Nebunie...otrava dulce

Voi incepe prin a spune ca sunt constienta de faptul ca este pura nebunie, ca am o problema, sau chiar mai multe, dar vreau un sfat, daca se poate de la persoane care au trecut prin asa ceva, sau chiar specializate.
Am o relatie stabila de aproximativ un an si jumatate, cu o persoana extraordina: ma respecta, ma ajuta, ma sustine, ma iubeste, mi-e cel mai bun prieten, confidentul meu si amantul. Mi-a spus in nenumarate randuri mai in gluma mai in serios ca ar vrea sa ne casatorim. Nu locuim impreuna, nunta inca nu este sabilita, deci probabil am la dispozitie inca vreo 2 3 ani. De cand ma stiu ma visez la casa mea, cu un sot de genul lui, cu 2 3 copii, fericita. Insa, acum cand vad ca isi doreste cineva, gandul ma inspaimanta. Mi-e teama si as vrea sa fug. Nu, nu este vorba de teama de legamant, pentru ca este scopul meu in viata. Este teama de legamant cu el. In urma cu vreo 9 luni (in relatia actuala au fost unele probleme cu putin timp inainte de aceste 9 luni) am cunoscut pe cineva plecata fiind intr-o delegatie. Aceasta persoana locuieste intr-un alt oras, departe tare. Fara prea multa poliloghie m-am indragostit. Distanta insa m-a facut sa fiu rezervata. Atunci nu m-am aratat, insa am pastrat legatura iar mai tarziu mi-am declarat simtamintele. Raspunsul lui a fost afirmativ. Extrem de furtunos. Chiar nervos, as putea spune ca nu m-am destainut la momentul oportun. Bineinteles, aceasta reactie mi-a alimentat si mai mult trairile. Incet incet ma simteam tot mai distantata de iubitul meu, pana cand intr-un final ne-am reintalnit in alte circumstante. De data aceasta apropierea a fost mai mult decat profesionala. Ceea ce am simtit in cele cateva clipe e greu de descris in cuvinte, pot totusi face un sumar: fluturasi. Cand ne-am despartit mi-am simtit sufletul sfasiat. Ma simteam nenorocita, o nenorocita. Ce ma voi face fara el? Ce voi face cand voi da nas in nas cu celalalt el? Mentionez ca nu mai inselasem in viata mea pe nimeni, credeam ca nu imi sta in caracter. E drept nici acum nu am ajuns departe, in schimb sentimentele mele erau foarte puternice. Spun erau pentru ca nu mai sunt ca atunci. Asta pentru ca imi doresc o relatie frumoasa cu actualul. Ma mint insa, si il mint si pe el. Nu il iubesc. Imi doresc din toata inima insa nu pot. Merita, dar nu ii pot oferi decat prefecatorii. Cu celalalt am mimat doar actul sexual, saruturi, atingeri si imbratisari, atat. Nu pot spune insa ce fiori ma trec si acum cand scriu. Cu al meu nu am avut niciodata acesti fiori, nici macar la inceput. Si nu, nu am uitat. Am fost atrasa doar de personalitatea lui, asa cum sunt si acum. Pe cand celalalt lasa de dorit putin la personalitate. Cu alte cuvinte, este mai rezervat, temator as putea spune, la drept vorbind este perfect indreptatit. Cand am fost totusi langa el, era o cu totul alta persoana, foarte deschisa (la un moment dat i-am simtit pe intuneric obrajii umezi - sa fi plans?!). Am continuat sa tinem legatura, la inceput foarte strans, usor usor rarind telefoanele interminabile de dupa orele 24. Imi doream si imi doresc sa ii pot oferi actualului tot ceea ce merita, imi doresc sa il merit. SI cateodata simt ca se intampla. Ciclic insa, dorul ma cuprinde, noptile ii simt bratele in jurul meu, rememorez cu ochii inchisi primul sarut, si nu-mi doresc decat sa fiu langa el din nou. Uneori simt ca mai presus de oriine eu trebuie sa fiu si imi vine sa il parasesc pe iubitul meu, dar in secunda urmatoare ma injur ma blestem si mi-e lehamite de egoismul meu. Ma zbat intre ratiune si simtire, intre puritate si pacat, ma simt curata alteori murdara pe interior. Plang dupa care zambesc, si simt ca sunt labila psihic. Mi-e teama de depresie, mi-e teama de singurate. Ideea este ca, nu ma gandesc sa imi las iubitul pt el, pt ca relatia noastra ar avea sanse minime de concretizare, dar ma intreb neincetat, de ce ma gandesc la el cand ar trebui ca toate gandurile si sentimentele mele sa fie indreptate catre altcineva? Oare acel altcineva nu e ceea ce m-ar putea face fericita, desi pare a fi prototipul?! Unde e hiba? Stiu ca dupa ani si ani tot ce mai conteaza este intelegerea, sa ai ce discuta, sa ai sprijin, iar atractia se situeaza undeva la baza piramidei. Stiu ca se spune, dragostea (atractia, pasiunea) dureaza 7 ani, ce urmeaza e ceea ce conteaza cu adevarat. Dar asta cumva inseamna ca trebuie sa ma privez acum la tinerete de acei 7 ani, ca sa fiu multumita mai tarziu? Revin la ce am spus mai devreme, relatia dintre mine si cel de departe nu ar avea sanse reale de reusit, din simplul fapt ca suntem departe, si ambii suntem incapatanati nu stiu cine ar lasa viata de acum ptr celalalt, dar problema este alta subliniez. Ma poate sfatui cineva? Si nu imi arde de critici, stiu unde gresesc, dar oare cer prea mult "fericirea"? Sunt fericita ca am un prieten langa mine, dar vreau un "amant ca prieten" (de aici se poate deduce frustrarea sexuala care domina relatia mea cu el intre asternuturi - nu ma simt bine, este singurul loc in care nu ma simt bine cu el si poate cel mai important, desi il vad ca isi da toata silinta - i-am spus - numai ca este facut pe alt calapod: vreau pasiune el imi ofera romantism, vreau romantism el imi ofera comedie, vreau pasiune...si pot sa-mi pun pofta-n cui!)

Postat pe 21 Iunie 2009 03:35
Poate ar trebui sa te gandesti ce anume iti place la fiecare si ce te face fericita . Pe urma alege.
Nu ignora ce simti...pt ca n-o sa poti pe termen lung , parerea mea.
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 09:55
ai doua optiuni:
1 ii iei pe amandoi;
2 il iei pe cel cu care te-ai obisnuit, ca pentru inselat ai toata viata inainte. si adevaratele inselari apar numai dupa casatorie, deci marita-te grabnic.
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 10:01
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 11:26
aham...le zice bine...
wife_de_zmeu
Postat pe 21 Iunie 2009 11:27
bai, voi avurati rabdare sa cititi ce scrie-acolo?...
zambil
Postat pe 21 Iunie 2009 11:31
nope...da' ne dam si noi cu parerea...

a zis fata ca nu vrea critici, ca stie singura unde greseste...
wife_de_zmeu
Postat pe 21 Iunie 2009 11:32
pai da... . e complicat
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 11:32
mie mi-au fugit ochii pe text si-am renuntat...
zambil
Postat pe 21 Iunie 2009 11:36
baiet destept...
wife_de_zmeu
Postat pe 21 Iunie 2009 11:37
asta-i pleonasm, in cazul barbatilor
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 11:39
sexistule !!!
wife_de_zmeu
Postat pe 21 Iunie 2009 11:43
Daca ne-am stii ti-as da contraexemple. Destule.
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 11:44
greseala uriasa! se zice sexos, sau in cazul meu particular, senzual. stiu ce senzatii trezesc femeilor, nu trebuie sa te jenezi
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 11:44
modestule !!!
wife_de_zmeu
Postat pe 21 Iunie 2009 11:45
asa-s eu. succesele personale le accept ca pe un merit, si nu ma imbat usor.
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 11:47
suna periculos..
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 11:50
domnisoara, poti spune linistita si "atractiv si tentant" , ca stiu bine cine mi-s
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 11:52
dar pot spune si ...pa.
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 12:06
sigur, cand am un moment de ragaz te las sa ma pa
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 12:07
...genul asta de umor ( dac-o fi umor ) nu ma prinde .
blanca
Postat pe 21 Iunie 2009 12:07
preferi omor? nu te alearga nimeni
pik_nik
Postat pe 21 Iunie 2009 12:09
nene, pe tine sigur nu te cheama Midas ??
kyra
Postat pe 21 Iunie 2009 19:22
nu...il cheama narcis.......
tutankhamon
Postat pe 21 Iunie 2009 19:33
fusa prolific asa de dimineata..
kyra
Postat pe 21 Iunie 2009 19:36

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Relatia de cuplu;de la un inceput mirific catre o continuare montona si anosta. 47 De la: garbo_9402 5 Februarie 2015 21:26
iubesc un baiat..el iubeste pe altcineva.... 16 De la: Jojolin 21 August 2010 22:58
Iubitul meu..fostul iubit a viitoarei mele cumnate!!!! 12 De la: garbo190789 28 Aprilie 2012 15:36
Jocul cu dragostea 22 De la: garbo_1165 17 Aprilie 2012 01:54
MACA 4 De la: Cassey 9 Iulie 2009 14:43
Setari Cookie-uri