voi credeti in prietenie?

Caut un cardiolog pediatru dedicat (din Bucuresti)

8 Martie

mikaelas Postat pe 28 Martie 2009 02:06
pana nu demult eram o femeie multumita,nu pot spune fericita pentru ca as exagera.aveam un servici bun,eram apreciata,munceam foarte mult dar nu ma plangeam niciodata pentru ca imi placea ceea ce faceam,aveam un copil bun,nu excelent,dar credeam eu ca este o luptatoare ,ca o sa se descurce in viata,chiar daca am observat ca are pretentii cam mari pentru varsta ei ma gandeam ca o sa se maturizeze si o revina cu picioarele pe pamant,sotul meu nu a fost niciodata barbatul perfect dar am fost intotdeauna convinsa ca eu si fiica noastra suntem totul pentru el si ne iubeste neconditionat,a incercat pe cat a putut sa ne ofere spijinul obtinand cateva contracte de munca in strainatate,desi de fiecare data cand venea se plangea incontinuu ca a fost teribil de greu,ca a fost umilit si cam la toate a renuntat din anumite motive,ba sefii prea severi,ba insuficienta lui pregatire profesionala,am fost intotdeauna alaturi de el ,chiar daca in sinea mea nu eram deacord,eu fiind o luptatoare,iar pentru mine neexistand nu pot,l-am sprijinit si l-am ajutat sa mearga mai departe.pentru bunastarea familiei am construit o mica afacere de care eu ma ocupam de partea de aprovizionare,contabilitate primara,relatii cu clientii si furnizorii,iar de partea cu conducerea colectivului,supravegherea afacerii urmand sa se ocupe sotul meu.s.a dovedit ca aceasta idee a mea sa fie inceputul sfarsitului.sotul meu vazandu-se un "mare"patron sarbatorea in fiecare zi deci numai un bun supraveghetor nu putea fi,fiecare angajat facea ce vroia,eu fiind ocupata in timpul zilei cu seviciul la care nu puteam renunta pentru ca salariul meu,deloc de neglijat era singurul venit sigur care ne intra in casa,fiica mea avea pretentii din ce in ce mai mari ca de,aveam magazin si ne permitem,am ajuns in loc sa avem o sursa suplimentara de venit sa ne umplem de datorii.la un moment dat,dar totusi prea tarziu am decis sa renunt la servici si sa ma ocup serios de afacere.am constatat ca lipsurile sunt foarte mari,ca avem sume imense de recuperat de la clienti insolvabili.nu am renuntat la lupta.am crezut ca pot salva totul pentru ca nu sunt singura.de-a lungul timpului ne-am format un grup de prieteni pe care intotdeauna i-am ajutat cu ce am putut,carora le-am fost aropape si la bine dar mai ales la greu,am tinut la ei ca la o parte din mine.intotdeauna am putut merge mai departe deoarece am crezut in ei,in orice gand al meu erau si ei,desi pe alocuri sesizam ca mai ascund cate ceva si nu mi se parea normal,desi se vaitau luni in sir ca nu le merg afacerile si ca au multe datorii dupa care in curtea lor inflorea o masinuta modesta ,la unul un audi a8,la altul un tuareg,ma gandeam ca totusi nu sunt obligati sa-mi spuna chiar totul,important era ca ii simteam aproape,si eram convinsa ca niciodata nu ma vor lasa la greu ci ma vor ajuta asa cum si eu i-as fi ajutat pe ei daca ar fi avut probleme.dar,pe rand cu totii mi-au intors spatele,ba ca au problemele lor,ba ca au alte investitii de facut,ba ca nu au cum ca sunt imprumutati,diverse motive puerile....dar mai rau m-a durut ceea ce am vazut in ochii lor in momentul in care eu le imploram ajutorul,indiferenta,raceala,parca si satisfactia ca eu sunt la pamant iar se descurca si chiar foarte bine.da ,e adeverat,nu am prieteni prosti,sunt foarte destepti si muncitori,au familii reusite si sunt mandrii de ele.ma bucur sincer pentru ei si la doresc pe viitor sa le fie si mai bine,sa nu treaca niciodata prin ce trec eu acum.dar pentru mine prietenia a capatat de acum un gust amar,ma doare ca mi-am pierdut prietenii...sau poate nu i-am avut niciodata.bun ,as intelege si faptul ca nu ma pot sprijini financiar penru o perioade dealtfel scurta,dar sa nu-mi mai dea macar un telefon sa ma intrebe ce fac,cum imi mai este,ce am mai rezolvat,ce nu....asta ma doare si mai mult.am avut sau nu prieteni?unde am gresit? mai am prieteni?exista prieteni?
mika, draga mea,nu stii ca este vorba aia:frate,frate da' branza e pe bani? ce pretentie sa mai ai atunci de la niste "prieteni"? totul este pana la bani,nu ai bani...adio, si n-am cuvinte... mda...ai casa plina atat timp cat ai masa pusa pt toata lumea,in clipa in care nu mai poti sa dai chefuri ,esti un om singur. strange familia in jurul tau si luptati. bafta!
iasomia Postat pe 31 Martie 2009 16:10
Eu cred in prietenie . Si nu cred ca ce-ai avut tu a fost prietenie . Cred ca esti o femeie care munceste f. mult si pentru care e f importanta bunastarea materiala si muncind sa o obtii n-ai avut timp pt alte detalii( sau poate nu ti s-au parut importante).Mai cred ca dai mai mult decat primesti ( mult mai mult- asa am citit printre randuri in postul tau ) Ai grija la asta . Profitori sunt pe toate gardurile . De obicei se vaicaresc ca n-au cine stie ce ... Dar e o vorba romaneasca care spune : la cel ce se vaita sa-i iei nu sa-i dai .

blanca Postat pe 4 Aprilie 2009 21:07
of, iaso, mielutzo... cam corect mika, iubita, nu ai avut prieteni... asta-i sigur. prietenul te ajuta la greu. uita-i pe nesimtiti si, cand se va intoarce roata, sa le raspunzi identic. nu te mai lasa pacalita cu nici un chip. despre revenirea ta: ESTI PUTERNICA, AI VOINTA SI PUTINTA. totul este sa faci un consiliu de familie foarte serios si urgent si sa le explici sotului si fetei ca se trece la buget de austeritate si ca toata lumea va munci. nu mai face tu totul. vor sa traiasca bine? atunci sa puna mana sa munceasca. trebuie, miko, sa te schimbi. scuze ca sunt asa de directa. dar cum au luat prietenii tai de la tine... asa ia si familia. stiu atitudinea asta toleranta, mult prea toleranta. SCHIMBA FOAIA SI FII FERMA. ALTFEL NU SCAPI DE NECAZ. nu te baza pe prieteni ci pe familie care este cointeresata. nu mai spun ca familia ar trebui sa-ti fie cea mai buna prietena sau, cateodata, poate singura.
gianiblue Postat pe 4 Aprilie 2009 22:36
Mika, e atit de specific romanesc ce spui tu.Eu din pacate n-am intilnit prieteni adevarati la bine si la rau pina la virsta asta. Cred ca exista dar nu i-am intilnit eu.Am in memorie numai exemple de "prieteni" care s-au folosit, au profitat, m-au umilit, m-au mintit... Noroc ca am familia mea in care cred si de altcineva nu mai am nevoie pentru toata viata. Neah, nu ma pot lecui, am sa mai incerc o data sau de doua ori sa vad daca pot gasi un prieten adevarat.
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 01:16
micabis, imi pare rau. dar cred ca esti pe drumul cel bun postand aici. eu cred cu tarie ca suntem multi aici tocmai pentru ca nu am gasit prieteni adevarati in real life. sigur ca trebuie definit prietenul adevarat (ca si iubitul adevarat). dar, fara sa fim filosofi si absolventi de institutii superioare, stim ce este prietenia. cum se manifesta? care sunt semnele? eu, fiind balanta parteneriala, am sarit calul incercand sa-mi fac cat mai multi prieteni. am dat in stanga si in dreapta iubire, toleranta, ajutor. nu-mi pare rau de nici un gest insa si eu sunt pusa - mai devreme sau mai tarziu - in postura de a lua decizia de a sfarsi relatiile de prietenie. poate sunt pretentioasa dar, tot ca balanta, cred in echitate. astept sa primesc ceva similar cu ce dau sau macar sa fiu pretuita. dar sa fiu marlanita "pentru" gesturile mele frumoase... nu este de tolerat. si ma despart atat de greu de acesti pseudoprieteni!!! ma doare fiecare investitie sufleteasca. dar stiu ca nu are rost minciuna. devin din ce in ce mai frustrata si aceste legaturi imi aduc doar iritare. cum nimeni nu schimba pe nimeni si comunicarea, de multe ori, nici nu mai are rost... sfarsitul unor relatii este iminent.
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 08:43
Cineva mi-a spus odata ca nu exista un prieten total, ca ar insemna sa fie o clona a ta care te insoteste peste tot si iti da raspuns la toate problemele etc. Mi-a spus ca omul trebuie sa aiba o multitudine de prieteni: prietena cu care mergi la cumparaturi, prietena cu care iesi la plimbare, prietena cu care ai o sueta la cafea, prietena cu care iti birfesti ceilalti prieteni, prietena pe umarul careia poti sa plingi etc. Cica numai in felul asta poti fi fericit ca ai prieteni. Nu stiu, eu am incercat sa iau prietenii exact asa cum sunt ei cu calitati sau defecte si am asteptat la fel in schimb. Mai am de cautat insa. Intre timp ma imprietenesc virtual dar parca nu e ceea ce vreau de fapt.
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 08:57
Eu cred in prieteni adevarati: dar sunt foarte rari. A fost un moment in viata in care s-a impus sa-mi selectez prietenii: de fapt nici nu a fost nevoie sa fac ceva pentru asta, ca s-au ales singuri, dupa cum aratai si tu in povestea ta, Mika. Un proverb romanesc spune:"Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste." Si mai este un proverb:"Prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca un frate." Cred ca sunt niste teste bune ale adevaratei prietenii. O drama asemanatoare traiesc si eu cu una dintre cele mai bune prietene ale mele, pana nu demult: i-am dat niste bani imprumut pentru cateva zile si au trecut 3 luni si jumatate de cand nu-mi mai raspunde la telefon...
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 09:09
sora, bun venit in club. lasa banii la "prietena". si cand te va cauta, NU-I MAI RASPUNDE LA TELEFON. tu esti credincioasa. stii ca Dumnezeu plateste fiecare gest, fie bun- fie rau. micabis, eu ti-am sugerat dar se pare ca "trebuie" sa te incurajez mai mult. spuneam ca, pornind de la garbo, ai putea gasi prieteni adevarati pentru viata reala. garbo asta este si o oportunitate de a intalni oameni. unii pot fi de o calitate incontestabila. de ce sa nu-i intalnesti in teren si sa faci prietenie adevarata?! nu vad nici un motiv. si eu sunt pro realitate si veto virtual.
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 10:01
Giani, bine v-am gasit!Stii care e problema? Mi-e greu sa cred ca persoana pentru care am lasat totul de-o parte(familie, serviciu), ca sa-i fiu aproape cand a avut probleme mai mari decat am avut eu vreodata, poate sa-mi faca asa ceva? Iar banii nu erau putini si, culmea prostiei mele, nici nu erau ai mei personali, ci o sponsorizare pentru o revista de binefacere. Iti vine sa crezi? Toata lumea ma intreaba cand apare odata revista aia (care se afla la al treilea numar), iar eu nu stiu ce sa le raspund...
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 10:26
of, sora... asta-i mesaj din eter. cum sa dai bani care nu sunt ai tai?! iti vine greu sa crezi dar ar fi bine sa crezi si sa gasesti o solutie rapid. nu te baza pe minunata prietena. ea va culege ce a semanat. tu deja ai cules. a fost o greseala sa dai acei bani. daca tu ai platit repede... ea va plati mai tarziu dar mult mai mult...
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 10:51
Sora, a fi realist se leaga de faptul ca trebuie sa crezi cat mai putin.Nu tot ce zboara se mananca.Mai repede sa crezi un ticalos care este sincer decat unul care se preface si te smechereste ca un nesimtit.Increderea, nu se ofera la orice colt de strada.Acum te vad ca o fiinta adevarata.
Ioana007 Postat pe 5 Aprilie 2009 12:31
in sfarsit, Ioana! ai proba la mana ca sora este si ea om. eu zic ca era clar. nu stiu de ce ai crezut ca vrea sa para supra-om.
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 14:40
Cum as fi putut sti ca prietena mea care, la randul ei mi-a fost destul de aproapiata, si se afla intr-o incurcatura, putea sa-mi faca asa ceva? Mi-am invatat lectia, dar sufar ca am pierdut o prietena pentru niste amarati de bani...O fi asa de cand si-a deschis o firma? Ca multi dintre cei pe care ii cunosc si s-au facut patroni, au devenit niste mincinosi,gata sa insele...
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 16:19
sora, stai linistita. fiecare devine cine trebuie sa devina. doar ca pana cand sa aiba ocazia, se ascunde bine de tot. caci nenii si tantele astea isi cunosc cel mai bine confortul si tac atunci cand nu au puterea si vorbesc (prost) atunci cand o au. nu pentru amarati de bani se strica o prietenie ci pentru proasta factura a omului, pentru lipsa de caracter.
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 16:25
Ai dreptate, giani, dar nu ne cunosteam de azi de ieri, ci de 15 ani...si doar nu sunt o adolescenta sa nu-mi dau seama cum sunt oamenii. Dar la asa ceva chiar nu ma asteptam. Am fost luata prin surprindere, fiindca nu am constientizat prea bine ce faceam. Eram bolnava la pat, cu virozele din iarna aceasta, si am senzatia ca, de fapt, " prietena mea", a profitat de mine si de situatia in care ma aflam.Imagineaza-ti scena: eu, in pat, ea langa pat, rugandu-se de mine. Eu zic: -Deschide sertarul acela si vezi ca in el este un plic.(Poti sa crezi ca nici nu mai stiam ce suma se afla in el?!)Ia-l, fa-ti treaba si te astept peste trei zile sa-i dam la revista. Deci, stia si ea ca nu sunt banii mei. Ba inca zicea ca vrea sa sponsorizeze si ea revista aceea. Culmea prostiei si a naivitatii... dar as fi putut sa refuz o prietena? Tu ai fi facut asta daca prietena ta iti cerea ajutorul?
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 16:40
Stii cum se spune:Prietenii sunt pana la bani.De la bani incolo vorbeste dracul.Este bine ca in viata sa nu faci investitii inutile.In clipa cand dai ceva, uita ca ai facut asta.
Ioana007 Postat pe 5 Aprilie 2009 16:51
Merci de sfat. Dar nu era o daruire, era un imprumut.
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 17:04
Probabil ca prietena ta a inteles altceva.Iar daca vroia imprumut, mai existau si alte mijloace:banca spre exemplu.Prietenia nu te ajuta sa iti recuperezi banii.O chitanta ar fi facut asta.
Ioana007 Postat pe 5 Aprilie 2009 17:16
Chiar pentru banca ii trebuiau banii. Sigur ca acum mi-am invatat lectia. Dar era vorba de a avea incredere in prieteni. Si, in 15 ani de cand ne cunoastem nu s-a intamplat ceva care sa-mi dea de banuit...
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 17:20
am postat de doua ori. nu mi-a aparut nici un mesaj. ufff. scriu mai pe seara.
gianiblue Postat pe 5 Aprilie 2009 17:28
Sora, tu ai fost bine intentionata. Respectiva, ma ierti, e o magarita. Si la mine s-au cernut multi, intr-un anumit context al vietii mele. Si-atunci le-am vazut adevarata fata. Si-am vazut si adevaratii prieteni. Mi-a dat Dumnezeu cativa. Putini, dar buni. Stii, din pacate, nu merge intotdeauna sintagma „ bine faci, bine gasesti” , cateodata e treaba cealalta ” facerea de bine e ffff...de mama„ Lasa telefonul. Nesimtiti nu prea inteleg delicatetea. Las-o la o parte si incearca sa scoti banii de la ea. Si p-orma da-i liber. Sa nu-ti para rau de ea nici un minut.N-are caracter. Daca era onesta iti spunea -mamicule, nu pot sa-i dau inapoi juma de an, ca am greutati- stiai cum stai, asa...A mimat la greu prietenia, fiindca i-a convenit. Sa nu te indoiesti de asta.
gabitzza Postat pe 5 Aprilie 2009 17:30
ce drag mi-e de voi cand vad ca sunteti necajiti asa.... nu incep sa intru in amanunte , povestile mele sunt lacrimogene,si astazi este duminica...
iasomia Postat pe 5 Aprilie 2009 18:25
Hei dragelor/dragilor, haideti sa vedem partea plina a paharului. Ilzi, eu cred ca o sa se rezolve problema ta, o sa gasesti tu o solutie pina la urma. Jasmine, fiecare are cel putin o poveste TRISTA de viata, dar fiecare are la rindu-i o poveste FRUMOASA. Hai sa vorbim de intimplari fericite alaturi de prieteni ca apoi cui ii pasa de pilda de cea mai buna prietena a mea de acum multi ani e azi maritata cu fostul meu sot?????? Dar s-ar putea ca cineva sa vrea sa auda cum aceasi prietena m-a ajutat financiar intr-o situatie de viata si ..ma rog nu moarte dar o situatie disperata. Nu e ciudat, aceasi persoana care o data da si alta data ia?
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 19:32
Ai dreptate,micabis. Sunt sigura ca se va rezolva aceasta problema. Multumesc pentru sfaturi si intelegere. Si sigur ca sunt si evenimente fericite petrecute cu prietenii adevarati. De exemplu, una dintre prietenele mele de-o viata(de la 5 ani) m-a invitat de doua ori in Spania, unde am stat doua luni, pe cheltuiala ei, acum 2 ani. M-a plimbat, m-a dus la shopping, am fost la mare, si toata familia ei m-a tratat regeste. Sa nu fiti invidioase pe mine, va rog!
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 19:42
Micabis, cu scuzele de rigoare, daca nu am inteles eu exact: nu cumva prietena ta ti-a schimbat viata in bine?
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 19:44
Vezi Ilzi? E un echilibru in Univers. Asta nu inseamna ca de cite ori primim trebuie sa ne temem ca ceva ni se va lua dar eu cam asa vad lucrurile.
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 19:46
De la: sora_ilsi, la data 2009-04-05 19:44:41Micabis, cu scuzele de rigoare, daca nu am inteles eu exact: nu cumva prietena ta ti-a schimbat viata in bine? BA DA! Ea m-a ajutat financiar sa ma despart de fostul pentru ca sa aiba ea calea libera sa se casatoreasca cu el
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 19:47
Dar, vezi tu, Micabis, cum Dumnezeu ti-a schimbat viata in bine? Ai un sot si o familie reusita, sunteti fericiti, petreceti timp impreuna, lucruri de care putini se bucura in zilele noastre.Si, cu siguranta, ai si prieteni adevarati...
sora_ilsi Postat pe 5 Aprilie 2009 19:52
Ilzi, de asta nici nu-i port pica, ba chiar ma rog pentru ea sa fie fericita cu sotul ei ca se pare ca nu e deloc fericita ca el ii face si ei ce mi-a facut mie: o inseala ca asta e pasiunea lui se pare.
Aemulus Postat pe 5 Aprilie 2009 20:00

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
CUM TRECI PESTE PIERDEREA UNEI PRIETENE?	2	De la: Laura76 21 August 2018 23:32
Despre ea...	45	De la: garbo165927 16 Decembrie 2010 11:06
dusmanie	14	De la: CARMENMIRELA 4 Iulie 2015 20:50

Cum ar trebui sa ma comport?	28	De la: LadyLove 6 Iunie 2016 19:10
fata blonda cu ochi albastri	31	De la: garbo248441 16 Noiembrie 2011 21:45