Ce v-a costat pastrarea unui copil?

IUBIRE

viata persoanei institutionalizate
tulipe..... nu te mai enerva mama ca faci riduri pe coronare....
tutankhamon
Postat pe 27 Iunie 2009 15:46
Tulipe , ma bucur c-a iesit bine si v-a placut.A mea va fi gata mai pe seara ca azi m-am tinut de povesti
blanca
Postat pe 27 Iunie 2009 17:56
De la: mec2, la data 2009-06-27 15:07:55Sunt de acord cu mielutza:mereu tre sa ti cont si de celalat,de parerea lui.Cand faci mai mult de capul tau intr-o relatie,seamana a egoism,nu credeti?

Eu nu-s de acord...daca celalalt iti zice"sigur! pastreaza-l! creste si 10!" defapt nu vorbeste serios..de fapt nu-l intereseaza, iar greul tot asupra ta va ramane...nu-ti va da probabil nici spijin material.daramite sa te mai ajute la cresterea copilului......plus..daca cuplul nu e pregatit pt copil.....mai bine sa nu-l faca..
paula_daniela
Postat pe 27 August 2009 08:49
De la: anisoara_puiu, la data 2009-01-30 16:25:00 Ne iubeam de 2 ani.Cu toate ca am avut probleme-mama lui impotriva noastra din cauza diferentei de varsta, pierderea unei sarcini-pentru ca era la inceputul relatiei, pentru ca el nu lucra, pentru ca nu era pregatit,etc.Am depasit momentul impreuna, ca si momentele bolii lui, cu gandul ca vom repara greseala impreuna. Ne promiteam ca vom avea un copil frumos.ASA e. E minunat, are un an.Si tot de un an ascult reprosurile:mi-ai facut copilul anume, m-ai incaltat.S-a razbunat: se vedea cu o fata pe care a mintit-o ca nu e insurat,ca nu are pe nimeni. Am gasit mesajul ei in telefonul lui,dupa mai multe seri in care iesea cu prietenii, la biliard. Eu ramaneam acasa cu puiutul, spunandu-mi ca totusi mi-a promis ca nu ma inseala. Am crezut, am avut incredere, sperand ca Dumnezeu ii va lumina sufletul, va intelege ca noi il iubim,ii dam un sens vietii, nu ii incurcam viata.A recunoscut ca a gresit, ca pe noi ne iubeste. Dar durerea mea...nu se poate descrie in cuvinte...Si trebuie sa mergem mai departe, pentru noi, pentru puiut, pentru parinti...M-am condamnat singura la nefericire?
Daca iti iubesti puiutul si ti cat de cat la tine,inchide acest capitol pentru ca nu esti nici prima nici ultima.Lasa-i libertatea sa-si traiasca viata cum vrea si nu mai pune pe nimeni ca motiv sa renunti,gandeste-te ca in timp,umbland cu diferite sa nu ai surprize ca va mai aduce si vreo boala asa ca sa nu va plictisiti.Parintii tai daca tin la tine trebuie sa fie alaturi de tine si sa te ajute sa scapi de belea.Scqapa de el si vei vedea altfel viata ta si a puiutului tau.Curaj si mult noroc
Dalimi
Postat pe 27 August 2009 09:02
Un copil nu poate fi in nici un caz condamnare la nefericire,indiferent de situatie.
Un copil este,din punctul meu de vedere cea mai mare fericire.
Am avut primul copil la 20 de ani,nimeni nu l-a vrut,doar eu,si eram hotarata sa il pastrez indiferent de consecinte.
L-am pastrat ,pana la urma si ceilalti au fost deacord cu mine,m-am casatorit cu tatal copilului meu(in acel moment nici el nu era sigur ca este cel mai bun lucru,ca suntem foarte tineri,ca avem viata inainte).Nu stiu nici acum daca a facut-o ptr copil,dar suntem impreuna de 17 ani,la trei ani dupa primul a venit si al doilea,si acum sunt cea mai fericita mama,am doi copii minunati si restul nu ma mai intereseaza.Ei mi-au adus si imi aduc in fiecare zi multa multa fericire.n fiecare zi cand imi vad copiii simt c am ptr ce trai,iar restul nu mai conteaza.
eladaela
Postat pe 27 August 2009 09:16
tulipe,tot ce pot sa spun e mai sunt si oameni de acestia pe pamnt care vad ca fac o greseala dar cotinua sa se vada victime.copii sint minuni de la d-zeu si daca ea a vazut ce om are linga ea de ce facut acest copil?
lilianastoica22
Postat pe 27 August 2009 09:35
o sa va spun o mica istorioara..cu ceva vreme in urma s-a nascut o minunatie de baiat.nu si-a "ales" momentul potrivit pt a venit pe lume>>.avea un frate de18 ani.va dati seama? nimeni nu l-a vrut,dar acum este SPRIJINUL familiei sale
LILO
Postat pe 27 August 2009 09:40
Cum ar spune Irinuca: piatra aruncata de zidari, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului...stiu, esti valoroasa
iar_eu
Postat pe 27 August 2009 09:48
irinuka o fi vazut pietrele din care sunt facute piramidele?
LILO
Postat pe 27 August 2009 09:52

Lilo, da' tu le-ai vazut?

Mai, ce va mai place s-o provocati pe irina... e un suflet si ea...
Ella34
Postat pe 27 August 2009 09:55
Nu. Irinuca n-a vazut cum arata nici o maciuca, d-apoi o piramida...
iar_eu
Postat pe 27 August 2009 09:56
ella,da eu glumesc..dc nu va prindeti.. mi-s dragi toti forumistii,cu toate ale lor...nu-mi place,atunci cind se trece de "bariera" bunului simt,cind se adreseaza cuvinte murdarele
LILO
Postat pe 27 August 2009 10:00
Parerea mea este ca un copil nu tine o relatie si nu leaga pe nimeni.Daca mama are posibilitatea sa cresca singura copilul sa o faca.eu am trecut prin asa ceva,m-am casatorit de tanara(la 16 ani),la 17 l-am nascut pe fiul meu,Cristi.Nu avea inca un an cand am divortat,iar eu nu eram inca majora.Il cresc singura de la 8luni cand tatal lui a plecatin stinatate cu alta femeie.Nici in ziua de azi nu am primit pensie alimentara,dar,ma descurc.Nu stralucit,dar pot sa i ofer liniste si un mediu mai bun.As minti daca as zice ca nu mi-a fost greu....dar uitandu-te in ochii puiului tau prinzi putere si treci peste toate.Avem doar o viata si trebuie sa incercam pe cat putem sa o facem frumoasa.nu trebuie sa tinem cont de ce zice lumea,sau de parinti,ptr ca la urma urmei e viata noastra.Ei si-au trait-o pe a lor!...Important e sa nu regreti niciodata k ai un copil si sa incerci sa i oferi tot ce este mai bun(in educatie si material).Sunt sigura k orice femeie se descurca singura cu un copil!Trebuie doar sa ai ambitie si rabdare.Sper k o sa fie de folos cuiva mesajul meu.CristinaSibiu
christine21
Postat pe 27 August 2009 16:49
pai noroc ca a venit copilul sa unple ce el nu putea golul din inima mea..
AGAPI_MOU
Postat pe 27 August 2009 17:29
Un copil nu poate fi in nici un caz condamnare la nefericire,indiferent de situatie.........
Un copil este,din punctul meu de vedere cea mai mare fericire. este implinirea ta ca FEMEIE....

si, indiferent de varsta care o aveti atunci cand deveniti mamici, 20, 25, sau...40 ani,................
sophia1971
Postat pe 8 Septembrie 2009 19:38
De la: lilianastoica22, la data 2009-08-27 09:35:05tulipe,tot ce pot sa spun e mai sunt si oameni de acestia pe pamnt care vad ca fac o greseala dar cotinua sa se vada victime.copii sint minuni de la d-zeu si daca ea a vazut ce om are linga ea de ce facut acest copil?


Pentru ca e de la D-zeu, de aia. Cine suntem noi sa-i facem sau sa nu-i facem ?
Venirea pe lume a copiluli nostru a fost discutata muuuuult inainte. Mi-a zis ca da, vrea si el copil si apoi si-a gasit amanta. L-am crescut singura dar nu-mi pare rau. La inceputul relatiei am mai ramas insarcinata odata si mi-a zis sa fac avort. Mi-a fost enorm de greu, am zis ca trebuie sa tin cont si de el, evident...de ceea ce vrea si el si am facut-o. Am ramas mutilata sufleteste pe viata. Nu sunt si nu ma fost niciodata o tipa superficiala. Gandindu-ma acum in urma, la toata viata mea de pana acum, consider ca omul nu are nici o treaba cu copiii. Niciodata nu a avut si m-a mintit. Dar asta e !
Viata merge inainte orice s-ar intampla.....
garbo025622
Postat pe 9 Septembrie 2009 10:34
De la: lilianastoica22, la data 2009-08-27 09:35:05tulipe,tot ce pot sa spun e mai sunt si oameni de acestia pe pamnt care vad ca fac o greseala dar cotinua sa se vada victime.copii sint minuni de la d-zeu si daca ea a vazut ce om are linga ea de ce facut acest copil?





adica trebuia sa renunte la copil?de ce?...a fost/este in aceasta relatie care nu a provocat decat suferinta...poate ca asta a fost rasplata lui D-zeu pt ea...bucuria pe care i-a oferit-o(copilul) pt toata suferinta provocata de acest om...toti copii din lume sunt un dar...nu trebuie decat sa apreciezi minunea care ti sa oferit si sa iti permiti sa fi fericita...
gia85
Postat pe 10 Septembrie 2009 13:15
Din titlu parca se citeste o condamnare la moarte....
Un pui de om este o binecuvantare si nu un blestem.... daca el simte ca-l incurca copilul - lasa-l. Copiii simt cand nu sunt doriti si-i afecteaza pshic...
Nu esti o victima...nici nu-ti imaginezi cate femei te invidiaza pentru asta....
Pe mine m-a costat zambetul inconstient al unui bebita...primul gungurit....primul cuvant...primul pas...prima boacana...prima zi de scoala...prima coronita....ooo cand privesc un album vad tot aurul pe care l-am strans in el...un copil iti da si nu iti ia....
daria_
Postat pe 11 Septembrie 2009 00:55
Nu mi s-a intimplat nimic mai frumos vreodata decit copila mea. Si am facut-o pentru ca eu am vrut sa o fac, stiam ca o sa cresc singura, si are o copilarie exact asa cum am visat sa ii ofer. Mi-am asumat aceasta decizie de la bun inceput, sau poate inainte de orice inceput - si sintem foarte fericite noi amindoua. E ca si cum as fi rupt o bucata din mine si i-as fi dat viata proprie: sintem doua, acum....
Ce crezi ca ar putea sa "coste" asta?
quasaria
Postat pe 13 Septembrie 2009 21:23
ce intrebare?...cam cat/ce poate sa te "coste" o binecuvantare, un dar ceresc?
panty_C
Postat pe 14 Septembrie 2009 05:34
DRAGA MEA GRESEALA ASTA AM FACUTO SI EU DAR LA MINEA DURAT 7 ANI IN CARE MIAM SUPUS COPILU LA CERTURI SI NEFERICIRE.ACUM AM 8 ANI DE CIND AM DIVORTAT DE EL SI SINT RECASATORITA DE 2 ANI SI E FOARTE BINE.DE MULTE ORI MA INTREB CUM DE AM FOST ATIT DE OARBA SI MENTIONEZ CA EX SOTU NU MA INSELA NUMA CU STICLA DE PALINCA SI MA GINDESC SI ACUM CE MAMA AM PUTUT FI SA O FAC PE FICAMEA SA SUFERE PT ASA UN OM.DECI GINDESTE CE VREI SA FACI CU VIATA TA SA NU AI REMUSCARI PENTRU CA ASTEA DOR SI E GREU SA POTI TRECE PESTE ELE.FATI CURAJ SI LASAL NU VA MERITA NIC PE TINE NICI PE PUIUTU TAU.ITI DORESC BAFTA SI CURAJ
lilianastoica22
Postat pe 14 Septembrie 2009 18:31
DRAGA MEA GRESEALA ASTA AM FACUTO SI EU DAR LA MINEA DURAT 7 ANI IN CARE MIAM SUPUS COPILU LA CERTURI SI NEFERICIRE.ACUM AM 8 ANI DE CIND AM DIVORTAT DE EL SI SINT RECASATORITA DE 2 ANI SI E FOARTE BINE.DE MULTE ORI MA INTREB CUM DE AM FOST ATIT DE OARBA SI MENTIONEZ CA EX SOTU NU MA INSELA NUMA CU STICLA DE PALINCA SI MA GINDESC SI ACUM CE MAMA AM PUTUT FI SA O FAC PE FICAMEA SA SUFERE PT ASA UN OM.DECI GINDESTE CE VREI SA FACI CU VIATA TA SA NU AI REMUSCARI PENTRU CA ASTEA DOR SI E GREU SA POTI TRECE PESTE ELE.FATI CURAJ SI LASAL NU VA MERITA NIC PE TINE NICI PE PUIUTU TAU.ITI DORESC BAFTA SI CURAJ
lilianastoica22
Postat pe 14 Septembrie 2009 18:31
De la: anisoara_puiu, la data 2009-01-30 16:25:00 Ne iubeam de 2 ani.Cu toate ca am avut probleme-mama lui impotriva noastra din cauza diferentei de varsta, pierderea unei sarcini-pentru ca era la inceputul relatiei, pentru ca el nu lucra, pentru ca nu era pregatit,etc.Am depasit momentul impreuna, ca si momentele bolii lui, cu gandul ca vom repara greseala impreuna. Ne promiteam ca vom avea un copil frumos.ASA e. E minunat, are un an.Si tot de un an ascult reprosurile:mi-ai facut copilul anume, m-ai incaltat.S-a razbunat: se vedea cu o fata pe care a mintit-o ca nu e insurat,ca nu are pe nimeni. Am gasit mesajul ei in telefonul lui,dupa mai multe seri in care iesea cu prietenii, la biliard. Eu ramaneam acasa cu puiutul, spunandu-mi ca totusi mi-a promis ca nu ma inseala. Am crezut, am avut incredere, sperand ca Dumnezeu ii va lumina sufletul, va intelege ca noi il iubim,ii dam un sens vietii, nu ii incurcam viata.A recunoscut ca a gresit, ca pe noi ne iubeste. Dar durerea mea...nu se poate descrie in cuvinte...Si trebuie sa mergem mai departe, pentru noi, pentru puiut, pentru parinti...M-am condamnat singura la nefericire?


...aa da..clar ca da..
garbo055472
Postat pe 24 Octombrie 2009 20:50
traiam impreuna de cateva luni,prin 1988,aveam cam 6 saptamini de sarcina, nici nu prea stiam ce e cu mine,el imi tot spunea ca sora lui a scapat de o sarcina nu stiu prin ce metoda empirica...ceva atunci in interiorul meu m-a avertizat ca nu e in regula,dar eu nu si nu,am mers inainte;adica cum era regula sa ne casatorim,nunta etc.aveam tot felul de angoase''ce o sa zica lumea'',in 1989 am nascut pe andy fericire mare simteam ca s-a schimbat ca e altul,ca ma iubeste mai mult,pina prin 1992 cand l-am prins cu una f.f. tinara,mare scandal a fost,am ramas impreuna de dragul copilului,nu aveam servici,eram intr-un oras strain,la socrii aveam casa mare,in sfirsit in 1995 s-a terminat pur si simplu a plecat si ne-a lasat cu ochii in soare,nici acu nu stiu ce a fost,apoi m-am intors la parintii mei ,am avut un servici doua pana am gasit ceva pe gustul meu,am divortat,pensie trimite cand vrea el,aproape in fiecare an avem cate un proces de pensie alimentara,andy e student,in toti anii astia 14,si-a vazut tatal de 2 ori si a primit 50.000 lei vechi.fara fostul sot am cumparat o casa,o mobila ,am intretinut un copil si o casa,deci se poate.avertizare:daca nu ai un sprijin adica parinti e foarte greu,recunosc ca erau zile cand hrana noastra era doar ceai de menta si paine eventual margarina...
utad
Postat pe 28 Octombrie 2009 10:14
si ce m-a costat?o cardiopatie ischemica la 40 de ani si o dischinezie biliara.
utad
Postat pe 28 Octombrie 2009 10:17
..in general totul...adica viatza.
garbo055472
Postat pe 5 Ianuarie 2010 17:47
oalio, ca ce ma 'nervezi 472

asa, si daca nu aveai copilul aveai o viata mai buna ? erai un fel de inventator care revolutiona mapamondu' ? erai o marie curie in fasa si din cauza plodului n-ai putut sa urmezi o cariera de rasunet mondial ?
Anouk
Postat pe 5 Ianuarie 2010 17:51
De la: Anouk, la data 2010-01-05 17:51:44oalio, ca ce ma 'nervezi 472

asa, si daca nu aveai copilul aveai o viata mai buna ? erai un fel de inventator care revolutiona mapamondu' ? erai o marie curie in fasa si din cauza plodului n-ai putut sa urmezi o cariera de rasunet mondial ?

...nu ..eram nimic din tot ce imi spui tu!...dar una e sa muncesti pentru unu..adica pentru sine...si alta e sa mai muncesti pentru inca 1..muncesti pentru si cat 2!...asta inseamna o munca mai grea...
....uite io tre sa recunosc ca desi sunt femeie imi place sa fug de responsabilitati...mai mult decat barbatii....care sunt celebrii pentru asta....nu stiu cum dracului m/am pacalit...dar asta e ...mi/am luat/o ..sau am furat/o...bataia...ca viata pe care o am eu de cand a venit copila asta pe lume....chiar daca nu e ea de vina...pentru mine e ca o bataie din carte nu pot sa scap...ca daca nu o iau eu ...o ia fi/mea.....ca daca ma satur si dezertez din rolul de parinte....copila asta a mea ar simti lucrul asta desi nu are nici o vina pentru ca exista....si eu nu vreau asta....nu vreau sa sufere...imi pasa de asta si asta inseamna ca tin la ea...dar eu??..eu pana cand??? sau eu ce vina am???...poate sunt satula sa traiesc aceeasi viatza chinuitoare in fiecare zi...scoala/te dimineatza...du copila la scoala...la pranz ia/o de la scoala...pune/i sa manance....du/te la munca...vino de la munca..fa treburi prin casa...de gatit de spalat de facut curat...ajuta la lectii daca e cazul...si cam e...culca/te si a doua zi ...ia/o de la capat...asha..la infinit...
garbo055472
Postat pe 5 Ianuarie 2010 19:22
am vazut eu multe, dar ce citesc aici, intrece orice inchipuire...
logoff
Postat pe 5 Ianuarie 2010 19:36
472!!! fetele uitati aci..
http://www.youtube.com/watch?v=RffUqjOY9Ec&feature=related
si inca...
http://www.youtube.com/watch?v=iJMTqibh3jc&feature=related



472 REVINO-TI please!!!
LILO
Postat pe 5 Ianuarie 2010 19:40

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
:((( 12 De la: hermosa20 2 Iulie 2012 00:02
URARI 27 De la: garbo_19362 23 Ianuarie 2014 21:16
cabinetul -sufletelor 46 De la: daria_ 18 August 2011 23:46
Cine minte in CV? 33 De la: garbo_1568 7 Mai 2012 20:56
intarcat 1 De la: iuliana23 4 Iunie 2011 08:23
Setari Cookie-uri