Lumea cuvintelor noastre

cloaneta mia, pe bune ca e preferata ta ?
las' ca dupa ce mor iti face G cate poezele vrei tu...
Anouk
Postat pe 11 Ianuarie 2010 11:36
japitulica,

sa nu te apuce draci iar acilea,da?
iasomia
Postat pe 11 Ianuarie 2010 11:41
neeee...asta e gluma mea si-a clonetei

i l-am lasat ei prin testament
Anouk
Postat pe 11 Ianuarie 2010 11:43
ok atunci....
iasomia
Postat pe 11 Ianuarie 2010 11:44
sis, mie sa mi-l lasi pe Athos ca daca-mi suna mie ceasul mai intai, io iti las doi caini si-un pisoi...
garbo_C
Postat pe 11 Ianuarie 2010 11:48
ha ! in loc de athos iti dau 3 cutzi mici, mai bine...
Anouk
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:03
Din tot ce sunt si neantul il va soarbe,
Sa ma transforme-n negura sau vant,
In taina fulgerand de forte oarbe,
Ce se vor bate-n cerul care sunt,

Va daruiesc o mana de cuvinte,
In ea, numai un inger va incape,
E drept ca nu-s acolo toate sfinte,
Si s-ar putea si altele sa-mi scape,

Dar astazi ard in voi atatea ruguri,
Atatea lucruri care nu le-ati spus,
Si-ati ratacit cu ele printre ganduri,
Purtand pe tample spinii lui Isus,

Si ati lasat prin nopti sa-mpunga luna
Cu pintenul de piatra si argint,
Si in hatzis sa creasca matraguna,
Cuvintelor care acum va mint,

Va las un pumn de vorbe -nestemate,
Cu care ingerul sa-l cumparati,
Sau aripi daca vreti, fiindca se poate,
Spre ceru-albastru inca sa zburati,

Sa nu uitati, muscand din coltul painii,
Si vinul rosu cand se urca-n sange,
Ca voi sunteti peste pamant stapanii,
Si-aveti puterea pumnii a vi-i strange.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:03
ce faci,fratelo?

bagi chestii d-astea sensibile de testament...vrei sa ne sperii?...

iasomia
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:17
Mostenirea lui Celleste
Va las ca mostenire
Doi caini si un pisoi,
O pluta ce pluteste,
Un ceas si-un pitzigoi,

Cand noaptea e profunda,
Si nu e pic de praf,
Va trage pitigoiul
In cantece perdaf,

Iar daca nu va place,
Sonorul lui cum umbla,
Sub portocala lunii
Stau cainii si va urla,

Mai linistita-i pluta,
Ea sta ca o amanta
Si nu se vaita beata,
Ca valva este sparta.

Nici burta nu o doare,
In brate cand va poarta,
Iar luna va barfeste,
Din stufarisuri moarta.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:18
vanghele, si unde zici ca bati tu cu mostenirea asta?... vezi c-acuma intra androida si baga foarfeca-n arta, nenica...
zambil
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:20
Auzisem ca este o Doamna fina.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:22
auzisesi tu, da' crez ca era vorba despre altceva...
zambil
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:24
ha?
io cred ca-s pe pluta...

multumesc, Vanghi!
garbo_C
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:24
Tacuta isi scoate bratari si cercei,
Ramane in noapte, cu ochii scantei
Si noaptea o-mbraca, in haine cu stele,
Saruturi insira, la gatu-i margele.
Si crinul se frange in margaritare,
Purtand toate chipul,frumoasei fecioare.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:50
Pentru Celleste.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:50
acestea sunt primele si singurele versuri care mi-au fost dedicate vreodata...

multumesc, prietene!

.
garbo_C
Postat pe 11 Ianuarie 2010 12:55
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima in piept iti canta
ce�nseamna�n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa�n colb de-o spada franta
cand te ridici cu�n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

lck_daria14
Postat pe 11 Ianuarie 2010 14:32
PUNCT DE SPRIJIN

Ma ghemuiesc in tacerea primului sunet
chiar langa ultimul zambet orb
pe care l-am primit drept caritate
de la unul din cei care aveau deja prea multe...

Ii compatimesc pe cei in nevoie
egoista in bunastarea mea de lacrimi
varsate sub un acoperis cu patru pereti
unde nu prea intra soarele...

Sunt una din acele snoabe intelectuale
care-si analizeaza prea mult gandurile
ca sa le mai poata transforma in emotii
si au inima si suflet doar ca organe...

Uneori transced catre o forma superioara de viata
si ma eterizez ca primul lucru care-mi trece prin minte
si tot mai des in ultima vreme aud tacerea
ca pe adevarul absolut, irefutabil si monumental...

Nu ma mai raportez la lume
ci raportez lumea la mine
ca fiind unica certitudine
din aerul ce ma inconjoara...
snowflake
Postat pe 11 Ianuarie 2010 19:20


B�tr�ne felinare
In sear�-ncet se mi�c�,
�i clatin� umbrare
Din care stele pi�c�,

Doar drumul se strecoar�
In somnul lui de plopi,
�i-l pl�nge o vioar�
�i-un cor t�cut de popi.

C�ru�ele plecar�,
Alunec�nd timide,
�i timpu-a prins s� moar�
�n spartele clepsidre.

Nimic nu se �nt�mpl�,
Doar luna toarn� var,
Pe-a mahalalei t�mpl�,
Ca peste-un osuar.
Ioana007
Postat pe 11 Ianuarie 2010 19:48
Exist� dimine�i �n care
m� trezesc cu o poft� nebun� de atingere
ca �i cum sim�ul tactil
r�zvr�tit dup� noaptea opac�
se revars� peste marginile epidermei mele
jinduind o atingere
ca �i cum
fiecare celul� se preface �n m�n� �ntins�

Argus tactil
simt fiecare fibr� sub degete lungi
textur� dup� textur� fl�m�nd pip�ind
poft� atavic� dup� lumea dint�i

Noroc c� de obicei sun� brusc telefonul
celulele redevin celule
epiderma se retrage cuminte �n matc�
z�mbesc t�mp trag aer �n piept
�i r�spund formal: �Alo?�
amrita
Postat pe 12 Ianuarie 2010 15:43
amrita,

si nu ti-e rau pe urma?
pe mine daca ma intrerupi, se lasa cu moarte de om...

bravo,copilasii....fratelo,fulgu',amrita...

va invidiez...
iasomia
Postat pe 12 Ianuarie 2010 15:47
amrita... superb!

m-au apucat nervii cand a sunat telefonul...
garbo_C
Postat pe 12 Ianuarie 2010 15:52
PRIVIRI GHEMUITE
de Marilena Mihai(Caly)

ghemuiesc
privirile absurde
printre
fulgii maaari
si deschisi
a de iarana
cantand.
pasii
sunt cocotati
in apusul
cuvantului,
fara dans,
fara imnuri,
fara trambite...
astazi
urmaresc,
din semilumina,
miscarea
zapezii...
grozav
mai iubesc
iernile!
cand indraznesc
sa ratacesc
pe drumuri
nu am niciodata
manusi
sau fulare...
imi place zapada
asa cum este ea,
cu nonsensul
albului ei
si raceala
trepidanta
a dansului
inghetat...
iubesc
atingerea gerului
si vantul
sporit
la orele
pranzului...
iubesc
singuratatea urmelor,
inflorirea geamurilor,
sclipirea cotidiana...
te iubesc
si pe tine
ca esti identic
inghetat
in tacerile
de azi,
in plecarile
de maine...
dar,
pana atunci,
ghemuiesc
privirile absurde
printre
fulgii maaari
si deschisi
si...
mihaiarilena
Postat pe 13 Ianuarie 2010 13:11
bre
marleno
da'
p-asta
n-o
postasi
si la
serpoaicele
lu'
floreta?
...
zambil
Postat pe 13 Ianuarie 2010 13:32
cu toata
dragostea
si admiratia
pe care
o am
pt poetii nostri
trebuie sa spun
ca
pe mine ma obosesc
poeziile astea
d-un cuvant
p-un rand
mai ales daca
gasesc poezia
in mai multe
locuri...

lena,
sper sa nu te superi
stii cat
te-am laudat la viata mea...
din cand in cand mai bagam
si cate-o chestie...
iasomia
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:01
mami, tu incercasi sa reciti cu intonatie vreo poezea d-asta pe verticala de-a marlenei?...
zambil
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:03
nu am cum ,mami...

nu iese nimic cursiv,da' na...fiecare simte in felul lui,ea vad ca vorbeste mai precipitat...
iasomia
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:07
nu stiu de ce, da' de ceva vreme imi lasa impresia ca marlena tot incearca neshte acrostihuri care nu-i ies... e ca si cum ar face sudoku cu cuvinte, ceea ce n-as numi chiar poezie.. parerea mea...
zambil
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:09
ia sa facem un exercitiu stilistic si sa transcriem poezeaua marlenei in format umanoid...

ghemuiesc privirile absurde printre fulgii maaari si deschisi a de iarana cantand.

pasii sunt cocotati in apusul cuvantului, fara dans, fara imnuri, fara trambite...

astazi urmaresc, din semilumina, miscarea zapezii...

grozav mai iubesc iernile!

cand indraznesc sa ratacesc pe drumuri nu am niciodata manusi sau fulare... imi place zapada asa cum este ea, cu nonsensul albului ei si raceala trepidanta a dansului inghetat...

iubesc atingerea gerului si vantul sporit la orele pranzului...
iubesc singuratatea urmelor, inflorirea geamurilor, sclipirea cotidiana...

te iubesc si pe tine ca esti identic inghetat in tacerile de azi, in plecarile de maine...

dar, pana atunci, ghemuiesc privirile absurde printre fulgii maaari si deschisi si...

pai ce vedem?... pai vedem ca anumite exprimari sunt de-a dretu' absurde, cum mentioneaza dealtfel si autoarea, cu modestie, pe undeva, ca sa nu zic de-a dreptu' acrobatice...

pasii sunt cocotati in apusul cuvantului... deh, apusu' se petrece undeva pe jos, deci n-ar fi mare realizare din partea autoarei, ca s-o cotcodaceasc-acilea... cat despre urmarirea miscarii zapezii din semiluna, ce sa mai zic.. cred ca se vede la fel si din shpagat...


zambil
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:22

marilena, fara nici o suparare . or fi curgand cuvintele astea intr-o rima alba insa, dau impresia unei impletituri care se desira

pentru mine, ca cititor, sunt obositor de citit. pierd mesajul pe care ai vrut sa-l transmiti, disipa emotia .

daca tii la aceasta forma de a transmite o anumita stare, incearca sa scurtezi poezia. kilometri intregi de cuvinte, nu fac decat sa ne duca pe un drum si nicidecum sa vedem frumusetia locurilor. mergem si atat.

la o prima citire, pare interesant acest mod de a-ti insirui gandurile insa, daca incercam sa condensam versul, ce spui tu pare pe alocuri fortat

ghemuiesc privirile absurde
printre fulgii maaari
si deschisi
a de iarana
cantand.

spunui de cantecul iernii si a fulgilor. imi imaginez acea simfonie tacuta a iernii si a gandului. perfect

pasii sunt cocotati
in apusul cuvantului,
fara dans,
fara imnuri,
fara trambite...

acum, e ciudat. apare acea inlemnire care nu mai spune nimic. pai, ori e simfonia tacerii si gandul e cel ce canta si cutreiera ori e o stare de impietrire totala .pasii cocotati si trambite? ca apoi, sa te contrazici


astazi urmaresc,
din semilumina,
miscarea zapezii...
grozav
mai iubesc
iernile!

deci, in apusul cuvintelor, gandul cutreiera totusi. ok

mi se pare ca acel" semilumina" e pus cam degeaba acolo. in fine


cand indraznesc
sa ratacesc pe drumuri
nu am niciodata
manusi sau fulare...

asta e pusa cam aiurea. ce emotie poetica transmiti ? ca nu ti-i teama sa faci amigdalite?

imi place zapada

( asa cum este ea ) aceste cuvinte nu-si au rostul. scapa de balast si lasa doar ce are valoare

cu nonsensul albului ei
si raceala
trepidanta
a dansului
inghetat...


iubesc atingerea gerului
si vantul sporit
la orele pranzului...

asta e ca si aceea cu manusile


iubesc
singuratatea urmelor,
inflorirea geamurilor,
sclipirea cotidiana...

sclipirea cotidiana?
alaturare cuvantului " cotidian" nu e alegere reusita in acest context. suna asa, ca o palma. e un cuvant care nu spune nimic si e incolor, inodor, insipid

te iubesc si pe tine
ca esti identic
inghetat
in tacerile
de azi,
in plecarile
de maine...
dar,
pana atunci,
ghemuiesc
privirile absurde
printre
fulgii maaari
si deschisi
si...[/quote]

partea aceasta a poeziei, e reusita
si_totusi
Postat pe 13 Ianuarie 2010 14:23

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Umor involuntar 206 De la: betty37 27 Martie 2011 23:41
Credeti in dragoste la prima vedere??? 48 De la: Eu1985 23 Ianuarie 2014 21:31
cabinetul -sufletelor 46 De la: daria_ 18 August 2011 23:46
Midnight Club 27 De la: b727ana 17 Iulie 2012 17:43
DRAGOBETELE - ziua de iubit 38 De la: andreea_n_c 25 Februarie 2010 10:59
Setari Cookie-uri