Lumea cuvintelor noastre

dragele mele prietene , sunt sigura ca aveti un raspuns si pentru mine

mai stim sa traim in realitate dupa mii de ore de trai virtual?!

Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 08:22
De ce te miri, Lila?Tu si colegele noastre, folositi o vorbire directa prin care va aratati sentimentele.Eu si cu celelalte colege, folosim imagini sugestive, metafore facand acelasi lucru.Nu ne referim la 2012, ci la sufletul nostru, la relatia lui cu celelalte persoane, cu natura care ne inconjoara si bineinteles, cu Dumnezeu.
Un orologiu bate catre seara, Tacutele minute ce se scurg, Romantic dorul canta pe chitara, Iubirea mea si ziua in amurg, Saruturile ce nu-s date inca, Pastrate langa buzele fierbinti, Cand pacea noptii creste-n noi adanca, Si patima, nu vrea sa fim cuminti, O luna trece alb si ravasita, Prin ochiu-albastru-al cerului rotat, De fosnetele noptii insotita, De dulce gura, care-am sarutat. Si sus in cer mai cade-o alba stea, Eu in caus o prind ca sa ti-o darui, Si o anin, la gatul tau margea, In haosul de patimi, cand ma narui.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:05
Corabii luneca departe-n mare, Si pasarile striga eS.O.eS. Asa se-ntampla cand iubirea moare, Pe marginile tarmului ales. Doar alge rosii ne mai inconjoara, Statuia sufletului mort sau disparut, Cand soarele catre apus coboara, Si ne intoarcem fatza catre lut, In larg, sperantele se plimba valuri, Insangerate doruri infidele, Fosnind eternitatea intre maluri, Cu tanguirea noptii catre stele. Si uneori cand stelele mai cad, Sa arda printre nourii de sus, Lumini de amintiri tacute scald, Iubirile care acuma nu-s.

Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:06
Tu-mi ceri sa ratacesc prin lumea ta, Afara insa alb, in mine ninge, Cu fulgi raniti, alunecand din stea, Dar setea calatorului, n-o stinge. Si canta ABBA iarasi Chiquitita, Izvor curgand prin viata mea trecuta, Parfumul amintirii e iubita, In stele colorate, prafacuta. Blonde, roscate, brune,-frunze cad, Ca picaturile fierbinti de ploaie, Si amintirile inca ma ard, Fugind in umbrele de prin odaie, Ce flori salbatic urca sus pe zid, Pe caramida sparta din ruine, Aceleasi flori, faptura mi-o cuprind, De parca tu, ma-mbratisezi pe mine, Ramane rasaritul sa se-ntoarca, Fosnind in nostalgia noptii mute, Si in culcusul dragostei din barca, Cu albii nuferi, lung sa ne sarute.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:06
De ce-ai fugit? Eu te-am ascuns in carte, In versurile mele, stralucind, Uscata floare, ce traieste-n moarte, In taina noptii dintre foi iesind, Si ca o luna, lumea mea o scalda, Trecand prin incaperi in pasi de dans, Atat de rece si atat de calda, Invaluita-n sunete de vals. Danseaza alba, noaptea prin odaie, Cu pasi marunti si tropotind subtire, Si ma imbratiseaza ca o ploaie, In mici poeme scrise, de iubire..
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:07
Ma inspaimanta gandul ca nu esti, Si ca diseara, n-ai sa vii la cina, Nu stiu de eu, sau poate tu gresesti, Sau noptile pierdute sunt de vina, E masa-ntinsa, florile se scutur� Si-acopera macatul cu ninsori, Merele rosii, ochii mei ii bucur� Si noaptea plange oarba printre flori, Afara luna cu tristetea-i alba, Aluneca, fosnind ingandurata, Si intunericul din noi il scalda, Cu floarea din gradina, parfumata.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:08
Trec amintiri, si ce ramane? Iubirea noastra printre frezii, Pe masa, o uitata paine, Si cald sarutul amiezii. Paharul gol care clipeste, Cu vinul ruginiu si moale, Si dorul ce mai aminteste, De fosnetul facut de poale. Oglinda ce in noi tanjeste, Si-n apa tulbure ne cheama, Eu numar zilele pe deshte, Si vantu-afar-a prins sa geama, Trec amieze ofilite, Cu timpu-n mine irosit, Noaptea, cu apele cernite, Treptat, treptat, m-a inghitit..
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 13:08
Draga Ioana007,tu scrii versuri ,cum altii respira,imbucurator este, ca sunt foarte sensibile,daca-mi permiti o comparatie,semeni la vers cu Eminescu,poeziile tale sunt placute la citit,usor de descifrat mesajul,sensibilitatea.Si daca ma crezi ,de cand am descoperit Lumea cuvintelor,ti-am citit toate poeziile postate,am pus si eu cateva incercari.Felicitari, multumiri si la mai multe,inspiratie sa ai ,ca HAR,slava Domnului!Cornelia,Mamanela63!
Mamanela Postat pe 3 Ianuarie 2010 14:57
felicitari ptr acest topic, si mai ales ptr cei ce ne hranesc sufletul
laponaenigel Postat pe 3 Ianuarie 2010 16:12
Cuvintele tale sunt floare de mirt, Sunt flacari ce ard, dar care nu mint, Si in tacerea din mine strabat, Cu chipul cel dulce, cu el parfumat. Ce vorbe la randu-mi sa-ti daruiesc, Prezenta ta astazi s-o sarbatoresc, Vrei flori? le rup din gradina si-ti darui, Buchetul sa-l iei, cu dorinta mea starui, Afara e frig si pomii mai sanger, Prin genele noptii iar trece un inger, Si ninge si-i alb, si-i incremenit, Stelute pe geamuri au inflorit. Saniutele fug, canta zurgalaii, Din bice trosnesc in noapte flacaii, Si pasii se-ngroapa in fulgi luminos, Ei merg si il poarta la piept pe Cristos.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 16:33
Inima ce bati smintita, Salcii faci sa se-ncovoaie, In privirea ei uimita Si-n amurgul din odaie, Nu ma sfasaia la noapte, Un picutz din mine lasa, Cu saruturi printre soapte, De-o vrajesc, ce o sa iasa? Gura-i dulce si e moale, Noaptea arde-n sange, focuri, Printre fosnete de poale, Noi incepem si-alte jocuri, Se ascunde rusinata, Luna alba, in perdele, Tu pe gura, sarutata, Ai zburat spre cer la stele.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 18:40
Prin mine trec fecioarele frumoase, Cu zambetul lor tainic si duios, Cantec de frunze-n sufletul umbros, Mici flori razand si-atat de curioase, Eu le sarut, nu vor ca sa ma lase, Iubirii lor nu sunt de vreun folos, Prin mine trec fecioarele frumoase, Cu zambetul lor tainic si duios, Miresme dulci de flori ca sa isi lase, Pe-amurgul meu, intunecat, sticlos, Invesmantate toate in matase, Si-n ceru-adanc, cu stele, luminos, Prin mine trec, fecioarele frumoase.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 18:41
Poezie desantata Sa ninga, sa curga soricii, Carnatii sa ninga, ce-mi pasa, Eu stau acum cu amicii, Pe geamuri privind, cum se lasa, Bem vinul cel rosu cu vadra, Dormim care unde apuca, E plina de oameni si cada, Si cerul mai fulguie inca. Se umple in liniste patul, De blonde cazand, planturoase, Si cade din ceruri colacul, Si toba nu vrea sa ne lase. Afara ninge cu furii, Cu tuica si vin laolalta, Avem de toate-a le gurii, Iar tuica din cana e fiarta. Ne poate lovi si sfarsitul, Ninsoarea pe noi sa ne-ngroape, Afara e frig, dar soriciul, E proaspat, deci tineti aproape. Crapam de atata mancare, Salvarile toate sunt pline, Si burta abia se mai tine, Rotund pe picioarele goale. Lasati ca sa moara saracii, Nu-ti pasa, ca tie ti-e bine, Sa-i roada in nopti varcolacii, Spitalele sunt inca pline. Si mortii se duc cate unul, Gonind pe sosea fantomatic, Si plange ranindu-se prunul, Si gafaie ziua asmatic, Prin zile trec umbre salbatic, Cararea in jos ii coboara, Nu stiu cat este de practic, Cand anul incepe, sa moara. Afara iluzii perfide, Infernul zapezii deschide, Si albul pamantu-l cuprinde, Iar moartea-n ferestre surade.
Ioana007 Postat pe 3 Ianuarie 2010 20:37
�ntrebare - Radu Gyr Ad�nca-i noaptea, orele profunde... Gem�nd, spre raftul cartilor ma-ndrum si-ntreb �n soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Pl�ng�nd, �ntreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. �mi umplu cupa-n vin sa ma scufunde, �ntreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum ma prabusesc �n jilt, �nfr�nt, din zid o umbra alba se desface... Ma-ntorc spre ea cu s�nge �n cuv�nt si-n ochii lui Iisus e numai pace. �ntreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt.
lika Postat pe 4 Ianuarie 2010 00:11
lika..
LILO Postat pe 4 Ianuarie 2010 06:34
Treceau tramvaie-n goana solitara, Din clopote pe strazi pustii sunand, Si cerul fulgera de flacari iara, Aleea ingerilor luminand. Ninsori cadeau pentru a cata oara, Orasul sa-l ingroape fara rost, Din becuri se varsa lumina chioara, Ale noptilor si zilelor ce-au fost, Si strazile subtiri sunt bantuite, De umbre singulare care trec, Vantoasele de friguri chinuite, Cu aripile noptii le petrec, Zapada a crescut in pragul portii, Si-au inflorit toti arborii-n ajun, Cu bulgari inghetati se bat nepotii, Corinde, glasurile dulce spun, Si tremura iar noaptea ca o baba, Se zgaltaie copacii morti din parc, Si vine mosul vinul sa il soarba, Sa rup-un colt fierbinte de colac.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 09:41
fratelo, noroc ca sunt calita de viata asta,altfel imi suceai mintile cu "picturile" tale. bravo,vanghele...jos palaria.... iar bagasi tu "vantoasele"care pe mine ma duc cu gandul in alta parte...da' ce?te pui cu artistii?... in tot cazu' super-misto,brava....
iasomia Postat pe 4 Ianuarie 2010 10:54
Incet lumina cade-n disperare, Si se ingroapa in amurguri oarba, Asa cum cerul se scufunda-n mare, Adancuri de saruturi sa il soarba. Pe strada goala umbrele se misca, Prin somnolenta caselor ce dorm, E frig si gerul aspru totusi pisca, De-ngheata chiar si fumul de pe horn. Pe geamul alb, gradina se intinde, Frumoasa, cu reflexe de cristal, Si-n spatiul infinit care-l cuprinde, Alearga alb si fornaie un cal, Regina gheturilor crancenate, Vino la mine daca ma iubesti, Si lasa-n usa, sloiurile toate, La pieptul meu, incet, cand te topesti.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 11:12
oaliuuuu! ia mami un cos cu flori... asa fratelo,incanta-ne...poate ne apuca si pe noi vreo rima-doua de-un colt de suflet...
iasomia Postat pe 4 Ianuarie 2010 11:17
Fluturi, fosnet de aripe, Si flori rosii in gradina, Trec prin noi atatea clipe, De iubire si lumina, Pasari albe care zboara, Sau in umbra stau si canta, Inima ni-o infioara, Sufletul nostru-l incanta, Si mai este chiar si lacul, Cu lucirea lui cea verde. Canta-n ramuri pitpalacul, Ziua calda ce se pierde, Mai ramane o pereche, Ca iubirile sa-si spuna, Ea, il musca de ureche, Pe-un fundal rotund de luna.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 11:35
hai ioane,ioane, toata lumea doarme, numai io nu pot dormi, ca nu stiu ce scri. hai ioane,ioane toata lumea doarme, numai io sa dorm,nu pot pana n-oi ceti de tot aceasta parodie"sper"sa nu fie altfel interpretata decat ca o destindere de atmosfera.. un brat de flori pentru minunatele poezii
LILO Postat pe 4 Ianuarie 2010 13:42
Iubesti cand te praduie grija, De bruna frumoasa si-nalta, Si-n inima, calda e schija, Cand trece si poala ii salta, In vis a intrat caprioara, Cu gleznele lungi, foarte fine, Si umbra in juru-i coboara, Racoarea ce cade din tine. Si vesnica-n timp este rana, Ce vremea cu sine desface, Si rade tacuta icoana, Si zambetul ei nu-ti da pace, Prin minte alearga furtuna, De patima ta, disperata, Afara pluteste doar luna, Si bolta adanc instelata. Mai tipa in treceri cocorii, Cu cerul impuns de sageata, Iar gura in ceasu-aurorii, De gura iubitei, e beata.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 18:09
Si vine iarna batucind pamantul, Acoperind colinele cu alb, Cand alba este noaptea, alb cuvantul, Si doar in vatra de mai este cald, Prin hornuri vremea fluiera sarcastic, Si-arunca cu ninsorile in noi, Fulgi albi cazand pe suflete de plastic, In lumea parasita de eroi. Doar tu iubita mea acum mai esti, Si-aduni in palme, albe stele moarte, Cu sarutari adanci sa ma-ncalzesti, E iarna grea si inca nu se poate. Omatul ne ingroapa fara urme, In noptile ce trec ca un delir, Noi trecem doua umbre fara nume, Printr-un decor albit, de cimitir. In cerul alb, mai praznuiesc doar corbii, Si negru este croncanitul lor, Iar noi prin viscol, lunecam ca orbii, Marionete-n clipele ce mor.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 19:58
Tu nu mi-ai spus nimic, doara tacerea, Mai sangera in mine in apus, Si pasarile isi plangeau durerea, In zborul lor de lacrime pe sus. Padurile cantau o liturghie, Un cor trecand prin noi sentimental, Si brazii in cameshe de tamaie, Umbreau rubinul mort dintr-un pocal. Vedenii albe se topeau in noapte, Tacerile cu glasuri ma strigau, Si orele de patimi disperate, Amurguri rosii-n tine infloreau. Eu ratacesc cararile din umbre, Pe sub coroane de eucalipt, Si-ascult cum zbuciumul de ape surde, In tarmul meu de mare, s-a infipt.
Ioana007 Postat pe 4 Ianuarie 2010 20:21
Prima zi de pace Maine plecam fiecare in alta directie Maine, vei nota o adresa Maine, voi nota o adresa Maine, constructorii vor incepe sa zideasca intre noi Case si apeducte, cimitire si formalitati Maine ultimele impletituri ale streangurilor noastre, se rup Maine, iarna de sub talpile tale va creste spre nord Maine, iarba de sub picioarele mele Va creste spre sud Maine, ca sa intri aici va trebui sa te legitimezi Maine, prin moartea noastra Fiecare lucru al nostru Se va sparge Ceasca de ceai se va sparge in doua Clanta de afara va pleca odata cu tine Si clanta din-nauntru va cadea La picioarele mele, maine Vom pune pe foc scrisorile de dragoste Si vom da animalelor curtii sa manance Fiertura de punti sfaramate Si pilitura de zavor Maine, inima va cadea din porumbel Ca o moneda Si-n frunzele stejarului Va urca un dezacord gramatical Maine, dupa sute de zile si nopti Cand ne-am spus : buna ziua, noapte buna Ne vom spune adio Maine va fii prima zi de pace Dupa acest razboi de o mie de zile Pe care l-am iubit, l-am dorit, Si l-am pierdut amandoi in seara asta mi s-a pus pata pe Adrian Paunescu...
Anouk Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:06
Sis... cred ca am s-o dedic cuiva ...
ready_vivus Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:10
be my guest, brother...
Anouk Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:11
iote si pentru prietenul vanghele, ca demult am stat doar pe margine si am citit, fara sa mai intervin:
ready_vivus Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:13
ia sa mai bag una, sa-l ating pe brother la corason Nunta lucrurilor Alaturi un palton si o jacheta Ca-ntr-o idila manecile-si strang Se cauta, pe urma se regreta Cu lacrimi tragice de nasturi plang Pe scaun stau o rochie si-o haina Si niste pantaloni zvarliti pripit Inlantuite taote intr-o stana Prin care s-au vazut si s-au placut Si dinspre gerul albelor pustiuri Oprite langa usa cu zavor In cruce, ambele perechi de schiuri De mila se dezgheata pe covor Manusile zvarlite sunt pe masa Si degetele lor mai ard secret Si ceasul barbatesc astfel apasa Clepsidra femeiasca pe parchet Bocancii barbatesti cu multe tinte Alaturea de cisme femeiesti Se-mperecheaza sovaind fierbinte Dupa ce trag perdeaua la ferestri Si-acum ca toate lucrurile noastre S-au intalnit aici si se iubesc Ca inaintea unor mari dezastre Ce vor veni in cuplul omenesc Noi doi privind c-o ultima mirare Ce rol destinul ne-a mai rezervat Sa fim doar o anexa fiecare Un cuplu trist femeie si barbat Pe pat, pe scaune si pe cuiere Prin baie, pe dulap si pe covor Plutind intr-o magnetica tacere Cad lucrurile noastre in amor Ni se atrag genunchi, privire, frunte Ca doua scanduri suntem intr-un gard In valul unor biete amanunte La nunta unor lucruri care ard Priveste incaltarile acelea A mea si-a ta cum se iubesc si tac Iar noua ni se-nroureaza pielea Si s-a asprit ca panza unui sac Paltonul tau si bluza mea pereche Cravata mea peste bratara ta Butonul si cercelul din ureche Si noi neimportanti pe canapea Pot sa ma bucur, poti sa te si bucuri O nunta s-amplinit cu amandoi O nunta-n care ale noastre lucruri Se-arata mai puternice ca noi
Anouk Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:32
sis,
ready_vivus Postat pe 4 Ianuarie 2010 21:35

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
s	4	De la: scrichy 7 Aprilie 2010 14:36
ideea voastra proprie de RAI si IAD	144	De la: ingerasullinistit 16 Martie 2011 21:34
abilitati practice,formarea deprinderilor de munca (pt.varsta prescolara si scolara mica) -educatoare,invatatori,parinti,bunici,bone,case de copii	2	De la: mamytzy56 10 Ianuarie 2013 22:32

Credem in Dumnezeu cu adevarat sau ....ne prefacem ?	3081	De la: alexandru_revnic_yahoo_com 14 Martie 2010 16:27
Mesaje	5	De la: Deliaaa 22 August 2018 16:05