Lumea cuvintelor noastre



Degeaba plangem timpul care curge,
Si il chemam cu tobe la instanta,
De el, tu esti acela care fuge,
Si spui ca asta n-are importanta,

El picura din teava lui cea sparta,
Iar tu ii vei plati acum factura,
Ce s-a pierdut, de plata nu te iarta,
Si uite-asa iti face el figura.

Ne irosim in vorbele desarte,
Secunde, pasi pierduti si curcubeu,
Dar sus in cer Destinul se imparte,
Peste-amandoi, e-acelasi Dumnezeu.

Tacerilor noi le facut-am cuibul,
Sa plangem cate unul singurateci,
Si-n departare vine tavalugul
Amirosind a trandafiri salbateci.
Ioana007
Postat pe 19 Martie 2010 08:32


E linistea o forma de-nghetare,
Si turturii au linisti agatate,
Cine-a vazut o liniste de mare,
Ce liniste in lupi pot sa ne-arate?

O fi cantand in nopti fosnind porumbul,
Si caii in valtoarea de copite,
Si straluceste in lumina prundul,
In mii de stele-n valuri risipite,

In toamna frigul a cazut subtire,
Si leaga tot ce poate fara patimi,
E-o inghetata forma de iubire,
Legata de tacere si de datini,

Si tu iubito-ai inghetat cu totul,
Cand vii la mine stai imbrobodita,
Degeaba intre lemne arde focul,
Tacerea ce se-asterne viscolita,

Afara ploua, frunze lepadate,
Pe nostalgia timpului se scutur,
E cenusiu si vantu-n soba bate,
Cu uriase aripe de vultur.
Ioana007
Postat pe 19 Martie 2010 09:04
din ciclu' de promovare "sa-ncurajam tinerele talente":

si timpul va trece
incrustat anonim
pe obrazul de ceara
al vreunei icoane�..
mereu torc fecioare
in camasi lungi de in
aceeasi e bolta sub care ma`nchin
asteptand sa mai creasca un soare�.
si faclia s`o sting
pe un colt de altar
intoarsa pe veci in eternitate�
doar vantul mai plange
ratacit si hoinar
pe aceleasi carari neumblate�.
in umbra de stele se ascunde izvorul
si uitarea il cheama sa`l soarba doar ea
ci zgomot de noapte se sparge ulciorul
si nu mai coboara in el nici o stea�.

asa, de carcotas, as zice ca vantu' n-ar avea cum sa umble de nebun pe carari neumblate, avand in vedere ca ar cam trebui sa umble mult cineva cat sa faca o carare... da' trecem cu vederea, ca am mai vazut ilogisme d-astea si la altii, mai versati, da' furati de betia metaforelor...
zambil
Postat pe 19 Martie 2010 10:24
Cautare Avasata
c�utare personalizat�
.Ur�t �i s�r�cie
Adaugata de: mihella Mihai Eminescu Ur�t �i s�r�cie sunt acei doi tovar�i,
A c�ror urme crude le aflu pururi iar�i
Pe orice chip �i-n orice-ndr�znii de a iubi�
Iubit-am poate c�ntul, voit-am a robi
Cu el un suflet dulce, al meu �ntreg s� fie�
Zburat-au chip �i c�ntec � ur�t �i s�r�cie!
C�ci ce nu ai �n clipa �n care ai dorit
Se schimb�-n r�u cu vremea, de farmec s�r�cit.
S-arat� �nainte-�i o schele despoiat�
De orice vis cu care o �mbr�cai odat�.
Puterea tinere�ii, a min�ii vioiciune,
A inimei b�taie, �i ginga�a minune
Din ochi, c�nd toat� via�a �n ei ��i este scris�
De o cite�te-oricine scrisoarea ei deschis�,
Dar mai cu seam� aceea ce tu vrei s-o citeasc�
Cum trec, cum trec cu toate� �i f�r- s� le opreasc�
Nimic� Astfel te-ntuneci o stea �n vecinicie
�i ce-�i r�m�ne-n urm�? vreme �i s�r�cie.
Da, vreme! numai vreme s� aibi s� sim�i deplin
Ce mult puteai �n lume, �i c�t, c�t de pu�in
�i-a fost dat. Dac� nobil ai fost �i bl�nd �i drept,
Dac� prin a ta minte ai fost un �n�elept,
Av�nd darul pe care natura-l poate da,
Frumse�e, minte, ajuns-ai cineva?
C�ci nu caut� lumea aceea ce sl�ve�te,
Aceea ce o prinde � ci ceea ce-i prie�te.
Dac� e�ti r�u �i-i vine r�utatea la-ndem�n�,
Dac� e�ti prost, �i vasta prostie e st�p�n�,
Sau de-un de�ert at�rn� �n lume a ta soart�
�i nu �tii cum de�er�ii prin lingu�iri se poart�
Sau nu po�i �ti� Atuncea de ce folos e �ie
C-ai avut tot ce firea �i-a dat cu d�rnicie,
C� e�ti podoab� scump� �n lume ori�icui,
Podoab� ce nu-i trebui �n lume nim�nui?

Virtutea e-o poveste� c�nd g�ndul �i-l ascu�i,
Tu vezi c� sl�biciuni sunt vestitele virtu�i:
Noble�ea-i sl�biciunea acelor ce nu pot
Pe sine s� se puie deasupra peste tot,
S� aib� pentru toate ad�nc �i greu dispre�,
Hr�nind a lui via�� din sute de vie�i.
A nu-�i �ine cuv�ntul c�nd nu-�i vine-ndem�n�
A dezbr�ca pe-acela ce �i s-a dat pe m�n�,
A �n�ela mul�imea cu mii f�g�duin�i,
C�nd ai min�it o dat� s� te mai pui s� min�i,
A urgisi pe-acela care �i-a f�cut bine,
A �mple a lui nume de pete �i ru�ine �
Aceasta nu e nobil� Dar to�i � �i-ndeosebi
O fac u�or � tu numai stai vecinic s� �ntrebi.
Tu numai ��i pui vorba �i g�ndul la c�ntari,
Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari,
Privind peste mul�ime cu mult� nep�sare�
Ei bine! P-ast� dram� �i soarta ta cea mare.
Din ast� cump�nire de drept �i datorie,
Ce �i-a r�mas la urm�? Ur�t �i s�r�cie.

Iubit-ai?� Ah! un caier de c�nep� nu-i moale,
Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frun�ii sale!
Cu gura ei sub�ire �i m�ni reci ca de cear�,
Iar ochiu-i plin de raze str�luce �n afar�,
R�pindu-�i �ie ochii cu a lor str�lucire.
Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:
Tu e�ti onest �i plin de respect �i generos
S� fr�ngi �n zarea vie�ii un rod a�a frumos.
Te-ai dus �i te urmar� p�rerile de r�u.
�n urma ta venit-au un neted n�t�r�u
�-acesta� ei� f�cut-au ce n-ai vrut s� cutezi;
Ce-a mai r�mas din dulcea figur�, mergi de vezi:
Anii i-au scris cu pana lor neagr� pe-a ei frunte.
�i gura cea cu albe m�rg�ritari, m�runte,

Acuma e zb�rcit� �i ochiul plin de par�,
Ce-�i rev�rsa lumina sa rece �n afar�
E stins, �i nu-i nimica �n el, nu-i ad�ncime;
Tu nu mai vezi �ntr-�nsul ce nu v�zuse nime
Dec�t tu� Ce ajunse a fi? Cochet�, rece,
Lingu�itoare, crud�, din m�n�-n m�n� trece
�i caut�-n iubire pl�cerea numai, care
E-o clip� de be�ie �i-o zi de dezgustare.
Dar� acea iubire ad�nc� �i curat�,
Care-n via�� vine o dat�, num-o dat�,
Acea etern� sete ce-o au dup�olalt�
Doi oameni ce-�i pierdur� privirea una-ntr-alt�,
Acel amor at�t de nem�rginit, de sf�nt,
Cum nu mai e nimic� �n cer �i pre p�m�nt,
Acea �namorare de tot ce e al ei,
De-un z�mbet, de un tremur al ginga�ei femei,
C�nd pentru o privire dai via��, dai noroc,
C�nd lumea �i-este neagr� de nu e�ti la un loc
Cu ea� Unde-i norocul ce l-a promis ea �ie?
Ce va r�m�ne vou�? Ur�t �i s�r�cie!
alexxandra
Postat pe 19 Martie 2010 10:25

Trec orele


Trec orele ca ni�te note
Din simfoniile durerii,
�n urma lor r�m�n eterne
Melancoliile t�cerei...

Tot ce-ai crezut odinioar�,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sf�nt
Te tulbur� cu nesf�r�itul
�i tristul gol c� nu mai sunt...

Ca cerul unei seri de toamn�
Se-ntunec� pierduta minte:
Nimicul �i �ntinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...

Uimit �n loc s-opre�te omul
Ca-n fa�a unui nen�eles:
Din g�ndurile risipite
Nehot�r�rea a cules...

�i clar� o lumin� numai
�i st�-n ad�ncul cuget�rii:
C� trece,- �i r�m�n �n urm�-i
Nem�rginirile uit�rii...


Traian Demetrescu
nuti_vio
Postat pe 19 Martie 2010 10:45
Zambil...
""betia metaforelor""...
e-ata de frumoasa
de urca, te ridica
si tot ea te rastoarna...
keks
Postat pe 19 Martie 2010 10:50
keksane, lasand la o parte cazurile hazlii, betia metaforelor te poate duce si la manierism, ca parc-asa-i zice... adeca, nu mai vezi sentimentu' din cauza bulucelii de imagini artistice...
zambil
Postat pe 19 Martie 2010 10:55
hmmm
poate trebuie sa inchizi ochii
si sa vezi cu sufletul...
la asta te-ai gandit?!


din piramida de cuvinte
sa pipai cele simtaminte
cu lung ecou fierbinte
keks
Postat pe 19 Martie 2010 10:59
keksane, dac-as inchide ochii, n-as mai vedea ce scriu maistri-acilea...
zambil
Postat pe 19 Martie 2010 11:01
cuvantul ...curge...
si cu ochii-nchisi
il poti urmariacolo unde el iti face punte peste realitate...fiindca stii ca poate!
keks
Postat pe 19 Martie 2010 11:04
chiar si cuvintii scrisi?...
zambil
Postat pe 19 Martie 2010 11:05
keks
Postat pe 19 Martie 2010 11:08
"Venea spre tine marea...

Venea spre tine marea s�lbatec� s� pl�ng�
Cu glasuri de sirene, prin valuri respir�nd,
Iar crestele-i de sare te m�ng�iau pe r�nd,
C�ci dor i-a fost de tine la s�nu-i s� te str�ng�.

R�pit� pari de mare �i intri-n ea r�z�nd,
Atras� de-orizontul cu cea�a lui prelung�
Spre care pesc�ru�ii, �ip�nd, vor s� ajung�
C�nd plaja dogor�te de soarele arz�nd.

�n larg, se vede-o p�nz� pierind �n dep�rtare,
Copiii fac castele ciudate de nisip,
Iar tu revii-mbr�cat� �n umezi stropi de sare.

To�i fan�ii te scaneaz� sorbindu-�i m�ndrul chip.
�i-atunci a� vrea rechinii s�-i sf�rtece sub mare
Sau un taifun s�-i �tearg� - sau c�tre ei s� �ip"


(poet anonim)
alexxandra
Postat pe 19 Martie 2010 12:51
"
.Ati primit vreodata un telefon de la o persoana care se plictiseste?
Culmea`i ca aceste persoane nimeresc doar cand dormi sau ai treaba si n`ai timp de stat la povesti. Si incep sa`ti povesteasca una alta, ce`i mai face catelul, purcelul sau vecinul dupa care te intreaba �Tu ce mai faci?�.
Ii raspunzi scurt si la obiect �Fac bine. Nimic deosebit. Cu treaba/Dorm.�
Ai impresia ca a receptionat si va spune �Aaaaa, ma scuzi, atunci revin mai incolo.�. Gresit! Rari sunt acei care revin cu un telefon cand ai chef de povesti. Restul se gandesc ca, daca tot ai raspuns hai sa`ti povesteasca. Sa`ti faci treaba sau sa dormi ai timp dupa ce termina ei�
Si continua cu povestile. Cand crezi ca e gata si poti inchide, vine intrebarea �In rest, ce mai faci?�
�Pai acu` 5 minute ti`am zis ca fac bine, nimic deosebit etc�, iti spui in gand. Dar nu vrei sa superi, asa ca repeti �Fac bine. Nimic deosebit. Cu treaba/Dorm.�
Raspunsul vine �Aha� Ti`am spus ca s`a insurat fra`su lu` Gigel?�
Si mai stai cinci minute sa afli cum s`a insurat fra`su lu` Gigel, in conditiile in care tu l`ai vazut o singura data pe Gigel.
Dar, cum totul se termina odata si odata, ramane povestitorul fara cuvinte. Si atunci tu spui �No bine, hai ca��.
Dar nu termini propozitia ca auzi in receptor:

�Si in rest? Ce mai faci, ce mai zici?�


(autor-Vis-Urat)
alexxandra
Postat pe 19 Martie 2010 14:10
nuti_vio
Postat pe 19 Martie 2010 14:16
ma-nchin senin
fara a preface-n chin
iubirea de frumos
din gandul prea umbos...


si pentru toate cate-au fost...
chiar daca eu am fost doar "gost` "
va multumesc frumos!



keks
Postat pe 19 Martie 2010 20:09
De la: keks, la data 2010-03-19 20:09:45ma-nchin senin
fara a preface-n chin
iubirea de frumos
din gandul prea umbos...


si pentru toate cate-au fost...
chiar daca eu am fost doar "gost` "
va multumesc frumos!



keks esti o adevarata revelatie
garbo074997
Postat pe 19 Martie 2010 20:13
da...uite ca ma prins...cu revelatorul in mana
deh1 se mai intampla...
da-s numa` niste momente
keks
Postat pe 19 Martie 2010 20:22


Atati poeti au tot cantat femeia,
Au ridicat-o-n slavi si-au daramat-o,
Unii-au privit cu ochii largi scanteia
Si au rostit doar un repros: Ingrato!

Iubirea-i val care pe toti ne fura,
Pe mici si mari, fiinte laolalta,
Placerile le cautam pe gura,
Si-n poalele in mersul lor cand salta.

Mai e si cate unul ce priveste,
Iar cand o vede-adanc isi face cruce
Si spune-n sinea lui:
-Doamne fereste !
Si-apoi se duce singur sa se culce.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:04


Sunt vanator si vanatoarea-mi place,
Vad cerbi trecand si-atatea caprioare,
Venii si eu ca sa vanez incoace,
Pentru copoiul meu e sarbatoare.

Pe care-l vad, eu il ochesc in cale,
Dar viata las ca sa se duca-n pace,
Ma urc la deal, ei au ramas la vale,
Si cainele ii latra, n-am ce face.

O lume-n urma mea acum ramane,
Sunt umbre printre umbrele padurii,
Deasupra soarele in noi apune,
Si-ncearca jos ca sa ma traga murii.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:05


Sa beau as vrea din vinul tau cel dulce,
Si gura ta cea moale s-o sarut,
In noaptea care singura te-aduce,
Ca pe-un miros de floare nestiut.

Sa ma imbat cu ochii tai, cu trupul,
Pe care-as vrea salbatic sa-l sfasii,
Chiar daca-n zori si eu am sa-mi dau duhul,
In casa noastra plina cu copii.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:06


Miresele sunt albe, cerul gri,
Doar mirii sunt in negru-nvesmantati,
Culorile s-au prefacut in zi,
Si umbrele padurii in barbati.

Miroase-a flori, sunt zambete subtiri,
Pe varfuri ele trec, parca danseaza,
Sub boltile sapate-ntrandafiri,
Vapaia lunii alba, delireaza.

Si aerul s-a racorit spre noapte,
Iar umbrele s-au reintors in umbre,
Pe ramul greu de-atatea fructe coapte,
Tacute fiare-au inceput sa umble.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:07


Nu-s de acord cu clipele furate,
Destinul tau e unic, niciodata,
De ce e scris un altui, nu ai parte
Istoria nu este repetata.

La nunta ta vor inflori caisii,
Un vis de alb si roz, o nebunie,
Si toti nuntasii-n negru vor fi ninsii,
Irepetabilei ninsori, feerie.

Nedezlegati de faptele marunte,
Destinul ne impinge inainte,
Si mai cadem in mare de pe punte,
Uitand ca dragostea este fierbinte.

Calatorim atatea locuri moarte,
Prin amintiri tacerea se sfasie,
Si intre noi, ramane o hartie,
Pe care-n seri le insiram pe toate.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:07


Alegerile noastre sunt iluzii,
Noi spunem sufletului ce sa treaca,
In aerul primavaratec duzii,
Crengile verzi spre soare le apleaca.

Pe tine de te chem tu zaboveste,
Si pierde-te prin stufaris zadarnic.
Asa se-ntampla: Cel care iubeste
Nu-ntotdeauna e cu sine darnic.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:08


Ridurile nu sunt fericite,
In adancul lor, lumina sorb,
Pe un cer cu umbre peticite,
Trece timpul negru ca un corb.

Urmele din zborul lui le lasa,
Pe dorintele ce s-au pierdut,
Ridurile au iesit pe fata,
Epilogul vietii ce-a trecut
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:10


In clipe moarte eu rostesc poeme
Si florile in ele se inchid,
Tacerea noptii inghetat se-asterne,
Si clipele cuprinse sunt de frig.

Atatia fluturi infloresc covorul,
Atatea lacrimi ratacesc perfid,
Cuvantul moare, doarme autorul,
Si numai raiurile se deschid.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 08:11

as vrea si eu sa ma ratacesc un pic printr-un rai din acela...
fleurdelis
Postat pe 20 Martie 2010 08:19


Lebede albe prin cer trec plutind,
Lacul se scalda in propriul sange,
Soarele cade-n apusuri murind,
Vantul in salcii il plange,

Prin parcuri intinse dorinti ratacesc,
Albastrul din ceruri se scurge,
Fantasme de ceata amurguri grabesc,
Si luna pe bolta ajunge.

Cu fosnet tacerea se sparge in trestii,
Si umbrele negre pe lacuri pasesc,
Frumoasele noptii, fantasme si bestii,
In somnul din tine fosnind ratacesc,

Fereastra tacuta, acum sta inchisa,
Doar trepte de luna, albit o pazesc,
Si noaptea-i in casa zavorata si ninsa,
Nici eu sa te caut nu pot sa-ndraznesc.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 14:50


Candela arde, fumul se misca
Spre cerul tacut si putin enigmatic,
O umbra mai canta in noapte din trisca,
Si noaptea se-ntinde pe uliti salbatic.

Luna-n oglinda cu pas subtiratec,
Coboar-ostenita, fosnind din matase,
E noapte, parfumul primavaratec,
Imi trece dorinta-nflorita prin oase.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 14:51


Ne-am adunat tacerile-mpreuna,
Pe-un varf de munte sezatori pe nouri,
Poemele in codri cand rasuna,
Sa le-azvarlim in vale in ecouri.

Si Miorita a-nflorit pe coaste,
Si-a coborat cu Dumnezeu la vale,
Asa facut-au cantecele noastre,
Cantate si de fluierele tale.

Ne-am nemurit in vorbe si in vers,
In pasarile care vad inaltul,
Si-asa ne raspandim in univers
Cu glas de fluier,pe-un taram sau altul.
Ioana007
Postat pe 20 Martie 2010 15:39

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
De ce in Romania multi patroni nu dau salariile la timp angajatilor.Oare nu pot fii pedepsiti? 18 De la: ingerasulluptator 11 Iunie 2012 22:57
Va rog mult prieteni ,am mare nevoie de voi. 12 De la: dor72 21 Iunie 2011 08:02
DANTURA SANATOASA 11 De la: garbo_9499 29 Martie 2013 16:55
caut un psihoterapeut f bun 6 De la: reyya 19 Decembrie 2009 03:13
help...please 2 De la: zambil 30 Noiembrie 2010 20:00
Setari Cookie-uri