sa-ti mearga bine... nu cred ca am spor in we... dulceturi,muraturi.... |
||
iasomia Postat pe 9 Octombrie 2009 12:34 |
||
---|---|---|
spor la bunatati, atunci...ce n-as da sa fac si eu de-astea, da' n-am talent...iaso, | ||
sora_ilsi Postat pe 9 Octombrie 2009 12:37 |
||
lasa ca ai altele.... | ||
|
||
iasomia Postat pe 9 Octombrie 2009 12:39 |
||
weekend placut ilsi.... spor la treaba iaso.... |
||
tutankhamon Postat pe 10 Octombrie 2009 03:06 |
||
tutulica, multumesc,chiar am avut spor... abia astept sa o bag pe lucretia in functiune,freamata..timp sa am,ca stau cam naspa cu el,in perioada asta... |
||
iasomia Postat pe 10 Octombrie 2009 20:15 |
||
lucretia nu mai intelegea nimic,se uita la ionica cu ochii tristi: -asa a spus ionica,domn naica? cu vorbele astea te-a trimis la mine? -dominisoara lucretia,pe cuvantul meu de om, era antreul plin la domn nae,avea clienti si de la capitala,ma jur. in timpul asta ionica repeta in gand: -vai ce mint,vai ce mint!doamne apara si pazeste,o sa-i spun lu' domnu' ca am fost nevoit sa ma jur,poate imi da si mie bani de-o branzoica. lucretia cauta intr-un sertar cu ornament ciobit,scoase de acolo doi banuti si ii dadu baiatului. -ionica.. sa-i spui ca nu m-ai gasit,am eu motivele mele,da?hai fugi,ca am treaba. domnisoara inchise usa dupa ionica,si se arunca pe pat ,isi puse mainile sub cap si incepu sa murmure: -domn naica,domn naica..ce te-asteapta pe matale,adicatelea sa nu-ti faci talica timp pentru mine? hmmm,trebuie sa-mi fac un plan,nu s-a nascut inca omul ala care sa ma refuze pe mine. doar vreau sa invat arta fotografiei,nu voi sa-l iau de barbat,ca doar are nevasta. gata,nu ma mai gandesc la dom nae,iar ma apuca dracii. am ajuns la varsta mea sa vorbesc singura... bombanii fata cu obrajii purpura,muscandu-si buzele..petale rosii,cele mai frumoase buze vazute de naica vreodata... |
||
iasomia Postat pe 12 Octombrie 2009 17:41 |
||
incet, incet, isi ducea putinele lucruri personale in camaruta din spatele atelierului foto. domnul panaitescu ii spuse ca putea ramane si chiar ii dadu un rand de chei, ca sa nu-l mai astepte dimineata in strada, in zilele cand venea sa mai diretice si sa reinnoiasca solutiile pentru developat. nu stia ce se intampla insa cu ana. o suprinsese de vreo doua ori in camera asistentelor, ingandurata la geam, plangand incetisor. si, cand se apropia de scaunul unde fata statea, aceasta se ridica rusinata si fugea pe holurile spitalului, zguduita de un nou hohot de plans...ascunzandu-se....ferindu-se de priviri... nae nu intelegea ce se intampla cu biata fata. vroia sa o ajute sa fie langa ea, dar ana se sustragea speriata discutiei cu el. chiar ii refuzase invitatia acum doua duminici de a mai iesi la plimbare. incepea sa-l cam evite si, daca se intampla sa ramana singuri, simtea din partea ei parca o teama de a nu fi intrebata ce este cu ea. hotara ca asa nu se mai putea. chiar merse la domnul colonel si, spunandu-i despre ce era vorba, il ruga pe acesta sa il ajute. pe el, pe nae, situatia il depasea. si colonelul considera situatia cel putin ciudata, mai ales ca o vazuse pe fata in ultimul timp tot cu ochii rosii si suparata. hotarara, amandoi, ca trebuia sa o cheme pe ana in cabinetul lui si sa se explice. ana veni pana la urma, adusa de una din asistentle celelalte ale domnului doctor. colonelul ii vorbi bland, luandu-i palmele in mainile lui, convingand-o pana la urma pe fata sa se aseze rusinata in fotoliu. nae statea in spatele domnului doctor, undeva mai in spatele biroului, sprijinit de calorifer. framantand batista uda de lacrimi in maini, ana isi incepu istorisirea. cu doi ani in urma, cunoscu un locotenent. baiatul, de familie buna, facuse scoala militara. si, intr-o zi, venise la spital cu surioara lui mai mica. fetita se jucase cu copii pe strada si cazuse, luxandu-si o manuta. ana avusese grija de fetita, iar tanarul ramasese vrajit de vocea calda si atentia fetei pentru mica pacienta. incepu sa-i faca curte asiduu si, exact cand totul mergea frumos si era pe punctul de a o cere de sotie, razboiul il ceru la oaste. intentiile lui nu mai puteau fi dezvaluite, asa ca le amana.....nimeni nu putea stii ce avea sa se intample pe front. razboiul era un dusman tacut, care ataca miseleste si cand nu te astepti. nu ar fi fost frumos sa ii ceara sa-l astepte in conditiile in care nimeni nu stia ce ii rezerva ziua de maine. |
||
tutankhamon Postat pe 14 Octombrie 2009 14:06 |
||
bre tutanko... "asistentle celelalte ale domnului doctor"... nu prea e literar, fata... ca acilea esti povestitoru' si asta nu vorbeste in argou... |
||
zambil Postat pe 14 Octombrie 2009 14:09 |
||
noh,las'zambilu ca ii faina povestioara..si alti scriitori folosesc argoul ca libma noastra cea de tate zilele evolueaza,evolueaza si iar evolueaza |
||
LILO Postat pe 14 Octombrie 2009 14:12 |
||
lilo, eu zic sa ne abtinem,ca acu' se face si aici circ.. lu' tuta ii place sa intervina zambilu'... |
||
iasomia Postat pe 14 Octombrie 2009 14:16 |
||
ihi,floricico!! iaca ma abtin...cine ii pro si cine ii contra | ||
LILO Postat pe 14 Octombrie 2009 14:18 |
||
lil'o... si altii folosesc, da' cand povestesc la persoana-ntai... iasomico... las-o mami sa-si dea si ea cu parerea, ca d-aia-i forum... mai invatam si noi, mai invata si ea... deh... |
||
zambil Postat pe 14 Octombrie 2009 14:19 |
||
zambil "rafinamentele literare"...multi vad, putini pricepe doar cei cu un veritabil nivel literar...se pot incumeta a-si da cu parerea.. |
||
LILO Postat pe 14 Octombrie 2009 14:22 |
||
asa lilico.. crez ca pan' la urma halisi mamaliga aia, ca vaz ca te-ai mai intremat... | ||
zambil Postat pe 14 Octombrie 2009 14:24 |
||
zambilu' acu' mai sar cateva fete,de nu mai vedem textu' fetei...stii ca unii percep orice observatie ca pe un atac. lilo, cine se incumeta sa scrie ceva iesit din capu' si manutele lui(ei) aici, este demn de lauda,apoi, daca cei priceputi fac observatii,e ok.. |
||
iasomia Postat pe 14 Octombrie 2009 14:29 |
||
lasa iasomico, tutanka nu-i d-aia de-i sare mustaru-n decolteu asa, din prima... intelege ea... | ||
zambil Postat pe 14 Octombrie 2009 14:31 |
||
De la: zambil, la data 2009-10-14 14:24:24asa lilico.. crez ca pan' la urma halisi mamaliga aia, ca vaz ca te-ai mai intremat... am halit,da mi-o mai ramas un picutz si pt prietenii de pe garbo |
||
LILO Postat pe 14 Octombrie 2009 14:31 |
||
ai dreptate zambilutz...ma grabeam sa bag continuarea si sa fug la munca....ca am habaucit cateva zile dupa topic....si l-am gasit tarziu...si am corectat manuscrisul din mers....eh...fa-te si matale ca nu vezi ca n-o fi foc....oricum ilsi o sa ia textul daca ii place si il prelucreaza, ii pune dialoguri....etc...io doar o ajut cu niste idei sa urmareasca firul epic....poate ii iese de-un roman in amintirea tatalui ei....tare m-as bucura.... | ||
tutankhamon Postat pe 14 Octombrie 2009 23:42 |
||
noh,tuty...unde ii continuarea iar suntem in "starea" va urma? |
||
LILO Postat pe 15 Octombrie 2009 21:06 |
||
lilo, zapacesti muierea,las-o ,cand ii vine... |
||
iasomia Postat pe 16 Octombrie 2009 09:08 |
||
cateva saptamani primi cate o scrisoare de la tudor. apoi, dintr-o data, nu mai stiu absolut nimic despre soarta lui. era ingrijorata pentru ca vedea zilnic, in spital, cata durere si cata suferinta aduceau cu ei cei veniti de pe front. apoi, intr-o zi, auzi cum domnul doctor discuta cu unul dintre raniti. barbatul rosti la un moment dat numele iubitului ei. fusese un macel in ziua aia in batalionul din care faceau parte. bombele picasera peste ei, ca un roi de albine deranjate de un intrus. el nu stia daca mai supravietuise cineva. lui, o bomba ii zdrobise un picior si, cu greu reusi sa-si pastrze cunostinta ca sa strige dupa ajutor. iar cand fusese gasit, din cauza durerii si a pierderii de sange, abia apucase sa mai simta ca e tras pe o targa, ca lesina. ana nu stia nimic de tudor. acesta nu venise ca ranit in spital. poate nici nu mai traia, iar gandul acesta o tulbura uneori mai mult ca niciodata. incet, se consola cu gandul ca asa vroia dumnezeu. sa ramana singura. si, chiar in acea perioada, il cunoscu pe nae. bunatatea, inocenta si caldura lui ii amintira fetei de tudor. dar, intr-o zi, un curier ii aduse o veste. o scrisoare semnata de cineva drag. era de la tudor. scapase din atac doar cu o lovitura la cap. o amnezie puternica insa il impiedica sa-si aduca aminte cine era, de unde venea si ce era cu el. apoi, totul incepuse sa se lumineze cand un prieten il recunoscu in sanatoriul unde era internat si-i reaminti, totul, incetul cu incetul. ii marturisea anei in scrisoare ca inca o iubeste mult. si dorea, daca fata mai tinea la el, sa o ceara de sotie. daca era libera si nu avea pe altcineva, sa ii raspunda in cateva randuri, la o adresa data si el urma sa faca exact cum ii spunea ea....si, daca avea sa aibe pe altcineva, ii dorea multa bucurie si reusite. se reintalnisera chiar in duminica in care ana ii refuzase lui nae plimbarea obisnuita. au plans mult si s-au mangaiat si au realizat ca dragostea lor era acuma mai puternica decat inainte. demn, tudor o opri pe ana cand aceasta vru sa ii povesteasca despre nae. nu il interesa daca ea ii fusese credincioasa. o iubea enorm de mult, iar acest amanunt nu ii stirbea cu nimic din sentimente. ana revenise apoi la spital, stiind acuma pe cine iubea cu adevarat si pe cine dorea de sot. din pacate, nu pe naica. il iubea si pe el, asa, intr-un fel aparte, dar adevarata dragoste era pentru tudor. si, de aceea, zile intregi il ocolise pe nae, se consumase plangand pentru ca nu vroia sa-l raneasca, spunandu-i cruntul adevar. |
||
tutankhamon Postat pe 16 Octombrie 2009 11:29 |
||
De la: zambil, la data 2009-09-25 19:58:49preci, ochii la mine... zambilu' i-ai ramas dator lu' preci... cand ti-o venii bine..sa bagi si talica acilea ce-ai promis,sa vada si copiii astia cum e treaba cu libidou' ala... ca vorba ceea...topicu' care este,nu are nici cap,nici coada... |
||
iasomia Postat pe 20 Octombrie 2009 14:40 |
||
nae nu fusese foarte uimit de povestea fetei. simtea ca ceva nu este in regula si, parca, in adancul sufletului lui, se astepta la acest final. nu stia exact ce si cum, dar totul fusese prea frumos ca sa fie adevarat si sa continue la fel... multumit ca putea lua acuma hotararea finala in ceea ce privea viitorul lui, nae astepta pana cand fata iesi usor din cabinetul domnului doctor. cu voce usor tremuranda, ii spuse colonelului ca ar fi vrut de-acum sa-si incheie cariera de sanitar in acel spital. ii explica pe indelete ca domnul panaitescu se purta foarte frumos cu el si ca era timpul sa se mute definitiv in camaruta din spatele atelierului foto. era mai bine asa. si pentru el, care isi dorea foarte mult sa mearga mai departe cu pasiunea sa, arta fotografica. dar si pentru ana, careia nu dorea sa-i provoace zilnic si mai multa suferinta, prin simpla lui prezenta. colonelul il asculta cu rabdare. ii parea rau ca il pierde. il simpatiza pe acest baiat simplu, corect si harnic, de la tara. il considera uneori ca si pe baiatul sau. dar, urmarindu-i monologul si argumentele aduse, considera ca nae avea dreptate. trebuia sa mearga mai departe cu ceea ce ii placea lui. si, mai ales, trebuia sa o lase pe ana sa-si vada de viata ei, fara sa-i mai produca suferinta. hotari ca nu mai era necesar sa vorbeasca cu ana. poate ca era mai bine ca totul sa fie facut in tacere, pe neobservate, cat mai discret cu putinta, fara suparari inutile si fara lacrimi. isi stranse cu un oftat, bruma de lucruri pe care le mai avea in dulap si le puse in geanta mare si incapatoare. nu mai trecu pe la domnul colonel. vorbisera mai devreme si stabilisera si cum se va face lichidarea lui din postul pe care il ocupase cateva luni. trebuiau intocmite niste acte, dar de acelea urma sa se ocupe doctorul, iar nae urma sa revina peste doua saptamani, pentru a-si lua diferenta de bani si a semna totul. isi lua geanta si se indrepta spre iesire. cu cativa pasi inainte de poarta spitalului, ana ii aparu, de nicaieri, in fata. nu era nevoie de cuvinte. ochii ei spuneau totul: "iarta-ma, nae!". o lua in brate, o stranse tare la piept si o mangaie usor pe par. apoi se uita adanc in ochii ei si o saruta pe frunte."sa fii fericita, anutza!". se smulse greu din imbratisare, isi lua geanta cazuta la pamant si, cu pasi grei, parasi spitalul. |
||
tutankhamon Postat pe 20 Octombrie 2009 19:51 |
||
Bonsoir si multam' fain tie, Tut, si celorlalti care ati postat. PC-ul meu e virusat si nu mi-a mai mers nici internetul. Am ramas in urma, dar vazui ca pe la toapicele mele preferate se tot bate apa in piua. S-a culcat fiica-mea si asa am mai putut intra si eu. | ||
sora_ilsi Postat pe 20 Octombrie 2009 23:39 |
||
ilsuca, ioi,mami...mai intra,zau...iti simt lipsa... |
||
iasomia Postat pe 22 Octombrie 2009 09:46 |
||
Iaso, nu am comp, iubi, intru pe sponci pe la fete, ca astea nu ma lasa...am avut si multe probleme de rezolvat, saptamana asta ii tin locul si unei colege care are fetita bolnava si o sa am un program zi-lumina, nici nu stiu cum voi face fata...e viata grea pentru unii, mami...si eu iti simt lipsa si tie si celorlalti dragi ai nostri... | ||
sora_ilsi Postat pe 25 Octombrie 2009 18:02 |
||
sorela, hai ca trece si perioada asta,baga optimism la sufletel... pe picioare sa fim,ca restul rezolvam noi... |
||
iasomia Postat pe 25 Octombrie 2009 18:34 |
||
Iaso, merci ca tii mereu aproape...am trecut prin perioade si mai grele... | ||
sora_ilsi Postat pe 27 Octombrie 2009 13:42 |
||
fruntea sus ilsuca.....o sa treci tu peste tot... | ||
tutankhamon Postat pe 27 Octombrie 2009 13:53 |
||
multumesc din suflet, Tut! | ||
sora_ilsi Postat pe 27 Octombrie 2009 14:01 |
Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
---|---|---|
Am nevoie de ajutorul vostru! | 6 | De la: fleurdelis 6 Iunie 2010 21:25 |
:) | 3 | De la: Rha 11 Octombrie 2010 03:01 |
Stranger te enerveaza? | 88 | De la: Thor_again 16 Septembrie 2010 21:07 |
|
||
Situatia in Romania | 3 | De la: buna01 15 Februarie 2010 17:20 |
Despartire la 50 de euro | 22 | De la: garbo_469525 8 August 2017 08:46 |
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară