AM DIVORTAT INSA NU-MI GASESC LINISTEA

buna
e atat de simplu sa ne dam cu parerea ,sa dam sfaturi greul vine cand trebuie sa le pui in practica,nu?
am divortat si eu acum 3 ani:nu pt ca ma indragostisem de o alta persoana ,nu pt ca ma insela desi in acesti ani de la divort au iesit la iveala "secretele "ex-ului meu
am divortat pt ca nu mai eram eu insumi in acea relatie ,pt ca nu il mai iubeam
mi-am dorit sa fiu "libera"de acea realtie, am incercat sa discut cu el ,zadarnic insa
mi-am pierdut copilul (a ales sa ramana cu el),am ramas fara nimic din toata agoniseala :asta a fost lovitura de gratie a ex-ului
2 ani m-am cautat pe mine insumi si nu am reusit sa fac nimic cu viata mea
acesta a fost pretul pe care eu a trebuit sa il platesc:fiul meu ,l-am meritat oare?
acum sunt "mai bine",fara: incredere in oameni
daca ar fi sa dau timpul inapoi :nu voi face asta !
fiecare dintre noi poate gresi :important este sa constientizam asta si sa nu repetam greselile
chiar si prietenii ne vor judeca : "ai divortat pt a trai in preacurvie" mi-a spus o prietena de-a mea pocaita cu un tip pe care l-am cunoscut la 6 luni si 15 zile de cand nu mai locuiam deja impreuna cu ex-ul si copilul
in momentul in care a spus asta nu a mai existat pt mine:nu mai vorbesc cu ea
desi nu te cunosc cred ca poate ar trebui sa privesti inainte chiar daca va trebui sa lasi o alta persoana in urma ta,sau cine stie ...sa te intorci?
linistea va veni si ea:e nevoie de putin mai mult timp
sper sa ti-o regasesti curand :)

ro_nicole
Postat pe 19 Iulie 2009 23:36
Ai dreptate...dar...aminteste-ti ca daca ar fi sa fim toti analizati dupa greselile noastre...am fi cu totii buni de nimic.
Un om care isi trage greselile si recunoaste ESTE PE JUMATATE IERTAT.
Restul depinde doar de ea daca o sa ia decizia cea buna ptr viitor.
Pentru unele mame,copii sunt prioritatea, ptr altele,nu
Sa nu aruncam cu pietre intr-un om plin de remuscari si regrete
garbo028021
Postat pe 19 Iulie 2009 23:43
Mie personal mi se pare o mojicie ceea ce faci !
Ceea ce nu inteleg de fapt este ca in loc sa fie sfatuita cum sa mearga mai departe , cum sa treaca peste aceasta experienta (nu conteaza daca a facut bine sau nu !)cum sa se regaseasca si sa ia cea mai buna hotarare , cu totii ati sarit pe ea sa-i spuneti ce maaaaare greseala a facut , cum a dat cu piciorul unei vieti extraordinare alergand dupa himere ....bla, bla, bla...
Un strigat de deznadejde a iscat,,o batalie " in care barbatii raniti si frustrati impreuna cu femeile sfatoase care nu au avut curajul sa recunoasca nici fata de ele ca duc o viata naspa ( nu ma refer la cele care chiar au o familie fericita -se mai intampla si minuni ! ) au sarit pe cele sau cei care sunt mai curajosi si au reusit sa se rupa din casnicii pustii sau si mai rau de cosmar 1 Fratilor , despre ce discutam ? Si femeile si barbatii fac aceleasi greseli , cu totii alergam dupa himere , cu totii ne dorim ceva mai bun ,Cel mai important lucru mi se pare ca este acesta : sa recunosti cand ceva nu merge si sa ai curajul sa schimbi. Spunea cineva ca nimeni nu-ti da inapoi anii pierduti !Nu ti-i da nimeni intr-adevar si regretul ca nu ai facut miscarea la timp este mai mare decat acela ca ai incercat !
mile
Postat pe 19 Iulie 2009 23:43
parca s-a intors lumea cu fundul in sus! oameni buni, in casnicie nu e totul roz. Exista si obligatii si rutina si greutati si tentatii, cred ca nimeni nu scapa de asta. De la o varsta poate ar fi bine sa nu mai visam cai verzi pe peretii si sa ne multumim cu caldura de acasa,cu un om in care poti sa ai incredere,si satisfactia ca ai construit impreuna ceva, mai ales cand la mijloc este un copil. Ca vrem scantei, care dupa o vreme se cam duc?(........), cred ca e normal si asta dar cred ca important e ce ramane dupa ce scanteile se sting( si fara indoiala se sting). Poate sa ramana doar cenusa sau se paote construi ceva.... Daca la momentul ala crucial nu ai destula maturitate si luciditate poti sa ii faci sa sufere pe toti cei care tin la tine. Si inca ceva.....nu prea cred in "s-a intamplat".... si tu unde erai???Poti sa gasesti alte scuze....
anima
Postat pe 19 Iulie 2009 23:45
Iarta-ma dar prietene ta avea dreptate!
Adevarul doare si e mai usor sa-i inlaturam pe cei care-l vad,nu?
De ce te-ai casatorit cu primul? Il iubeai?
in casatorii exista mai mukte momente rele decat frumoase dar daca iubesti, faci sacrificii, muncesti, renunti, spui i am sorry chiar daca n-ai gresit....IN SPECIAL DE DRAGUL COPILULUI!
Dar daca nu l-ai iubit...normal ca te-ai indragostit de altul
La noi e la moda
Nu mai exista principii de mult
De asta noi trebuie sa fim un exemplu copiilor nostrii...
garbo028021
Postat pe 19 Iulie 2009 23:49
O femeie nu tanjeste dupa atentia sau privirea altui barbat daca acasa le primeste sincer. E foarte important ca o femeie sa se simta in siguranta, iubita, apreciata si nu in ultimul rand sa se simta femeie.
La fel si in cazul descris de "casa blanca77"...sunt sigura ca daca acasa toate erau in regula, intalnirea cu asa zisul barbat perfect, nu o afectau in nici un fel, adica probabil devenea doar o relatie de amicitie.
Uneori se intampla ca sa ne facem o imagine despre ce inseamna familia si sa incercam sa cautam toate piesele necesare ptr a o construi. Daca una dintre piese lipseste totul cade. Degeaba te simti mama daca nu te simti femeie; degeaba ii vezi multumiti pe cei din jurul tau daca pe tine nu incearca nimeni sa te multumeasca. Nu e deajuns sa te impaci cu ideea ca fericirea celui de langa tine e si fericirea ta, pentru ca cel de langa tine poate uita sa te includa in fericirea lui.
Sunt puncte ale vietii cand te simti o piesa in plus la tine in camin, acolo unde sufletul, visele si toate fortele tale le-ai pus ca pe o tava.
Cred cu tarie ca pasul divortului e un pas foarte greu. Cred ca nimeni nu s-ar juca cu propriul timp, cu propria fericire.
Casa blanca observ ca oarecum il faci vinovat pe actualul tau iubit de pasul facut de tine numindu-l "sacrificiu". Era foarte important ca in momentul deciziei, a divortului, sa fii 100% convinsa ca faci pasul acesta ptr tine. Cred ca ar fi foarte crud sa-i spui vreodata: "am divortat de tatal copilului meu ptr tine".
Lucrurile sunt asa cum sunt, fara sa vrei faci o comparatie.
Prima casatorie o comparai cu modelul tau de"camin" pe care vroiai sa-l construiesti. Cand ai inceput sa te simti o piesa "nefolositoare" in propria-ti "constructie", te-ai reorientat...intalnind "barbatul ideal" cu care ai inceput sa cladesti un alt camin totodata gustand si din dezamagire.
Nu dezarma incearca sa-ti reapropii parintii, cauta-i...iti lipsesc multe lucruri cu care erai obisnuita:sustinerea celor dragi. Orienteaza-te mult spre micutul tau, implica-te in activitatea lui..lasa-l pe EL (iubitul tau) sa vada un model in tine, sa vada ce inseamna resonsabilitatea ,sa vada ce rol are un parinte intr-o familie. Opreste-te din comparatii si concentreaza-te ce poti face de aici incolo ptr ca tie, copilului si iubitului tau sa va fie bine si sa aveti un camin.Sa crezi in tine ,o sa reusesti. Nu mai trai in trecut, nu mai poti sa-l schimbi. Fruntea sus si cladeste in ce te-ai angajat acum sa construiesti.
Draga mea, eu iti doresc tot binele din lume ,multa liniste si impacare cu tine insuti. AMELYY
AMELYY
Postat pe 20 Iulie 2009 00:01
Mai Cataline , dar tare le mai stii tu pe toate !
Noi femeile care am batut 40 de ani( marea majoritate ! )nu mai vrem sa suportam fitele unor barbati care se cred Feti Frumosi si doar se cred !Cautam barbati adevarati care stiu ce vor de la viata si de la noi 1Daca nu gasim , nu-i problema , pentru ceea ce gasiti voi la prospaturi ,stai linistit, noi avem de unde alege , sunt barbati doi la leu !
Din pacate, despre asta vorbim discutii ! Barbatii cauta miss-uri de 16-20 ani care sa le satisfaca dorintele si fanteziile, iar noi visam la romanticul perfect si plin de bani .Viata s-a schimbat , noi oamenii ne-am schimbat ,suntem debusolati si nu mai stim ce vrem !
Important , pentru mine cel putin , este sa ma pot trezi dimineata fara teama ca trebuie sa dau socoteala cuiva de ce la 9 si nu la 6, de ce cheltui 1000 si nu 100 lei ,de ce ma imbrac in fusta si nu in pantaloni , de ce nu am sunat de 20 de ori pe zi si am sunat doar o data , sa ma intorc acasa fara sa ma intrebe cineva de ce am stat la megaimage o ora si nu 10 min, sa nu intru cu teama ca cineva este beat si are chef de cearta sau si mai rau de sex , sa ma bag in pat la ora 20 sau la 24 ,dupa cum am chef fara sa am vreo grija ( de cand suntem doar noi trei ,nici copii nu se mai cearta !). Asta inseamna liniste si pace interioara 1 Dca vreodata il voi intalni pe Fat Frumos , OK e binevenit !!!
mile
Postat pe 20 Iulie 2009 00:06
De la: tutankhamon, la data 2009-07-19 23:29:52bine ca ai precizat ca se intelegea altceva...
roby_cado
Postat pe 20 Iulie 2009 00:11
De la: tutankhamon, la data 2009-07-19 23:23:19apreciezi dragostea sau morcovul tanar si proaspat????

La acest mesaj ma refeream cand am spus ca mi se pare o mojicie ! Cum mama naibii voi aveti nevoie de prospaturi iar noi nu ?!?
mile
Postat pe 20 Iulie 2009 00:14
marileana, pai ai venit cumva la mine si te-am refuzat???
pik_nik
Postat pe 20 Iulie 2009 00:17
De la: marileana, la data 2009-07-20 00:14:44
De la: tutankhamon, la data 2009-07-19 23:23:19apreciezi dragostea sau morcovul tanar si proaspat????

La acest mesaj ma refeream cand am spus ca mi se pare o mojicie ! Cum mama naibii voi aveti nevoie de prospaturi iar noi nu ?!?
Ileano...,profund si la subiect tata...,brava. asta mi-a pus capac...,o noapte buna tuturor...
roby_cado
Postat pe 20 Iulie 2009 00:18
De la: anima, la data 2009-07-19 23:45:55parca s-a intors lumea cu fundul in sus! oameni buni, in casnicie nu e totul roz. Exista si obligatii si rutina si greutati si tentatii, cred ca nimeni nu scapa de asta. De la o varsta poate ar fi bine sa nu mai visam cai verzi pe peretii si sa ne multumim cu caldura de acasa,cu un om in care poti sa ai incredere,si satisfactia ca ai construit impreuna ceva, mai ales cand la mijloc este un copil. Ca vrem scantei, care dupa o vreme se cam duc?(........), cred ca e normal si asta dar cred ca important e ce ramane dupa ce scanteile se sting( si fara indoiala se sting). Poate sa ramana doar cenusa sau se paote construi ceva.... Daca la momentul ala crucial nu ai destula maturitate si luciditate poti sa ii faci sa sufere pe toti cei care tin la tine. Si inca ceva.....nu prea cred in "s-a intamplat".... si tu unde erai???Poti sa gasesti alte scuze....[/quote
Este ultimul mesaj in leg cu acest subiect !
Unora le este usor sa vorbesca> Acum cinci ani si eu as fi vorbit ca tine, si m-as fi revoltat . Dupa 16 ani in care am suferit incercand sa fac sa mearga o casnicie ,16 ani in care i-am fost alaturi si l-am sustinut in tot ce-a facut (bine sau rau !) dipa atatia ani am constatat ca nu a apreciat nimic, nuimic ! despre ce caldura vorbesti ? , despre ce incredere? Doar daca ajungi in acel punct mort poti intelege !Nu avem nevoie de scantei , ii vrem langa noi , vrem respect si dragoste , vrem sa ne arate din cand in cand ca suntem importante pentru ei nu doar cand vor sex si nu doar cand sunt la strmtoare !Poate fi cu tine 24 ore din 24 ,dar sa nu-i simti prezenta decat ca pe a unui copil care are nevoie de ajutorul si atentia ta !Si in acest caz de ce sa am nevoie de inca un copilcare mai este si orgolios pe deasupra si nu ma ajuta cu nimic?
Fiecare stie ce simte si de ce are nevoie, am mai spus, si cel mai bine este nu sa-i aratati ce mult a gresit ci sa o ajutati sa treaca de regrete ( care oricum sunt tardive ! ) si sa invete sa mearga mai departe !
NIMENI nu iese dintr-o casnicie daca este fericit , nimeni nu pleaca de nebun dupa cai verzi pe pereti , mai ales ca , lasand gluma la o parte, dupa o anumita varsta, este greu sa-ti refaci viata. Insa decat sa pierzi vremea ta si pe a altora otravindu-ti sufletul , mai bine renunti si traiesti singur cati ani iti mai da Bunul Dumnezeu !
Va doresc dezbatere placuta !
mile
Postat pe 20 Iulie 2009 00:35
De la: pik_nik, la data 2009-07-20 00:17:10marileana, pai ai venit cumva la mine si te-am refuzat???


Nu inteleg la ce te referi?!Si nu sunt blonda!
Cu siguranta nu ma poti refuza pentru ca nu voi veni niciodata la tine ( indiferent la ce te referi)!
mile
Postat pe 20 Iulie 2009 00:39
cata dreptate ai CATALIN
corvin24
Postat pe 20 Iulie 2009 01:15
De la: marileana, la data 2009-07-20 00:14:44
De la: tutankhamon, la data 2009-07-19 23:23:19apreciezi dragostea sau morcovul tanar si proaspat????

La acest mesaj ma refeream cand am spus ca mi se pare o mojicie ! Cum mama naibii voi aveti nevoie de prospaturi iar noi nu ?!?




la asta s-a referit prospatura de mine
pik_nik
Postat pe 20 Iulie 2009 01:18
draga mea, ai facut cea mai mare gresala din viata ta,ai parasit un om dupa cum spui nu prea aveai ce sa-i reprosezi ,nu te-ai gandit la copil la parinti la nimeni din jurul tau,la cata suferinta poti aduce si asta pe viata fara sa mai poti repara ceva aceeasi suferinta o meriti si tu si cred-ma o sa o ai toata viata
corvin24
Postat pe 20 Iulie 2009 01:41
Draga mea, exact in situatia ta ma gasesc si eu. Exista o singura diferenta: eu nu am divortat ca mi'am gasit pe cineva, acel cineva a aparut dupa.
Si eu aveam impresia ca fostul meu sot este cel mai bun, insa...la nici 1 luna de la divort , el nu si'a mai csautat copilul.Ii multumesc lui D-zeu ca fiica mea a inteles si acum ii este mult mai usor sa traiasca fara el. Tot timpul, dupa divort sotul meu era o victima, asa poza in fata tututror si asta pt ca eu fusesem cea care intentasem divort. Cum s'a terminat divortul a asteptat 1 luna, dupa care m'a anuntat "oficial" ca are pe altcineva. In ceea ce priveste relaria mea, m'am desparitit de acea persoana care aparuse in viata mea dupa despartirea de sotul meu. Era mult prea perfect ca sa cad in plasa lui. Apoi, tata de'al doilea nu cred ca putem gasi pt copiii nostri. Ideea este in felul urmator: inerca sa traiesti doar pt copilul tau, nu cauta zilnic sa gasesti frustrari si suparari (neajunsuri). Barbatii sunt toti la fel: insensibili, capabili sa inteleaga nevoile si sacrificiul nostru.
Si inca ceva: dragii mei, pt toti aceia care o tot "judecati" pe aici: multumiti'i lui D-zeu pt ceea ce aveti si...cel care este fara de pacat sa arunce primul!Cauta'ti linistea, va veni o zi in care o vei gasi....daca vrei sa impartasim mai multe ma poti gasi pe ID-ul de mes.....eli_dinu. Te sarut dulce si...fruntea sus, ai o mare responsabilitate - copilasul tau!
garbo004944
Postat pe 20 Iulie 2009 07:21
Este o eroare sa nu iti traiesti si viata ta, incat sa fii si tu fericita si copilul tau sa simta echilibrul pe care il aduc intr-o familie parintii.Daca ii oferi copilului un anumit model, nu uita ca el il va repeta si va acuza barbatii de incapacitetea mamei de a trai intr-o relatie de cuplu.
Ioana007
Postat pe 20 Iulie 2009 08:32
..citeste mai inatai, intelege si abia apoi spuneti parerea, daca vrei totusi sa o spui fiindac altfel ne aflam in ipostaza ciudata sa raspundem la o interbarea pe care nu am inteles-o!?
alter2ego
Postat pe 20 Iulie 2009 08:45
...imi place recunoasterea ta"nu-l mai iubeam..." e singurul motiv care justifica o despartire si ...cand iubirea dispare e bine sa intelegem ca EA nu se mai intoarce indiferent ce am face...Asa ca, lipsa iubirii justifica despartirea dar ...exista intotdeauna un dar si ar fi bine ca el sa fie cat mai mic sau cat mai usor de decriptat...
alter2ego
Postat pe 20 Iulie 2009 08:49
sus steagul iubi , stresul de adaptare la divort se dizolva intr-un an , stresul de adaptare la casnicie dureaza de la 6 luni la 2 ani(pt el) , o cadere nervoasa ca cea prin care treci e fireasca , ai rabdare cu tine insuti inca 3-4 luni............cu ceilalti?....mah , cu tine insuti e cel mai greu ,
succes , terian
terrian
Postat pe 20 Iulie 2009 10:06
Nimeni nu trebuie sa fie condamnat sa duca o viata searbada si in rutina. Cand te-ai casatorit ti-ai pus toata increderea in acel barbat ca te va face fericita, apoi ti-ai asumat singura responsabilitatile vietii si ai incercat "sa impingi caruta inainte" sperand ca cel de langa tine va aprecia efortul tau si va deveni "constient" ca dragostea voastra nu era garantata forever daca dumnealui ii era prea lene ca sa mai faca vreun gest, chiar si numai pt a te face sa zambesti sau sa-ti vada ochii luminosi ca in perioada cand erati iubiti. Dezamagire totala... si din pacate ... multi barbati din tarisoara asta se complec in cutume, considerand (sau desconsiderand?) femeia de langa ei doar un bun personal. Si uite asa femeia isi poarta crucea crescand copii,mergand la job,facand mancare,purtand in genere toata responsabilitatea acestei esec numit "casnicie". Ce primeste in schimb? Acuzatii, injurii, barfe pe la colturi... De ce ? Pentru ca si-a permis LUXUL de a fi si ea OM.
Cei care arancati cu pietre sunteti ori idioti din nastere, ori aveti probleme cu intelegerea reala acestei situatii. Ori ... faceti parte din tagma barbatilor-gibon, care nu stiu decat fotbal, masini, reviste sexy si barfe cu alti urangutani despre ceea ce ei de fapt nici nu ating, MINUNEA lasata de Dumnezeu si denumita femeie. Necazul cu toti care comentau acuzator povestea acestui suflet necajit este ca HABAR NU AU ce este aceea RESPONSABILITATEA. Oare nu vedeti ca omul asta isi ia toata vina asupra ei? Oare nu intelegeti ca nu a incercat sa faca nici un rau nimanui ci doar a dorit sa simta ca EXISTA??? Ca nici ea nu a inteles ca de fapt prin acea relatie nu incerca decat sa ii atraga atentia sotului impietrit de rutina? Ca acel individ a reusit sa o ameteasca tocmai fiindca ea era vulnerabila datorita unui imens gol sufletesc? Ca a ales varianta despartirii tocmai pentru a NU INSELA? Ar fi putut foarte usor sa se ascunde, dar a ales sa fie CORECTA. Si as putea continua la nesfarsit, dar mi-e mult prea sila de lipsa de profunzime din gandirea grupului de giboni frustrati (inselati?). Asa cum zicea cineva mai sus, NICIODATA, NICIODATA vina nu apartine doar unuia dintre ei
Din pacate traim intr-o lume mult prea superficiala
Draga mea, va trebui ca intr-un mod absolut obiectiv sa iti clarifici sentimentele. E musai necesar !!! Daca in urma analizei inca il mai iubesti pe fostul sot si consideri ca te-ar multumi viata dusa in continuare alaturi de acest om, atunci du-te la el, asuma-ti vina, explica-i de ce ai facut-o, spune-i tot ce iti doreai de la el si nu ai primit. Daca te iubeste intr-adevar, te va ierta si va veti vedea de viata in continuare, daca nu ... lasa-l in drumul lui, ridica fruntea sus si mergi inainte.
Mai presus de orice nu uita CINE esti si recladeste-ti viata asa cum ti-o doresti. Ai facut un act de curaj si meriti aplauze Ti-ai trezit fostul sot din letargia in care vegeta, ai inteles lectia cu "nu tot ce zboara se mananca" si cel mai important ti-ai dat credit ca fiinta umana si ai inteles ca ai si TU vise, dorinte, nazuinte care trebuie implinite, acestea fiind de fapt esenta vietii. Uita tot ce a fost cosmar si ai incredere in tine. Esti absolut deosebita si MERITI sa fii fericita!!! Ai rabdare, cei care te iubesc mai devreme sau mai tarziu te vor intelege si vor reveni langa tine, cei care nu te merita - sa se duca in lumea lor obtuza, cu prejudecati si limite, traind o viata in stil zombi, fara macar sa inteleaga ca nu sunt roboti ci fiinte umane, ca viata trebuie sa fie un DAR nu o povara.
Te pup si iti urez sa ai mult curaj si Dumnezeu sa te intareasca !!

PS In ce-l priveste pe copilul tau arata-i ca il iubesti neconditionat, ca este cea mai importanta fiinta de pe lume, ca reprezinta telul vietii tale, cladeste-i increderea si inconjoara-l cu INFINITA dragoste, prietenie si ajutor. Lasa-l sa se intalneasca si cu tatal lui, sa il iubeasca, sa fie alaturi oricand ii este necesar copilului. Fa o intelegere cu fostul sot ca in preajma copilului sa evitati orice conflict, poate chiar (fortat macar) sa va zambiti si sa va dati prilejul ca fiecare din voi sa fie alturi de cel mic mai mult decat un parinte, sa-i fiti prieteni buni.
Iar tu, draga mea, zboara catre orizonturile pe care le alege sufletul tau. Nu ai gresit cu nimic, doar ai experimentat o lectie mai dura de viata din care poti invata enorm de multe... despre oameni, responsabilitate, iubire, curaj, pasiune, deceptii, etc
DAR AI TRAIT (si nu e putin lucru!) propria viata, nu una falsa, dictata de convenientele acestei lumi obtuze
DUMNEZEU SA TE AJUTE !!!
dana2space
Postat pe 20 Iulie 2009 10:21
Draga mea Nu stiu cat de mult te va ajuta ceea ce-ti voi spune,dar incearca sa intelegi unele lucruri din ceea ce ti s-a intamplat.Nu esti singura persoana care trece prin asa ceva,dar totusi cand ajungi la divort trebuie sa ai motive intemeiate ca sa faci acest pas,ori din cate am inteles eu tu te plictisisei de fostul sot.De ce,tu stii,dar in nici un caz nu trebuia sa pui punct relatiei din cauza ca ai intilnit un fat-frumos care te-a facut sa uiti efectiv de cei 10 ani petrecuti linga ai tai,te-a facut sa uiti cat de mult isi doreste micutul tau sa fie fericit linga tatal lui.Dar asta este ai facut-o nu stiu daca este normal sa iti mai ranesti sotul (fostul)inca odata el probabil te va accepta sa intri iarasi in viata lui poate si numai din cauza copilului,cred ca daca ai face-o nu o sa mai fie ceea ce a fost candva si probabil o sa ajungi din nou aici.Dar imi permit sa-ti dau un sfatGandestete ca nu esti singura ai o responsabilitate iar ceea ce vei face se va rasfrange asupra copilului.Ai mare grija daca nu vrei sa mai ai si pe constiinta esecurile copilului tau.Intr-o viata asa de zbuciumata pe care ne este dat sa o traim,cu putinele bucurii si impliniri pe care le avem micutii nostri trebuiesc protejati cat mai mult posibil,ori cand unul dintre parinti lipseste,cade in sarcina celuilalt toata grija,asa ca,gandeste-te foarte bine la toata raspunderea care ti-ai asumat-o.Deci parerea mea este sa iti accepti fostul sot numai in scopul de a-ti creste si educa baiatul iar tu continua-ti drumul pe care ai apucat,fii foarte atenta in continuare sa nu ti se mai repete experienta pe care ai trait-o.Nu mai fii atat de firava,caleste-ti sufletul si in primul rand gandeste cu capul.In zilele noastre ratiunea este mai presus de orice.
garbo001934
Postat pe 20 Iulie 2009 10:27
Pacat ca exista si reversul medaliei...ca femeie, sa tot incerci, de dragul caminului...si sa te tot prabusesti, din ce in ce mai mult. Eu am divortat din motive intemeiate, dar am tot sperat ca EL se va schimba si va fi CEL pe care l-am visat, fiind tatal copilului meu. Este, dupa 3 ani de casnicie si 2 ani de convietuire impreuna, la fel ca cel despre care se vorbeste...un barbat singur.
lumi75
Postat pe 20 Iulie 2009 11:03
De la: garbo007433, la data 2009-07-19 20:59:45Draga Myriam,
Eu sunt pe cale sa incep acum divortul. E clar, o femeie serioasa nu ajunge la divort atita timp cit acasa e iubita sau cel putin respectata. Eu nu sunt o persoana focoasa, insa acum la 40 de ani mi-am dat seama ca a fi femeie pentru mine inseamna numai a fi mama. Ca eu nu am fost privita niciodata ca ceva frumos,gingas, delicat, nici macar cind am avut doi copii nou nascuti. Am invatat sa traiesc cu sentimentul ca sunt puternica si nu am nevoie de atentie, de "cocoloseala". Dar am ajuns la 40 de ani si simt ca imi doresc sa fiu FEMEIE. Sa vad privirea unui barbat care se uita la mine cu blindete, cu caldura, cu respect. Nu sotia care este acolo unde trebuie sa fie mereu indiferent de comportamentul sotului. Am avut o familie pentru ca pina acuma eu am luptat pentru ea. Eu am tinut copii linga mine si i-am crescut, am organizat singura zilele lor, sarbatori cu parintii. El a venit si s-a asezat la masa si a dirijat ceremoniile. Si acuma spune ca ii iau si destram familia....
Si cum zicea cineva aici pe forum: in timpul demersurilor pentru divort sau dupa aceea cind iti e greu, trebuie sa fi tare. Sa nu uiti ce te-a adus la acesta decizie, sa nu uiti cit de umilita ai fost ani de zile, kiar in fata copiilor tai. Nu trebuie sa te bata cineva zi de zi ca sa te indepartezi de el. Ajunge doar sa te ignore. Ar fi mai onorabil daca nu as divorta in schimb mi-as gasi un partener si sa traiesc o viata paralela??? Tu cum faci?

Draga 7433, daca ai hotarat sa divortezi si esti in stare, vreau sa spun "ai sange in tine", te sfatuiesc sa o faci. E foarte, foarte greu sa duci o viata paralela. Trebuie sa fi un actor foarte bun, si nu multi reusesc sa o faca. Norocul meu este ca barbatul (pe care mentionez ca Dumnezeu mi l-a trimis) cu care am o relatie a stiut din totdeauna ca sunt casatorita si ma intelege ca nu pot deocamdata sa fac schimbari majore in viata mea.Si cel mai important lucru care a reusit sa tina inchegata aceasta relatie de 7 ani impliniti pe 18 iulie,este faptul ca el si-a parasit nevasta, imediat dupa ce ne-am cunoscut. Binenteles sunt multe complicatii, care ma opresc sa divortez. Copii,( o fata de 24 si un baiat de 21) valori materiale adunate in timp, si cel mai grav este ca sotul meu s-anbolnavit si mi-e greu sa-l las in starea in care este. Pentru a ma intalni cu iubitul fara sa trag atentie si sa ma barfeasca am ales o cale cu totul iesita din comun. M-am inscris la facultate si la fiecare sfarsit de saptamana plec de acasa. Asa reusesc sa stau vineri dupa-masa, sambata, si duminica cu el. Am terminat facultatea, m-am inscris la master si de la anul dupa ce-mi dau disertatia voi deveni stagiar, ceea ce-mi va oferi si mai multa libertate.Vreau sa-ti spun ca nu merita sa-ti irosesti viata. Ai irosit-o destul!!!langa cine nu trebuie. Cauta sa fi dorita, implinita, fericita.Ai sa vezi ca o sa-ti descoperi niste calitati nebanuite, langa un barbat care-ti da atentie. Vreau sa-ti mai spun ca am avut unele deceptii si alaturi de iubitul meu(barbatii sunt barbati!!!!) dar faptul ca ne iubim foarte mult si ne complectam unul pe celalalt ne-a ajutat sa trecem peste ele si sa ne-ntelegem fara sa aducem jigniri unul altuia. In momentul in care ajungi sa spui lucruri care jignesc, nu mai merita sa continui nici-o relatie. Ami este foarte greu sa duc aceasta viata paralela dar daca nu ar exista el in viata mea foarte multe lucruri nu as fi reusit sa le realizez. Dar pentru asta trebuie sa fi foarte hotarata,noncomformista si sa nu te uiti niciodata in urma. Ati doresc multa bafta.
myriam
Postat pe 20 Iulie 2009 11:26
De la: catalliin, la data 2009-07-19 22:23:32m�i da multe suferinde mai sunteti pe aici observ cu stupoare ca exista o puzderie de divortate....ce se intimpla cu voi fetelor?...sau mai bine zis ce s-a intimplat cu voi la inceput atunci cind ati facut alegerea aceea a partenerului de viata?....parerea mea este ca totusi cele care au ales sa scape de ''bestie '' prin divort a facut ff bine ,exista legi care-i pot pune cu botul pe labe pe fostii barbatei atunci cind dupa divort incep cu amenintarile si cu terorizatul familiei,iar de ramas singurica pt tot restul vietii eu nu zic ca-i bine va poate afecta enorm psihic si fizic si nici de asteptat pe la 40 de ani ca sa faci o alta incercare nu prea-i bine ....probabil ca nu stiti dar barbabii vad cu alti ochi femeile care au mai fost maritate care mai au si un copil si au mai atins si pragul de 40 de ani....credeti ca de fraieri se uita ei la prospaturi?....si sincer vorbind ce mai poate primii un barbat de la o femeie de 38-40 de ani?;copii nu(decit daca vor sa iasa cu doua capete in loc de unul si sa miaune in loc sa gingure),sentimente si iubire nu pt ca toate acestea au fost''fumate'' in tinerete si acum totul este cam fad si fara farmec...asa ca pt o farfurie de mincare gatita si o cicaleala la cap credeti-ma ca nu prea se mai inghesuie barbatii asa ca prefera si ei tot burlacia si fetele cu ora ca sa-si mai sature din cind in cind poftele

Ai vazut ce bine stii sa recunosti cum sunteti voi barbatii!!!!daca ai impresia ca o femeie de 40 de ani nu are sentimente si iubire ca le-a fumat in tinerete, gresesti amarnic, amarnic. Tin sa-ti spun ca am 44 de ani si am mai multa dragoste in mine decat ar putea sa-si imagineze unul ca tine. Dar aceasta dragoste poti sa-i oferi numai unui barbat care te merita si te apreciaza. Crede-ma ca am dreptate.
myriam
Postat pe 20 Iulie 2009 11:35
De la: dana2space, la data 2009-07-20 10:21:22Nimeni nu trebuie sa fie condamnat sa duca o viata searbada si in rutina. Cand te-ai casatorit ti-ai pus toata increderea in acel barbat ca te va face fericita, apoi ti-ai asumat singura responsabilitatile vietii si ai incercat "sa impingi caruta inainte" sperand ca cel de langa tine va aprecia efortul tau si va deveni "constient" ca dragostea voastra nu era garantata forever daca dumnealui ii era prea lene ca sa mai faca vreun gest, chiar si numai pt a te face sa zambesti sau sa-ti vada ochii luminosi ca in perioada cand erati iubiti. Dezamagire totala... si din pacate ... multi barbati din tarisoara asta se complec in cutume, considerand (sau desconsiderand?) femeia de langa ei doar un bun personal. Si uite asa femeia isi poarta crucea crescand copii,mergand la job,facand mancare,purtand in genere toata responsabilitatea acestei esec numit "casnicie". Ce primeste in schimb? Acuzatii, injurii, barfe pe la colturi... De ce ? Pentru ca si-a permis LUXUL de a fi si ea OM.
Cei care arancati cu pietre sunteti ori idioti din nastere, ori aveti probleme cu intelegerea reala acestei situatii. Ori ... faceti parte din tagma barbatilor-gibon, care nu stiu decat fotbal, masini, reviste sexy si barfe cu alti urangutani despre ceea ce ei de fapt nici nu ating, MINUNEA lasata de Dumnezeu si denumita femeie. Necazul cu toti care comentau acuzator povestea acestui suflet necajit este ca HABAR NU AU ce este aceea RESPONSABILITATEA. Oare nu vedeti ca omul asta isi ia toata vina asupra ei? Oare nu intelegeti ca nu a incercat sa faca nici un rau nimanui ci doar a dorit sa simta ca EXISTA??? Ca nici ea nu a inteles ca de fapt prin acea relatie nu incerca decat sa ii atraga atentia sotului impietrit de rutina? Ca acel individ a reusit sa o ameteasca tocmai fiindca ea era vulnerabila datorita unui imens gol sufletesc? Ca a ales varianta despartirii tocmai pentru a NU INSELA? Ar fi putut foarte usor sa se ascunde, dar a ales sa fie CORECTA. Si as putea continua la nesfarsit, dar mi-e mult prea sila de lipsa de profunzime din gandirea grupului de giboni frustrati (inselati?). Asa cum zicea cineva mai sus, NICIODATA, NICIODATA vina nu apartine doar unuia dintre ei
Din pacate traim intr-o lume mult prea superficiala
Draga mea, va trebui ca intr-un mod absolut obiectiv sa iti clarifici sentimentele. E musai necesar !!! Daca in urma analizei inca il mai iubesti pe fostul sot si consideri ca te-ar multumi viata dusa in continuare alaturi de acest om, atunci du-te la el, asuma-ti vina, explica-i de ce ai facut-o, spune-i tot ce iti doreai de la el si nu ai primit. Daca te iubeste intr-adevar, te va ierta si va veti vedea de viata in continuare, daca nu ... lasa-l in drumul lui, ridica fruntea sus si mergi inainte.
Mai presus de orice nu uita CINE esti si recladeste-ti viata asa cum ti-o doresti. Ai facut un act de curaj si meriti aplauze Ti-ai trezit fostul sot din letargia in care vegeta, ai inteles lectia cu "nu tot ce zboara se mananca" si cel mai important ti-ai dat credit ca fiinta umana si ai inteles ca ai si TU vise, dorinte, nazuinte care trebuie implinite, acestea fiind de fapt esenta vietii. Uita tot ce a fost cosmar si ai incredere in tine. Esti absolut deosebita si MERITI sa fii fericita!!! Ai rabdare, cei care te iubesc mai devreme sau mai tarziu te vor intelege si vor reveni langa tine, cei care nu te merita - sa se duca in lumea lor obtuza, cu prejudecati si limite, traind o viata in stil zombi, fara macar sa inteleaga ca nu sunt roboti ci fiinte umane, ca viata trebuie sa fie un DAR nu o povara.
Te pup si iti urez sa ai mult curaj si Dumnezeu sa te intareasca !!

PS In ce-l priveste pe copilul tau arata-i ca il iubesti neconditionat, ca este cea mai importanta fiinta de pe lume, ca reprezinta telul vietii tale, cladeste-i increderea si inconjoara-l cu INFINITA dragoste, prietenie si ajutor. Lasa-l sa se intalneasca si cu tatal lui, sa il iubeasca, sa fie alaturi oricand ii este necesar copilului. Fa o intelegere cu fostul sot ca in preajma copilului sa evitati orice conflict, poate chiar (fortat macar) sa va zambiti si sa va dati prilejul ca fiecare din voi sa fie alturi de cel mic mai mult decat un parinte, sa-i fiti prieteni buni.
Iar tu, draga mea, zboara catre orizonturile pe care le alege sufletul tau. Nu ai gresit cu nimic, doar ai experimentat o lectie mai dura de viata din care poti invata enorm de multe... despre oameni, responsabilitate, iubire, curaj, pasiune, deceptii, etc
DAR AI TRAIT (si nu e putin lucru!) propria viata, nu una falsa, dictata de convenientele acestei lumi obtuze
DUMNEZEU SA TE AJUTE !!!
"MINUNEA lasata de Dumnezeu denumita FEMEIE"...?.soro',ti-a trebuit mult sa debitezi asta?
roby_cado
Postat pe 20 Iulie 2009 11:50
De la: myriam, la data 2009-07-20 11:26:45
De la: garbo007433, la data 2009-07-19 20:59:45Draga Myriam,
Eu sunt pe cale sa incep acum divortul. E clar, o femeie serioasa nu ajunge la divort atita timp cit acasa e iubita sau cel putin respectata. Eu nu sunt o persoana focoasa, insa acum la 40 de ani mi-am dat seama ca a fi femeie pentru mine inseamna numai a fi mama. Ca eu nu am fost privita niciodata ca ceva frumos,gingas, delicat, nici macar cind am avut doi copii nou nascuti. Am invatat sa traiesc cu sentimentul ca sunt puternica si nu am nevoie de atentie, de "cocoloseala". Dar am ajuns la 40 de ani si simt ca imi doresc sa fiu FEMEIE. Sa vad privirea unui barbat care se uita la mine cu blindete, cu caldura, cu respect. Nu sotia care este acolo unde trebuie sa fie mereu indiferent de comportamentul sotului. Am avut o familie pentru ca pina acuma eu am luptat pentru ea. Eu am tinut copii linga mine si i-am crescut, am organizat singura zilele lor, sarbatori cu parintii. El a venit si s-a asezat la masa si a dirijat ceremoniile. Si acuma spune ca ii iau si destram familia....
Si cum zicea cineva aici pe forum: in timpul demersurilor pentru divort sau dupa aceea cind iti e greu, trebuie sa fi tare. Sa nu uiti ce te-a adus la acesta decizie, sa nu uiti cit de umilita ai fost ani de zile, kiar in fata copiilor tai. Nu trebuie sa te bata cineva zi de zi ca sa te indepartezi de el. Ajunge doar sa te ignore. Ar fi mai onorabil daca nu as divorta in schimb mi-as gasi un partener si sa traiesc o viata paralela??? Tu cum faci?

Draga 7433, daca ai hotarat sa divortezi si esti in stare, vreau sa spun "ai sange in tine", te sfatuiesc sa o faci. E foarte, foarte greu sa duci o viata paralela. Trebuie sa fi un actor foarte bun, si nu multi reusesc sa o faca. Norocul meu este ca barbatul (pe care mentionez ca Dumnezeu mi l-a trimis) cu care am o relatie a stiut din totdeauna ca sunt casatorita si ma intelege ca nu pot deocamdata sa fac schimbari majore in viata mea.Si cel mai important lucru care a reusit sa tina inchegata aceasta relatie de 7 ani impliniti pe 18 iulie,este faptul ca el si-a parasit nevasta, imediat dupa ce ne-am cunoscut. Binenteles sunt multe complicatii, care ma opresc sa divortez. Copii,( o fata de 24 si un baiat de 21) valori materiale adunate in timp, si cel mai grav este ca sotul meu s-anbolnavit si mi-e greu sa-l las in starea in care este. Pentru a ma intalni cu iubitul fara sa trag atentie si sa ma barfeasca am ales o cale cu totul iesita din comun. M-am inscris la facultate si la fiecare sfarsit de saptamana plec de acasa. Asa reusesc sa stau vineri dupa-masa, sambata, si duminica cu el. Am terminat facultatea, m-am inscris la master si de la anul dupa ce-mi dau disertatia voi deveni stagiar, ceea ce-mi va oferi si mai multa libertate.Vreau sa-ti spun ca nu merita sa-ti irosesti viata. Ai irosit-o destul!!!langa cine nu trebuie. Cauta sa fi dorita, implinita, fericita.Ai sa vezi ca o sa-ti descoperi niste calitati nebanuite, langa un barbat care-ti da atentie. Vreau sa-ti mai spun ca am avut unele deceptii si alaturi de iubitul meu(barbatii sunt barbati!!!!) dar faptul ca ne iubim foarte mult si ne complectam unul pe celalalt ne-a ajutat sa trecem peste ele si sa ne-ntelegem fara sa aducem jigniri unul altuia. In momentul in care ajungi sa spui lucruri care jignesc, nu mai merita sa continui nici-o relatie. Ami este foarte greu sa duc aceasta viata paralela dar daca nu ar exista el in viata mea foarte multe lucruri nu as fi reusit sa le realizez. Dar pentru asta trebuie sa fi foarte hotarata,noncomformista si sa nu te uiti niciodata in urma. Ati doresc multa bafta.
HEEEY...,inca o "MINUNE"...
roby_cado
Postat pe 20 Iulie 2009 11:53
Am trecut prin aceleasi emotii ca si tine,sotul meu nu imi acorda sincer atentie, ISI FACE DATORIA . E groaznic , incercand sa ii vorbesc despre asta, nu intelege,e un subiect infantil, din punctul lui de vedere trebuie sa fiu mai realista......
Asa vede el lucrurile.Daca ma intrebai acum 1 an te-as fi scuipat in fata si as fi sustinut sus si tare ca nu pot iubi alt barbat, nu am ochi pt altul, in nici un caz ca as putea avea o relatie extraconjugala cu un alt barbat,nu as fi crezut ca poate exista cineva mai minunat,mai devotat.Dar cum spui tu, sotul meu este primul barbat din viata mea. Cred ca e o faza tampita prin care trec multe cupluri si conteaza foarte mult cum se depaseste aceasta.
Barbatii in special daca nu gasesc intelegere, au aventuri care le satisfac poftele de moment, dupa care se intorc la aceeasi nevasta si nici prin gand nu le trece sa divorteze.Au alt sistem de a gandi.
Doar noi ne gasim mai destepte sa punem totul pe tapet ca si cum pt ei conteaza tot ce ne macina pe noi.
Eu sincer am ajuns la concluzia ca voi depasi aceasta faza, si nu voi rupe aceasta relatie.Doar daca sotul meu chiar ar vrea sa faca pasul asta , din varii motive. Nu am taria, dar mai am si 2 copii. Eu sunt cea care s-a chinuit cu ei, le sunt model :" mama are intotdeauna dreptate" "cum de stii?" si nu as vrea sa-i dezamagesc vreodata.Daca vrea sa se desparta sa fie alegerea sa proprie si personala.sunt prea multe in joc.
Nu am trait pana acum , corect, muncind pentru ca celorlalti sa le fie bine, nu am invatat si am muncit si mi-am controlat viata mereu ca sa pierd toate astea pt cineva.
Tentatia exista,dar acel cineva iubeste momentele petrecute impreuna si in nici un caz nu e pregatit sa te ia cu toate problemele si " obligatiile" pe care le ai.
E complicat,te inteleg, nu am de gand sa judec pe nimeni. Suntem singurii care ne putem croi viata intr-un fel sau altul,nu toate deciziile sunt corecte.
Dar traieste-ti viata ca si cum s-ar putea termina maine.Asta nu da drumul la orice,ci la cat esti tu pregatit psihic sa duci.
Dumnezeu este iubire.Tot ce faci din inima TREBUIE sa fie ce e mai bine pentru tine,neuitand de ceilalti.
Copilul sufera? Da sunt de acord. Eu am parinti care s-au certat toata viata lor si nu s-au despartit pt noi si stii ce? Si eu sufar.Care e diferenta?
Nu va mai legati de una si de alta.Sau daca inca nu a primit bataie de la sot,nu avea dreptul sa plece?
Eu consider ca tot inselat se cheama si cand stai langa cineva,nemaisimtind nimic pentru el.E ca si cum il inseli,il minti in fiecare zi.Nici asta nu e corect,dragilor.
E rau sa fii singur , dar cel mai rau e sa fii singur cand ai pe cineva langa tine.
Sa aveti o zi superba, si sa va iubiti.Toate le putem trece cu optimism!

Postat pe 20 Iulie 2009 12:03
De la: 111104, la data 2009-07-19 13:12:45Consider ca ai fost putenica. Si chiar daca nu merge relatia asta asa cum sperai nu este un capat de lume. Fii mandra de tine ca ai reusit sa faci asta. Si daca nu merge relatia care este problema sa-i dai si lui papucii? ce daca ai divortat pentru el, de fapt sunt sigura xca ai divortat pentru tine? Nu iti pierde increderea, eu am facut lafel. Si mai rau cel care pana la divort se arata ca ma iubeste nici nu m-a bagat in seama dupa divort. si ce? nu mai exista barbati buni? nu ? iti recomand targged un site bun.
hai capul sus, daca eu nu am murit care am un copil de 5 ani, si sunt singura, tu de ce ai face-o? Noi am vrut sa fim divortate, inseamna ca ne respectam si nu vrem sa stam cu cineva care nu ne iubeste. Ai grija de tine, Laura
PS Iti recomand daca cel de acum nu te iubeste da-i papucii. Arati atat de rau incat nu se va mai uita nimeni la tine?
SI INCA UNA...
roby_cado
Postat pe 20 Iulie 2009 12:05

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
DIVORT.....CU NABADAI 49 De la: amarezza 8 Ianuarie 2010 16:47
ralatia dupa divort 49 De la: mihay2001usa 4 Decembrie 2010 15:23
chestionar 11 De la: garbo_389815 8 Decembrie 2013 19:19
am zis ajunde...si totusi sunt confuza si ma framant in continuare 40 De la: garbo1001 10 Martie 2012 13:54
O alta poveste de viata, asa cum probabil sunt multe in lumea asta... 7 De la: tutankhamon 6 Iulie 2009 02:10
Setari Cookie-uri