DINTR-O SINGURA LACRIMA S-AU CROIT SERPII...

VA ROG AJUTATIMA

MULTUMESC
De-a valma...
de Marilena Mihai

"hei!
unde te duci?"
priveam picioarele lui,
cu zapada siroindu-i
in pragul casei mele...
"nu ma duc,
in seara asta
dantuiesc,
in seara asta
imi imbrac
sufletul
in lumina ta,
vrei?"
baltoaca de pe prag
imi dadea fiori...
"de ce?"
"oare nu-ti ajunge
atata lumina sfaramata
in singuratatea
de asta vara?"
"oare nu am baut,
destul,
din amarul acelei
"romante scurte?"
un ras clocotit zvacni
la mine-n prag...
"asa deci!"
"te tii de prostii"
da...
analizam omul
care nu putea
sa depaseasca
limita baltoacei
din fata usii...
nu-l mai recunosteam,
prea multe taceri
au prins contur
si acum
el nu mai era
decat umbra
unei dorinte
fastuase
dar mult petrecute
dupa taierile
de vise...
avea parul ravasit
asa cum il avea
in fiecare zi,
in fiece secunda
numarata
pana la venire,
sau plecare,
sau aplecare de dor,
de speranta,
de fulgere
nenumarate...
"trebuia sa te vad"
"eu,nu!"
scurt
nu mai aveam
puterea
de a deschide.
"eu...nu!"
si amestecam
lacrima aia fugara
in sarea din launtrul
gandului adunat
de cu trecerea
anilor
fara vlaga,
fara raspunsuri,
fara amagiri...
"dar...mi-e dor..."
"ba nu!"
"tu nu ai cum
sa inveti
ceva atat de banal,
cum ar fi...
dragostea"
"te joci
cu umbletul
pe ape!"
el
cauta
acum,
acolo,
in prag,
o gura
de aer...
"am pierdut..."
a mai spus...
"nu-mi pasa,
tu nu stii
a juca
dupa reguli,
nici macar
dupa nereguli..."
colt
gheata,
infruntare,
a de sferice
cerinte
in noapte...
"leru-i ler
si iarasi ler
v-aduc stelele
din cer..."
colindul
din casa mea
rasuna
pe scara inghetata
si ingropata
in urmele
de var proaspat
si miros
de cozonac...
oftez...
"tacerea,
intre noi,
ca sarpele
se suie..."
imi amintesc
dedicatia lui...
acum
il privesc.
atat.
e mut.
si eu.
si intre noi
tacerea
in fulgi
se mai aduna...
se suie
de-a valma
o ruga...
..................
mihaiarilena
Postat pe 18 Decembrie 2009 23:26
oof...o ruga ne salveaza de cele mai multe ori... (de serpi... sau de noi insine )
fleurdelis
Postat pe 19 Decembrie 2009 06:52
Imi iau aripile la picior
Si dor
Din ele insele
Ranile noastre
Fac o tesere
De ploi albastre
Pentru d�cor.
In ele insele
Ranile noastre
Dor�
Pana la pllangere
Pana la nor.
Suntem
Doar lacrimi
Si caste
Ucise
Pene de aripi
In zbor!
fleurdelis
Postat pe 19 Decembrie 2009 17:03
Continuare...

De Marilena Mihai

"te-ai intors?
nu stii
ca aici
nu mai este
locul tau?"
"am venit..."
"am venit
sa te vad...
din nou..."
"priveste-ma!"
"sunt,
cu siguranta,
aceeasi..."
acum
nu mai avea
picioarele
pline de apa.
era atat de uscat
de parca
ar fi plutit
pana la mine-n prag.
"esti...
esti atat
de frumoasa!"
zambesc.
nu...
nu seducator
ci asa
ca si cum
as fi vrut
sa alung
o umbra,
o apasare
de tampla
...
"de ce faci asta?"
am intrebat
fara
sa-l invit
in casa .
"nu te-am chemat!"
"stiu!"
veni raspunsul
"tu nu ma chemi
niciodata,
dar te aud
de mult
prea departe,
te am
inca
in brate
incepand
de la apusuri
si pana...
la rasarituri..."
"ma ai?"
eu stiu sa rad
sarcastic
si dureros
de adevarat
"cand m-ai avut
tu?"
"poate doar eu
am stiut
sa croiesc
acele aripi
de care aveam
nevoie
cand anotimpurile
ne spuneau
"buna dimineata.",
cand
inca
mai conta..."
"dar acum...
acum
vrei sa spui
ca...
nu mai conteaza?'
"nu!
esti aici
pentru ca
nimeni
nu a mai croit,
pana acum,
aripi de zapada
si matase
de nea..."
"eu am fost
croitorul,
eu am fost
si femeia
invaluita
in acea
matase
ce inca mai cade,
in falduri,
pe umerii
mei.
vezi?"
ochii lui,
care erau acum
isasi
inserarea
ma priveau
uimiti.
"nu credeam
ca vei suferi
in timpul
tacutelor
mele
alinieri
la viatza ta..."
"alinieri,zici?'
simt,
pana in adancul
trupului meu,
viforul
de afara.
el nu stia.
nu avea
cum sa vada
dincolo
de albastrul
servit
in pragul casei.
"du-te,copile!
umbla din nou
pe la usile
care stiu
a rapi
secundele
amare..."
"du-te...
cat mai departe..."
ingana
sufletul meu
fara aripi.
Si intre noi
o usa
ca zidul
ne desparte...
mihaiarilena
Postat pe 19 Decembrie 2009 22:10
amintiri in amestec:
Imi fac loc
in visare cu gandurile!
le amestec apoi,
Rasfirat!
Imi fac loc in visare
Cu simturile
Si apoi apas
Pe un gand decedat!
Imi fac loc in visare cu plutirile
Tale amestecate cu soaptele
Si apoi�
Ma intorc
Spasit
De unde-am plecat
In dimineata
Iubirii!
Imi fac loc,
Tu ma lasi
Sa adorm
Respirand
Sacadat!
fleurdelis
Postat pe 19 Decembrie 2009 22:49
Redresorul de vise verzi,
perpendicular picate
Peste somnul meu in somn�
Tacea redresandu-mi
Golul durerilor
ce dorm.
Redresorul de vise
Abrupt
surpate peste amurg,
te duc in somn,
te duc din vis
departe
pe cerul soarelui,
in cercuri gri deschis,
in triunghiul
semnelor
de dincolo de pleoape,
de dincolo
de noapte.
de dincolo�
de dincolo�
de vis.
fleurdelis
Postat pe 20 Decembrie 2009 21:02
culoarea curcubeului
nu'mi spune nimic
in seara asta
cand tu pleci!
culorile vanat-caprui
ale cerului
din privirile tale
nu-mi aduc
de departe
linistea
pe care o aduceau altadata!
culorile
si simturile tale
de oras
pierdut in renastere
demult
nu m-au mai invadat
asa departe
asa deplin
asa... privind
decapitat
spre podul tau...
atarnat istoric
de peste ape.
nicicand
nu am fost mai fericita
ca pe podul acela
atunci.
apropos
cum te-ai chemat??
cred...
ca am uitat!
de atata....
lipsa de ploaie
pe acel cer....
vanat curbat!
(inlocdelamultiani!)
fleurdelis
Postat pe 5 Ianuarie 2010 01:22
11.01.2000.
de Marilena Mihai(Caly)

unu si unsprezece
minute...
ningea atunci
in sufletul meu dezlegat
cu aripi de roua,
cu vise interminabile,
rugaciuni...
ningea
cu vanat vant
si umezea
trecutul
de uscatele
zile
de ieri...
stateam intr-un cot
pe un cearceaf
pictat
in culorile
trudei
si amestecam
cuvintele nenascute
cu amagirile
timpilor
de neintoarcere...
te aveam
in pantec
de la inceputurile
lumii,
te hraneam
de dincolo
de spatii,
te adunam
de dincolo de vremi...
un ieri uitat,
un azi inaripat,
un maine
alaturat
sarutlui de ploaie
ganguritului
de soare...
eram
atat de mica,
erai atat de asteptare,
incat am inceput
sa impletesc
sperante,
dureri,
zambete,
crispari...
la o ora de vis
cand brazii albi
isi scutura
cristalele
de gheata
eu te-am avut...
in brate
colorandu-mi
causul palmei
cu linistea de aur...
inca impleteam
zambete
cu lacrimi
ca la vederea
minunilor
inimaginabile...
era acum
un nou inceput
de ierni
desculte
pentru doua suflete
ingemanate...
sa imi traiesti
puiul meu drag!!!
mihaiarilena
Postat pe 11 Ianuarie 2010 15:42
sa iti traiasca mai!fericitoooooooooo !
fleurdelis
Postat pe 11 Ianuarie 2010 15:46
MULTUMESC,FLEUR!!! SANATATE SA AVEM CU TOTII CA DE RESTUL NE PUTEM OCUPA!
mihaiarilena
Postat pe 12 Ianuarie 2010 10:17

io astept satzi schimbi poza mai
fleurdelis
Postat pe 12 Ianuarie 2010 11:12
sa mai bat campii si prin alte topicuri

azi, m-am trezit fericita.
e o vreme de primavara aici,
o primavara'ncruntat-nostalgica
cum n-a mai fost de multa vreme.
azi, m-am trezit amortita
si n-as vrea mai vrea
sa ma cobor din patul acesta
cu medelenii in mana,
toata ziua as sta!
azi, mi-as plange zilele cu roua
gandurilor de amurg de-odinioara
si as stopa
tot caruselul asta
naucitor
si viu
al vietii...
pentru o zi.
si apoi???
om vedea..
ce alta zi de primavara
o mai veni...
fleurdelis
Postat pe 13 Ianuarie 2010 11:47
PRIVIRI GHEMUITE
de Marilena Mihai(Caly)

ghemuiesc
privirile absurde
printre
fulgii maaari
si deschisi
a de iarana
cantand.
pasii
sunt cocotati
in apusul
cuvantului,
fara dans,
fara imnuri,
fara trambite...
astazi
urmaresc,
din semilumina,
miscarea
zapezii...
grozav
mai iubesc
iernile!
cand indraznesc
sa ratacesc
pe drumuri
nu am niciodata
manusi
sau fulare...
imi place zapada
asa cum este ea,
cu nonsensul
albului ei
si raceala
trepidanta
a dansului
inghetat...
iubesc
atingerea gerului
si vantul
sporit
la orele
pranzului...
iubesc
singuratatea urmelor,
inflorirea geamurilor,
sclipirea cotidiana...
te iubesc
si pe tine
ca esti identic
inghetat
in tacerile
de azi,
in plecarile
de maine...
dar,
pana atunci,
ghemuiesc
privirile absurde
printre
fulgii maaari
si deschisi
si...
mihaiarilena
Postat pe 13 Ianuarie 2010 12:57
citesc
si ma
intreb
de ce
dreacu
nu m-oi
fi
apucat
eu sa
invatz
japoneza
...
zambil
Postat pe 13 Ianuarie 2010 13:29
ma rog.... da io ma-ntreb da cin'te'o fo opriiiiiiiiit
fleurdelis
Postat pe 13 Ianuarie 2010 16:40




Vis de foc
de Marilena Mihai |


Intr-o seara am visat
Mana ce se petrece
Prin aer cu dusuri,
Nuduri colore
Printre jocuri mecanice,
Groaza si vaiet si voci,
Trup rece de gheata.
Frica-nclestata in umerii goi
De raul-abis impletit
Din sange si foc,
Cascada de stropi.
Atinga-mi cu sange
San mort periferic,
Si viata imi da inc-o sansa.
Calc pe mormantul patrat
Din piatra sarata
Simtind iar caldura,
Bucuria si pacea,
Odihna, doar Raiul.
mihaiarilena
Postat pe 14 Ianuarie 2010 11:04
citescsimagandescoareceloapucatpezambilsasentrebedecenusfiapucateloaresanvetejaponezalatimppunct
fleurdelis
Postat pe 14 Ianuarie 2010 20:41
De la: zambil, la data 2010-01-13 13:29:40citesc
si ma
intreb
de ce
dreacu
nu m-oi
fi
apucat
eu sa
invatz
japoneza
...


poi,chiar ashea : da di ce?
LILO
Postat pe 14 Ianuarie 2010 20:44
nu stiu ca, ma-ntreb si eu...
fleurdelis
Postat pe 14 Ianuarie 2010 20:47
...

stau...
intre doua secunde incarnate
intr-un program suspendat
stau...
ma simt vinovatia
impinsa catre neputinta,
ma simt existenta senila...
nu vreau
sa mai caut cuvinte,
de ieri pana azi nu mai tin minte
cate orare te vor,
cate ganduri iara te dor...
stau...
in lumina difuza te acuz
de intoleranta la gluma,
te caut prin spini...
sa nu-mi ceri mai mult...
ultimul cuvant...
la tine voi veni
sa imi caut tacerea,
e rece si astazi,
e veche durerea...
doar stau...
mihaiarilena
Postat pe 22 Ianuarie 2010 11:08
Scrisoare tarzie...


Desi nu mai esti demult,desi nu te mai simt decat in vise din ce in ce mai rar,desi am invatat sa respir fara aduceri aminte... In ultima instanta te chem ca si cum pamantul s-ar fi plamadit din inima ta si ramanerea mea pe el dupa disparitia ta din viatza mea este o simpla nelegiuire... Alteori te acuz pentru putinele clipe daruite cu liniste si pace mie, pentru multele,prea multele dispute puse in scena de personalitatile noastre� din ce in ce mai afectate de trecerea timpului... Singuratatea anilor si continua grija pentru ce vor spune cei din jur te-au facut si m-au facut sa uitam ca a trai nu inseamna a da socoteala,nu inseamna a determina nefericirea si nici macar a ne uita la timpi nascuti in tipete mute de disperare si neputinte de eliberare , timpi prea obositi sa mai stie a face cu putinta viatza in lumea necredintei si neducerii la gura a bucatii de paine... Te iubesc pentru grija ta� fatza de o femeie� cu un copil de mana si cu o lacrima in suflet... Te acuz pentru neputinta� de a sta drepti in fata plecarilor si venirilor de temeri infernale,dar te iubesc pentru intrarea in� viatza mea cand o a treia frica statea ghemuita cu manutzele la gura asteptand o minune... Te acuz pentru insuficienta aducere de timpi impartiti cu mine,cu noi toti,cu amintirile noastre,cu viatza noastra, cu libertatile sau lipsa acestor libertatzi ale noastre,dar te iubesc pentru leganarea de vise,pentru gesturile cu un imens sens a de rosu aprins in inima mea... Te acuz pentru paharele de nonviatza golite in plina descrestere cu umerii albastri,pentru nedeschiderea drumurilor noastre in plin sezon de asteptare,dar te iubesc pentru tacerea retragerii,pentru admiterea loviturilor asa cum au fost ele,pentru bratele calde in jurul meu,pentru sentimentele� in miez de noapte daca erau dorurile aduse in capat de linie...
Te acuz si te iubesc si ma ard amintirile si te caut rascolindu-mi tacerile in pietre si intorcandu-ma din pietre in stanci cu durere a de lacrima pe partea stanga, a de coborare pe partea dreapta,ca drept este totul in viatza dupa spusele unora si descrierile insuficiente adunate in timpi ucisi de la inima la inima si de la stare la stare. Au mai trecut opt luni si...tot nu ai venit... Nu am reusit sa scriu mai nimic pana acum decat fraze scurte lipsite de importanta si de curgere... Au trecut opt luni in care m-am framantat si am ocolit calea catre casa ta sau catre acel pat atat de stingher si mai aproape de cer, mai aproape de dorurile care vin,iara vin,si tot vin,pana ce devin un bulgare imens de foc ,treceri si suieraturi,bulgare pregatit in gadul unui Dumnezeu spre ultima plecare...
Nu ai putut veni... Pe langa tine nu am putu trece si ierta si plange...Nici chiar in viata ta...nu am putut intra fara pasii tai... E iarasi iarna,toamna,gand,fereastra ...eu...lasand dorinte peste tot in umbra viselor spulberate in continuarea asemanarilor de ceara... Oare... sunt ingeri? Tu i-ai vazut?...Oare ei au vreun rol in lumea noastra, sau stau numai la o parte si rad pe saturate de sarea adunata la mal?
Oare... ai unde privi? Daca da ,de ce nu-ti vad ochii? De ce mute chemari nu vin si nici atunci cand vreau si stau inca in genunchi si plang si... Te acuz si te iubesc si te iert si ma acuz si ma inchid si ma uit in oglinda si simt ca uit serile in care stiam cu desavarsire venirea ta...
mihaiarilena
Postat pe 10 Februarie 2010 19:05
dureros de frumos!
Tylly
Postat pe 10 Februarie 2010 19:19
off..."Nici chiar in viata ta...nu am putut intra fara pasii tai.."
astaa mi'a placut tare! pentru ca mereu se intampla asa...
bine..eu las mereu pasii mei la usa, si uit sa mai intru, dar... asta's eu
fleurdelis
Postat pe 10 Februarie 2010 22:06
SA AVETI O PRIMAVARA CU SOARE MULT SI CER ALBASTRU...;)
mihaiarilena
Postat pe 1 Martie 2010 16:39
maaii. sa ai o primavara happy si tu deasemeeeeni
fleurdelis
Postat pe 2 Martie 2010 21:35
STIAM...

Stiam ca sperantele vor inceta intr-o secunda pliata de atata tristete... Stiam ca focurile vor culmina cand dorurile ajung in capat de linie... Stiam ca pasii se vor intoarce, cu urmele pe dos, in asteptarea drumului fara de rost... Si...totusi...inca mai plange o pasare-n noapte...
mihaiarilena
Postat pe 12 Martie 2010 00:25
pt ca e cu serpi...si mi s-a parut a se potrivi aici

eram eu, aerul,
si o furtuna de cuvinte
printre trupurile noastre
istovite,
lovinde
de serpii uitarii.
si am cazut!
mortal!
devenirrea noastra
s-a prabusit dintr-o data
cu tot avantul
catre ura.
eu l-am oprit
dar tuuu....
mi-ai muscat cu atata truda
privirea, ]
obrazul...
incat
dimineata oprita in genele noastre
s-a terminat obosita
acceptand ruptura:
eu de coasta ta albastra!
fleurdelis
Postat pe 31 Martie 2010 21:24
Special for... "Beautiful Life"...

Am crezut ca plang... O lacrimia alba pe obrazul drept... E unicul inger nascut intre ape... O lacrima albastra pe obrazul stang... Un inger fara de aripa plangand... Am crezut ca visez... Ii priveam cu tamplele pulsand in asteptarile verzi... Doi ingeri uniti , doi ingeri ucisi - o singura pata pe cer... As fi vrut sa tot plang...dar m-am oprit...ca sa sper...
mihaiarilena
Postat pe 4 Mai 2010 00:59
ce de iubire si chin si jale si durere si n-am pastile,ca ma sinucideam
estela
Postat pe 4 Mai 2010 01:06
estela tu n-ai alt loc sa iti dai cu parereaa?? te rog...
fleurdelis
Postat pe 4 Mai 2010 20:04

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Un sfat, va rog...eu nu mai stiu... 118 De la: 12 Aprilie 2015 07:38
aceasta este povestea mea de dragoste.. sa arat ca exista si iubire adevarata...sper sa nu ma injurati dupa..:( 21 De la: bau 30 Iunie 2010 16:58
forum 1 De la: narcysa 12 Decembrie 2010 06:06
Vindecarea sufletului 6 De la: mia79x 10 Iunie 2009 14:43
droguri...ajutor 12 De la: quasaria 9 Octombrie 2010 21:47
Setari Cookie-uri