Lumea cuvintelor noastre

dragele mele prietene , sunt sigura ca aveti un raspuns si pentru mine

mai stim sa traim in realitate dupa mii de ore de trai virtual?!

Ioana007 Postat pe 26 Decembrie 2009 16:27
Iubirea e o umbra si pasii ei tacerea, In lume desfacandu-si molatece carari, Sarutu-i primavara, ce-a inflorit placerea, Pasare care zboara, nelinistite mari. Nu caut nemurirea, in mine este toamna, Si frunzele amiezii, spre seara ma parcurg, Asa e si iubirea, catre apus rastoarna, Insangerate doruri, amurg dupa amurg. Ne-nvaluim dorinta in fumul amagirii, Si marea ne impinge cu panzele in larg, Gradina se usuca si mor toti trandafirii, Ca panzele ce zboara, cazand de pe catarg. Deasupra se intinde, un cer alb ca argintul, Si pare vesnicia pierduta in nisip, Cu freamat se agita prin ramurisuri vantul, Si sunetul in lume, il poart-atunci cand tip. Apoi e doar tacere, si-o noapte necurmata, Cu umbre care-alearga, prin viata fara rost, Pe banca din gradina, tigarea-i consumata, Si noaptea printre arbori, isi face adapost.
Frumoooooos!
garbo068041 Postat pe 26 Decembrie 2009 19:42
Tu esti frumoasa, vorbele-mi sunt goale, Si uneori sunt de neinteles, Cand treci prin dorul meu fosnind din poale, As vrea s-o faci de vrei, putin mai des, Sa ne-ntalnim la marginile lumii, Acolo unde dornica ma strigi, Sa ne iubim arsi de vapaia lunii, Privirea ta sageata sa o-nfigi, Sa-ti murmur numai soapte de iubire, In leganarea noptilor scranciob, Raniti de-aceeasi dulce daruire, Ce face din noi doi , iubirea, orbi. La pieptul meu sa strang podoaba fina, A ingerului care s-a pierdut. Si-a ars in amandoi ca o lumina, In viitorul, care-i azi trecut.

Ioana007 Postat pe 26 Decembrie 2009 19:59
In noaptea ce se cerne tacuta in odaie, Spre perina cea alba, cuvintele le-avant, Afara se cutremur, copacii goi a ploaie, Iar eu in inteneric, iubirea mea te cant. La piept iti legan capul cu negrele suvite, Un fosnet care trece prin frunze ca un vant, Si alba este perna si noaptea de dorinte, Cand te sarut pe tample, ingerul meu cel sfant. Amurgul cum e macul, s-a scufundat in mare, Si stelele in ceruri s-au reaprins perechi, Iubirea se desface, in inimi ca o floare, Si ne cuprinde-n brate, in cantecul stravechi. Puzderie de stele, aluneca pe bolta, Si-n ochii tai albastri vapaia lor si-o sting, O luna-n intuneric, albind in cer asculta, Cum ingerii din casa, spre cer aripi intind.
Ioana007 Postat pe 26 Decembrie 2009 21:10
da' okii mei nu e albastrii,bre! iar fufele alea,boierule?!
preciouss Postat pe 26 Decembrie 2009 23:26
Poti sa folosesti: "..si-n ochii tai ca marea...", "in ochii tai cei negrii",sau, "Si in capruii ochi".Asta ca sa reglementam problema ochilor. De fapt, ideia ochilor albastri, care se repeta in versuri, nu porneste de la ochii naturali a unei pamantene, ci de la natura divina a femeii.Ai vazut filmul "Pulbere de stele"?Exista pentru barbati(ca de altfel si pentru femei) sugestia unei casatorii cosmice, a fiecaruia cu steaua lui.Aceasta stea ia in lumea noastra chipul unei femei sau unui barbat.Iti amintesti balada Miorita?Ciobanasul spuner la un moment dat: "Si sa-i spui curat, Ca m-am insurat, Cu-o mandra mireasa, A lumii craiasa." Varianta opusa a filmului si baladei, o constituie "Legenda Zburatorului", sau a Luceafarului, a lui Mihail Eminescu. Intr-o varianta mai noua dar tot din surse populare, se vorbeste despre dragostea dintre un extraterestru sau o extraterestra si un pamantean. Ochii albastri, reprezinta cerul, si in felul acesta vorbesc simbolic despre casatoria cosmica cu femeia cer.Unele imagini pe care poate nu le-ai inteles, sau nu am fost eu explicit, deriva de la aceasta iubire cosmica, de cele mai multe ori imposibila.
Ioana007 Postat pe 27 Decembrie 2009 08:27
ar fi multe de spus despre simbolistica in poezie... drept ca,dintre poetii romani, la Eminescu intalnim cel mai mult ideea casatoriei cosmice,Luceafarul nu e singurul exemplu... comentariile mele pot parea nelalocul lor uneori... dar sunt doar felul meu de a spune "am trecut pe aici"...
preciouss Postat pe 27 Decembrie 2009 12:13
Nu-ti face probleme. Alearga pe strada sentimente uitate, Le-amestec pe toate in timpul meu scurs, Ursarul afara din tobe iar bate, Si lumea se strange in jur ca la urs. Si plang in noi pomii, vroind libertate, Si-ar vrea primavara sa cada de sus, E locul spre care, aripi incordate, Le-ntind catre dorul ce nu vi l-am spus, Se poate ca maine, pe noi iar sa ninga, Sperantele noastre sa-nghete pe rand, Dar mainile mele de lemn au s-atinga, Obrajii de ingeri, prin ceruri urcand, Si-n brate pe tine, iluzie draga, Spre steaua polara, la noapte te duc, Cu dorul muscand dintr-o gura de fraga, Ce plange amiaza , uitata sub nuc. Si plang in noi pomii, udati pan'la piele, Si zilele ude, ce trec lacrimand, Eu caut iubirea in pulberi de stele, Si dorul ma musca-n taceri fumegand. Si simt o caldura, urcand din viscere, Din mugurii mari frunze verzi scaparand, In primaveri care vin efemere, Si mor, peste timp, prin taceri sangerand.
Ioana007 Postat pe 27 Decembrie 2009 12:40
Va amintesc cateva versuri,scrise de Lucian Blaga Jaruri sfinte,nor fierbinte trec pe cer,sa nu ard singur. Inimi bat,se spun cuvinte, pe pamint sa nu cint singur. Focuri sunt si e credinta. Acest gind cind mai palpita schimba moartea-n biruinta nu sunt singur,nu sunt singur
garbo068041 Postat pe 27 Decembrie 2009 16:15
doamne, cat de frumos!
fleurdelis Postat pe 27 Decembrie 2009 16:28
ei ...da. ca bine-a zis!
bluelight Postat pe 27 Decembrie 2009 17:02
Bravo !Asa IASOMIA,indeamna-ne la optimism ! Multumesc!
garbo068041 Postat pe 27 Decembrie 2009 17:31
Te-astept de doua veacuri si ceva M-au insotit, mereu,alte si alte pasari si stanci si tot mereu o alta stea a macinat peste sandaua mea. Te-astept cape-o feuda-mprejmuita cu ziduri foarte groase si clopote nervoase. Si intre noi e-un drum de o ispita si-un vraf de batalii de vase. Tu nici nu aparusesi inca te cautam la mari, prin contrabanda si pietrelor li te ceream si te pandeam la fiecare planta. Si ar fi fost sa mor in zgomot si-asurzire de zeci de ori,dar ramaneam tacut caci neamul meu mi-a dat ca mostenire acest narav, sa te astept oricat. Nimic, decat aceasta asteptare nici numele nu mi l-au spus, sa te regret si-acum venirea ta continua si nici nu stiu daca pe tine... te astept. Adrian Paunescu
sok Postat pe 27 Decembrie 2009 19:07
ce mi'a placut: "si pietrelor li te ceream, si te pandeam la fiecare planta."
fleurdelis Postat pe 27 Decembrie 2009 22:12
O femeie plangea pe tarmul marii M-ai intrebat, de ce-i marea sarata, De lacrimile mele-i sarutata, De dorul meu, cu aripile frante, Plangand pe tarm, tristeti fara cuvinte, M-ai intrebat de ce este amara, De dragostea pierduta intr-o seara, De ingerul pe tarm care suspina, Corabia in port din nou sa vina. Si trec deasupra pescarusi tipand, De spuma valurilor lacrimand, De dorul meu, albindu-se in cer, Tristeti ce vin, tristeti ce-n mine pier�
Ioana007 Postat pe 28 Decembrie 2009 14:19
Prin arsita zilei, prea plina de vara, Te chem ca sa plimbi umbra ta diafana, Si luna se urca pe cer si coboara, Stinghera si alba, o biata orfana. Si frunza se coace si arde tarzie, In arbori agonici murind rasucit, Iar vantul subtire s-a scurs pe campie, Sub arsita lunii cazand ametit. Ecouri de soapta, de ruga tot cerul, Il umplu cu glasul cel prins in jelanii, Se-apropie toamna si-acesta-i misterul, De frunze uscate, ca plang bolovanii. Cad ploile lung ca niste matanii, Si sfaraie noaptea cu fosnet de ceara, Se urca plansoarea in crestetul vremii, Si cerul ca frunza incepe sa moara.
Ioana007 Postat pe 28 Decembrie 2009 17:42
O femeie plangea pe tarmul marii pt toate femeile care "plangeau"pe un tarm de mare... sa le fie corabiile salvatoare cu vant prielnic in panze
LILO Postat pe 28 Decembrie 2009 19:42
Ascult o melodie picurand, Tacerile ma-nvaluie cu glasul, Si trec pe-aleea umbrelor visand, Vorbe suave, se-mpletesc cu pasul. Si noptile in fata mea dansand, Se pierd albite pe sub umbra lunii, Si-ascult din flori parfumul picurand, Si-n strigate cum se topesc paunii. O noapte violeta ma strapunge, Inaltul ploua orele cu mir, Si doar tacerea ta acum ma unge, Cu dulcele miros de trandafir. Pe freamatul de scuturate lacrimi, Iubirile se duc in noi perechi, Si rosii flori, ne sangera cu patimi, Atat de noi, totusi atat de vechi.
Ioana007 Postat pe 29 Decembrie 2009 18:04
Ioana007 Postari de exceptie,versuri pline de esenta,adevarat har...ajung intr-adevar acolo unde fiecare-si stie sensibilitatea....ne regasim in franturi de vers si cuvintele tale vibreaza adanc,facandu-ne sa traim sau sa retraim,sa ne regasim si uneori sa zambim sarcastic,alteori sa lasam launtrul sa "sangereze" iar de cele mai multe ori sa-ti multumim ca poti asterne aici aceste bijuterii. Iti doresc sa poti posta mult mai multe astfel de poezii minunate,sa ne bucuri citindu-te,sa ai mii de bucurii zilnice,implinire,asezonate din plin de multa sanatate.
rosioara61 Postat pe 29 Decembrie 2009 18:22
Cu amintiri ma-ngrop acum in frunze, Si stelele in inima ma ard, Cu sarutari furate de pe buze, Si trupul tau cel rece si cel cald. Prin mine trec iubiri adevarate, Si umbrele acelor care-au fost O luna fantomatic ma strabate, Si nu-si gaseste-n ceru-mi adapost. Acum ma plimb prin versurile tale, Si pasii se scufunda in zapezi, In sunete de doruri matinale, Si-n arcuite ceruri de ochi verzi, Apusul mi-este peste umbra tata, Si mama mi-e o margine de stea, Pe lacul vietii ratacita barca, Fosnind in trestii toata viata sa.
Ioana007 Postat pe 29 Decembrie 2009 18:26
..no comment! ..minunat!
rosioara61 Postat pe 29 Decembrie 2009 18:29
Corabii trec-privirile si timpul, In zbuciumul ametitor de val, Si zilele le pierde osanditul, Sub arcuirea cerului sau pal, Ne mai lovesc ale zilelor epave, Trezind in noi ciudate amagiri, Gradini pe care-apusu-n noi le arde, Sa ne ingroape-n rosii trandafiri. Un vis de pasari cu aripe rupte, Isi leapada sperantele-n namol, Pe bolta luna, secera-si ascute, Si-aluneca bolnav, pe cerul gol. Da-mi aripile inapoi speranta, Si lasa-ma spre dorul meu sa zbor, Prin amiezi fragile de faianta, Prin noptile de patime ce dor...
Ioana007 Postat pe 29 Decembrie 2009 19:15
Eu sunt in jurul tau si-ncet ma scutur, De purpura iubirilor din mai, Cu aripile noptii sa te bucur, Cu sunete de flaut si de nai, Eu sunt sarutul vantului usor, Ce parul de pe frunte la o parte, Ti-l da-n tacerea lui mangaietor, Cand ziua si cu noaptea se desparte, Eu sunt sarutul ca un val fierbinte, Care ne fura si ne-arunca-n neant, Sunt cel ce dincolo de juraminte, Te urca-n cerul lui, de-a pururi alb, Iar tu cobori si dorul meu il picuri, Cu ochii tai albastri sau caprui, Cu vorbele pierdute in nimicuri, Si cu sarutul tau cel amarui.
Ioana007 Postat pe 30 Decembrie 2009 19:48
Sunt cel ce va veni sa stea cu tine, Sa ne iubim, in dorul tau ocult, Alunecand molatecele sine, Iubiri care s-au perindat de mult, Ne ridicam incet spre amiaza, Ne scuturam de floarea de cais, Si ratacim atunci cand inopteaza, Zburand din floare-n floare, ca un vis. Ne lepadam de valuri de himere, Dorintele in altii picurand, Si umbre goale ratacim prin sfere, Ca apa-n vaduri, noaptea murmurand. Si te sarut pe gura dumitale, Femeie care-n umbre te repeti, Pierzandu-te prin zilele banale, Si-n versuri scrijelite de poeti. De cand te stiu, ti-am daruit poemul, Cantarile, le-am leganat la usi, Esti vorba spusa dulce, sau blestemul, Acelora de dragoste rapusi. Hai vino si-n Gradina Ghetsimani, Schimba-mi pocalul, verdelui pelin, Sa moara prinsi in cuie doar talharii, Si noi sub pomi, amanti sa ne iubim.
Ioana007 Postat pe 30 Decembrie 2009 19:49
Invata... Invata de la apa, sa ai statornic drum, Invata de la flacari, ca totu-i numai scrum, Invata de la umbra sa taci si sa veghezi, Invata de la stanca, cum neclintit sa crezi Invata de la soare, cum trebuie s-apui, Invata de la piatra, cat trebuie sa spui Invata de la vantul, ce-adie pe poteci Cum trebuie prin lume, de linistit sa treci. Invata de la toate, ca toate sunt surori, Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori. Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat, Invata de la nufar, sa fi mereu curat. Invata de la vulturi, cand umeri ti-s grei Si du-te la furnica, sa vezi povara ei. Invata de la greier, cand singur esti sa canti. Invata de la luna, sa nu te inspaimanti. Invata de la pasari, sa fi mai mult in zbor, Invata de la toate...ca totu-i trecator. Ia seama, fiu al fertfei, prin lumea-n care treci, Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti, in veci. Poezie din folclorul norvegian. Cu multumiri, D-lui Olimpiu Nusfelean. Profesor, poet, prozator, eseist.
garbo090662 Postat pe 30 Decembrie 2009 19:55
http://www.sambata-de-jos.ro/?p=184
LILO Postat pe 30 Decembrie 2009 20:52

LILO Postat pe 30 Decembrie 2009 20:52

LILO Postat pe 30 Decembrie 2009 20:52
http://www.sambata-de-jos.ro/?p=184
LILO Postat pe 30 Decembrie 2009 20:52
Eram, iubita mea, intr-o gradina, Si amandoi cu drag ne bucuram De armonia florilor si de lumina, Cand mana-n mana noi o strabateam. De pe aleile pe care noi mergeam Priveam in stanga si in dreapta doar la flori, Cu ochi sedusi noi dulce ne zambeam Vazand diversitatea de culori. Ne-am asezat apoi pe-o banca jos Eu ti-am soptit cuvinte de iubire, Tu ma priveai cu-n aer luminos Si chipul radiind de fericire. Cu bratul meu de mijloc te-am cuprins Si te-am atras spre mine-ncetisor, Iar buzele fierbinti ni s-au atins Pecetluind povestea noastra de amor. Si-am stat acolo, draga mea, vrajiti De acel unic si fermecator decor, Visand frumos ca doi copii cuminti La felul cum va arata al nostru viitor. Ne-am ridicat si am pornit din nou Ca doi indragostiti tinandu-ne de mana, Printesa pentru mine, tu si eu al tau erou, Eu, robul tau si tu, a mea stapana.
sora_ilsi Postat pe 31 Decembrie 2009 00:26

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Vineri 21 Decembrie2012 o zi fericita !	3	De la: VOIAJOR 10 Ianuarie 2013 22:22
As vrea sa-mi fac un blog pe wordpress. Vreau ajutor, va rog!	1	De la: garbo000384 7 Iulie 2009 11:28
Epistola unui om sfant	114	De la: michelle_ 11 Iulie 2011 20:50

DE ASTAZI SALARIUL MEDIU PE ECONOMIE IN ROMANIA ESTE DE 2500 DE EURO PE LUNA !	2	De la: MINCIUNICA 1 Aprilie 2012 12:46
am nevoie de un sfat	11	De la: garbo167843 14 Septembrie 2012 16:34