvantului,indiferent de ce spun altii."Cine are sa si-i creasca,cine nu,sa nu-i doreasca".Cat eram mica mereu auzeam vorbele astea,dar mi-am dorit copii toata viata mea pt ca asa ma simteam implinita!Dar,nu as sta langa barbatul de langa mine nici daca as avea 10 copii...atat timp cat pe el nu-l intereseaza de viata noastra.Am parte de un sot de milioane si un tata perfect!Asta a fost norocul meu si implicit al copilului meu.Dar cum vine asta:EL la "biliard"si eu acasa?dar ce,i-am facut singura?Dreptul la viata avem cu totii si plus de asta,daca nu tragem amin2 la caruta in aceeasi diresctie,mai bine singura!dar consider ca,cea mai mare prostie este sa legi pe cineva de tine doar pentru ca nu vrei ca "puiul"sa traiasca fara tata.Decat asa,mai bine lipsa!
mec2
Postat pe 27 Iunie 2009 10:18
mec2: DA.
gianiblue
Postat pe 27 Iunie 2009 10:28
De la: anisoara_puiu, la data 2009-01-30 16:25:00 Ne iubeam de 2 ani.Cu toate ca am avut probleme-mama lui impotriva noastra din cauza diferentei de varsta, pierderea unei sarcini-pentru ca era la inceputul relatiei, pentru ca el nu lucra, pentru ca nu era pregatit,etc.Am depasit momentul impreuna, ca si momentele bolii lui, cu gandul ca vom repara greseala impreuna. Ne promiteam ca vom avea un copil frumos.ASA e. E minunat, are un an.Si tot de un an ascult reprosurile:mi-ai facut copilul anume, m-ai incaltat.S-a razbunat: se vedea cu o fata pe care a mintit-o ca nu e insurat,ca nu are pe nimeni. Am gasit mesajul ei in telefonul lui,dupa mai multe seri in care iesea cu prietenii, la biliard. Eu ramaneam acasa cu puiutul, spunandu-mi ca totusi mi-a promis ca nu ma inseala. Am crezut, am avut incredere, sperand ca Dumnezeu ii va lumina sufletul, va intelege ca noi il iubim,ii dam un sens vietii, nu ii incurcam viata.A recunoscut ca a gresit, ca pe noi ne iubeste. Dar durerea mea...nu se poate descrie in cuvinte...Si trebuie sa mergem mai departe, pentru noi, pentru puiut, pentru parinti...M-am condamnat singura la nefericire?


Daca tu zici ca te-ai condamnat asa o fi.De ce la plac oamenilor cuvintele mari asa aiurea nu pot pricepe ...
Ridici singura un zid in fata ta cand gandesti asa.
Pe de o parte .
Pe cealalta, de ce faci un copil cu un om care nu se simte pregatit? Si daca-l faci fiindca asta simti numai tu f. frumos dar nu-i reprosa lui.
blanca
Postat pe 27 Iunie 2009 10:30
mielutza: foarte decent.
gianiblue
Postat pe 27 Iunie 2009 10:47
Mi se pare normal sa tii cont de celalalt. Fiindca zici ca-l iubesti. Am senzatia multi cand iubesc pe careva il trateza ca si cand au datorie la ei. Ce-i asta?!!
blanca
Postat pe 27 Iunie 2009 11:52
Sunt de acord cu mielutza:mereu tre sa ti cont si de celalat,de parerea lui.Cand faci mai mult de capul tau intr-o relatie,seamana a egoism,nu credeti?
mec2
Postat pe 27 Iunie 2009 15:07
pot sa zic si eu ceva? si uite ca pot: titlul acestui topic mi se pare cel putin tampit. cum poate cineva sa puna problema astfel?
acum ii reprosezi lui, unuia, ca ti-ai fi semnat condamnarea la nefericire sau ce pana mea de aberatie ai debitat, mai tarziu urmeaza sa-i reprosezi copilului? bai, frate, de ce va apucati sa faceti copii daca ii faceti gata complexati, vinovati de tampeniile voastre?
orice copil de pe pamantul asta este o minune, nu te-apuci sa-l decontezi
tulipe
Postat pe 27 Iunie 2009 15:21
scuzati. pardo'
nu-mi vine sa cred ca exista oameni care gandesc astfel despre copiii lor
tulipe
Postat pe 27 Iunie 2009 15:29
tulipe , ea suferinda fiind folosea exprimarea metaforica ( de ea- ptiu!)
blanca
Postat pe 27 Iunie 2009 15:30
hermeneutic, adicatelea...
wife_de_zmeu
Postat pe 27 Iunie 2009 15:31
yeap!
blanca
Postat pe 27 Iunie 2009 15:33
o fi. da' eu tot cred ca in tara asta, magnifica de altfel, nu toata lumea ar trebui sa aiba dreptul sa procreeze si sa voteze.

mielutza, super praji. tot familionul, adica eu si fi-miu iti multumim mult. sper sa mai prinda si ta-su cand vine din delegatie
tulipe
Postat pe 27 Iunie 2009 15:35
dar ei "nu stie" si toarna in continuare copii pe banda....
tutankhamon
Postat pe 27 Iunie 2009 15:37
m-a enervat anisoara asta, rau.
imi revenii cand o vazui pe tuthanica

si va spun sh-un banc.
"o blonda (asa-i bancu') catre fiul ei: -mi-am luat de la gura sa te fac pe tine"
tulipe
Postat pe 27 Iunie 2009 15:43

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
afla 5 De la: dancris 23 August 2010 10:29
Distractia la mare poate fi toxica 1 De la: danielatontsch 22 August 2009 11:36
IUBIRE 335 De la: liaiedera 24 Aprilie 2010 23:04
Utopia - un deziderat? 139 De la: vuvuzela 26 Iulie 2010 03:48
De ce sa nu cred in vise? 4 De la: caleidoscop 29 Mai 2012 12:20
Setari Cookie-uri